Retete ieftine

Bors acru din sfecla rosie. Oleacă, cât să prinzi putere

March 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ţi-ai propus să-ţi reglezi funcţia hepatică la milimetru? Bea bors acru din sfecla roşie! Te simţi demineralizat? Mineralizează-te degrabă cu bors din sfecla roşie. Astea, probabil, ţi le-ar spune un meşter nutriţionist.

Eu te întreb dacă primăvara asta ai de gând să faci o ciorbă de lobodă, de urzici, de salată sau de altă buruiană, ieşită de curând la iveală din pământul ţării. Te întreb, nu aşa, de taină lungă, ci ca să-ţi propun ca în această primăvara frumoasă şi gustoasă, să porţi puţin roşu. Roşu în ciorbă. S-ar putea să-ţi priască şi chiar să-ţi placă. Foarte simplu de preparat, cu calitaţi nutriţionale şi curative de netăgăduit, borşul din sfeclă roşie poate fi o surpriză foarte plăcută pentru gust şi sănătate. Mie unul, mi se pare excelent la gust, că îl bei aşa, simplu, sau că îl foloseşti la ciorbe.

Cum se prepară? Nu sunt prea multe de spus deoarece în afară de sfeclă şi apă nu-ţi mai trebuie nimic. Cumperi un 2 kilograme de sfeclă roşie sau mai mult dacă vrei, o cureţi, o tai felii, o pui într-o oală şi o acoperi cu apă rece. Laşi oala acoperită, în bucătărie, la loc mai călduţ, o săptămână, să-şi lase sfecla vitamina. Poate părea curios că nu se mai pune şi altceva, dar vă asigur că rezultatul va fi foarte bun. Zeama roşie va fi dulce – acrişoară, neacidulată şi efectiv, când o bei, simți cât bine îţi face. Ciorbele primăvăratice, de post sau nu, câştigă bine în gust datorită acestui borş. Se înţelege că ciorbele împrumutate de la ruşi, polonezi şi ucraineni, la care în mod tradiţional se pune sfeclă roşie, pot beneficia din plin de acest borş. Despre ciorba sau borşul ucrainean am mai scris. Sunt reţete de bors acru din sfecla care se bazează pe mai multe ingrediente: usturoi, mărar, pătrunjel, drojdie, dar cărora nu le-am făcut de-ncercare. Cred că şi acel borş este foarte bun, doar că, probabil, este acidulat. Feliile de sfeclă din borş, vor căpăta un gust uşor acrişor şi se vor menţine ferme. Sunt foarte bune şi se pot mânca simplu sau în diverse salate. Dacă observaţi că după un timp, 6-7 zile, borşul începe să “facă floare” la suprafaţă, nu-i nici o problemă, se curăţă cu o lingură. Calitatea borşului nu va fi afectată. Eu am borş preparat de 3 săptămâni, fără al ţine în condiţii speciale şi este foarte bun. Trebuie doar să-i curăţăm “floarea” cum spun bătrânii şi să mai amestecăm în el la 2-3 zile, să-şi ia aer. Cam atât am avut de spus şi scris!

Să fiţi bine!

Malai dulce sau prajitura de malai

March 2, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Nu ştiu în ce măsură se mai mănâncă azi, la ţară, malai dulce, dar ştiu că reţeta asta vine din vechime (a se interpreta că vechimea asta este, totuşi, după ce Columb a descoperit Americile şi a gustat din mămăliga peruană), de când imaginaţia ţăranului român lucra şi în bucătărie. Prezenţa prăjiturii de mălai a fost mai pregnantă în Ardeal şi ca atare mai conservată, mulţi dintre ardeleni făcându-i de-ncercare şi în timpurile astea. De la bordei la bordei, se întâlnesc multe variante ce beneficiează de prezenţa a diferite lactate, dulceţuri sau fructe iar mai încoace, spre vremea noastră, îşi face intrarea şi grisul, stafidele, diverse esenţe şi unele prezenţe mai exotice cum ar fi ananasul sau nuca de cocos. Prepararea este cât se poate de simplă, eu adăugând în plus, la reţeta clasică, o mână de stafide.

