ciuperci

Paste cu pui si ciuperci. Cu sos provensal

February 14, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pastele au atributul foarte util că de cele mai multe ori ne ajută să tranşăm rapid problema foamei într-un mod onorabil pentru papilele gustative. Dacă mai pui la socoteală că sunt săţioase, gustoase şi că de obicei au trecere, indiferent de viziunea culinară, la întreg personalul mâncător atunci cred că merită să le pui pe masă o dată sau de două ori pe lună. De cele mai multe ori nu programez că o să prepar paste ci este o decizie instant care, mai totdeauna, devine realitate bazându-mă pe ce se găseşte în frigider fără să-mi dea ghes hărnicia să ies la cumpăraturi. Azi mi-a venit pofta şi având la îndemână pulpe de pui, câteva ciuperci am preparat paste cu pui si ciuperci cu sos provensal.

Ingrediente necesare paste cu pui si ciuperci:

300 gr paste – depinde ce fel doreşte fiecare
2 pulpe de pui sau piept de pui
200 gr. ciuperci
1 cutie de roşii decojite cubuleţe
1 ardei gras roşu sau ardei kapia
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
1/2 legătură de pătrunjel
ierburi aromate de provence sau busuioc verde/ uscat, piper, sare, zahăr, ulei

Prepararea:

1. Dezosăm pulpele şi tăiem carnea cubuleţe. Ciupercile le curăţăm şi le feliem. Încingem tigaia ( sau wok-ul), punem 2 linguri de ulei şi sotăm carnea.

2. Când carnea este aproape gata adăugăm şi ciupercile feliate pentru a se sota. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat. Oprim focul, punem carnea şi ciupercile deoparte, în aşteptare.

3.Tocăm mărunt ardeiul şi ceapa şi le punem în tigaie cu o lingură ulei, pentru a se căli sumar 2 minut.

4. Desfacem cutia cu roşii şi adăugăm conţinutul în tigaie împreună cu usturoiul feliat (usturoi se adaugă după gustul fiecăruia, mai mult sau mai puţin) . Unele asemenea conserve de roşii stau prost cu dulceţa caz în care, după gust, mai adăugăm o linguriţă cu zahăr. Adăugăm o linguriţă cu ierburi aromatice de Provence sau, dacă nu avem, aromăm cu busuioc sau cimbru şi lăsăm să fiarbă încet 10 minute. Condimentăm la final cu sare şi piper proaspăt măcinat şi adăugăm şi pătrunjelul mărunţit. Dacă aveţi prin frigider câteva măsline sau capere le puteţi adăuga la sos ( măslinele, bineînţeles, tocate). De bază la sosul provensal – numit aşa după zona de sud a Franţei, Provence unde se consumă foarte mult- sunt rosiile, ceapa si usturoiul.

5. Fierbem pastele în multă apă cu sare până când, gustându-le, constatăm că sunt al dente. Le răsturnăm într-o strecurătoare mare şi le lăsăm să se scurgă apa.

La final, avem două variante, după cum este obişnuit şi doreşte fiecare: fie aşa cum procedează de obicei italienii -punem carnea şi ciupercile în sos, în tigaie şi peste toate adăugăm pastele şi le mai dăm, amestecându-le uşor, 1-2 minute la foc încet- fie punem pastele în farfurie şi punem peste ele carnea, ciupercile şi sosul urmând ca fiecare să-şi amestece singur pastele.

Să fiţi sănătoşi!

