legume

Rasol de vita cu legume preparat la cuptor

February 27, 2015 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Gătit domol și îndelung la cuptor, rasolul de vită este cu siguranță un deliciu, fapt pentru îl regăsim în multe bucătării și cratițe pe papamond, în rețete care mai de care tentante și degrabă provocatoare de poftă. Unele asemenea rețete, cum este rețeta italiană de osso buco, au devenit foarte populare, fiind expresia gustului savuros cu care ne ofertează un rasol de vită bine preparat. Azi vreau, dacă nu cumva vă țineți tari în post, să vă ispitesc pofta cu un rasol de vita cu legume la cuptor, în ideea că poate îi faceți de-ncercare în acest sfârșit de săptămână. Am ales să însoțesc rasolul de vită cu cartofi, mazăre și ardei gras, dar lista legumelor rămâne deschisă și poate fi adaptată după cum vă îmboldește pofta. Pentru ca dulceața preparatului cere compensație, la servire i-am alăturat un sos de hrean cu smântână. Argumentând cu alte experiențe anterioare avute în compania deliciosului rasol, vi-l pot recomanda ca fiind foarte gustos și dacă alegeți să-l înviorați cu un sos de usturoi cu smântână.

Necesar rasol de vita cu legume la cuptor

una bucată rasol, mai zdravănă, sau 2-3 mai micuțe
3-4 cartofi
200-300 mazăre congelată
1 ardei gras roșu
1 ceapă
2-3 căței de usturoi
2-3 fire de cimbru, piper, boabe de muștar, 2-3 foi de dafin, 2-3 feliuțe de țelină rădăcină
2 linguri de unt
supă de legume, de pui sau vită
ulei

Preparare

Am preparat rețeta folosind același vas atât pentru prăjire cât și pentru cuptor, prin urmare se poate folosi o tigaie mai încăpătoare sau o cratiță, dar care să aibă coadă sau mânere care permit introducerea la cuptor. În prealabil, grijim puțin rasolul de vită, în sensul că înlăturăm eventuale spărturi de os și totodată îl tăiem în 2-3 locuri, pe laterale, să nu se chircească prea rău când îl rumenim.

Am încins în tigaie două linguri de ulei și am rumenit carnea pe ambele fețe. După ce i-am dat culoare, am oprim focul și am pus în tigaie 2-3 frunze de dafin, piper boabe, muștar boabe, cățeii de usturoi, 2-3 crenguțe de cimbru, câteva cubulețe de țelină rădăcină și ceapa tăiată sferturi. Peste carnea condimentată și aromată cu toate cele de mai nainte, am adăugat supa de legume cât să acopăr puțin carnea de vită. Dacă nu aș fi avut la îndemână supă de legume aș fi folosit apă chioară, ceea ce vă recomand în lipsa supei. Ei bine, după această preparațiune, am pus capac la tigaie și am introdus-o în cuptorul gata aprins. Am lăsat carnea cca 2 ore la cuptor, până s-a înmuiat mai să nu se mai țină de os. Rasolul trebuie gătit încet, un timp mai lung, până ce se frăgezește bine carnea, drept pentru care verificăm tigaia să vedem cum stăm cu zeama. În mod normal, ar trebui să fie suficientă, atâta vreme cât este capacul pe vas, dar dacă mai trebuie mai completăm puțin. Scoatem tigaia din cuptor când încă mai avem oleacă de zeamă și sos, acestea concentrând tot gustul și aroma bine rotunjite în două ore de stat la cuptor.

Cu ajutorul unei palete am înlăturat din sosul rămas resturile de ceapă, usturoi și țelină precum și frunzele de dafin și crenguțele de cimbru. Și-au făcut datoria și nu ne mai sunt necesare. Prin urmare, în tigaie rămâne rasolul fraged cu puțin sos. Pe lângă rasol, în jurul lui, în sos, am așezat cartofii tăiați cuburi, mazărea și ardeiul gras tăiat julien. Peste rasol și legume, am adăugat cele două linguri de unt și am dat un praf de sare și unul de piper atunci zdrobit. Astfel pregătită, am pus capacul pe tigaie și am reintrodus-o la cuptor pentru cca 30 de minute, cât este necesar să se gătească legumele.

Scos de la cuptor, am lăsat tigaia acoperită și am pregătit sosul de hrean cu smântână, procedând în felul următor: am frecat hreanul ras cu puțin ulei, puțin oțet, sare și piper, și apoi l-am amestecat cu smântâna. Asta-i tot! Vă urez un rasol de vita cu legume cât mai reușit!