Necesar reteta de malai dulce

400 gr mălai
1 pahar făină
700 ml lapte
1 pahar zahăr
3 ouă
100 gr unt + unt pentru uns tava
1/2 dintr-un cub mic de drojdie
un pumn de stafide
esenţă de rom
un praf de sare

Preparare

1. Într-un bol, punem un pahar de lapte călduţ, drojdia, o linguriţă zahăr şi 2-3 linguri de făină. Amestecăm să se topească drojdia şi lăsăm să se activeze, să înceapă să crească. Tot acum, într-un bol micuţ, punem stafidele şi peste ele, cât să le acopere, punem esenţă de rom amestecată cu lapte călduţ.

2. Într-un vas mai măricel punem mălaiul, făina, zahărul şi praful de sare şi amestecăm. Când amestecul cu drojdie a început să crească îl punem peste mălai. De asemenea, tot acum adăugăm şi stafidele înmuiate. Amestecăm bine.

3. Topim untul în restul de lapte fierbinte şi îl lăsăm puţin să se răcească. Laptele călduţ şi gălbenuşurile de ouă le punem peste mălai. Amestecăm bine compoziţia să nu facă cocoloaşe. Putem folosi telul sau mixerul. Albuşurile de la cele trei ouă le bătem spumă şi le încorporăm în amestecul nostru. Cu albuşurile bătute încorporăm mai mult aer şi mălaiul dulce devine mai pufos.

4. Ungem o tavă cu unt (sau o căptuşim cu hârtie de copt) şi turnăm compoziţia. Lăsăm tava 20-30 de minute să se aşeze aluatul şi să se dospească puţin.

5. Băgăm la cuptorul încins, la foc potrivit şi lăsăm să se rumenească 20-30 de minute. Încercăm cu o scobitoare dacă este copt în interior.

Se mânăncă simplu sau cu dulceaţă, miere sau smântână. Puteţi folosi ce esenţă doriţi iar zahăr adăugaţi după cum ştiţi că vă place de dulce. Dacă doriţi o compoziţie mai afânată, adăugaţi o cănuţă de griş, cantitate pe care o scădeţi din cantitatea de mălai.

Să fiţi bine!

Fasole cu carnati polonezi. Cu ceapa calita si ciuperci

February 28, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu ştiu cât de mâncaţi sunt în genere cârnaţii aştia polonezi, un fel de crenvurşti mai împliniţi la trup, dar eu, în trecut, lăsam anii să treacă fără să le arăt vreo atenţie. Nici azi nu pot spune că merg cu polonezul la pălărie, dar o data, de două ori pe an îl pun în fasole. Asta de când am descoperit că mă satisface alăturarea asta de fasole cu cârnat polonez. Da, ştiu că se poate argumenta că nu se ridică la rangul tradiţionalei şi apreciatei fasole cu cârnati autohtoni, dar mie îmi place şi mă gândesc că poate o să vă placă şi dvs. Nici ciuperca nu se asociează tradiţional cu fasolea, în bucătăria noastră, dar v-o recomand şi sunt convins că o să vă surprindă plăcut. Aşadar, azi, facem de petrecanie la fasole cu carnati polonezi, cu niscai călitură de ceapă şi ciuperci.

Necesar reteta de fasole cu carnati polonezi

2-3 cârnaţi polonezi
400 gr de fasole sau o conservă de 800-1 kg de fasole
5-6 ciuperci
3 cepe
1 cutie mică de roşii cuburi
ardei iute – cine nu vrea, nu foloseşte
piper, cimbru, boia, sare
verdeaţă la alegere – pătrunjel, leuştean
ulei pentru călit

Preparare

1. Curăţăm 2 cepe şi le tăiem mărunt. Tăiem câteva rondele de ardei iute. Punem ceapa la călit în 2 linguri de ulei. Vom folosi o tigaie mai încăpătoare pentru că aici vom finaliza mâncarea. Când ceapa începe a se înmuia adăugăm cârnaţii polonezi feliaţi şi ardeiul iute. Condimentăm şi aromăm cu un praf de piper şi unul de cimbru. Atenţi să mai amestecăm cu spatula de lemn, lăsăm la foc potrivit timp de câteva minute să se prăjească puţin cârnaţii.

