Retete cu sos

Pui cu smantana. Cu parfum de afumatura si mamaliga

September 16, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După cum spuneam la ciorba cu tocmagei, am oprit bucaţile cărnoase din puicuţa noastră, pentru a prepara felu’ doi, respectiv pui cu smantana, aşa că înainte de a pofti la mâncarea asta de boierie poate vrei să cunoşti, dând click pe ciorba cu tocmagi, la ce a mai participat puicana asta grasă. Puiul cu smantana este fapta moşiereselor bucovinene, regasit mai apoi în toate hanurile locale şi adoptat de tot bucovineanu’ că, slavă domnului, pofta de mâncare nu era firavă în zonă iar smântână era din plin. Mi-am permis să-i dau puţină afumătură, pentru o nuanţă mai răzeşească şi câteva ciuperci care să-i împrumute un parfum de pădure. Bineînţeles că orice porţie din această mâncare nu poate fi însoţită decât de constanta noastra istorică, mămăliga.

Necesar pui cu smantana

carne de pui – pulpe, piept, aripi – ce este mai zdravan de la o gaină
500 gr smântână de gătit ( depinde cât sos doriţi)
100 gr unt
150 bacon sau şunculiţă afumată
4-5 ciuperci
2 cepe
3-4 căţei de usturoi
cimbru, piper, sare
verdeaţă – pătrunjel, mărar – la alegere
ulei

Preparare

1. Rumenim bucăţile de carne într-o tigaie încinsă, fie în unt, fie în ulei. Le punem într-o cratiţă sau un vas roman şi le lăsăm în aşteptare.

2. În aceaşi tigaie punem untul. Tăiem mărunt ceapa, feliem baconul şi ciupercile. Călim sumar ceapa în unt şi adăugăm baconul.

Lăsăm două minute pe foc şi adăugăm ciupercile împreună cu căţeii de usturoi feliaţi. Dăm un praf de sare, unul de piper şi puţin cimbru. Amestecăm şi mai ţinem pe foc până ce se gătesc ciupercile (îşi lasă zeama şi scad).

3. Punem toată călitura peste carnea rumenită, în cratiţă. Adăugăm o cană cu apă, cât să ajungă la nivelul cărnii. Care doreşte şi aprecieză poate să pună vin alb.

Băgăm cratiţa la cuptor şi o ţinem până ce scade la jumătate şi se formează un sos (cca 30 de minute).

4. Punem smântâna într-un bol. Scoatem cratiţa de la cuptor şi luăm din ea zeamă(sos) cu lingura sau cu un polonic şi punem peste smântână să-i creştem puţin temperatura. Punem toată smântâna în cratiţă, peste pui. Dăm din nou cratiţa la cuptor pentru alte 30 de minute să se împlinească mâncarea.

5. Scoatem de la cuptor şi gustăm, să potrivim de sare. Cei ce mănâncă mai usturoiat, acum pot da câţiva căţei de usturoi zdrobiţi. Tocăm verdeaţa şi o adăugăm la mâncare. Poate fi aromată cu mărar proaspăt, ce se amestecă în sos şi este foarte bună, sau poate fi aromată cu pătrunjel pe deasupra. Învârtim o mămăligă şi trecem la masă.

Să fiţi bine!

Vinete la cuptor. Tavalite prin pesmet, cu branza si sos taranesc de rosii

September 9, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu o gradină românească suficient de bogată, cu o diversitate suficient de mare de mâncăruri şi reţete, chiar dacă multe derivate, inspirate şi împrumutate de ici şi colo, bucătăria şi leguma românească este foarte abordabilă şi versatilă, astfel încât cu ingrediente simple şi foarte la îndemână poţi prepara mâncăruri dintre cele mai gustoase. Cu puţină imaginaţie şi creativitate, depăşind obişnuinţa şi rutina ce, de obicei, ne împing să nu vedem pădurea de copaci, o legumă de sezon, uşor accesibilă, poate deveni pentru activiştii din bucătărie motivul unor preparate şi încercări culinare încununate cu estetică, aromă şi gust. După cca 2 ani de scris pe Papamond, perioadă în care am ales să scriu, în principal, despre mâncăruri cu filon românesc, ce se bazează pe oferta de legume din orice piaţă de cartier, din orice oraş, constat că diversitatea potenţială de reţete este mult mai mare decât previzionam eu la începutul experienţei online. Mă refer la diversitatea reţetelor ce se pot aduce cu succes la masă folosindu-ne de pleiada legumelor de sezon şi a ingredientelor de sorginte românească, facil de procurat. Am ales să nu folosesc potenţiatori de arome sau alte artificii de natură chimică, să gătesc în principal mâncare de casă, să pun accentul pe gust şi pe prospeţimea legumei noastre autohtone, pe ingredientul românesc, uşor accesibil oricui doreşte să încerce o reţetă.

