mamaliga

Piept de Pui cu Sos si Mamaliga cu Cartofi

July 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Amestecul de mamaligă cu cartofi vine din Bucovina pentru a da o notă de inedit şi savoare bucătăriei româneşti. Calitatea şi fineţea acestei mămăligi era, în tradiţia locului, aport important la lada de zestre a tinerelor bucovinene cărora le venise vremea de măritiş. Însoţim această mămăligă fudulă cu un sos uşor, de vară, din roşii şi ardei copţi şi cu un piept de pui şatirat pe grill. Îi dăm o notă de latinitate cu ajutorul aromei de oregano şi ne bucurăm de această simplitate cu gust atât de cunoscut dar totuşi mereu surprinzător. Piept de pui cu sos de rosii si mamaliga cu cartofi…

Necesar piept de pui cu sos si mamaliga cu cartofi:

1 piept de pui
1 kg roşii bine coapte
1-2 ardei kapia
4-5 căţei de usturoi
4-5 cartofi
1 cană mălai
piper, boia, oregano, sare
ulei de măsline
2 linguri de unt

Preparare:

1. Spălăm roşiile, le punem într-o tavă şi le băgăm la cuptor să se coacă. Curăţăm cartofii îi tăiem cuburi şi îi punem la fiert în apă cu sare. După ce s-au copt roşiile, le curăţim coaja şi le pasăm cu o furculiţă.

2. Feliem pieptul de pui îi dăm piper şi boia şi îl aşezăm pe tigaia grill încinsă. Îi dăm sare la final, după ce s-a copt, să nu se piardă sucurile şi să devină prea uscat. Cine preferă, poate prepara pulpă dezosată. Lângă pieptul de pui, dacă este loc, punem şi ardeiul kapia la copt.

3. Curăţăm de pieliţă ardeiul kapia copt şi îl tăiem din cuţit, franjuri de 1 cm. Încingem o tigaie cu o lingură ulei de măsline, punem 2 căţei de usturoi zdrobiţi să aromăm uleiul şi punem roşiile şi ardeiul copt. Lăsăm să dea câteva clocote, piperăm şi îi dăm sare după gust. La final adăugăm ceilalţi căţei de usturoi daţi pe răzătoare şi aromăm cu oregano.

4. Cartofii fierţi îi pasăm şi îi transformăm într-un piure. Punem malaiul la fiert în apă cu sare şi preparăm o mămăligă moale. Când mămăliga este aproape gata, adăugăm piureul şi amestecăm vârtos. Mai ţinem mămăliga pe foc încet cca. 5 minute, timp în care tot amestecăm să nu se prindă. La final adăugăm 2 linguri de unt şi amestecăm încă odată. În mod clasic, mămăliga asta se face punând peste cartofii zdrobiţi, în apa în care au fiert, mălaiul şi procedând mai departe ca la o mămăligă normală. Eu am procedat invers. Cantitatea de cartofi, în genere trebuie să fie dublă faţă de cantitatea de mălai, respectiv unui 1 kg de cartofi îi revine 500 gr de mălai.

5. Feliem pieptul de pui îmbucături, aşezăm mămăliga în centrul atenţiei adică în mijlocul farfuriei şi o înconjurăm de sos. Peste sosul fierbinte punem pieptul de pui feliat. Îi mai dăm o tuşă de oregano sau orice altă verdeaţă a cărei aromă şi gust consideraţi că vă aranjează.

Cei mai aprigi pot toca un ardei iute care să-i sporească vigoarea acestui piept de pui cu sos.

Să fiţi bine!

Cum se Face Mamaliga?

