Bucataria romaneasca

Musaca de Dovlecei Grijita cu Sos Romanesc

June 17, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuit din familie, probabil ca mai toţi, cu clasicele musacale de cartofi sau de vinete, cu ceva timp în urma m-am abătut de la obişnuinţa mea şi am experimentat musacaua de conopidă, după o reţetă descoperită într-o veche carte de bucate. Niciodată nu m-am dat în vânt după conopida gătită, dar musacaua cu conopidă m-a surprins foarte plăcut şi v-o recomand ca fiind o mâncare excelentă.

Ei bine, succesul conopidei m-a împins să diversific legumele ce pot fi parte la o delicioasă musaca. De fapt, cred că tehnica în sine de preparare a musacalelor, în general vorbind – prăjeală, sos, cuptor – completată de ingrediente ce sunt tradiţional, mai de toţi apreciate, face ca o diversitate mare de musacale să se bucure de apreciere. Azi, vă propun să încercăm o musaca de dovlecei rotunjită, în schimbul mai prezentului sos bechamel, cu un sos românesc cu ceapa şi roşii, discret astringent. Iar dacă cumva nu vă plac dovleceii, nu judecaţi a priori această musaca, aşa cum am procedat eu eronat cu cea de conopidă, ci chemaţi-o în farfurie să-i faceţi de-ncercare pentru un drept verdict.

Ingrediente musaca de dovlecei

3-4 dovlecei
400-500 gr carne tocată (vietatea la alegere )
1 ceapă
3 roşii
1/2 ardei gras
3-4 căţei de usturoi
2-3 linguri de bulion sau roşii cubuleţe la conservă
1 ou
1 legătură pătrunjel
sare, piper
ulei

Pentru sos românesc

1 ceapă
1/2 ardei gras
o cană bulion sau o conserva de roşii cubuleţe
puţin ardei iute (opţional, dacă nu suportă organismul)
piper, sare
ulei

Preparare

1. Curăţăm de coajă dovleceii şi îi tăiem felii groase de cca 1 cm. Punem feliile într-un bol şi le dăm un praf de sare mare, ajutându-le astfel să mai piardă din apă.

2. Încingem o tigaie şi punem carnea tocată să se rumenească. Condimentăm cu sare şi piper proaspăt măcinat. Amestecăm şi aşteptăm să-şi schimbe carnea culoarea şi să-şi lase zeama.

Curăţăm şi tocăm mărunt o ceapă. Când zeama lăsată de carne s-a cam evaporat, adăugăm ceapa tocată.

Amestecăm şi călim ceapa şi carnea împreună până ce ceapa devine sticloasă. Tocăm mărunt jumătate de ardei gras şi căţeii de usturoi şi îi punem peste prăjeală, în tigaie. Tot acum punem şi 2-3 linguri de bulion.

Amestecăm constant şi lăsăm tigaia pe foc mic încă 3-4 minute, până se armonizează gustul. Înainte de a lua tigaia de pe foc, adăugăm pătrunjelul proaspăt tocat mărunt şi amestecăm să aromeze călitura.

Punem toată această prăjeală într-o farfurie şi o lăsăm să se răcească. Când s-a răcit suficient spargem peste ea un ou şi omogenizăm bine.

3. Ungem tava, în care urmează să montăm musacaua, cu ulei şi o tapăm bine (chiar dublate dacă este cazul) cu felii de dovlecei. Peste acest strat de dovlecei întindem uniform compoziţia pregătită mai înainte.

Peste stratul de compoziţie retapăm cu felii de dovlecei.

Tăiem roşiile felii şi peste ultimul strat de dovlecei, venim cu un strat de roşii.

4. Preparăm sosul. Tocăm mărunt ceapa şi o punem la călit. Adăugăm cealaltă jumătate de ardei gras şi eventual, câteva rondele de ardei iute. Piperăm şi dăm puţină sare.

Adăugăm conserva de roşii cubuleţe sau cana cu bulion. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc. Gustăm sosul format şi dacă nu ne mulţumeşte mai dăm sare, piper, eventual puţin zahăr.

Se pot încerca şi alte condimente sau arome. Se pot folosi şi roşii proaspete dar trebuie decojite şi tăiate cubuleţe mici. Eu am folosit fix o cutie de roşii cubuleţe: 2 linguri cu roşii la prăjeală şi restul la acest sos.

