Retete cu ciupeci

Piept de Pui cu Piure de Linte Rosie si Ciuperci Sote

January 27, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lintea-i bună, iar acest preparat de piept de pui cu piure de linte ma foarte multumeste! De când am descoperit-o în urma cu 3-4 ani în rafturi – cred că aproape dispăruse complet de la noi, pentru că eu nu îmi aduc aminte să o mai fi întâlnit pe undeva până să apară în supermaketuri – o trec periodic în meniu, ba ca supă de linte roșie, ba drept cârnați cu linte verde sau o salată mai consistentă, dar de cele mai multe ori o servesc la masă sub forma a diverse piureuri. Are avantajul că fierbe în câteva minute și asta ajută ca piureul să se pregătească destul de repede. Este o soluție bună pentru o masă gustoasă și sățioasă, că doar lintea, ca și fasolea, vine cu multă fibră. Mie unul îmi place și tocmai din acest motiv vă chem să încercați un piept de pui cu piure de linte roșie, lângă care cu siguranță o să vă placă o ciupercă sotată cu unt și oleacă de usturoi.

Necesar piept de pui cu piure de linte

1 piept de pui
300 gr linte
300 gr ciuperci
2 linguri de unt
1 ceapă
3 căței de usturoi
1 linguriță pastă de roșii
foi de dafin, piper, sare mare
ulei

Preparare

Pentru început preparăm piureul. Punem lintea cu foi de dafin și un praf de sare într-un vas. O acoperim cu apă și așteptăm să înceapă fierberea și lintea să absoarbă apa. Acest lucru se va întâmpla destul de repede. Când apa este absorbită mai punem un polonic de apă caldă. Continuăm până când lintea este bine fiartă (o gustăm, să fie moale). Lintea se umflă, înflorește și devine aproape terci. Totul durează maxim 15 minute. Aceasta ar fi o metodă. Dacă vi se pare mai greoaie puteți pune și toată apa odată. În principiu la o măsură de linte trebuie 2 măsuri de apă. Prefer prima variantă pentru că controlez mai bine consistența fierturii și implicit a piureului (îl prefer mai ferm, nu zemos). Pentru prepararea piureului de linte roșie se poate folosi, în locul apei, și supă de legume sau de pasăre.

Într-o tigaie încinsă, călim jumătate de ceapă mărunt tocată cu o linguriță de pastă de roșii. Punem ceapa călită peste lintea fiartă și mixăm puțin amestecul. Această ceapă călită va da mai multă dulceață. Adăugăm 2 căței de usturoi dați pe răzătoare și o lingură de unt și mixăm din nou. Cealaltă jumătate de ceapă o tocăm și o punem, așa crudă, în piure. Această ceapă, alături de usturoi, înviorează piureul și îi dă aspectul rustic. Gustăm și potrivim de sare și piper.

Preparăm ciupercile sote. Le curățăm de eventuale resturi de compost, le tăiem felii și le putem într-o tigaie încinsă, cu o lingură de ulei, să se rumenească. Cum și de ce se rumenesc frumos ciupercile am explicat aici. Când ciupercile sunt rumenite adăugăm a doua lingură de unt și un cățel de usturoi dat pe răzătoare. Tragem tigaie de pe foc.

Pieptul de pui îl grijim și îl lucrăm felii. Îl punem într-un bol, punem peste el puțin ulei de măsline, piper, boia și eventual, dacă vrem, niște plante aromatice, cimbru, busuioc, etc. Amestecăm cu mâna bucățile de piept în bol, să le cuprindă bine uleiul și condimentele. Încingem grill-ul și așezăm bucățile de piept pe el. La final când aproape sunt rumene, dăm un praf de sare.

Montăm farfuria, după cum poate și se pricepe fiecare. Eu am pus piureul de linte roșie în mijloc, peste el pieptul de pui tăiat felii, și în jurul piureului am așezat ciupercile sote. Am presărat peste toate cubulețe de gogoșar acru. Puteți orna cu ceapă verde, mărar, etc. Piureul de linte roșie merge foarte bine și întins pe pâine, în caz că doriți să-l mâncați simplu, dar despre acest piure am să fac un articol separat, pentru că azi mâncăm piept de pui cu piure de linte.

Să fiți bine!