April 12, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Se pare că mămăliga a prins bine la noi, ca revoltă faţă de Înalta Poartă, care cerea biruri. Românii au început să cultive tot mai mult porumbul, din care făceau mămăliga şi totodată, să crească porci, deoarece pe acestea Poarta nu punea zeciuială. Pot spune că în timp, datorită celor două pasiuni, pescuitul şi bucătăria, am câştigat ceva experienţă în prepararea a tot felul de mămăligi. Un pescar autentic nu pleacă la baltă fără mămăligă, chiar dacă se poate întâmpla să nu prindă nimic la mămăligă. Cum se face mamaliga? Pentru a respecta procedura ţărănească, ce presupune fierberea mălaiului un timp, chiar dacă o preparăm pe aragaz, trebuie ceaun, pentru a fi siguri că nu se lipeşte mămăliga. Astfel, într-o oală normală sau mai subţire timpul de fierbere este redus, în schimb creşte munca cu făcăleţul, mestecăul tocmai pentru a evita lipirea. De asemenea, dacă preparam mămăliga din mălai grisat, o fierbem mai puţin. Ce este mălaiul grisat? Este mălai degerminat. Adică se înlătură germeni, se separă embrionul din cereale, porumb, grâu, etc. în procesul de obţinere a făinurilor pentru a se elimina grăsimile şi substanţele ce ar scurta durata de păstrare a acestora. Prin urmare este un proces determinat nu de grija pentru sănătate ci de nevoia comercială de a se mării perioada de valabilitate. Prin degerminare, porumbul şi făina de porumb pierd mult din substanţele nutritive. Comparativ se poate asemăna cu diferenţa dintre pâine integrală şi cea albă, franzelă. Prin urmare, zic eu că mălaiul de ţară, care nu este degerminat este mai sănătos. În principiu, fiecare îşi stabileşte în timp propia metodă, timpii şi cantităţile astfel încât se ajunge să se prepare o mămăligă reuşită, la ochi. Asta este experienţa pe care nu o înlocuieşte nici o scriere pe un blog culinar. Drept cantităţi, în principiu, pentru o mămăligă vârtoasă se pune o lingură rasă de sare la 1 kg mălai şi 3 litri apă.

Cum se face mamaliga? Necesar orientativ:

1 cană mălai
3 cănii apă – pentru o mămăligă potrivit de tare
sare mare- cât iei între 3 degete

Preparare:

1. Se pune apa în ceaun împreună cu sarea şi se dă un praf de mălai, aproximativ o jumătate de mână. Mălaiul acesta de început se poate pune imediat ce punem ceaunul pe foc sau când apa a început să fiarbă nu are mare importanţă. Acesta este primul mălai care se va ” umfla” şi care va domoli procesul de fierbere prin formarea unei soluţii ce treptat va atrage grosul mălaiului pus mai târziu.

2. Când primul mălai se umflă şi face spumă, când clocoteşte, se adaugă în mijlocul ceaunului restul mălaiului, fără să amestecăm. Acum dăm focul mai mic astfel încăt să fiarbă domol şi moviliţa de mălai din mijlocul ceaunului să fie încet spălată de apa ce fierbe. Treptat apa va eroda din mălaiul aflat în mijloc şi va creşte în consistenţă. Dacă amestecăm imediat ce punem mălaiul nu prea mai lăsăm timp să fiarbă deoarece consistenţa devine prea ridicată pentru un proces de fierbere. Şi atunci trebuie amestecată continuu. Numai, eventual dacă facem o mămăligă foarte subţire.

3. După ce a fiert 15 minute începem să amestecăm vârtos cu o lingură de lemn până când mămăliga se leagă bine şi capătă consistenţa dorită. Trebuie ţinut cont că prin răcire mămăliga se va mai întării. Mămăliga trebuie să capete textura unei budinci, adică mălaiul să se lege bine, să fie fiert, să absoarbă apa ci nu să fie fărâmicios. Ultima rundă de amestecat este cea mai puternică şi se face prin tragerea ceaunului de pe aragaz pentru o poziţie bună de amestecat. Bătrânele satului prindeau ceaunul cu picioarele să nu fugă şi amestecau puternic cu mestecăul până nu-l mai puteau roti de cât de vârtoasă era mămăliga. Se amestecă bine şi se uniformizează mămăliga cu lingura după care se pune din nou pe foc să se umfle şi să răsufle. În momentul în care a răsuflat înseamnă că s-a desprins de fundul ceaunului şi se poate răstoarna pe o farfurie lată sau un tocător – popular se răstoarnă pe cârpător.

