Retete de salate

Sfecla rosie cu frunze. Facuta salata

August 7, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De obicei sfecla rosie ce se comercializează prin pieţe este lipsită de frunze deoarece acestea nu prezintă interes pentru gurmandul de la oraş, drept pentru care ţăranul nostru, cel cu sfecla roşie, le oferă spre festin raţelor din propia-i curte. Azi, spre surprinderea vânzătorului de sfeclă, am decis să-i las raţele cu ochii-n soare şi să mănânc eu frunzele de sfecla rosie. Ei bine, asta se întâmplă, nu din duşmănie faţă de raţe ci pentru faptul că frunzele astea se mănâncă. Ele se încadrează şi continuă peste vară aceeaşi linie ce se deschide primăvara cu spanacul, dragaveiul, ştevia, loboda, salata verde adică tot felul de verzituri sănătoase ce ne fac vioi la minte şi la trup. De data aceasta am introdus frunzele în cunoscuta şi sănătoasa salată de sfecla rosie.

Necesar salata de sfecla rosie cu frunze:

2 sfecle cu frunze cu tot
brânză tare, preferabil de oaie – opţional
ulei măsline
2 căţei de usturoi
oţet sau zeamă lămâie
sare, piper

Preparare:

1. Rupem frunzele şi fierbem numai sfeclele, fără a le curăţa de coajă, până se înmoaie (când intră furculiţa în ele). În apa în care le fierbem punem un praf de sare şi 2-3 linguri de oţet. Nu este necesar să curăţăm coaja sfeclei înainte deoarece după fierbere se curăţă foarte uşor şi în plus, coaja asigura o protecţie împotriva pierderii, prin fierbere, de culoare, gust şi substanţe nutriţionale. Dacă preferaţi, o altă variantă ar fi să coaceţi sfeclele la cuptor.

2. Înlăturăm cotoarele roşii ale frunzelor şi păstrăm numai partea verde. Este bine să păstrăm pentru salată frunzele mai tinere şi fragede iar cotoarele şi celelalte frunze mai mari şi bătrâne să le folosim eventual la mâncare de frunze de sfecla.

3. Preparăm dresingul din trei părţi ulei, o parte oţet sau zeamă de lămâie, un praf sare şi unul piper. În bolul în care am preparat dresingul adăugăm cei doi căţei de usturoi daţi pe răzătoarea mică. Amestecăm bine, gustăm şi putem jongla de ex. cu oţetul şi usturoiul după plăcerea fiecăruia.

4. Curăţăm sfeclele fierte de coajă şi le tăiem felii subţiri. Le punem într-un bol cu frunzele tăiate mai mare (ca la salata verde), punem dresingul şi amestecăm bine.

5. În jurul salatei, pe farfuria cu salată am ras brânză tare, de oaie şi am mâncat totul cu pâine prăjită.

Să fiţi bine!

Salata de spanac proaspat, rosii si castraveti

April 8, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Nu este nimic special sau dificil în a preparata o salata de spanac cu roşii şi castraveţi. Nu pentru reţetă în sine public această salată, pentru că tot omul ştie să prepare o salată, ci pentru ideea de a mânca spanac proaspăt. Nu obişnuim acest lucru, spanacul fiind rezervat, de cele mai multe ori, clasicei reţete de mâncare de spanac şi cred că avem de pierdut dacă nu l-am valorifica şi proaspăt. Pratic, spanacul proaspăt poate fi prezent în mai toate salatele, combinaţii de crudităţi. Cu toate ca nu se aseamănă deloc, o singură legumă, prezentă crudă în salate, mă mai bucură aşa de mult ca spanacul. Este vorba despre conopidă. Probabil pentru faptul că pe ambele le-am descoperit târziu ca nişte prezenţe pline de savoare şi prospeţime în tot felul de salate. Cu conopidă am postat două salate: salată tomnatică cu conopidă şi varză roşie şi salată de conopidă cu macriş.

Necesar salata de spanac cu roşii şi castraveţi:

300 gr spanac tânăr
2 roşii
1 castravete
2 fire de ceapă verde

Pentru asezonare:

1 lămâie
3 linguri ulei masline
sare
piper

Preparare salata de spanac:

1. Alegem din spanac frunzele mai tinere şi mai micuţe pe care, după ce le-am spălat în apă rece, le punem într-un bol suficient de mare. Când aleg frunzele mici le folosesc întregi la salată. Când folosesc toate frunzele, inclusiv frunzele mari, prefer să tai spanacul.

2. Taiem ceapa bucăţi mai mari şi o adaugăm în bol iar peste frunzele de spanac şi ceapă feliem castravetele şi roşiile astfel încât sucul acestora să se scurgă peste primele. Când prepar salată de crudităţi întotdeauna pun roşiile tăiate ultimele pentru a permite sucului din roşii să aromeze celelalte ingrediente.

3. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat şi lăsăm 2 minute să se armonizeze şi să contribuie la extragerea sucurilor. Amestecăm 3 linguri de ulei cu sucul de la o lămâie şi amestecăm cu o furculiţă să se facă emulsie. Punem amestecul peste salată şi amestecăm uşor. Am procedat în acest fel, respectiv nu am amestecat sarea şi piperul cu uleiul şi zeama de lămâie, pentru a le permite – sării şi piperului – să dea gust şi să aromeze ci nu să fie izolate, în special piperul, de către ulei.

Spanacul îl puteţi folosi alături de varză – am ataşat o fotografie şi cu această combinaţie -, alături de ridichi, morcovi, ouă fierte şi cartofi. De asemenea, asezonat cu sare şi zeamă de lămâie, poate fi folosit pe post de garnitură lângă o friptură suculentă sau în tandem cu cartofi cu bacon.

Să fiţi bine!

Salata de sfecla rosie cu iaurt şi castraveciori

February 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În 1978 Hollywood-ul producea un film Attack of the Killer Tomatoes gen horror, în care nişte oameni de ştiinţă se luptau să salveze lumea de atacul unor roşii ucigaşe, film care, între noi fie vorba, era o aiureală. Cel puţin aşa am crezut până azi, când, nu ştiu cum şi de unde, cartierul în care locuiesc a fost asaltat de căteva zile, prin pieţe, aprozare şi magazine, de cantităţi excesive de sfecla rosie la preţuri la fel de excesiv de mici. În acest moment întreg cartierul trebuie să asimileze pentru a nu fi asimilat de sfecla roşie. Acestui deziderat, ca un patriot local, mi-am supus şi eu modestele calităţi de bucătar şi punând mâna pe căteva sfecle le-am făcut salată. Salata de sfecla rosie cu iaurt, usturoi şi castraveciori…P.S. Mă întreb cum s-o descurca în această situaţie critică, amicul Viorel Pîrligras, iubitor, degrabă scriitor şi cronicar de S.F. dar cred că nu ar trebui să-mi fac griji devreme ce are acces la lumi paralele…

Ingrediente necesare salata de sfecla rosie cu iaurt:

500 gr. sfeclă roşie
200 gr iaurt
3-4 castraveciori muraţi cornişon
2 căţei de usturoi
1 lămâie – opţional
coriandru, sare, 1 lingură ulei de măsline

Preparare:

Spălăm sfeclele şi le coacem la cuptor, într-o tavă ca şi la salata marocana de sfecla rosie. Nu le decojim, pentru a nu-şi pierde excesiv din suculenţă dar şi pentru faptul că se curăţă uşor după coacere. Dacă sfeclele sunt mari va trebuie să le înjumătăţim pentru a se coace mai repede. Sunt coapte când le putem pătrunde relativ uşor cu furculiţa.

Lăsam sfeclele să se răcească, le curăţăm de coajă şi le dam pe răzătoarea mare. Zdrobim căţeii de usturoi şi îi adăugăm peste sfeclă. De asemenea, zdrobim câteva boabe de coriandru, dar nu prea multe deoarece aroma acestora trebuie să se simptă în plan secund. Adăugăm o lingură de ulei de măsline şi un praf de sare. Castraveciorii muraţi îi feliem, îi tăiem cubuleţe, îi lăsăm să se scurga bine zeama şi îi amestecăm cu sfecla.

Adăugăm iaurtul şi omogenizăm. Gustăm şi dacă dorim mai acrişoară (sfecla roşie este destul de dulce) stoarcem zeama de la o lămâie. Se mănâncă foarte bine cu pâine prăjită crocantă şi lângă o friptură la grătar suculentă.

Să fiţi sănătoşi!

Salata orientala de cartofi. Cu acritură

January 24, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata orientala este una dintre cele mai populare salate ale noastre şi de asemenea, dintre cele mai săţioase şi bine primite la masă. Nu cunosc de ce se numeşte orientală pentru că nu vine obligatoriu din Orient şi aproape fiecare naţie are o salată de cartofi a ei, cu specific propiu. Întâlnim în această salată de la verdeţuri văratice până la peşte şi şuncă încât poţi experimenta din plin dacă ai imaginaţie şi poftă. Cred că adaugarea unor ingrediente predominant orientale, turceşti cum ar fi măslinele şi uleiul de măsline peste cartofii europeni i-au determinat denumirea de salata orientala.