Costite de porc si ciuperci. Grijite pe mamaliga

January 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu că nu aş fi o fire sensibilă, dar renunţatul la fumat şi la cafea de mai bine de o săptămână mi-a indus, în prezent, stări de adâncă emoţiune şi ataşament. Ataşament gastronomic. Mă ataşez uşor şi în mod continuu de entităţi culinare care cu greu mi-ar fi provocat vreo poftă în trecutul meu de cafegiu şi fumător. De ex. biscuiţii populari. După o săptămână, nu simt nevoia să fumez, nici să beau cafea, dar cineva râde de mine şi mi-a dat, în schimb, o poftă de biscuiţi populari care mi-a întărit prietenia cu vânzătoarea de panificate. Am lăsat frâu liber acestei efervescenţe sentimentale tocmai pentru a nu îmi supune trupul unor rigori demne de oameni mai merituoşi. Tot ce am reuşit să încropesc într-o pauză de biscuiţi, au fost costite de porc la tigaie cu ciuperci în unt, aşezate pe mămăliga aburindă, cautare şi dorinţă de trăiri mai înalte, peste perfidul biscuite popular şi a a lui gelozie.

Necesar costite de porc, ciuperci şi mamaliga:

costite de porc, cantitate apreciată după pofta fiecăruia
400-500 gr ciuperci
20-30 gr unt
1/2 legătură mărar, piper, sare, ulei

Costite de porc la tigaie — Rumenim costiţele în puţin ulei încins şi apoi punem o cană de apă călduţă şi lăsăm să se frăgezească carnea.

Preparare:

Tăiem costiţele potrivit, pentru prăjit în tigaie, înlăturăm dacă este cazul, pe cât se poate, surplusul de grăsime. Ulei se foloseşte puţin, 3-4 linguri iar dacă costiţele sunt mai grase (cum au fost costiţele mele) se poate folosi şi mai puţin ulei. Încingem uleiul şi punem costiţele să se rumenească uşor, 2-3 minute, după care punem o cană cu apă călduţă, căpăcim tigaia şi lăsăm pe foc încet, 45-60 minute până se evaporă apa şi costiţele s-au frăgezit bine. Dacă nu le puţeţi aprecia din ochi, încercaţi costiţele cu o furculiţă sau gustaţi, să fie carnea fragedă. Puteţi freca costiţele cu piper, sare, coriandru sau orice alt condiment vă place, înainte de ale pune în tigaie caz în care recomand să le lăsaţi să se odihnească o oră. Eu procedez aşa când prepar costiţa pe grătar şi mai rar când o prăjesc la tigaie.

Eu am vrut să am un gust curat de costiţă prăjită la tigaie, condimentată la sfărşit cu puţin piper proaspăt şi sare. Vă amintiţi gustul cărnii de porc prăjită imediat după sacrificarea porcului, aceea pomană a porcului cu gustul ei inconfundabil, pregătită ţărăneşte fără condimente, pe care ţăranul nu se prea înghesuia să le folosească abuziv. De asemenea gust am intenţionat să mă apropii cu aceste costite de porc.

După ce s-a evaporat apa şi am rumenit costiţele, eliberăm tigaia de costiţe dar fără să aruncăm sosul, prăjeala rămasă. Ciupercile le ştergem bine de eventualele resturi de compost, cu un prosop curat. Le punem în tigaie, în sosul încins, rămas în urma costiţelor. Este păcat să pierdem gustul şi aromele rămase în tigaie după prăjirea costiţelor. Punem bucăţica de unt să îmbogăţim sosul şi călim ciupercile pâna îşi pierd apa şi se rumenesc. Ciupercile trebuie să se pătrundă pentru a fi uşor digerabile (ciupercile mai crude sunt greu digerabile).

Când ciupercile sunt gata, le răsturnăm cu tot cu sos într-un bol, presărăm un praf sare şi unul piper. Am tocat mărarul şi l-am pus peste ciuperci, amestecându-le. Dacă preferaţi altă verdeaţă, puteţi aroma ciupercile cu ce doriţi sau puteţi renunţa la verdeaţă.

Preparăm o mămăligă, nu gutuie, ci mai moale, intermediară, o răsturnăm fierbinte într-o strachină mare şi punem peste ea costiţele şi ciupercile cu sos. Untul din sos va aroma mămăliga şi te poate face să-ţi lingi degetele. Cine ştie? Că eu am terminat costiţele de mult şi m-am întors la dragoste cu forţa- biscuiţii populari.