Prezenţa unui ceaun conteză mult la mămăligă şi amestecatul vârtos. Dacă mămăliga este prea subţire se fierbe până capătă consistenţă. Dacă s-a greşit şi s-a pus mălai mai mult se mai poate adăuga apă cu condiţia să fie fierbinte. Dacă rămâne mămăligă şi se răceşte a doua zi se poate felia şi coace pe plită. Este excelentă la gust. Sau se poate face cocârţău.

Să fiţi bine!

Rosioara cu mamaliga geandra

February 13, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Da, ştiu că are oase şi că nu este vreun peşte de soi. Ştiu, de asemenea, că nu se compară cu un file îndestulător. Dar nu se compară, chiar dacă se înscriu sub genericul peşte şi pentru faptul că una-i una şi alta-i alta. Cei ce iubesc malul bălţii şi orice coadă de peşte ştiu ce vreau să spun, ştiu ce înseamnă atracţia dintre pescar şi peşte, vechea legătură dintre pradă şi prădător. Într-un fel se cunosc, se simt, se leagă oamenii între ei în jurul unui platou mare cu roşioară, caras, plătică, obleţi sau bibani, însoţiţi cu mămaligă aburindă şi cu vin roşu spumegând şi alt fel de gastronomie se plămădeşte din peşti mari, fără oase sau fileuri consistente. Sunt registre de lucru diferite. Am observat, parcurgând informaţie culinară că în delicatul Occident începe să crească încet dar sigur cota gastronomică a polentei, respectiv mămăliga noastră cunoscută sub numele italian polenta, crescând diversitatea reţetelor prin adăugarea de către vesticii a tot felul de ingrediente mămăligii clasice. Astfel, mi-am amintit de geandra o veche variantă românească a mămăligii ce presupunea adăugarea şi altor ingrediente în mămăligă, ingrediente ce o puteau transforma într-o mâncare cu personalitate, într-un preparat dulce sau condimentat. Oarecum uitată, geandra românească trebuie readusă în atenţie şi sunt convins că ar avea succes deplin la gurmanzi. Aşa am ajuns să împletesc o plăcere de pescar împăcat cu balta cu o tradiţie aproape intrată în adormire: rosioara cu mamaliga geandra.

Ingrediente necesare rosioara cu mamaliga geandra:

1 kg peşte roşioară sau, după pofta fiecăruia, oricare alt peşte cu sau fară oase
2 ardei kapia
3-4 căţei de usturoi
ulei, sare

Preparare:

Se curăţă peştele de solzi şi se eviscerează. Se crestează pe lăţime, până la os, tăieturi dese pe întreaga lungime a peştelui. Această metodă se poate aplica la roşioară, cum este cazul de faţă, la caras, plătică sau alt peşte autohton cu oase. Aceste tăieturi ajută ca, în timpul prăjirii, uleiul încins să pătrundă la oasele mici şi să le coacă, topească.

Înainte de a-l cresta i-am dat un praf de sare şi l-am lăsat căteva ore să se odihnească, să piardă apă, să se zvânte aşa cum se spune popular. Operaţiunea asta de zvântare permite ca peştele să poată fi prăjit fără să mai fie necesară tăvălirea lui prin făină sau mălai. Dacă nu-i lăsa-ţi timp să piardă umezeala este obligatoriu tăvălirea peştelui prin făină sau mălai, astfel se va destrăma la prăjire. Încingem ulei într-o tigaie şi prăjim bine peşti pe ambele părţi.

Coacem ardeii kapia şi îi curăţăm de coajă. Îi tocăm mărunt şi îi punem într-un bol. Curăţăm usturoiul, îl zdrobim şi îl punem peste ardei în acelaşi bol. Adăugăm o picătură de ulei, puţină sare şi frecăm ardeiul şi usturoiul până se omogenizează şi aproape devin pastă.

Într-un ceaun facem o mămăligă moale, cremoasă, bine amestecată în care raportul mălai/apă este de 1/4 sau chiar 1/5.

Când a devenit cremoasă şi aproape de final adăugăm ardeiul cu usturoi, amestecăm bine să se omogenizeze şi oprim focul. Pe măsură ce se răceşte se va mai întării. Este bună atât caldă cât şi rece.