Ingrediente necesare salata orientala:

1 kg cartofi
100 gr măsline
1 ceapă mare
4-5 castraveţi cornişon muraţi
1 gogoşar murat
3 ouă
pătrunjel – opţional
sare, piper, ulei, sucul de la 1/2 lămâie

Preparare:

Se spală şi se fierb în coajă cartofii până intră furculiţa în ei. Cartofii se fierb în coajă pentru a nu se îmbiba excesiv cu apă, procedură care trebuie aplicată şi la piureul de cartofi. Îi lăsăm să se răcească pentru a-i curăţa de coajă fără să ne frigem la degete. Îi tăiem cubuleţe şi-i punem într-un bol. Prefer la salate să folosesc cartofii roşii deoarece sunt mai puţin făinoşi şi fărâmicioşi.

Curăţăm şi tăiem ceapa julien sau cum preferă fiecare. Dacă avem, putem folosi inclusiv ceapă verde. Între timp punem ouăle la fiert 5 minute, timp suficient pentru a obţine ouă tari. Când sau fiert turnăm apă rece peste ele să le putem curăţi mai bine. Tăiem murăturile, castraveţii şi gogoşarii cubuleţe şi le adăugăm peste cartofi, în bol. Îmi plac castraveţi şi gogoşari acri in salate si îi folosesc de ex. şi la salata de fasole boabe sau la salata de sfecla rosie. Ouăle răcite le curăţăm şi le tăiem cubuleţe sau sferturi după cum preferăm şi le punem în bol.

Măslinele le putem pune întregi sau le putem felia şi înlătura sămburii dar atenţie să nu-şi lase negrul peste cartofi şi să obţinem o salată cenuşie. Dacă am măsline cu sâmburi prefer să le las aşa în salată pentru că dacă le scot sâmburele şi le pun feliate în salată înegresc salata şi nu-mi place. Dacă vreau fără sâmburi atunci cumpăr direct măsline cu sâmburii scoşi. Măslinele tebuie să le ţinem 2-3 minute în apă rece să-şi lase negreala.

După ce le avem pe toate în bol – cartofi, ceapă, măsline, murături, ouă – dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat pentru a le aroma. Stoarcem zeama de la jumătatea de lămâie şi punem şi 2 linguri de ulei de măsline ploaie. Amestecăm uşor cu două linguri. Uleiul se pune întotdeauna după condimente pentru a permite acestora din urmă să dea aromă. La final putem, dacă dorim, să presărăm verdeaţă tocată.

Este normal ca într-o salata orientala să domine gustul de cartofi dar dacă este prea exagerat nu mai este salată ci cartofi fierţi şi atunci obişnuiesc să îl atenuez, să îl echilibrez cu murăturile sau cu mult mai multă ceapă sau verdeaţă. Atâta vreme cât ingredientele se echilibrează între ele nu are cum să nu fie o salată reuşită.

Să fiţi bine!

Salata de ridiche neagra, cherry si castravete. Aromata cu portocala

December 6, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi a nins. Îmi plac ridichiile mari, negre sau albe, de toamnă târzie, ce atrag atenţia când iarna îşi intră în drepturi; îmi place să le tai felii subţiri şi să le mănânc, aşezat relaxat în faţa televizorului, cu sare şi eventual, pâine prăjită. În satele din Oltenia se păstrează tradiţional, peste iarnă, într-o groapă acoperită, cu adâncimea de 1-1,5 m, alături de praz, evitând astfel atât alterarea cât şi îngheţul. Dintr-o astfel de locaţie am procurat două ridichii, una neagră, cunoscută ca fiind mai iute şi una albă care, deşi nu trebuia să fie iute, am constatat că s-a iuţit, cred eu, că de la seceta din acest an. Am preparat o salata de ridiche neagra, adăugând roşii cherry şi castraveţi să taie aciditatea şi iuţeala ridichiei. Ideea a fost să se asorteze şi cu pepitele de pui cu sos şi pâine prăjită pe care le-am pregătit rapid azi…

Necesar salata de ridiche cu roşii şi castraveţi:

1 ridiche neagră mai mare
300 gr. roşii cherry
1 castravete
1 portocală
1/2 legătură pătrunjel proaspăt
ulei, sare, piper alb măcinat, oţet

Preparare:

Se curăţă ridichea şi se dă pe răzătoarea mare. Castraveţii se feliează. Roşiile cherry se taie jumătăţi. Se pun toate într-un bol şi se presară pătrunjelul proaspăt tocat. Se pune, separat, într-un castronel o linguriţă de oţet, 3 linguriţe de ulei, un praf de sare şi unul de piper alb proaspăt măcinat şi se freacă până devine emulsie, preparând astfel cel mai simplu dressing pentru salată, vinegreta. Se toarnă peste salată şi se omogenizează bine. Portocala se taie jumătăţi şi se stoarce peste salata de ridiche.