Să fiţi sănătoşi şi să găsiţi bine!

Ciuperci Marinate. La Care M-am Dedulcit

January 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Le prepar pentru că îmi plac, au personalitate şi îşi păstrează fermitatea, vin cu inedit şi se însoţesc fără artificii inutile cu carnea, cu peştele dar şi cu vinul alb. Se comportă bine ca aperitiv, garnitură, fac impresie bună în salate şi se agreează cu pastele. Cad ieftin la socoteală şi ca bani şi ca timp şi ca efort. Astfel, am spus o mulţime de lucruri bune despre aceste ciuperci marinate …

Ingrediente necesare ciuperci marinate:

500- 1 kg ciuperci champignon
ulei de măsline
o lămâie
o ceapă
2 căţei de usturoi ( opţional)
piper, sare
verdeaţă – pătrunjel sau marar
pentru aromare -tarhon, oregano, maghiran, cimbru uscat – la alegere, una dintre variante

Preparare ciuperci marinate:

1. Rezultatul este mai aspectos dacă ciupercile sunt micuţe şi prin urmare nu trebuie feliate şi dacă sunt cât mai prospete. Le curăţăm de eventualele resturi de pământ ce le însoţesc folosind un prosop curat uscat sau putem să ne rezervăm o periuţă de dinţi, special pentru curăţarea ciupercilor. Dacă sunt mai murdare le putem şterge cu un prosop umed. Nu este de dorit cumpărarea unor ciuperci mai vechi şi murdare pentru a evita o eventuală spălare deoarece absorb apă, în special cele champignon. Am mai scris despre asta aici la – Cum se fac ciupercile sote?.

2. În primul rând trebuie să “dăm culoare ciupercilor”. Punem 3 linguri de ulei în tigaia încinsă şi adăugăm ciupercile, spre rumenire, la foc iute, dar fără a le aglomera excesiv în tigaie deoarece lasă multă apă şi se inhibă reacţia Maillard – vezi ciuperci sote -ce asigură culoarea, gustul şi aroma ciupercilor. Eventual le preparăm în mai multe tranşe. Depinde de tigaia din dotare. Eu am pregătit cca 700 gr ciuperci în două tranşe. Putem folosi şi wok-ul, ceea ce mie îmi convine ca manevrabilitate. Adăugăm peste ciuperci piper prospăt macinat şi sare. Amestecăm cu o paletă din lemn sau prin agitarea tigăii. La orice reţetă de ciuperci marinate , înaintea marinării, intervine un proces de prăjire, fierbere sau coacere pe grătar deoarece ciupercile trebuie tratate termic pentru a fi uşor digerabile.

3. Când ciupercile sau rumenit adăugăm ceapa tocată şi căţeii de usturoi zdrobiţi. Stoarcem zeama de la o lămăie şi mai adăugăm încă 3-4 linguri de ulei de măsline. Puteţi folosi, dacă preferaţi, oţetul pe care eu l-am înlocuit cu lămâia. Amestecăm, mai lăsăm 2-3 minute pe foc şi totu-i gata. Lichidele – uleiul şi zeama de lămâie- şi condimentele vor forma o emulsie, respectiv cunoscutul sos vinegretă. Amestecăm ciupercile cu pătrunjel verde tocat sau alta verdeaţă, după preferinţă. În privinţa mirodeniilor se poate inova în voia şi s-ar putea, cum se întâmplă de multe ori, ca cea mai bună reţetă să rezulte din experimente. Se poate alege şi varianta în care ciupercile se pot fierbe separat şi apoi se toarnă peste ele sosul, marinada, dar am preferat-o pe aceasta cu călirea ciupercilor deoarece îmi plac ciupercile uşor rumenite.