Cremozitatea unei mămăligi este dată de gelatinizarea amidonului din cereală, proces ce depinde de cantitatea de apă, timpul de fierbere şi amestecatul viguros. Geandra este o mămăligă mai moale, cremoasă în care se adăuga pe lângă mălai şi alte ingrediente: lapte, brânză, unt, sau ardei, usturoi, ceapă, ciuperci, cartofi şi ce își mai permitea ţăranul nostru. Era o mâncare a satului românesc care se putea întâlni personalizată de la bordei la bordei. Aşa cum multe mâncăruri au apărut ca soluție improvizată, din necesitate, unele deveniind foarte cunoscute – de ex. pizza margherita (şi pizza în general), numită aşa după regina Margherita, care iniţial era preparată, din cauza sărăciei, din roşii sau untură întinsă pe aluat – şi geandra noastră poate fi reevaluată şi introdusă în diverse combinaţii culinare, cu atât mai mult că este gustoasă, săţioasă şi sănătoasă.

Să fiţi sănătoşi!

Costite de porc si ciuperci. Grijite pe mamaliga

January 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu că nu aş fi o fire sensibilă, dar renunţatul la fumat şi la cafea de mai bine de o săptămână mi-a indus, în prezent, stări de adâncă emoţiune şi ataşament. Ataşament gastronomic. Mă ataşez uşor şi în mod continuu de entităţi culinare care cu greu mi-ar fi provocat vreo poftă în trecutul meu de cafegiu şi fumător. De ex. biscuiţii populari. După o săptămână, nu simt nevoia să fumez, nici să beau cafea, dar cineva râde de mine şi mi-a dat, în schimb, o poftă de biscuiţi populari care mi-a întărit prietenia cu vânzătoarea de panificate. Am lăsat frâu liber acestei efervescenţe sentimentale tocmai pentru a nu îmi supune trupul unor rigori demne de oameni mai merituoşi. Tot ce am reuşit să încropesc într-o pauză de biscuiţi, au fost costite de porc la tigaie cu ciuperci în unt, aşezate pe mămăliga aburindă, cautare şi dorinţă de trăiri mai înalte, peste perfidul biscuite popular şi a a lui gelozie.

Necesar costite de porc, ciuperci şi mamaliga:

costite de porc, cantitate apreciată după pofta fiecăruia
400-500 gr ciuperci
20-30 gr unt
1/2 legătură mărar, piper, sare, ulei

Costite de porc la tigaie — Rumenim costiţele în puţin ulei încins şi apoi punem o cană de apă călduţă şi lăsăm să se frăgezească carnea.

Preparare:

Tăiem costiţele potrivit, pentru prăjit în tigaie, înlăturăm dacă este cazul, pe cât se poate, surplusul de grăsime. Ulei se foloseşte puţin, 3-4 linguri iar dacă costiţele sunt mai grase (cum au fost costiţele mele) se poate folosi şi mai puţin ulei. Încingem uleiul şi punem costiţele să se rumenească uşor, 2-3 minute, după care punem o cană cu apă călduţă, căpăcim tigaia şi lăsăm pe foc încet, 45-60 minute până se evaporă apa şi costiţele s-au frăgezit bine. Dacă nu le puţeţi aprecia din ochi, încercaţi costiţele cu o furculiţă sau gustaţi, să fie carnea fragedă. Puteţi freca costiţele cu piper, sare, coriandru sau orice alt condiment vă place, înainte de ale pune în tigaie caz în care recomand să le lăsaţi să se odihnească o oră. Eu procedez aşa când prepar costiţa pe grătar şi mai rar când o prăjesc la tigaie.

Eu am vrut să am un gust curat de costiţă prăjită la tigaie, condimentată la sfărşit cu puţin piper proaspăt şi sare. Vă amintiţi gustul cărnii de porc prăjită imediat după sacrificarea porcului, aceea pomană a porcului cu gustul ei inconfundabil, pregătită ţărăneşte fără condimente, pe care ţăranul nu se prea înghesuia să le folosească abuziv. De asemenea gust am intenţionat să mă apropii cu aceste costite de porc.