5. Cu o lingură întindem tot sosul peste musaca, nivelând şi ajutându-l să pătrundă prin toate ungherele.

Băgăm tava în cuptorul încins pentru cca. o jumătate de oră.

Cam asta-i cu acest fel de musaca de dovlecei. Când am mâncat-o, am tocat rondele de ceapă verde în a mea farfurie.

Să fiţi bine!

Hamsii cu Orez, Rosii Cherry si Ardei Gras

June 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Întotdeauna peştele mic, uşor sărat, a făcut casă bună cu orezul, că a fost preparat la tigaie sau la cuptor. Gustul şi aroma specifică peştelui dă o valoare deosebită consistenţei orezului, fapt materializat în sudul dunărean în reţeta cu valenţe tradiţionale de obleţi pe orez. Astfel, pentru că îmi plac mult peştii mici – pe care îi mănânc “cu totul” -, aleg uneori să prepar această reţetă simplă de hamsii cu orez, care nu cere timp mult şi care, zic eu, pentru cei ce apreciază astfel de peşte, poate fi o încântare. De regulă, aleg să prepar hamsii mai puţin săraţi, ce se găsesc congelaţi în supermarket. Hamsii mai săraţi, ce se găsesc mai tot timpul la pescării, trebuie desăraţi în apă rece, scurşi bine şi apoi folosiţi în mâncăruri, inclusiv cu orez, sau salate.

Necesar hamsii cu orez

200 orez
2 pumni de hamsii
1 ardei gras roşu
7-8 roşii cherry sau două roşii obişnuite
1 ceapă mare
1 căţel usturoi
puţin ardei iute (opţional)
piper, sare
pătrunjel verde

Preparare

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem mediu. Încingem o tigaie cu 2-3 linguri de ulei şi călim ceapa. Tăiem fideluţă ardeiul gras şi îl punem peste ceapă. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Călim sumar şi ardeiul.

2. Spălăm bine orezul şi îl punem în tigaie împreună cu căţelul de usturoi mărunţit şi puţin ardei iute tocat mărunt. Amestecăm şi punem apă, dublu măsurii de orez. Lăsăm ca orezul să absoarbă apa.

3. Roşiile cherry le tăiem jumătăţi şi le punem peste orez împreună cu pătrunjelul tocat. Mai adăugăm puţină apă, aproximativ cât o măsură de orez (pentru ca un orezul să fie bine făcut se pun trei măsuri de apă la una de orez).

Amestecăm uşor şi lăsăm ca orezul să absoarbă zeama.

4. Spre final adăugăm hamsii şi amestecăm uşor să nu se fărâmiţeze peştii.

Punem un capac pe tigaie şi mai lăsăm 3-4 minute pe foc mic. Gustăm şi potrivim de sare, dacă mai este nevoie.

Când se mănâncă se mai aromează cu pătrunjel proaspăt. Este bun atât cald cât şi rece.

Să fiţi bine!

Dulceata din flori de salcam

May 22, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Câtă vreme mai sunt încă înfloriţi salcâmii puteţi încerca să mobilaţi cămara cu câteva borcane cu dulceata din flori de salcam. Procedura şi ingredientele sunt aceleaşi ca la oricare altă dulceaţă, respectiv zahăr şi eventual, dacă doriţi, ceva arome suplimentare date de o scorţişoară, lămăie sau vanilie pentru un plus rafinament. Este bine ca florile să fie mai tinerele, fapt ce se verifică prin scuturarea ciorchinelui. Dacă florile nu se scutură uşor însemna că sunt tinere, proaspete şi mai aromate, adică tocmai cum este mai bine.

Necesar dulceata din flori de salcam

500 gr flori de salcam
500 ml apă
500 gr. zahăr
1 lămâie
1 baton scorţişoară – opţional

Preparare

1. Spălăm în apă rece florile de salcâm şi înlăturăm chiorchinele alegând numai florile. Le lăsăm deoparte să se scurgă apa.

2. Într-un vas punem apa şi zahărul şi fierbem până se formează siropul.

3. Îndată ce am obţinut siropul, adăugăm în vas florile de salcâm şi batonul de scorţişoară. Punem zeama de lamâie iar coaja o tăiem cubuleţe şi, de asemenea, o adăugăm în dulceaţă.

4. Lăsăm să fiarbă până se îngroaşă şi devine ca mierea. Gustăm pentru a verifica dacă florile sunt moi si pătrunse de sirop (vor deveni transparente).