Traficul la care a ajuns treptat acest website culinar, având în vedere şi numărul relativ scăzut de articole, puţin peste 300, îmi spune că noi încă iubim mâncarea făcută în casă, că nu ne-am depărtat prea mult de casa bunicilor astfel încât să uităm de unde venim, că ne regăsim în gustul necosmetizat şi autentic, dar mai ales sănătos, dăruit de ceaunul românesc. Dacă urmăreşti emisiuni culinare observi cu uşurinţă că, de ex., bucătari celebri englezi realizează emisiuni cu scopul de ai aduce pe englezi înapoi în bucătaria de acasă, la cratiţă, de a le aminti că odată aveau şi ei ceaunul lor, de a le reda o minimă identitate culinară. Sper ca noi să nu uităm de ceaunele noastre şi de grădinile noastre, să ţinem de bucătăria noastră “de casă”, indiferent că este un amalgan de origini, să o reinventăm dacă este nevoie şi să ne bucurăm de ea. Azi, pentru că vânăta este în plin sezon şi bogat expusă peste tot, ne bucurăm de ea şi preparăm vinete la cuptor, tăvălite prin ou şi pesmet, cu brânză telemea şi parfumate cu sos ţărănesc de roşii uşor usturoiate.

Necesar vinete la cuptor

2 vinete
1 kg roşii
300 gr brânză de oaie sau altă brânză la alegere
200 gr cascaval
3 ouă
pesmet
3-4 caţei de usturoi
piper, cimbru (sau oregano), o linguriţă zahăr, sare
puţin ardei iute (opţional)

Preparare

1. Opărim roşiile şi le decojim. Le tăiem mărunt şi le punem într-o tigaie cu o lingură de ulei, un praf de piper, unul de sare, căţeii de usturoi daţi pe răzătoare şi puţin ardei iute bine mărunţit. Adăugăm o linguriţă de zahăr să reducem aciditatea. Le lăsăm 5 minute pe foc, să-şi lase sucul, să se formeze un sos.

2. Tăiem vinetele felii de cca. 1 cm. Spargem ouăle, le punem într-un bol şi le bătem sumar.

Dăm feliile de vinete prin ou şi apoi prin pesmet.

Într-o tavă punem un prim strat de sos. Pe măsură ce dăm feliile de vinete prin pesmet le aşezăm ordonat în tavă, în sos.

3. După ce am aşezat un prim strat de vinete, răzuim jumătate din brânza deasupra vinetelor, uniform, pe întreaga suprafaţă a stratului de vinete. Peste brânză răzuim jumătate din caşcaval.

4. Peste brânzeturi punem restul de sos de roşii şi îl întindem uşor cu o lingură peste caşcaval şi brânză.

5. Dăm din nou felii de vânătă prin ou şi pesmet şi mai formăm în tavă un strat.

Răzuim brânza şi caşcavalul rămas, formând un alt strat. Peste acest ultim strat presărăm oregano.

Introducem tava la cuptor cca 30 de minute, până se gătesc vinetele. Se taie asemeni musakalei şi se mănâncă caldă. Eu la porţia mea îi adaug nişte busuioc proaspăt.