După ce s-a evaporat apa şi am rumenit costiţele, eliberăm tigaia de costiţe dar fără să aruncăm sosul, prăjeala rămasă. Ciupercile le ştergem bine de eventualele resturi de compost, cu un prosop curat. Le punem în tigaie, în sosul încins, rămas în urma costiţelor. Este păcat să pierdem gustul şi aromele rămase în tigaie după prăjirea costiţelor. Punem bucăţica de unt să îmbogăţim sosul şi călim ciupercile pâna îşi pierd apa şi se rumenesc. Ciupercile trebuie să se pătrundă pentru a fi uşor digerabile (ciupercile mai crude sunt greu digerabile).

Când ciupercile sunt gata, le răsturnăm cu tot cu sos într-un bol, presărăm un praf sare şi unul piper. Am tocat mărarul şi l-am pus peste ciuperci, amestecându-le. Dacă preferaţi altă verdeaţă, puteţi aroma ciupercile cu ce doriţi sau puteţi renunţa la verdeaţă.

Preparăm o mămăligă, nu gutuie, ci mai moale, intermediară, o răsturnăm fierbinte într-o strachină mare şi punem peste ea costiţele şi ciupercile cu sos. Untul din sos va aroma mămăliga şi te poate face să-ţi lingi degetele. Cine ştie? Că eu am terminat costiţele de mult şi m-am întors la dragoste cu forţa- biscuiţii populari.

Să fiţi sănătoşi şi să găsiţi bine!

Tochitura de miel cu mămăliguţă şi ceapă verde

December 14, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Se apropie 25 de decembrie, se apropie Naşterea Domnului pentru spirit şi inefabile mese creştine pentru trup. Precursor, Ignatul. 20 decembrie, zi în care se sacrifică porcii. Devine imperativ să pregătesc lada frigorifică pentru a-şi primi musafirul. Pentru că este plină cu strânsură de furnică pe cântec de greiere trubadur. Cu melci, curcan, miel, scoici, oaie, peşte, raţă, clienţi mai vechi ce trebuie îndrumaţi cu blândeţe spre alte orizonturi fierbinţi, în cratiţe, tigăi, oale, tăvi, grătare. Azi, o pulpă de miel mi-a stârnit pofta şi i-am dat împlinirea într-o tochitura de miel, cu gust ardeiat, mămăliguţă aburindă şi ceapă verde. Pofta ce-am poftit!

Ingrediente necesare reteta de tochitura de miel cu mamaliga:

400-500 carne de miel, fară os
2 linguri carne de porc tocată
1 ceapă mare
1 morcov
1 rădăcină pătrunjel
2 ardei graşi (culori diferite pentru aspect)
1 cutie roşii decojite în bulion
1 legătură pătrunjel
6 căţei usturoi, ghimbir, 1 ardei iute uscat mic, piper proaspăt măcinat, piper boabe, coriadru, 2 crenguţe de cimbru, sare grunjoasă de mare, ulei

Preparare tochitură de miel:

1. Carnea de miel se curăţă de pieliţe şi se taie îmbucături. Se pune carnea într-un ceaun (sau cratiţă sau oală mai mică) cu 3 linguri ulei, o foaie dafin, câteva boabe piper , câteva boabe coriandru, 2 crenguţe cimbru şi se acoperă cu apă ( 2-3 ceşcuţe). Se lasă să fiarbă încet la foc mic până se evapora apa şi rămâne uleiul. Se înlătură crenguţele de cimbru şi foaia de dafin ( incomodează să le găsim prin mâncare şi oricum nu mai au de nimic de dat pentru că şi-au lăsat gustul).

2. Se adaugă cele două linguri de carne tocată de porc şi se rumeneşte, în uleiul încins, împreună cu carnea de miel. Tot acum se pune şi ardeiul iute uscat (sau chili micuţ, uscat, de la market ) rupt in două. Carnea tocată de porc contribuie pe lângă completarea gustului şi la legarea sosului, prin granulaţia mică.