5. Umplem borcanele spălate şi uscate cu dulceaţa fierbinte, le punem capac şi le lăsăm să se răcească aşezate invers, pe capac, pentru a nu pătrunde aerul.

Să fiţi bine!

Ciorba de Ied cu Macris si Loboda Rosie

May 12, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mai săracă în grăsimi decât carnea de vita şi chiar decât carnea de pui, carnea de ied este recomandată ca fiind foarte sănătoasă, inclusiv prin prisma faptului că aceste animale mănâncă şi cresc natural ci nu într-un regim intensiv. Nu prea obişnuim să mâncăm în mod constant carne de ied sau de miel şi după părerea mea, rău facem. Cu excepţia sărbătorilor de Paşti, în restul anului nu prea mai luăm în calcul această gustoasă carne. Am introdus şi mielul în acelaşi plan cu toate că acesta are carnea mai grea decât cea de ied. Pentru cei ce mănâncă cu plăcere această carne, ciorba de ied poate fi un deliciu, fie că alegi să o prepari dreasă cu smântână, cu tarhon şi cu ceva verzituri, în primăvară, sau cu roşii proaspete şi leuştean parfumat, vara. Aceiaşi ciorbă se poate face şi cu carne de miel.

Necesar reteta ciorba de ied

1,5 kg carne de ied cu os
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
2 cepe
2 morcovi potriviţi
1-2 tulpini de ţelină sau ţelină rădăcină
3 legături macriş
3 legături lobodă roşie
sare, piper, tarhon

Pentru legat ciorba (liezon)

300 smântână
4 gălbenuşuri
1 lingură mălai

Preparare

1. Spălăm bine carnea şi o verificăm atent, deoarece, de obicei, carnea de ied sau de miel mai are fire din blana animalului (depinde de provenienţa cărnii). Curăţăm carnea, dacă este cazul, de grăsimea în exces, dar nu de tot, mai lăsăm, pentru că ajută la gust. Tăiem carne bucăţi mai mari, cu tot cu os, şi o punem la fiert în 5 litri de apă rece. O lăsăm să fiarbă la foc potrivit şi spumuim fiertura.

2. Cât timp fierbe carnea, tăiem, nu excesiv de mărunt, ceapa, morcovul, păstârnacul, rădăcina de pătrunjel, ţelina. Carnea de ied este uşoară şi moale, aşa că va fierbe destul de repede. Când se poate desprinde de pe os o scoatem cu o paletă, pe o farfurie. O lăsăm să se răcească puţin şi o curăţăm de pe oase, eventual, dacă este cazul, o putem tăia bucăţi mai mici. O repunem în oală şi adăugăm legumele tăiate.

3. Spălăm macrişul şi loboda roşie. Macrişul îl tăiem ca pentru o salată, rupem frunzele de lobodă de pe tulpină şi le tăiem la fel.

Când legumele au fiert, adăugăm macrişul şi loboda şi dăm focul mic la oală. Nu fierbem macrişul şi loboda decât 2-3 minute, cât preparăm liezonul. Gustăm şi potrivim de sare.

4. Imediat, frecăm şi amestecăm până se omogenizează, gălbenuşurile, smântăna şi mălaiul. Luăm un polonic cu ciorbă fierbinte din oală şi o punem în bolul cu liezon pentru ai ridica temperatura. Amestecăm bine. Punem şi al doilea polonic. Amestecăm şi dregem ciorba cu amestecul rezultat. Oprim focul la oală.

5. Mărunţim un pumn de frunze proaspete de tarhon şi le punem în oală. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Punem capac pe oală şi o lăsăm, să se rotunjescă gustul ciorbii.

Se mănâncă fierbinte cu ardei iute. Merge foarte bine şi cu hrean sau cu puţin usturoi tocat.

Să fiţi bine!

Tocana de miel la ceaun. Cu ceapa si usturoi verde

May 2, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuiesc să prepar tocana în acest mod atunci când am carne de vânat – iepure, fazan sau chiar căprioară. Dat fiind rezultatul unanim apreciat dar şi raritatea întâlnirilor cu carnea de vânat am extins aplicabilitatea la carnea de miel sau de ied. Celor ce apreciază carnea de miel sau de iepure le spun că această tocana de miel le va aduce mare satisfacţie, preparată în aer liber, la ceaun, cu prieteni sau familia în jurul focului la un pahar de vin. Find vremea verziturilor nu am putut să nu profit de ceapa şi usturoiul verde. În restul anului, acestea se înlocuiesc fără nici o problemă cu usturoi şi ceapă uscată. Atunci când prepar această tocană din carne de iepure folosesc în plus şi măsline negre. De data aceasta, la tocăniţa de miel nu am pus, dar se pot adăuga dacă vreţi, că-s bune.