Plachie de Praz cu Ciuperci

December 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum suntem în post, încerc să-i sprijin pe cei ce au puterea de a ține post – eu fiind, de cele mai multe ori, neputincios în treaba asta – și să le ofer spre încercare o plachie de praz cu ciuperci, cu măsline și sos de roșii. Mă refer la cei ce fac încercarea de a se curăța prin post atât trupește, prin ușurarea și echilibrarea organismului, cât și sufletește, luptând să înlăture pornirile de lăcomie, clevetire, invidie, fățărnicie, îngâmfare și egoism (toți suntem supuși greșelii ci nu sus-puși), și totodată să ridice spre ceilalți ceva mai multă iubire și iertare, cele două esențe cuprinse și manifestate în stare pură de Cel pe care îl sărbătorim în această lună, Isus. De obicei, evit să fac discuții pe teme religioase, pentru a nu cădea în fățărnicie și pentru că nu religia mă preocupă ci credința. Încă odată, ca și în alte perioade de post, obiceiul de a căuta prin magazine prăjituri de post, salam de post, pateu de post și alte fripturi de post, capătă vigoare în numele așa zisei credințe. Acest obicei m-a împins să abordez, pe scurt, tema. Ei bine, trebuie spus, că postul nu este o chestiune obligatorie peste bătrânețea și sănătatea omului (mai ales), peste voința slabă și puțina tărie în credință, astfel încât să aluneci pe panta minciuni și a fariseului care spală blidul pe dinafară și lasă mizeria în interior. Un om care alege să mănânce în fiecare zi carne în perioada postului poate fi mai cinstit în neputința lui decât unul care alege să mimeze postul cu fripturi de post și să fie, astfel, necinstit în așa zisa lui credință. Postul nu este o chestiune care trebuie bifată, ca fiind făcută, așa cum credința nu este o afacere de duminică. Când alegi să ții postul cu prăjituri de post, mezeluri de post și alte asemenea prostii, alegi de fapt să cosmetizezi credința strâmbă și lăcomia în raport cu fructul oprit. La fel falsezi și când, cu vigoare, te abții de la mâncăruri în post, și tot cu vigoare, în același timp, judeci pe alții, bârfești, invidiezi vecinul pentru mașină și nevastă sau te înghesui în grămada dezorganizată de la intrarea în supermarket-ul cu tigăi 3 in 1-a. Închid această paranteză despre post, scrisă fără intenție de verdict, și revin la ce ne mână-n luptă la coada tigăii, respectiv la valorificarea (iarăși) a prazului autohton într-o plachie de praz cu alte cele.

Necesar plachie de praz

patru fire de praz trupeșe și de înaltă ținută
500 gr ciuperci champignon
150-200 măsline fără sâmburi, rondele
2 cepe
o ceașcă de bulion
3-4 căței de usturoi
3-4 roșii
piper, boia, cimbru, sare
ulei

Preparare

1. Grijim și curățăm prazul de mustăți și de eventuala foaie urâtă și îl tăiem bucăți de 2-3 cm lungime. Încingem o tigaie cu puțin ulei și rumenim bucățile de praz până ce se îmbujorează oleacă. Scoatem prazul rumenit pe o farfurie și îl lăsăm în așteptare.

2. Tăiem ciupercile mai mare, jumătăți sau sferturi. Le rumenim în tigaie până ce capătă culoare. Cum obținem culoarea aceea frumoasă, evitând să se înnegrească, am explicat la ciuperci sote. Asezonăm cu piper proaspăt măcinat.

3. Tăiem, cât de mărunt, cepele și le călim. Când a devenit ceapa sticloasă adăugăm bulionul, un praf de boia și puțin cimbru. Lăsăm să bolborosească puțin și adăugăm rondelele de măsline. Punem un strop de apă și lăsăm 4-5 minute pe foc mic. Gustăm și funcție de cât de sărate sunt măslinele, mai potrivim sau nu de sare. Oprim focul.

4. Într-un vas ceramic, tavă sau cratiță punem prazul și ciupercile și le amestecăm ușor să fie bine distribuite. Cu ajutorul unei linguri, repartizăm uniform sosul cu măsline peste amestecul de praz și ciuperci. Curățăm cățeii de usturoi, îi tăiem felii subțiri și le punem peste sos.