Să fiți bine!

Supa de Gaina cu Fidea. Dupa Anu’ Nou

January 5, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După această perioadă a sărbătorilor de iarnă, când diverse cărnuri, preparate în fel şi chip pentru a umple masa românului, îşi lasă obolul de saţietate direct în silueta meseanului, se impune prepararea şi folosirea unor zemuri cu scopul de a ne uşura pasul şi a ne degresa organismul. În acest sens apelăm, ca de fiecare dată când dăm de greu, la bătrâneasca şi universala supa de gaina cu fidea. Pentru ca supa să fie bine rostuită, bătrânii au lăsat vorbă, cum că găina să fie matură şi mai durdulie -de-asta e găină şi nu puicană- iar cele patru rădăcinoase ce străjuiesc orice ciorbă pricopsită, respectiv morcov, ţelină, păstârnac, rădăcină pătrunjel, să se regăsească în toată plenitudinea.

Necesar supa de gaina cu fidea

1 găină
3 cepe
2-3 morcovi
1 păstârnac mare
1 rădăcină pătrunjel mare
1 ţelină cât pumnul
250-300 gr. fidea
1 legătură pătrunjel
piper, sare

Preparare:

1. Spălăm găina cu apă rece, o curăţim bine şi o punem la fiert într-o oală cu 4-5 litri de apă rece, la foc încet. Pentru a-şi lăsa tot gustul în supă punem găina la fiert în apă rece ci nu fierbinte.

Găina trebuie se fierbă la foc potrivit, cu clocote mici pentru a ieşi treptat sucurile din carne şi pentru a nu se tulbura zeama. Pe măsură ce se formează spuma, o curăţăm cu o lingură cu găuri sau cu o strecurătoare mică. După ce am curăţat prima spumă punem puţină apă rece ce face să se ridice al doilea rând de spumă. Curăţăm şi repetăm operaţiunea cu apă rece până ce nu se mai ridică spuma. După ce supa nu mai are spumă ştergem marginile oalei de spumă uscată cu o cârpă curată şi umedă.

2. Curăţăm ceapa şi rădăcinosele. După ce a fiert găina cca 1 oră, punem cepele curăţate întregi şi rădăcinoasele tăiate bucăţi. Dăm un praf de sare. Se continuă fierberea la foc mic pentru cel puţin încă o oră.

3. Se scote din supă găina şi legumele şi se pun într-un bol. Supa se strecoară printr-o strecurătoare fină şi se pune iarăşi pe foc. Adăugăm fideaua – supa trebuie să fie bogată în fidea şi ca urmare punem cca 300 gr fidea – şi lăsăm să fiarbă uşor 5 minute. Dacă dorim, morcovii fierţii îi tăiem rondele şi îi întoarcem în supă. Gustăm şi potrivim de sare. La final, când este fierbinte îi putem da un praf de piper proaspăt măcinat.

4. Tocăm mărunt pătrunjelul şi aromăm supa. Îmi place, pentru aroma puternică, să pun pătrunjel proaspăt în farfurie, atunci când mănânc.

Să fiţi bine!

Oua Ochiuri pe Pat de Legume

November 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru varietate, pentru a creşte atracţia şi a stimula pofta, în special a copiilor, încerc ca obişnuitele ouă ochiuri prezente la micul dejun, să le prepar în diverse combinaţii mai cu “vino-ncoace”. Nu-ţi trebuie ingrediente mai speciale, orice legumă putând fi folositoare, nu-i nevoie de tehnici complicate şi nici să aloci mult timp preparatului. Oua ochiuri pe pat de legume se prepara repede şi cred că este şi mai sănătos dacă însoţeşti ouale cu ceva legume.

Necesar reteta de oua ochiuri pe pat de legume:

4 ouă
4-5 ciuperci
1 ceapă
1 ardei gras
2 roşii
2 căţei de usturoi
pătrunjel verde
oregano, piper, sare
ulei de măsline

Preparare:

1. Curăţăm ciupercile cu un prosop curat de eventualele resturi de pământ şi le taiem felii. Ceapa o tocăm mărunt. Punem ciupercile la călit într-o tigaie încinsă cu puţin ulei de măsline şi după ce capătă culoare adăugăm ceapa. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat.

2. Tăiem ardeiul gras julien şi roşiile le mărunţim cubuleţe. Adăugăm ardeiul şi roşiile în tigaie, peste ceapă şi ciuperci şi lăsăm 2 minute la foc mic să-şi lase sucul.

