Cu mare încredere investită în capacitatea ciorbei de a aduce beneficii consistente sănătăţii românului, mă declar, cinstiţi meseni, ca fiind ciorbagiu. Că-i ciorba de vacuta, de puicuţă vioaie sau curcă melancolică, de lobodă sau coadă de peşte, sunt un captiv al cazanului cu ciorbă. Libertatea de a te declara ciorbagiu, azi, este deplină şi nu implică riscuri decât, eventual, de pondere. În secolele trecute, un asemenea moment de sinceritate, creştea considerabil şansele să serveşti o palmă grea de răzeş sau vreun şut de pandur. În vremea aia drept ciorbagii erau cunoscuţi şefii regimentelor de spahii ce, în peregrinările lor prin Ţările Româneşti, îşi purtau vicios ceauanele şi cazanele de ciorbă, pentru a evita ca, fără o bolborosită ciorbă de burtă sau berbecuţ, să fie total neinspiraţi în lupta cu oşteanul mioritic. Astfel, punând pirostiile pe pământ românesc, spahiul Imperiului Otoman, între două ciomăgeli, a punctat cultural cu ciorba sa. Probabil, strategic, s-a dorit ca, mai târziu, istoricii cârcotaşii să nu comenteze că otomanul imperialist nu ar fi avut amprentă culturală. Revenind la ciorba nostră, după ce în urmă cu ceva vreme am preparat o reţetă de ciorba de vită la ceaun şi am acrit-o cu aguridă, azi ne bucurăm de o reţetă casnică şi de o aromă de leuştean.
Ingrediente necesare ciorba de vacuta
- 1 os de vită măricel, cu ceva cărniţă şi ligamente
- rasol de vită, coastă sau altă carne
- 2 cepe
- 2 morcovi
- 1 ţelină mică
- 1 păstârnac
- 1 ardei gras
- 3 roşii mari, zemoase
- 2 cartofi
- pătrunjel verde
- leuştean prospăt
- sare, piper, o lingură oţet
Preparare
1. Spălăm osul şi carnea, fără a o tăia bucăţi, şi le punem la fiert în apă rece cu un praf de sare. Pe măsură ce fierb, spumuim bine zeama. Dacă zeama scade excesiv, completăm cu apă. Lăsăm focul potrivit, să fiarbă molcom. Când carnea este fiartă o scoatem cu o paletă pe o farfurie şi o lăsăm să se răcească. După ce s-a răcit, curăţăm carnea de pe oase şi o tăiem cubuleţe cât o îmbucătură. O lăsăm deoparte, să aştepte.
2. Tăiem mărunt ceapa, morcovul, ţelina, păstârnacul şi ardeiul gras. Le punem la fiert în zeama în care a fiert carnea. Si ciorba de vacuta, ca mai toate ciorbele, pentru un gust bogat, se bazeaza pe o abundenta a legumelor si in special a radacinoaselor.
3. Într-o crăticioară punem roşiile şi apă şi o punem pe foc. Când apa se încălzeşte coaja roşiilor crapă puţin, putându-se astfel a se înlătura foarte uşor. Scoaten roşiile, le decojim şi le tăiem mărunt. După ce legumele au fiert zece minute adăugăm roşiile mărunţite. Lăsăm să fiarbă încet minim 20 de minute, să se rotunjească gustul.
4. Curăţăm cartofii şi îi tăiem cubuleţe. Gustăm ciorba, verificăm dacă legumele sunt fierte, dacă roşiile şi-au lăsat gustul şi culoarea. Potrivim de sare. Spre final adăugăm cartofii tăiaţi şi odată cu ei întoarcem şi carnea fiartă în ciorbă. Mai fierbem ciorba cca. 10 minute.
Gustăm din nou şi dacă o preferăm puţin acrişoară (mie aşa îmi place) adăugăm puţin oţet. Dăm şi un praf de piper proaspăt măcinat.
5. Oprim focul şi aromăm cu pătrunjel tăiat mărunt şi leuştean.
Atunci când mănânc ciorba de vacuta, adaug din plin leuştean proaspăt în farfurie. Dacă obişnuiţi şi vă place astfel, puteţi să o dregeţi cu 1-2 ouă bătute cu smântănă (clasicul liezon), la 2-3 minute după ce opriţi focul.
Să fiţi bine!