P.S. Sosul trebuie să fie suficient pentru ca să aibă de unde să scadă şi ce să absoarbă pesmetul. Dacă nu este suficient ultimul strat de vinete, de deasupra, se va găti mai greu şi va rămâne al dente. Cei ce consideră că nu le prieşte coaja de vânătă, să o cureţe. Mie îmi place să las coaja vinetei, dar din punct de vedere al frăgezimi mâncarea asta iese mai bine cu felii de vânătă curăţate de coajă, care nu opun pic de rezistenţă la mâncat. Dacă se doreşte şi mai mult sos, fiecare îşi poate prepara sosul preferat şi să-şi “stropescă” porţia. Vă asigur că rămâne delicioasă şi că suportă şi mai multă imaginaţie.

Să fiţi bine!

Ardei umpluti. Feluriti, imbogatiti si deliciosi

September 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Mâncată de toţi şi citită peste tot, mâncarea şi reţeta de ardei umpluti a intrat în clasicitatea bucătariei noastre ca un întreg la care cu greu îţi vine să umbli ca nu cumva să-i afectezi rotunjimile. Ici colo, după spiritul locului, clasicului i se adaugă ba o notă de romantism bucovinean, cu o mână de nuci în umplutura ardeilor într-o toamnă târzie, ba o tuşă de smerenie cu trimitere iluministă prin prezenţa în ceauanele mânăstirilor, în zilele de post, a felurite ciuperci crescute la poala muntelui. Azi, oleacă am schimbat şi eu haina ardeilor umpluti, ca pentru toamna ce va să vie, îmbogaţiindu-i cu arome şi gust, încercând ai scoate din rutina obişnuinţei şi ai înveselii coloristic. Valoarea ardeiului gras cu parfum de gradină, a kapiei cărnoase şi dulci, a ardeiului de raci rustic şi cu parfum de vatră este înălţată şi rotunjită de gustul bine definit al unui sos consistent, delicios personalizat de afumătură. Vânăta, legumă versatilă şi distinsă, îşi face discret simţită prezenţa şi ajută ardeiul să capete valenţe noi şi să se exprime într-un registru îmbietor pentru gurmandul căutător de gust şi plăcere.

Necesar ardei umpluti

Ardei şi compoziţie

3-4 ardei graşi, 3-4 kapia, 3-4 ardei uscaţi, de raci – după cum este aglomeraţia la masă şi după tavă
500-600 gr carne tocată amestec
1 ceapă
1 ceşcuţă orez
1 jumătate de vânătă micuţă
1 linguriţă boia, un praf de cimbru, piper, sare
pătrunjel proaspăt tocat mărunt

Pentru sos

5-6 roşii coapte bine, cărnoase
1 cârnat afumat
150 bacon
2 cepe
cealaltă jumătate de vânătă
piper, 1 foaie de dafin, sare, 1 linguriţă zahăr
2 crenguţe de cimbru
2 fire de leuştean
ulei

Preparare

1. Tocăm mărunt ceapa şi o călim sumar. Prima jumătate de vânătă o tăiem cubuleţe mărunte, asemeni zarurilor, şi o punem peste ceapă. Orezul îl spălăm şi îl adăugăm în tigaie. Le omogenizăm şi le călim 2-3 minute pe toate.

2. Punem călitura peste carnea tocată, condimentăm cu piper proaspăt măcinat, boia, puţin cimbru şi sare. Tocăm mărunt pătrunjelul proaspăt şi îl adăugăm compoziţiei. Se poate adăuga şi ou dacă doriţi un ardei umplut cu o umplutură mai tare. Eu îi prefer mai afânaţi. Amestecăm bine să se omogenizeze şi lăsăm să se odihnească (orice compoziţie, că e de ardei umpluti, că e de sarmale, de perişoare sau musaka, se lasă puţin timp să se maturizeze la gust) cât pregătim ardeii şi sosul.

3. Pregătim ardeiul: tăiem cotoarele ardeilor, nu de tot, astfel încât să se mai “ţină” puţin pentru a avea “capace”. Sunt mai aspectoşi grijiţi aşa. Înlăturăm cu grijă seminţele şi nervurile mari. Ardeii de raci îi introduce 5 minute în apă călduţă să se înmoaie pentru a putea fi umpluţi.