2. Adăugăm roşiile cubuleţe şi o ceaşcuţă de apă călduţă şi lăsăm 2 minute să bolborosească uşor.

3. Punem fasolea fiartă şi amestecăm. Vă recomand fasolea la conserva pentru că, cred eu, are acel gust bun, specific, căpătat ca urmare a metodei de conservare. Lăsăm să fiarbă încet 15-20 de minute, până scade după preferinţa fiecăruia.

4. Separat, într-o altă tigaie, călim cea de-a treia ceapă. Tăiem ciupercile bucăţi şi le punem peste ceapă. Când ciupercile s-au gătit adăugăm boia şi sare după gust şi amestecăm.

5. Gustăm şi potrivim fasolea de sare, apoi o aromăm cu verdeaţă.

Când servim, punem în farfurie, peste fasole si carnaţi, ceapă călită cu ciuperci.

Să fiţi bine!

Cuiburi de taitei in sos aromat. Alt fel de paste

February 25, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această modalitate de a găti pastele am întâlnit-o în Italia ( unde altundeva?) şi reprezintă practic o tehnică diferită de a pregăti acelaşi ingrediente folosite la o reţetă clasică de paste. Folosim cuiburi de taitei de calitate ce se fierb direct în sosul de roşii dar, contrar aparenţelor, fară a se desface, oferind astfel posibilitatea de a se servi tot sub forma de cuiburi. Ca oricare alte paste şi acestea trebuie mâncate fierbinţi, deoarece prin răcire se lipesc între ele. Avantajul ar fi faptul că pastele îşi trag aromă şi gust, fierbând direct în sosul aromat, care la acest fel de reţete este mai abundent. Dacă vă plac pastele şi doriţi să mai încercaţi şi alte tehnici de preparare şi prezentare vă recomand aceaste cuiburi de taitei in sos aromat cu pepite de pui si ciuperci.

Necesar reteta cuiburi de taitei in sos

4-5 cuiburi de tăiţei de calitate
1 ceapă mică
o mână de ardei gras tocat
câteva felii de dovlecei tineri
2 cutii de roşii cuburi cu busuioc sau sos de roşii aromat, la sticlă de 800 ml
3-4 căţei de usturoi
2-3 polonice de supă de pui sau legume
pătrunjel pentru aromat şi ornat
ulei, sare, piper

Separat, pentru prăjit

2-3 pulpe de pui dezosate sau piept de pui
5-6 ciuperci
ulei
piper, sare
pătrunjel verde

Preparare

1. Ceapa tocată mărunt, ardeiul gras, feliile de dovlecel se călesc sumar în două linguri de ulei de măsline. Le dăm un praf de sare şi unul de piper. Am folosit ardei gras multicolor şi dovlecel zucchini, congelate. Nu am găsit legume prospete, dar şi cele congelante sunt foarte bune. Îmi place şi ţin foarte mult la prezenţa dovlecelului în reţetă. Dacă aveţi alte opţiuni pentru legume puteţi adăuga sau scoate din reţetă după preferinţă, deoarece nimic nu este bătut în cuie.

2. Mărunţim căţeii de usturoi şi îi punem peste legume. Călim uşor, timp de un minut.

3. Adăugăm roşiile aromate. Tigaia să fie ceva mai măricică, să încapă fără a se înghesui cuiburile de tăiţei. Eu am preparat cu roşii aromate cu busuioc, dar puteţi folosi şi roşii cu usturoi sau cu verdeţuri de Provence sau oricare alte combinaţii preferate.

4. Punem cuiburile de tăiţei în sos fără a le înghesui şi avănd grijă să stea pe fundul tigăii ci nu pe legume. Adăugăm 2 polonice de supă, dar fără a acoperi şi îneca tăiţeii. Aceştia trebuie să fie trei sferturi în sos. Poate pare prea multă supă, dar tăieţeii o vor absorbi pe toată şi chiar s-ar putea să mai fie nevoie de supă.

După ce am adăugat supa, punem un capac şi lăsăm să fiarbă încet la foc mic. Aburul şi căldura for face ca, treptat, tăiţeii să se scufunde în sos pe măsură ce fierb şi absorb supa. Când observăm, după un timp destul de scurt că sosul s-a îngroşat, verificăm tăiţeii dacă sunt fierţii. Dacă nu sunt, şi tăiţeii nu mai au lichid de absorbit, mai adăugăm un polonic cu supă.