5. Tăiem roșiile felii și tapăm, bine rânduit, toată mâncarea. După voință, rândul de roșii poate fi chiar dublat pentru o prezență mai generoasă a roșiilor. Odată încheiată lucrarea, introducem vasul în cuptorul încins și îl lăsăm până ce roșiile se gătesc și rumenesc. La final, fiecare poate aroma cu ce ierburi dorește, dacă dorește. No, asta-i rețeta de plachie de praz ce v-o propun spre încercare!

Să fiți bine!

Dovlecei Umpluti cu Ciuperci, Orez şi Branza

July 4, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă iniţial, în vremea când eram mai fraged, dovleceii mă lăsau oarecum indiferent, cu excepţia tradiţionalei salate cu usturoi şi oţet, astăzi, după ce, în timp, am exersat pe această legumă mai multă diversitate şi imaginaţie, concluzionez ca aceştia au mult mai mult de oferit în bucătărie. După ce dovleceii umpluţi cu carne mi-au plăcut nu numai mie, dar şi celor care s-au mai intersectat cu ei, reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci, vine să confirme că acestei legume îi stă bine (şi) umplută. Contrastul dintre umplutura dulceagă şi brânza mai sărată împlineşte gustul şi îi dă o identitate aparte.

Necesar reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci

3 dovlecei ( pentru 6 porţii)
6-7 ciuperci
1 ceapă
3 linguri de orez
2 roşii
1 legătură pătrunjel
brânză telemea
piper, sare
ulei

Pentru sos

2 roşii
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
sare, piper

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem jumătăţi, pe lungime.

Punem o oală cu apă şi o lingură de sare, pe aragaz, la fiert, şi când apa este fierbinte opărim-fierbem dovlecei 3 minute în apa clocotită. Scoatem dovleceii şi îi lăsăm într-o strecurătoare mare, să se răcească şi să se scurgă apa. După ce s-au răcit, cu o lingură, scobim miezul jumătăţilor de dovlecei, lăsând spre coajă max. 1 cm grosime.

2. Tăiem mărunt ceapa şi o punem la călit într-o tigaie încinsă. Când ceapa a devenit transparentă, adăugăm ciupercile mărunţite. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi adăugăm şi pătrunjel tocat. Călim până ce se pătrund ciupercile.

3. Decojim roşiile şi le tăiem cubuleţe mărunte. Amestecăm şi lăsăm să-şi lase roşiile sucul.

Adăugăm orezul spălat şi o ceşcuţă de apă fierbinte. Amestecăm, lăsăm pe foc mic să bolborosească încet şi să se umfle orezul.

4. Umplem dovleceii cu această compoziţie şi îi arânjăm, unul lângă altul, într-o tava unsă cu ulei.

Dăm brânza pe răzătoare şi o presărăm pe dovlecei. Se poate folosi şi caşcaval, ce se va topi frumos peste compoziţie. Eu prefer o brânză bună de oaie, care să contrasteze cu dulceaţa compoziţiei. Pentru doritori, dacă renunţăm la brânză, obţinem o mâncare de post.

Încingem cuptorul şi dăm tava la cuptor pentru cca. 20 de minute.

5. Decojim celelalte două roşii şi le tăiem cubuleţe. Tăiem foarte mărunt ceapa. Punem ceapa la călit, adăugăm roşiile, dăm sare şi piper. Lăsăm pe foc încet până ce se omogenizează şi se formează sosul. La final, adăugăm căţeii de usturoi daţi pe răzătoare.

Când mâncăm dovleceii umpluţi, punem peste ei acest sos, uşor usturoiat. Sosul nu este obligatoriu, cine doreşte poate renunţa la el, dar eu îi prefer aşa.

Să fiţi bine!

Pulpa de miel coaptă încet la cuptor. Cu legume, ciuperci si bacon

June 30, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar daca cere mai multă răbdare, datorită timpului lung de preparare, pulpa de miel, gătită încet la cuptor, la foc molcom, este incontestabil, un deliciu. Cu siguranţă, vă va încânta fragezimea greu de egalat a cărnii preparate astfel, justificând din plin aşteptarea de câteva ore necesare acestui preparat. Pentru un gust rotund şi împlinit este bine ca osul să fie prezent, fiind suficient ca pulpa să fie tăiată felii transversale, cu grosimea de 2-3 cm, cu bucăţica de os aferentă. Timpul lung de preparare dă, cărnii de miel sau berbecuţ, o textură şi un gust neîntrecut, iar condimentele, legumele, ciupercile şi baconul afumat, toate în sos de roşii cu vin, întregesc definitoriu acest preparat şi îl introduc în vitrina preferinţelor noastre.