Necesar tocana de miel

1,5 kg carne de miel cu os
2 cepe
2 cutii roşii cuburi
300-400 gr ciuperci feliate, la borcan sau proaspete
300 gr smântână
un pumn măsline negre – opţional
1 pahar vin alb sau roze
1 tijă bună tulpină de ţelină
3 fire ceapă verde
6 fire usturoi verde
3-4 căţei de usturoi
boia, piper, sare, cimbru uscat
pătrunjel, leuştean şi eventual dacă place, puţin tarhon verde
ulei

Preparare

1. Tăiem carnea bucaţi nu prea mici. În genere, încerc, pe cât posibil, ca la o mâncare sau o ciorbă să las şi osul pentru a fi gătit chiar dacă mai târziu, după fierbere, aleg să-l înlătur. Osul cu cartilagiu, cu măduvă, vine cu plus valoare la gust. Amestecăm piper proaspăt măcinat, boia, cimbru uscat, un praf de sare cu 2-3 linguri de ulei şi căţeii de usturoi zdrobiţi. Cu acest amestec ungem şi masăm bine bucăţile de carne. Eu am făcut această operaţiune seara şi am gătit a doua zi, dar este suficient şi câteva ore dacă este grabă la ceaun. Ideea este de a potenţa gustul. Nu am curăţat carnea excesiv, de toată grăsimea, din motive practice şi de gust.

2. Încingen ceaunul în care punem o lingură de ulei ( se mai topeşte şi din grăsimea cărnii) şi punem carnea fără a o curăţa sau spăla de condimente. O călim cât de cât, până mai lasă ceva grăsime şi sucuri, şi adăugăm cele două cepe tăiate fideluţă.

3. După ce s-a călit şi ceapa stingem cu paharul de vin şi lăsăm câteva minute să fiarbă încet. Punem apă călduţă cât să acopere carnea şi adăugăm şi cele două cutii cu roşii cubuleţe. Vara, când avem roşii româneşti bine coapte şi zemoase apelăm la ele şi renunţăm la conserve. Lăsăm să fiarbă încet până mai scade şi se formează un sos, dar nu gros, căci mai avem de adăugat.

4. Adăugăm ciupercile feliate şi tija de ţelină tăiată rondele. Amestecăm şi mai lăsăm să bolborosescă uşor 5 minute.

Adăugăm smântâna şi amestecăm, continuând fierberea înceată. Orice tocană se face la foc mic, să laşi timp ingredientelor să se armonizeze şi gustului să se rotunjească.

5. Când sosul este aproape gata, tocăm mărunt usturoiul şi ceapa verde şi le punem în ceaun. Mai ţinem pe foc două minute, gustăm şi potrivim de sare apoi oprim focul.

6. După ce oprim focul aromăm cu verdeaţă. Eu, în ultimul timp, adaug mâncărurilor din ce în ce mai multă verdeaţă pentru că îmi place mult. La această tocana de miel, merge şi pătrunjel şi leuştean şi tarhon, la alegere, după cum place fiecăruia. Cred că şi mărarul ar fi bine primit.

Se mănâncă de minune cu mămăligă dar şi cu pâine albă, d’ aia ţărănească, mare şi rotundă, scoasă din vatră, la care felia se taie de doua deşte muncite.

Să fiţi bine!

Sarmale in Foi de Stevie. In Vas Roman, la Cuptor

April 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În lunile de primăvară, când verzei murate i s-a implinit sorocul, dar şi pentru căutare de gust şi diversitate, frunza de ştevie poate înveli cu real succes sarmaua. Opţiunea mea pentru învelitul sarmalelor se îndreaptă către ştevia creaţă sau dragavei, deoarece are frunza acrişoară. Ştevia creaţă – dragaveiul de cele mai multe ori se confundă cu ştevia, să-i spunem, clasică. Cea creaţă are frunzele dinţate şi mai lungi iar ştevia normală are frunza ceva mai rotundă şi nu este încreţită. Ştevia creaţă este acrişoară iar cea clasică este dulce. Deci, fie că alegem să preparăm sarmale cu ciuperci – de post, cu carne albă – mai uşoară sau din cele clasice, frunza noastră de ştevie creaţă, zisă şi dragavei, acrişoară fiind, se va ridica la înalţimea umpluturi, rezultând un delicios tot. Dacă la sarmalele clasice, smântâna poate rămâne la alegerea şi pofta fiecăruia, după părerea mea la cele în ştevie, iaurtul gras sau smântâna sunt obligatorii, fac parte din întreg, rotunjind lucrarea. Reţeta de sarmale in foi de stevie este ceva mai facilă şi necesită un timp de preparare mai scurt.