4. Pregătim sosul: tocăm mărunt cele două cepe, a doua jumătate de vânătă o tăiem cubuleţe – zaruri, tăiem felii cârnatul şi mărunt baconul. Întroducem roşiile în apă fierbinte, le lăsăm să se răcească puţin, le decojim şi le tăiem cât mai mărunt. Punem ceapa la călit, adăugăm baconul şi cârnatul. Dăm un praf de sare şi piper măcinat.

După ce le-a luat focul două minute adăugăm şi vânăta cubuleţe.

Mai călim două minute şi adăugăm toate roşiile mărunţite cu o foaie de dafin şi o linguriţă de zahăr, să tăiem aciditatea. Lăsăm la foc mic să se “topească” roşiile, să lase zeamă şi să se formeze sosul. Funcţie de suculenţa roşiilor, îl mai ajutăm cu o ceşcuţă de apă sau supă.

5. Punem sosul în tavă. Umplem ardeii cu o linguriţă şi îi aşezăm cât de cât milităreşte, ordonat culcaţi în sos. Opţional, ardeii graşi şi cei kapia odată umpluţi, pentru a le potenţa gustul se pot da un minut într-o tigaie încinsă pe toate feţele şi apoi se pun în tavă. Eu aşa am făcut, dar rămâne la alegerea fiecăruia.

Aromăm punând pe lateralele tăvii, în sos, două crenguţe de cimbru şi fire de leuştean. Atenţie: ardeii umpluti să fie cuprinşi cât de cât de sos, cam până la brâu adică ceva peste jumătate. Eventual adăugăm puţină apă deoarece vor sta cca 45-60 de minute la cuptor şi trebuie să aibă de unde să scadă. Pentru că mănânc aproape la orice mâncare ardei iute şi de data asta am dotat tava cu ardei umpluti cu câţiva ardei iuţi (care nu afectează, în sensul că nu iuţesc mâncarea, decât se coc şi ei).

6. Băgăm tava la cuptor până scade sosul şi se rumeneşte partea superioară a ardeilor – max. o oră, timp suficient ca orezul să se umfle şi carnea să se gătească. Îi mâncăm cum poftim, simpli, cu smântână sau iaurt.

Să fiţi bine!

Tocanita Taraneasca de Curcan cu Sos pe Saturate

July 15, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Tăiate mai mari, legumele nu participă la o tocăniţă numai cu gust şi aromă ci vin să se mândrească cu o participare mai trupeşă, mai personalizată. În defilarea lor prin blidul cu tocăniţă, fiecare se oferă să te cucerească obligându-te subtil să exclami copilăreşte “- Ce bună este!”. De fiecare dată acelaşi truism! Eşti deja prins şi de aici până la a întinge cu pâine în sos nu mai este decât un pas. Sosul unei tocaniţe este oarecum o problema de paradox în sensul că ştii dinainte că va fi insuficient dar totuşi în final întrebi nemulţumit “Nu mai este sos?”. Şi asta de fiecare dată. Ar fi o dovadă de lipsă de imaginaţie să spui că există o reţetă definitorie pentru o tocană, fie ea şi tocanita taraneasca de curcan. Nu poţi încorseta creativitatea în cazul unei tocăniţe. Eu am ales să prepar o tocăniţă uşoară, mai puţin muncită, de vară, mai bogată în roşii coapte şi zemoase, aromată cu usturoi tânăr şi pătrunjel proaspăt.

Necesar tocanita taraneasca de curcan

1 piept curcan sau pulpă dezosată
4-5 cepe potrivite, lungi, de Buzău (sau 2-3 cepe rotunde)
1 căpăţână de usturoi nou
2 ardei graşi
1 ţelină mică
5 roşii bine coapte
sare, piper boabe, 2 foi de dafin, 2-3 fire de cimbru verde
pătrunjel proaspăt
ulei
unt

Preparare

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem sferturi. Am folosit aşa zisa ceapă de Buzău, mai dulce. Dezvelim căpăţâna de usturoi şi lăsăm căţei întregi în coajă. Încingem două linguri de ulei într-o cratiţă şi călim sumar ceapa sferturi şi căţeii de usturoi. La căţelul de usturoi se va mânca conţinutul cremos şi se va arunca coaja.