Necesar pulpa de miel coaptă încet la cuptor

1 pulpă de miel
2 cepe mari
1 morcov
1 felie ţelină
câteva rondele de ardei iute ( dacă agreaţi puţină iuţeală, dacă nu, nu puneţi)
300- 400 ciuperci
150 gr bacon
4-5 roşii coapte bine sau o conservă de roşii cubuleţe
1 pahar cu vin alb
supă de legume sau apă
cimbru, piper, 2 foi de dafin, sare
ulei

Preparare

1. Pulpa de miel trebuie să fie la temperatura camerei şi să nu fie atunci scoasă din apă. O tăiem felii transversale de 2-3 cm. O asezonam cu sare mare şi piper proaspăt măcinat şi o punem într-o tigaie încinsă. O rumenim câteva minute pe ambele părţi, pentru ai potenţa aroma şi o lăsăm deoparte.

2. Tăiem, ceva mai mare, ceapa, morcovul şi ţelina. Ardeiul iute îl tăiem rondele. Le punem pe toate la călit, într-o cratiţă. Condimentăm şi aromăm cu sare, piper boabe, cimbru şi foi de dafin. Le călim până ce ceapa devine sticloasă.

3. Tăiem baconul şi îl adăugăm în cratiţă, alături de legume. Amestecăm şi mai călim două minute pentru ca baconul să aromeze şi să lase gust.

4. Curăţăm ciupercile de eventuale resturi de compost, cu un prosop uscat şi curat şi le tăiem felii. Le adăugăm în cratiţă. Amestecăm uşor şi lăsăm pe foc redus până ce ciupercile pierd apa şi se gătesc.

5. Adăugăm roşiile decojite cubuleţe. Amestecăm şi lăsăm să înceapă să bolborosească uşor. Gustăm şi eventual mai adăugăm puţină sare.

6. Aşezăm pulpa de miel rumenită în sosul format. Punem un pahar de vin alb şi completăm cu supă de legume sau apă, până ce carnea este aproape acoperită.

7. Punem capac la cratiţă şi o introducem în cuptorul bine încins. Lăsăm focul mic şi gătim încet timp de min. 3 ore. După 3 ore verificăm dacă a scăzut suficient şi s-a format un sos mai gros, consistent. Luăm capacul cratiţei şi mai lăsăm 20-30 de minute, după care oprim focul.

8. Îmi place să mănânc carnea şi sosul cu o garnitură, alegând de data asta un piure aromat cu frunze tocate de busuioc. Am format pe farfurie un pat de piure şi peste, am aşezat bogatul sos şi felia de pulpă.

Carnea este atât de fragedă şi moale încât nu mai opune nici o rezistenţă. Gustul este extraordinar.

Să fiţi bine!

Paste cu bacon, ciuperci şi roşii cherry

June 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deşi îmi plac pastele, nu le prepar decât atunci când îmi solicită copii, ce le agreează în mod deosebit, şi atunci când nu am timp sau pur şi simplu nu am chef de stat prea mult în bucătărie. Mai toate reţetele de paste sunt simplu de preparat şi neconsumatoare de timp, fiind în acelaşi timp suficient de săţioase astfel încât să nu ai surpriza ca peste o jumătate de oră să strige cineva că îi e foame (cum păţesc uneori cu copii, la puţin timp după ce s-au ridicat de la masă). Preferatele mele, ca rapiditate de preparare şi gust, sunt aceste paste cu bacon şi ciuperci, cărora, atunci când le prepar special pentru mine, le dau puţin ardei iute şi mai mult usturoi.

Paste cu bacon si ciuperci

250 paste penne
150 bacon
5 ciuperci – cca 200 gr
400 gr rosii cherry / 3-4 roşii coapte şi zemoase
puţin ardei iute
3-4 căţei de usturoi
pătrunjel verde
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Punem ceva mai multă apă la fiert ( pastele se fierb în apă mai multă) cu o lingură cu sare. Adăugăm pastele în apa fierbinte şi le fierbem al dente.