Necesar reţeta de sarmale in foi de stevie

2 legături de frunze de stevie, mai mari
1 cană cu bulion
1 polonic cu supă de carne sau legume
1 bucată micuţă de şuncă afumată
3-4 raci, ardei uscaţi – opţional
verdeaţă pentru aromă: mărar, leuştean, pătrunjel
piper, foi de dafin, cimbru

Pentru umplutura sarmalelor:

500 gr carne
o ceaşcă orez
1 ceapă mare
2-3 linguri de bulion
pătrunjel verde
piper măcinat proaspăt, cimbru uscat, boia dulce, sare
ulei

Preparare

1. Pentru început pregătim compoziţia sarmalelor. Tocăm mărunt ceapa şi o călim împreună cu 2-3 linguri de bulion. Într-un bol amestecăm carnea tocată, ceapa călită, orezul, un praf bun de piper, sare, cimbru, un praf de boia şi pătrunjel tocat. Amestecăm bine să se omogenizeze şi lăsăm compozitia 20-30 de minute să se formeze gustul şi să se armonizeze aromele. Este cunoscut faptul că există diverse variate de preparare a compoziţiei, aşa că fiecare o prepară după cum obişnuieşte – cu verdeaţă sau nu, cu boia sau nu, cu mai mult orez, cu alte condimente, etc. Cât timp se odihneşte compoziţia ne ocupăm de foile de dragavei.

2. Alegem foile mai mari, le tăiem codiţele ce depăşesc cadrul frunzei, şi le spălăm bine în apă rece. Într-o oală, punem un lat de palmă de apă şi o punem pe foc, spre fierbere. Când apa este fierbinte ( nu neapărat în fierbere) chitim foile de ştevie una peste alta şi le scufundăm în apa fierbinte. Le lăsăm 30 de secunde şi le scoatem, le scurgem şi le punem într-un bol. Practic, le opărim, pentru a se rula uşor. Chitirea, înainte de opărire, se face pentru a se lua mai apoi, uşor, frunză cu frunză, pentru umplere.

3. Umplem sarmalele. Luăm câte o frunză de ştevie, punem o lingură de compoziţie şi pe lungimea frunzei, le rulăm. Odată opărite, foile de ştevie se rulează chiar mai uşor decât foile de varză.

Într-un vas roman (cratiţă, tavă), aşezăm un pat de foi de ştevie, rămurele de verdeaţă ( mărar, pătrunjel, ţelină, leuştean – la alegere – sunt toate bune, dau gust, aromă, şi-s sănătoase), punem câteva felii de afumătură, piper boabe, 2-3 foi de dafin şi cimbru.

Pe patul format din aceste ingrediente, aşezăm milităreşte sarmalele învelite, adică ordonat. Dacă ne plac şi poftim la aşa ceva, umplem şi câţiva ardei raci şi îi strecurăm printre sarmale.

După ce am finalizat de umplut şi arânjat sarmalele în vas, amestecăm supa cu bulionul şi le turnăm peste sarmale. Nu înecăm sarmalele cu zeama asta, eventual punem mai puţină ( depinde de câte sarmale ne-au ieşit şi cât orez am pus în sarmale – dacă alegeţi să puneţi mai mult), deoarece vor mai lăsa şi sarmalele zeamă. Acoperim sarmalele cu alte foi de ştevie şi le băgăm la cuptor.

Să aproximăm că în maxim o oră sunt gata, respectiv carnea să fie gătită că frunzele fierb rapid, nu ca cele de varză care cer mai mult timp. Verificăm dacă sunt gată, ca de obicei, prin gustare. Le scoatem din cuptor, le lăsăm să se aşeze 15- 20 de minute şi putem mânca. Iaurtul gras, de bivoliţă sau smântâna fac delicioase aceste sarmale in foi de stevie.

Să fiţi bine!