Punem ciupercile într-un bol, acoperim şi lăsăm să se răcească şi să se marineze de la 2 la max. 24 ore. Putem încerca un stil asiatic picant, cu sos de soia şi ulei de susan sau un sos pe bază de vin sau suc de portocale.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! P.S. Un video cu Gordon Ramsay preparând ciuperci marinate

Orez cu ciuperci şi legume. Mâncare de post

December 28, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După aceste zile de sărbători încarcate culinar se impune o mică pauză care să ne echilibreze şi să ne pregătescă pentru încă un efort digestiv ce – vrem, nu vrem- va fi făcut în noaptea trecerii dintre ani. Azi am evitat carnea şi am preferat un orez cu ciuperci bine condimentat şi o supă uşoară cu tăiţei de casă.

Necesar reteta orez cu ciuperci şi legume:

1 cană orez prefiert
300 gr ciuperci champignon
300 gr legume mexicane
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
pătrunjel verde, ghimbir, ardei iute
sos de soia, piper, sare, ulei

Preparare:

Punem orezul într-o oală micuţă şi adăugăm două cani cu apă (întotdeauna, la o măsură de orez adăugăm două de apă). Lăsam să fiarbă 2-3 minute şi acoperim oala cu o farfurie să se umfle orezul. Într-o tigaie sau wok cu 3 linguri de ulei, punem la călit ceapa tocată, usturoiul feliat şi 1 lingură de ghimbir mărunţit. Adăugăm rondele de ardei semiiute şi călim 1 minut.

Ştergem ciupercile cu un prosop uscat de resturile de compost, le tăiem felii potrivite şi le punem peste călitură.

Când ciupercile s-au rumenit este momentul să adugăm legumele mexicane. Dăm un praf de sare mare şi unul de piper proaspăt măcinat.

Adăugăm o ceaşcă cu supă sau apă călduţă şi lăsăm să fiarbă totul, încet până se evaporă apa. Între timp orezul s-a umflat şi este momentul să-l adăugăm peste legume.

Punem 2 linguri de sos de soia şi amestecăm bine. Gustăm, potrivim de sare şi eventual piper, după cum poftim. Ornăm cu pătrunjel verde. Foarte gustos, acest orez poate însoţi ca garnitură peştele sau orice altă carne. Similar ca garnitură este şi orezul prăjit cu ou .

Să fiţi sănătoşi!

Ciorba de bureti de fag cu zeama de varza

November 15, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncam des în copilărie, vara, preparată de bunica o ciorba de bureti de rouă foarte gustoasă, uşoară şi diuretică. Existau foarte multe perdele de salcâm ce protejau culturile agricole de vânt şi înaintarea nisipurilor şi de câte ori ploua creşteau o mulţime de asemenea bureţi de roua. Astăzi, aceste perdele de salcâm au dispărut şi odată cu ele şi bureţi sau împuţinat. Treptat, cu gândul la această mâncare a copilăriei am înlocuit bureţii de rouă cu bureţii de fag ( sau păstrăvi)- pleurotus, considerând eu, că se apropie cel mai mult de gustul acelei ciorbe văratice.

Ingrediente ciorba de bureti de fag:

500 gr. bureţi
2 fire praz
50 gr. orez
1 ceapă
1 ardei gras roşu mare
1 morcov
1 păstrănac mic
1 ţelină mică
1 ceaşcă bulion sau 2 roşii
500 ml zeamă de varză ( sau borş)
1 legătură pătrunjel, 2 ardei uscaţi iuţi sau neiuţi după cum doriţi, sare

Preparare:

Se curăţă ceapa şi prazul, se spală şi se toacă mărunt. Se pun la fiert într-o oală cu 3 litri de apă. Rădăcinoasele- morcovul, păstârnacul, ţelina şi ardeiul gras se curăţă şi se mărunţesc rondele sau cubuleţe. Se pun peste ceapă şi praz, la fiert.