2. Tăiem cubuleţe pieptul de curcan. Punem carnea tăiată în cratiţă împreună cu câteva boabe de piper, două frunze de dafin şi cimbru verde. Dăm un praf de sare mare. Păstrăm focul potrivit şi lăsăm carnea să prindă puţină culoare.

3. Tăiem mare ardeii graşi şi îi punem în cratiţă. Amestecăm şi-i lăsăm să se înfierbante.

4. Tăiem cubuleţe ţelina şi o punem în tocană. Ţelina vine cu o aromă puternică şi distinctă.

5. Opărim roşiile şi le decojim. Le tăiem felii mai mari. Le adăugăm în cratiţă.

Lăsăm câteva minute pe foc potrivit să-şi lase roşiile sucul.

Completăm cu un pahar de supă de legume sau pasăre, sau, dacă nu avem la îndemână, cu un pahar de apă.

6. Punem un capac la cratiţă şi o introducem la cuptor. Lasăm la cuptor până scade şi se formează sosul. În ultimele 10 minute luăm capacul.

7. Tăiem felii de pâine, pe lung, în 3 baghete fiecare felie. Într-o tigaie topim 2 linguri de unt şi rumenim pâinea tăiată.

6. Scoatem tocăniţa de la cuptor şi îi dăm aromă cu pătrunjel prospăt tăiet mai mare. Mâncăm tocanita taraneasca de curcan cu pâine rumenită în unt.

Să fiţi bine!

Pulpa de miel coaptă încet la cuptor. Cu legume, ciuperci si bacon

June 30, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar daca cere mai multă răbdare, datorită timpului lung de preparare, pulpa de miel, gătită încet la cuptor, la foc molcom, este incontestabil, un deliciu. Cu siguranţă, vă va încânta fragezimea greu de egalat a cărnii preparate astfel, justificând din plin aşteptarea de câteva ore necesare acestui preparat. Pentru un gust rotund şi împlinit este bine ca osul să fie prezent, fiind suficient ca pulpa să fie tăiată felii transversale, cu grosimea de 2-3 cm, cu bucăţica de os aferentă. Timpul lung de preparare dă, cărnii de miel sau berbecuţ, o textură şi un gust neîntrecut, iar condimentele, legumele, ciupercile şi baconul afumat, toate în sos de roşii cu vin, întregesc definitoriu acest preparat şi îl introduc în vitrina preferinţelor noastre.

Necesar pulpa de miel coaptă încet la cuptor

1 pulpă de miel
2 cepe mari
1 morcov
1 felie ţelină
câteva rondele de ardei iute ( dacă agreaţi puţină iuţeală, dacă nu, nu puneţi)
300- 400 ciuperci
150 gr bacon
4-5 roşii coapte bine sau o conservă de roşii cubuleţe
1 pahar cu vin alb
supă de legume sau apă
cimbru, piper, 2 foi de dafin, sare
ulei

Preparare

1. Pulpa de miel trebuie să fie la temperatura camerei şi să nu fie atunci scoasă din apă. O tăiem felii transversale de 2-3 cm. O asezonam cu sare mare şi piper proaspăt măcinat şi o punem într-o tigaie încinsă. O rumenim câteva minute pe ambele părţi, pentru ai potenţa aroma şi o lăsăm deoparte.

2. Tăiem, ceva mai mare, ceapa, morcovul şi ţelina. Ardeiul iute îl tăiem rondele. Le punem pe toate la călit, într-o cratiţă. Condimentăm şi aromăm cu sare, piper boabe, cimbru şi foi de dafin. Le călim până ce ceapa devine sticloasă.

3. Tăiem baconul şi îl adăugăm în cratiţă, alături de legume. Amestecăm şi mai călim două minute pentru ca baconul să aromeze şi să lase gust.

4. Curăţăm ciupercile de eventuale resturi de compost, cu un prosop uscat şi curat şi le tăiem felii. Le adăugăm în cratiţă. Amestecăm uşor şi lăsăm pe foc redus până ce ciupercile pierd apa şi se gătesc.