Se lasă să se armonizeze cel puţin 30 minute. Chiar dacă s-a întâmplat ca ridichea să fie foarte iute, combinaţia cu roşii, căstraveţi şi sucul portocalei niveleză asperităţile ridichiei.

A venit iarna şi este bine să nu neglijăm ridichea neagră care, bogată în vitamina C, poate preveni afecţiunile specifice anotimpului friguros. Pentru cei ce doresc să mai dea jos kilograme, ridichea este un aliment care arde binişor grăsimile. Această ridiche se mânca mult în toată Europa înainte de aducerea cartofilor de spanioli. Avea şi un renume de hrean al parizienilor deoarece nu lipsea de pe mesele francezilor în urmă cu ceva secole.

Aşa cum am scris mai sus am asociat salata de ridiche cu, le-am zis eu, pepite de pui înecate în sos aromat şi pâine prăjită.

Să fiţi sănătoşi, prosperi şi să vă bucuraţi de această lună de sărbătoare!

Salata de gogonele. Prajite sau coapte

November 8, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

A venit şi vremea gogonelelor şi gospodinele concurează frenetic la borcaniada acestui rest de toamnă, cât încă se mai găsesc prin pieţe una alta de acrit. Mie, cu gogonelele, deocamdată, nu mi-a reuşit borcaniada, fiind deturnat de poftele firii mele pământeşti şi până să ajung cu preparatul la borcan, m-am lăsat atras de salata de gogonele. Aşa că, probabil, atunci când iarna îşi va intra în drepturi, mă voi adresa în mod deschis şi notoriu, ca un greiere pribeag, părinţilor, posesori de pivniţă dotată cu suficient de multe preparate la borcan. La domiciliul, această salata de gogonele a provocat ceva controverse: soţia a mâncat şi a zis ca e OK; fata cea mare , când i-am oferit, m-a privit de sus, superior, şi m-a uitat imediat; fata cea mică, la oferta mea, mi-a răspuns peltic -Mie îmi place dovleacul!; mie mi-a plăcut, lucru ştiut, că doar asta mă împinsese la coada tigaii. Aşa că nu vă pot spune decât că este de încercat salata asta şi apoi fiecare să-şi dea verdictul.

Ingrediente reteta de salata de gogonele:

1 kg gogonele
1 ceapă roşie
1 legătură mărar
piper, sare, ulei pentru prăjit

Preparare:

Salata de gogonele se poate prepara în doua variante, cu gogonele prăjite în ulei şi cu gogonele coapte la cuptor.

Punem câteva gogonele într-o tavă sau vas de jena şi le băgăm la cuptor. Se numeste si se scrie sticla de jena datorita faptului ca această sticla rezistentă a fost produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat în oraşul german Jena un atelier de sticlărie (1884). Le coacem cca. 30 minute până observăm că s-au înmuiat şi a inceput să se înegrească pieliţa ce le acoperă. Le scoatem de la cuptor şi le lăsăm să se răcească, dându-le un praf de sare. Când s-au răcit le curaţăm pieliţa, le înlăturăm partea tare de la cotor şi după ce se scurg puţin le tocăm aşa cum procedăm şi cu vinetele pentru salată. Tocăm ceapa roşie mărunt.

Le frecăm în castron cu ulei şi încorporăm ceapa roşie marunţită. Gustăm şi potrivim cu sare şi piper proaspăt măcinat, după placerea personală. Trebuie spus- folosiţi piper prospăt măcinat ci nu din plic, gata măcinat, pentru că şi-a pierdut propietăţile. Este valabil pentru orice reţetă care cere piper măcinat.

În cea de-a doua variantă, tocam gogonelele mărunt, cubuleţe şi le călim în 2-3 linguri de ulei, până îşi lasă apa ce trebuie să se evapore. Adăugăm de asemenea, ceapa mărunţită, mărarul tocat ( la prima variantă cu gogonelele coapte nu am adăugat mărar) omogenizăm şi-i dăm condimente după gust.

Salata de gogonele este veche, de pe vremea când românul şi-a hotărât microuniversul, stabilind vatra satului, când gogonelele stăteau şi se pârguiau pe vrej până ce dădea bruma. Salata asta, simplă şi săracă, ca multe alte mâncaruri sărăcăcioase, era mâncată în post, de multă suflare românească cu mult mai puţin făţarnică, dar cu mult mai aproape de cer. Se mănâncă cel mai spornic, cu mămăligă tare, feliată, coaptă pe grătar. Din gogonele, murate de data aceasta, se poate face şi o mancare.

Să fiţi bine!