5. Tăiem îmbucături pulpele dezosate sau pieptul şi feliem ciupercile. Încingem o altă tigaie şi rumenim carnea de pui. Când aceasta este aproape gata punem şi ciupercile.

Dăm sare şi piper proaspăt măcinat. Nu folosiţi piper măcinat, la plic, pentru că nu are nici o valoare. Şi-a pierdut de mult aroma. Dacă nu aveţi râşniţă, puneţi boabele în mojar şi zdrobiţi-le. Când şi ciupercile s-au rumenit, tocăm în tigaie codiţele de la legătura de pătrunjel verde (au aromă şi vitamine, nu trebuie aruncate). Frunzele le păstrăm pentru sos. Cine preferă preparatul mai usturoiat, poate adăuga şi 2-3 căţei de usturoi feliaţi. Mai ţinem pe foc mic 2-3 minute după care luăm tigaia de pe foc.

6. Aromăm cu pătrunjel cuiburile de tăiţei în sos. Luăm cu o paletă cuibul de tăiţei, îl punem în farfurie, pe lângă el punem cu lingura sos, iar peste aşezăm pepite de pui şi ciuperci. Cam asta-i tot.

Să fiţi bine!

Mini pizza – o pizza mica si invartita

February 15, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deşi sunt un obedient al cratiţei, nu doresc a trage toată spuza pe turta mea, evidenţiind că sunt vioara întâi la coada tigăii, pe raza de domiciliu. Vreau să spun că, uneori, acest uneori fiind de obicei în weekend, a mea soaţă vine cu idei propii şi se apucă să meşterească gastronomic. Ei bine, de câteva weekend-uri încoace, mă asaltează cu nişte pizze mici preparate cu atât de mult spor încât nu îmi mai regăsesc mijlocul subţire în oglindă. Suspectez că a găsit aceste mini pizza cotrobăind pe net aşa că, împărtăşindu-le aici, le întorc acolo de unde le-a luat, să mai pericliteze şi alte siluete.

Necesar mini pizza

Aluat:

1 kg făină
2 ouă
1 cub mic de drojdie
4 linguri de ulei de măsline
un praf de sare
o lingură zahăr

Ingrediente:

400-500 gr şuncă presată
200 gr caşcaval
bulion
1 ou
piper, sare, oregano

Preparare:

1. Preparăm clasic aluatul, ca orice aluat numai că adăugăm suplimentar uleiul de măsline şi două ouă. După ce drojdia s-a activat în puţină apă călduţă cu făină şi zahăr, se pune peste făină. Se dă un praf de sare, se pun ouale şi uleiul şi se amestecă bine. Se pune treptat apă călduţă şi se frământă până se formează aluatul. Consistenţa este aceeaşi ca la aluatul de pâine. Acoperim vasul cu un prosop şi lăsăm aluatul să crească 30 de minute.

2. Dintr-un kg de făină coacem patru tavi de aragaz cu mini pizza. Împărţim aluatul în patru, ungem masa de lucru cu ulei şi întindem cu sucitorul prima foaie de aluat. Foaia să fie mai subţirică deoarece urmează să mai crească. Ungem foaia de aluat cu ketchup sau bulion făcut în casă sau din comerţ, aromat sau nu. Eu prefer acest bulion ceva mai condimentat aşa că prepar rapid un soi de ketchup cu piper şi puţin ardei iute.

3. După ce am uns foaia de aluat cu roşii, punem ordonat feliuţe de şuncă presată. Aici, fiecare poate contribui, pe lângă şuncă, cu ce-i place: ciuperci, măsline, ceapă tocată, salam, ardei gras, etc. Eu am mai adăugat şi nişte ardei gras roşu. La final presărăm uniform caşcaval ras.

4. Odată ornat aluatul începem să-l rulăm încet şi cu grijă până terminăm foaia de aluat şi obţinem un rulou aşa zis de pizza. Atenţie la cât de bogat ornăm aluatul pentru că o să întâmpinăm ceva greutăţi la rulat. De ex. la mine pentru că am folosit ardeiul gras tăiat lung (trebuia să-l tai cubuleţe) mi-a cam înţepat aluatul. Acest rulou îl băgăm la frigider pentru 30 de minute să se întărească pentru al putea taia mai bine.