3. Curăţăm căţei de usturoi şi-i dăm pe răzătoare peste legumele din tigaie. Aromăm cu puţin oregano. Amestecăm şi formăm cu lingura patru adâncituri aşa cum se vede în fotografie.

4. Punem ouăle ochiuri în cele patru adăncituri şi dăm un praf de sare peste ouă. Mai departe, pentru a se prepara ouăle, avem două variante: fie punem un capac peste tigaie şi căldura acumulată va coace ochiurile fie, dacă mânerul tigaii ne permite, o băgăm la cuptor pentru câteva minute până se fac ochiurile.

5. Aromăm cu pătrunjel proaspăt sau eventual cu ce verdeaţă preferaţi. Astfel preparate, ouale cu legume sunt atragătoare şi combat monotonia ce poate afecta micul dejun. Asemenea combinatii de oua cu legume sau oua ochiuri cu ciuperci am mai prezentat pe site şi nu există reţete bătute-n cuie. Cu ajutorul diverselor legume, ciuperci, brânzeturi sau şuncă, combinate cu ouă putem obţine preparate gustoase şi săţioase.

Să fiţi bine!

Ciorba de Dovlecei Acrita cu Corcoduse

June 26, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Ciorba de dovlecei, acrişoară şi răcoroasă, ca mai toate ciorbele de legume este prielnică şi primită cu poftă când suntem atinşi de căldura verii. Ciorbele astea văratice se pot mânca atât fierbinţi – să te treacă apele, cum spuneau bătrânii – cât şi reci, să te răcorească în torida vară. Sunt ciorbe simple, fără mari secrete de preparare în care roşia, cartoful, dovlecelul, fasolea verde devin pe rând vedete în timp ce celălalte legume le ţin trena. Zeama asta de dovlecei am acrit-o cu corcoduşe verzi şi dacă-i mai alaturăm şi un ardei iute murat sau proaspăt, tocat, bună lucrare o să iasă!

Necesar ciorba de dovlecei acrita cu corcoduse:

3 dovlecei
3 roşii coapte
1 ceapă mare
1 morcov
1 ţelină micuţă
1 ardei gras
2 linguri de orez
1 pumn de tăiţei
1/2 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
10-15 corcoduşe sau altceva de acrit
sare, piper, ulei

Preparare:

1. Într-o oală de 4-5 litri punem o lingură de ulei şi călim ceapa tocată până devine sticloasă. Adăugăm apoi morcovul şi ţelina tăiate mărunt şi mai călim 2 minute. Stingem cu apă şi lăsăm să dea în clocot.

2. Lăsăm să fiarbă 5 minute şi adăugăm orezul şi ardeiul gras tăiat cubuleţe.

3. După alte 5 minute adăugăm dovleceii tăiaţi cubuleţe şi roşiile, de asemenea. Lăsăm să fiarbă 10 minute la foc potrivit.

4. Adăugăm tăiţeii. Dacă doriţi să încercaţi corcoduşele acum este momentul când le punem în oală. Dacă nu aveţi posibilitatea sau nu doriţi prezenţa corcoduşelor, puteţi acri cu zeama de varză, cu borş sau atunci când serviţi, cu oţet. Corcoduşele au o putere mai mare de acrire decât zeama de varză sau borşul şi nu trebuie prea multe. Dacă nu deranjeză, corcoduşele se pot pune întregi în oală şi se vor înmuia şi fărâmiţa, sâmburii rămânând, la final, pe fundul oalei. O altă variantă pe care o folosesc este să opăresc corcoduşele 2 minute, timp suficient pentru a se înmuia. Se scurge apa şi se trec corcoduşele printr-o sită mai rară, care să reţină sâmburii. Peste pasta rezultată se dă un praf de sare şi se poate pune în borcane pentru iarnă. Cu această pastă de corcoduşe se acreşte ciorba.

5. Mai lăsăm pe foc 5 minute astfel încât dovlecei şi tăiţeii să fie fierţi. Gustăm şi potrivim de sare. Aromăm cu mărar şi pătrunjel şi dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

P.S. Ciorba de dovlecei se pretează a fi dreasă, în principal, cu iaurt. O prefer servită simplu, fără a fi dreasă, dar mâncată cu ardei micuţi, iuţi şi muraţi. Pe lângă legumele folosite de mine se pot pune şi altele cum ar fi păstărnacul sau rădăcina de pătrunjel, se poate adăuga un cartof tăiat cubuleţe sau un pumn de fasole verde. Dacă ar fi să consider ceva obligatoriu după părerea mea ar fi baza de rădăcinoase, peste care se vine cu dovlecei şi roşii.