5. Adăugăm roşiile decojite cubuleţe. Amestecăm şi lăsăm să înceapă să bolborosească uşor. Gustăm şi eventual mai adăugăm puţină sare.

6. Aşezăm pulpa de miel rumenită în sosul format. Punem un pahar de vin alb şi completăm cu supă de legume sau apă, până ce carnea este aproape acoperită.

7. Punem capac la cratiţă şi o introducem în cuptorul bine încins. Lăsăm focul mic şi gătim încet timp de min. 3 ore. După 3 ore verificăm dacă a scăzut suficient şi s-a format un sos mai gros, consistent. Luăm capacul cratiţei şi mai lăsăm 20-30 de minute, după care oprim focul.

8. Îmi place să mănânc carnea şi sosul cu o garnitură, alegând de data asta un piure aromat cu frunze tocate de busuioc. Am format pe farfurie un pat de piure şi peste, am aşezat bogatul sos şi felia de pulpă.

Carnea este atât de fragedă şi moale încât nu mai opune nici o rezistenţă. Gustul este extraordinar.

Să fiţi bine!

Ciulama de bureti de roua. Cu smântână şi mărar

May 8, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Este ceva timp de când nu am mai mâncat bureţi dat fiind faptul că nu am mai cotrobăit după ei, prin pădure, de când eram dănac. Nu trecea vară, când îmi petreceam vacanţele la bunici, să nu mănânc ciulama de bureti, ciorbă sau tocăniţa. Erau ceva comun, nu li se acorda mare atenţie, intrau în fireasca varietate a mâncarurilor ţărăneşti preparate cu dezlegare de la natură. Îşi iţeau micile pălării, cam după orice ploicică, mai ales în perdelele de salcâm. Pe mine, dacă eram în zonă, mă punea bunică-mea să-i culeg şi îmi aduc aminte că, pe undeva, treaba asta mă enerva, pentru că bureţii sunt mici, sporesc greu în traistă şi necesită răbdare la cules. Azi, sunt mai răbdător şi îngăduitor cu ei, pentru că îi vad cu ochii unui pofticios care, întâmplător, mai zăpăceşte şi coada tigăii. De dimineaţă, când, conform rutinei, am făcut rondul prin piaţă, găsii bureţii la o măicuţă: 4 franci punga. Îi făcui ciulama. Condimentai cu perfectul simplu “făcui” deoarece şi ciulamaua de bureţi de rouă este simplă şi perfectă!

Necesar ciulama de bureti

1 kg bureţi de rouă
400 gr smântână dulce
1 fir ceapă verde
1 fir usturoi verde
2-3 căţei usturoi
1 legătură mare de mărar
sare, piper
ulei sau unt

Preparare:

1. Spălăm bine bureţii în apă rece, înlăturăm eventualele fire şi firişoare de iarbă şi îi punem într-o strecurătoare mare să se scurgă cât mai bine apa. Dacă la ciupecile mari poţi evita spălarea şi să le cureţi cu un prosop curat, la bureţi nu prea ai ce face şi trebuie să-i treci prin apă pentru a elimina firele de nisip. Drept urmare, bureţii o să absoarbă puţină apă.

2. Tăiem rondele ceapa şi usturoiul verde. Încingem o tigaie mai mare şi călim puţin ceapa şi usturoiul, în două linguri de ulei sau în unt.

3. Adăugăm bureţii şi amestecăm. Dăm un praf de sare. Pe măsură ce scad o să lase apă. Îi ţinem pe foc pănă se evaporă apa şi începe călirea.

4. După ce apa s-a evaporat şi bureţii s-au gătit, adăugăm smântăna. Amestecăm, şi mai ţinem 1 minut pe foc.

5. Imediat, punem căţeii de usturoi feliaţi şi mărarul tocat. Mărarul face treabă bună şi trebuie din abundenţă. Dăm un praf de piper. Gustăm şi dacă mai este nevoie, potrivim de sare. Oprim focul şi punem capac pe tigaie.

Preparăm mămăliga cu care vom însoţi ciulamaua. Servim la masă, ciulamaua şi mămăliga, calde.

Să fiţi bine!