5. Scoatem ruloul de la rece şi îl tăiem felii de 2-2,5 cm grosime.

Ungem tava de la aragaz cu ulei şi arânjăm ordonat mini pizzele, păstrând o distanţă minimă între ele.Ele o să mai crească la cuptor şi să nu se ivească oarece înghesuială.

După ce le-am pus pe toate în tavă, le ungem cu ou şi presărăm pe ele oregano, chimen, sau ce altceva preferăm, inclusiv caşcaval, dacă dorim.

Băgăm tava în cuptorul încins şi aşteptăm să se umple toată casa de miros aţâţător de pofte. Verificăm la ochi când sunt gată, rumenite. Procedăm la fel, trecand prin aceleaşi etape si cu celelalte trei părţi de aluat. Cred ca în Italia, melcisorii sau rulourile astea se cheamă rotolo di pizza.

Să fiţi bine!

Salata de sfecla rosie cu ou

January 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Rădăcinoasele sunt sănătoase. Este bine să le mâncăm, des şi felurit. Printre ele, sfecla roşie se anunţă ca fiind puternic detoxifiant şi mare purtătoare de fier, drept pentru care se luptă bine cu orişice boală ar îndrăzni să ne dea târcoale. Noi, având pământ bogat în roade şi având de unde alege ce pune pe masă, nu am acordat vreun statut special sfeclei. Alte popoare, cu ceva mai mult frig în grădină, cum sunt ucrainienii au făcut-o vedetă în borşul lor naţional. Vestul, o are şi el în toate supermarket-urile. Noi o băgăm mai des la murături şi o mai facem ici-colo, salată cu hrean. La câte prostii ne-au vândut imperialiştii, în ultimi 24 de ani, ca fiind mâncare, ar fi bine să mai întoarcem spatele eprubetei din supermarket şi să ne întoarcem mai des la grădina muicii să căutăm un cotor de varză, un usturoi verde sau o sfeclă. Sfecla roşie este bună făcută salată cu iaurt şi castraveciori, dar şi pusă puţin la o ciorbă cu afumătură. Este delicioasă şi nu are cum să nu vă cadă cu tronc, făcută dulceaţă. Azi am încropit o salata de sfecla rosie cu ou, cu un sos de muştar, şi am constatat ca merge foarte bine combinaţia ou-sfeclă acrişoară.

Necesar salata de sfecla rosie cu ou

2-3 sfecle roşii
3-4 ouă
1 legătură ceapă verde
oţet

Pentru dressing:

muştar clasic
1 lămâie
ulei de măsline
piper, sare

Preparare:

1. Spălăm sfecla, îi tăiem capetele dacă este cazul (restul de frunze şi rădăcina) şi o fierbem în apă cu oţet. Nu o curăţăm de coajă pentru a-şi păstra vie culoarea roşie. După fierbere se lasă să se răcească şi se curăţă foarte uşor coaja.

2. Fierbem ouăle potrivit, astfel încât să nu fie nici prea tari şi excesiv de sfărâmicioase dar nici prea moi.

3. Într-un bol punem 3-4 linguri de muştar, stoarcem o lămâie de zeamă, o lingură de ulei de măsline, un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat. Dacă doriţi dressing-ul mai acrişor puteţi adăuga mai multă lămâie sau dacă preferaţi, oţet. Se bate bine dresingul cu o furculiţă să se omogenizeze şi se lasă să stea 10 minute pentru a se armoniza ingredientele.

4. Tăiem sfecla roşie feliuţe sau cuburi şi o punem într-un bol. Ouăle se taie sferturi şi se pun peste sfeclă. Dresingul se pune peste şi se amestecă uşor să nu se fărâmiţezeze prea rău ouăle. Se poate alege varianta în care se pune dressingul peste sfeclă, se amestecă bine ca sfecla să fie îmbrăcată de sos şi apoi se ornează cu sferturile de ou. La final se toacă ceapa verde şi se pune deasupra.

În funcţie de cât de acrişoară doriţi salata măriţi cantitatea de dressing. Dressing-ul rotunjeşte şi finisează gustul unei salate. Altfel, sfecla roşie ar fi destul de fadă. Pentru cei curajoşi şi vizionari propun ca la combinaţia ou-sfeclă să se încerce a se adăuga, peştişori anşoa sau bacon tăiat mic şi prăjit crocant.

Să fiţi bine!