2. Tăiem felii subţiri baconul şi ciupercile, curăţate în prealabil cu un prosop curat.

Roşiile cherry le spălăm şi le înjumătăţim. Dacă folosim roşii mari le curăţam de coajă (le scufundam în apă fierbinte) şi apoi le tăiem cubuleţe. Vara optez pentru roşii proaspete, coapte şi zemoase, pe când iarna aleg să folosesc roşii cubuleţe la conservă.

3. Încingem o tigaie cu două linguri de ulei şi călim baconul.

Adăugăm feliile de ciuperci şi amestecăm constant până ce acestea se călesc.

Punem roşiile cherry înjumătăţite, dăm un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm şi aşteptăm să lase roşiile ceva zeamă.

Mărunţim ardeiul iute şi usturoiul şi le punem în tigaie.

Luăm cu o paletă pastele fierte al dente şi le punem în tigaie peste sosul format. Amestecăm uşor şi mai lăsăm 2-3 minute pe foc să cuprindă sosul pastele.

Tocăm pătrunjelul verde şi aromăm pastele.

Amestecăm şi oprim focul. Aceasta-i cea mai simplă variantă ce o prepar eu. Uneori mai adaug o ceapă şi un ardei gras, ce le călesc odată cu baconul. Se poate adăuga puţin parmezan sau caşcaval ras în farfurie când se mănâncă.

Să fiţi bine!

Ciulama de bureti de roua. Cu smântână şi mărar

May 8, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Este ceva timp de când nu am mai mâncat bureţi dat fiind faptul că nu am mai cotrobăit după ei, prin pădure, de când eram dănac. Nu trecea vară, când îmi petreceam vacanţele la bunici, să nu mănânc ciulama de bureti, ciorbă sau tocăniţa. Erau ceva comun, nu li se acorda mare atenţie, intrau în fireasca varietate a mâncarurilor ţărăneşti preparate cu dezlegare de la natură. Îşi iţeau micile pălării, cam după orice ploicică, mai ales în perdelele de salcâm. Pe mine, dacă eram în zonă, mă punea bunică-mea să-i culeg şi îmi aduc aminte că, pe undeva, treaba asta mă enerva, pentru că bureţii sunt mici, sporesc greu în traistă şi necesită răbdare la cules. Azi, sunt mai răbdător şi îngăduitor cu ei, pentru că îi vad cu ochii unui pofticios care, întâmplător, mai zăpăceşte şi coada tigăii. De dimineaţă, când, conform rutinei, am făcut rondul prin piaţă, găsii bureţii la o măicuţă: 4 franci punga. Îi făcui ciulama. Condimentai cu perfectul simplu “făcui” deoarece şi ciulamaua de bureţi de rouă este simplă şi perfectă!

Necesar ciulama de bureti

1 kg bureţi de rouă
400 gr smântână dulce
1 fir ceapă verde
1 fir usturoi verde
2-3 căţei usturoi
1 legătură mare de mărar
sare, piper
ulei sau unt

Preparare:

1. Spălăm bine bureţii în apă rece, înlăturăm eventualele fire şi firişoare de iarbă şi îi punem într-o strecurătoare mare să se scurgă cât mai bine apa. Dacă la ciupecile mari poţi evita spălarea şi să le cureţi cu un prosop curat, la bureţi nu prea ai ce face şi trebuie să-i treci prin apă pentru a elimina firele de nisip. Drept urmare, bureţii o să absoarbă puţină apă.

2. Tăiem rondele ceapa şi usturoiul verde. Încingem o tigaie mai mare şi călim puţin ceapa şi usturoiul, în două linguri de ulei sau în unt.

3. Adăugăm bureţii şi amestecăm. Dăm un praf de sare. Pe măsură ce scad o să lase apă. Îi ţinem pe foc pănă se evaporă apa şi începe călirea.

4. După ce apa s-a evaporat şi bureţii s-au gătit, adăugăm smântăna. Amestecăm, şi mai ţinem 1 minut pe foc.

5. Imediat, punem căţeii de usturoi feliaţi şi mărarul tocat. Mărarul face treabă bună şi trebuie din abundenţă. Dăm un praf de piper. Gustăm şi dacă mai este nevoie, potrivim de sare. Oprim focul şi punem capac pe tigaie.

Preparăm mămăliga cu care vom însoţi ciulamaua. Servim la masă, ciulamaua şi mămăliga, calde.

Să fiţi bine!