Să fiţi bine!

Orez prajit cu ou si legume. Plăcere orientala

January 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

În China acest orez prăjit este la mare căutare încât bucătarul căruia îi reuşeşte reţeta se bucură de mare respect. Variante de orez prajit sunt mai multe dat fiind faptul ca orezul în general este pâinea chinezului, este preparatul ce echilibreză condimentatele mâncăruri chinezeşti. Datorită acestui rol de pâine bucătăria chinezească însoţeşte majoritatea mâncărurilor cu orez fiert simplu, nesărat. Se pare că orezul prăjit a apărut ca o modalitate de a valorifica, de a nu risipi orezul fiert rămas de pe o zi pe alta. Perioadele de sărăcie din China, ca şi în Italia, au făcut ca oamenii să valorifice din plin puţinele alimente la care aveau acces, concretizând preparate simple dar care în timp au devenit global apreciate respectiv orezul chinezesc şi pastele italiene.

Ingrediente necesare orez prajit cu ou şi legume:

200 gr. orez
1 ou
2 morcovi
1 ceapă potrivită
3-4 căţei de usturoi
1 ardei gras roşu nu prea mare ( sau o jumătate dacă este ardei California, mare)
1 pumn de mazăre congelată
ulei de măsline, sos de soia, piper alb, sare

Preparare orez prajit:

Se spune că cel mai bun orez prăjit se prepară din orezul fiert cu o zi înainte deoarece a absorbit apa, a căpătat fermitate şi a devenit oarecum mai uscat. Dacă nu suntem dispuşi să aşteptam o zi va trebui totuşi să lăsăm orezul fiert să se răcească bine înainte de folosire pentru a evita să obţinem un pilaf. Eu am folosit orez prefiert dar se poate prepara şi cu orez normal (care cu atât mai mult trebuie lăsat să se răcească bine)

Am fiert orezul în felul următor: am pus cana de orez într-un vas, am adăugat 2 căni apă, un praf sare, o lingură ulei, am lăsat pe foc puternic să înceapă fierberea după care am redus focul şi am lăsat să bolborosească încet 5-6 minute. Am oprit focul şi am acoperit vasul cu un capac pentru 20-30 minute. După ce orezul va absorbi apa, îl afânăm cu o furculiţă şi îl lăsăm să se răcească la frigider. Întotdeauna trebuie măsurata cantitatea de orez cu o cană pentru a pune exact o măsură dublă de apă.

Cănd orezul s-a răcit, tocăm ceapa şi ardeiul cuburi, morcovi rondele sau tot cubuleţe şi feliem usturoiul.

orez prajit — Călim legumele: ceapa, mazărea, ardeiul, morcovul

Se încing 2-3 linguri de ulei în wok-ul şi se adaugă legumele. Se poate folosi şi o tigaie mai largă. Legumele trebuie bine scurse (în special mazărea ce a fost decongelată) înainte de a fi puse în wok pentru a nu interveni fierberea şi moleşirea. Se prăjesc la foc repede pentru 2-3 minute, timp în care se agită wokul sau se amestecă cu o spatulă. Atăt legumele căt şi orezul se prepară al dente.

Se bate oul şi se pune peste legume amestecând repede în wok cu spatula de lemn pentru a se transforma oul prăjit în franjuri mici. Se adaugă orezul în wok şi se amestecă continuu 2 minute. Se opreşte focul. Se pun 2-3 linguri sos de soia şi un praf de piper alb proaspăt măcinat. Sosul de soia este destul de sărat şi de regulă nu mai trebuie sare dar trebuie gustat şi verificat.

Orezul prăjit este o garnitură deosebită pentru orice fel de carne. De exemplu orez prajit cu porc.

Să fiţi sănătoşi!

Tochitura de miel cu mămăliguţă şi ceapă verde

December 14, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Se apropie 25 de decembrie, se apropie Naşterea Domnului pentru spirit şi inefabile mese creştine pentru trup. Precursor, Ignatul. 20 decembrie, zi în care se sacrifică porcii. Devine imperativ să pregătesc lada frigorifică pentru a-şi primi musafirul. Pentru că este plină cu strânsură de furnică pe cântec de greiere trubadur. Cu melci, curcan, miel, scoici, oaie, peşte, raţă, clienţi mai vechi ce trebuie îndrumaţi cu blândeţe spre alte orizonturi fierbinţi, în cratiţe, tigăi, oale, tăvi, grătare. Azi, o pulpă de miel mi-a stârnit pofta şi i-am dat împlinirea într-o tochitura de miel, cu gust ardeiat, mămăliguţă aburindă şi ceapă verde. Pofta ce-am poftit!