Lăsăm să fiarbă încet 20 minute şi punem şi restul ingredientelor: bureţii tăiaţi îmbucături, ceaşca de bulion, orezul şi zeama de varză ( sau borş). În Moldova se preferă borşul, moldovenii fiind şi specialişti în borş. În Oltenia predomină zeama de varză care se găseşte din abundenţă, tradiţia cu borşul fiind firavă iar borşul din magazin pe mine nu mă satisface.

Se fierbe ciorba de bureti cca. 30 minute, până ce constatăm că sau fiert bine bureţii şi orezul. Gustăm să verificăm cum stăm cu sarea, deoarece zeama de varză poate fi mai mult sau mai puţin sărată. Mai completăm cu sare după gust. Oprim focul, tocăm pătrunjelul şi aromăm ciorba. Tot pentru aromă se pot coace pe flacăra de la aragaz, doi ardei uscaţi ce pot fi, după preferinţă iuţi sau nu.

Asta-i tot. Este o ciorbă uşoară ce se prepară repede şi care este foarte bine venită după zilele încărcate culinar. Ciorba de bureti nu este o ciorbă săţioasă, care să ţină de foame şi poate fi o variantă pentru cei ce doresc să mai scadă în greutate. Pe undeva seamănă cu ciorba de praz.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!

Tocanita de ciuperci. Langa mamaliga fierbinte

November 6, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mâncare ţărănească dar şi boierească, mânăstirească, de post şi rugăciune dar şi de huzur la vecina de lângă casă, tocanita de ciuperci devine graţie dacă găseşti hribi sau ghebe în pădure. Asta, dacă ai pădure şi mijloc de codru des unde hribi şi ghebe cresc. Eu, neavand padure, ma multumesc cu ciupercile champignon, aşa că depun mărturie doar pentru mămăliga din mijlocul tocăniţei, cum că ar fi soră cu românul. Cât despre graţie, mă mulţumesc ca tocanita de ciuperci să fie doar gustoasă.

Necesar reteta de tocanita de ciuperci:

1 kg ciuperci
2 cepe mari
3-4 căţei de usturoi
100 gr. unt ( sau ulei dacă se ţine post)
bulion sau suc de roşii
verdeţă- pătrunjel sau mărar
zahăr, sare, piper, 2 foi de dafin. o linguriţă boia

Preparare:

1. Ciupercile le curăţăm şi le feliem, ceapa o taiem julien şi usturoiul îl mărunţim. Punem ceapa împreună cu usturoiul la călit în unt. Când ceapa a devenit sticloasă, adăugăm o linguriţă de boia şi amestecăm să o ia uşor fierbinţeala. Adaugăm ciupercile, foile de dafin, o cană de suc de roşii sau bulion şi completăm cu o ceşcuţă de supă de legume sau, dacă nu este, cu apă. Dăm un praf de zahăr să taie aciditatea roşiilor. Lăsăm tocăniţa să bolborosească la foc încet, pentru 25-30 de minute, până scade şi se formează sosul. Pentru ai potenţa gustul, pe lângă boia, cei ce preferă tocăniţa mai condimentată, puţin iute pot adăuga odată cu boiaua şi iuţică sau o linguriţă de pastă de ardei iuţi.

2. La final îi dăm sare după gust şi un praf de piper proaspăt măcinat. Mai lăsăm să dea căteva clocote şi oprim focul. Ornăm şi aromăm cu verdeată: pătrunjel sau mărar după preferinţă. Tocanita de ciuperci se mănâncă cu mămăligă caldă. Dacă doriţi mai mult sos, adăugaţi mai mult bulion. O tocăniţa trebuie să aibă sos pentru că astfel, mămăligă s-ar simţi neglijată. Gurmanzii ale căror vii au asurzit de struguri anul acesta nu văd de ce nu ar înobila tocanita de ciuperci, cu un ardei iute dacă tot au cu ce să-i stingă focul.

Să fiţi bine!