Ingrediente necesare reteta de tochitura de miel cu mamaliga:

400-500 carne de miel, fară os
2 linguri carne de porc tocată
1 ceapă mare
1 morcov
1 rădăcină pătrunjel
2 ardei graşi (culori diferite pentru aspect)
1 cutie roşii decojite în bulion
1 legătură pătrunjel
6 căţei usturoi, ghimbir, 1 ardei iute uscat mic, piper proaspăt măcinat, piper boabe, coriadru, 2 crenguţe de cimbru, sare grunjoasă de mare, ulei

Preparare tochitură de miel:

1. Carnea de miel se curăţă de pieliţe şi se taie îmbucături. Se pune carnea într-un ceaun (sau cratiţă sau oală mai mică) cu 3 linguri ulei, o foaie dafin, câteva boabe piper , câteva boabe coriandru, 2 crenguţe cimbru şi se acoperă cu apă ( 2-3 ceşcuţe). Se lasă să fiarbă încet la foc mic până se evapora apa şi rămâne uleiul. Se înlătură crenguţele de cimbru şi foaia de dafin ( incomodează să le găsim prin mâncare şi oricum nu mai au de nimic de dat pentru că şi-au lăsat gustul).

2. Se adaugă cele două linguri de carne tocată de porc şi se rumeneşte, în uleiul încins, împreună cu carnea de miel. Tot acum se pune şi ardeiul iute uscat (sau chili micuţ, uscat, de la market ) rupt in două. Carnea tocată de porc contribuie pe lângă completarea gustului şi la legarea sosului, prin granulaţia mică.

3. Se curăţă ceapa şi se toacă cubuleţe. Morcovul şi rădăcina de pătrunjel se taie rondele. Morcovul şi rădăcina de pătrunjel se completează bine pe palierul dulce al gustului. Recomand rădăcina de pătrunjel crudă şi în salate. Ardeiul gras se rupe bucăţi mai mari, cu mâna (Rupt astfel, ardeiul gras vine cu un gust mai rotund, aşa îl simpt eu). Am feliat 3 căţei de usturoi şi am mărunţit 3 rondele de ghimbir. Când carnea s-a rumenit adăugăm ceapa tocată. Amestecăm des în ceaun să nu se ardă. O lăsăm să se înmoaie şi peste 2-3 minute adăugăm morcovul şi pătrunjelul. Îi călim un minut şi adăugăm usturoiul feliat şi ghimbirul tocat. Amestecăm un minut să se aromeze uleiul din ceaun şi carnea, dar fără să se ardă usturoiul şi ghimbirul. Punem şi ardeiul gras. Amestecăm cu paleta de 2-3 ori să se omogenizeze ingredientele din ceaun. De la punerea cepei şi până la ardei, timp de cca. 5 minute, se lucrează ca şi cu wok-ul, adică cu o mână pe ceaun şi cu o paletă de lemn în cealaltă.

După adăugarea ardeiului punem în ceaun 2 ceşti cu apă călduţă, cât să înece tochitura din ceaun şi lăsăm să dea căteva clocote. Desfacem conserva cu roşii decojite cubuleţe şi o punem în ceaun. Lăsăm să bolborosească la foc încet cca. 30 de minute. O urmărim cu coada ochiului şi când a scăzut, după cum poftim sosul de gros, feliem ceilalţi 3 căţei de usturoi şi-i punem în sos împreună cu un praf de piper proaspăt măcinat. Gustăm şi-i dăm sare după poftă. Mai lăsăm două minute să dea câteva clocote şi oprim focul.

Acum punem în ceaun un pumn de pătrunjel verde, mărunţit. Îi punem capac şi lăsăm tochitura de miel să capete personalitate.

Pregătim mămaliga în 10 minute. Mâncăm cu ceapă verde sau, dacă nu este, cu ceapă uscată, spartă în mâini să-şi elibereze celula cepei sulfiţii (aia care ne fac să plângem) şi să vină cu dulceaţă. Se bea vin demi, rece. Culoare la alegere. Această tochitură seamănă pe undeva cu gulaşul de miel. Dacă nu place mielul, încercaţi tochitura de pui cu ciuperci.

Sa fiţi bine!