3. Se curăţă ceapa şi se toacă cubuleţe. Morcovul şi rădăcina de pătrunjel se taie rondele. Morcovul şi rădăcina de pătrunjel se completează bine pe palierul dulce al gustului. Recomand rădăcina de pătrunjel crudă şi în salate. Ardeiul gras se rupe bucăţi mai mari, cu mâna (Rupt astfel, ardeiul gras vine cu un gust mai rotund, aşa îl simpt eu). Am feliat 3 căţei de usturoi şi am mărunţit 3 rondele de ghimbir. Când carnea s-a rumenit adăugăm ceapa tocată. Amestecăm des în ceaun să nu se ardă. O lăsăm să se înmoaie şi peste 2-3 minute adăugăm morcovul şi pătrunjelul. Îi călim un minut şi adăugăm usturoiul feliat şi ghimbirul tocat. Amestecăm un minut să se aromeze uleiul din ceaun şi carnea, dar fără să se ardă usturoiul şi ghimbirul. Punem şi ardeiul gras. Amestecăm cu paleta de 2-3 ori să se omogenizeze ingredientele din ceaun. De la punerea cepei şi până la ardei, timp de cca. 5 minute, se lucrează ca şi cu wok-ul, adică cu o mână pe ceaun şi cu o paletă de lemn în cealaltă.

După adăugarea ardeiului punem în ceaun 2 ceşti cu apă călduţă, cât să înece tochitura din ceaun şi lăsăm să dea căteva clocote. Desfacem conserva cu roşii decojite cubuleţe şi o punem în ceaun. Lăsăm să bolborosească la foc încet cca. 30 de minute. O urmărim cu coada ochiului şi când a scăzut, după cum poftim sosul de gros, feliem ceilalţi 3 căţei de usturoi şi-i punem în sos împreună cu un praf de piper proaspăt măcinat. Gustăm şi-i dăm sare după poftă. Mai lăsăm două minute să dea câteva clocote şi oprim focul.

Acum punem în ceaun un pumn de pătrunjel verde, mărunţit. Îi punem capac şi lăsăm tochitura de miel să capete personalitate.

Pregătim mămaliga în 10 minute. Mâncăm cu ceapă verde sau, dacă nu este, cu ceapă uscată, spartă în mâini să-şi elibereze celula cepei sulfiţii (aia care ne fac să plângem) şi să vină cu dulceaţă. Se bea vin demi, rece. Culoare la alegere. Această tochitură seamănă pe undeva cu gulaşul de miel. Dacă nu place mielul, încercaţi tochitura de pui cu ciuperci.

Sa fiţi bine!

Saramura de pui la frigare

December 12, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Saramura asta se făcea tradiţional, în urmă cu ceva vreme, pe igle. Ce sunt iglele? Sunt un fel de andrele, dar mai lungi şi cu un mic cârlig la un capăt, cu care femeia satului românesc împletea zăbune, ilice (adică pulovere şi flanele) mânuşi sau ciorapi de lână. Procedeul este interesant şi arată creativitate şi originalitate care, de multe ori, le regăsim în viaţa şi tradiţiile satului românesc. Satul românesc întodeauna a avut rosturi ce au fost rezultatul unui anume fel de a vedea lucrurile şi a te raporta la ele, rosturi provenite dintr-o pace interioara şi un comportament fără ego exacerbat. Femeia satului pentru a nu pierde nimic din gustul ce-l poate oferi carnea, a apelat la iglele cu care împletea. Eu nu am reuşit să găsesc igle în oraş, (probabil la ţară, în sat aş fi găsit) ba chiar am reuşit să par suspect întrebând pe unul şi pe altul dacă nu au nişte igle că vreau sa fac saramura pe igle. M-am resemnat şi am facut saramura de pui la frigare… dar, într-o zi tot am să găsesc igle.

Ingrediente necesare reteta saramura de pui la frigare cu roşii şi ardei:

4 pulpe de pui
2 -3 ardei kapia
200 gr. de roşii mai micuţe, bune de copt pe grill
1 căpăţână usturoi
1 legătură pătrunjel
piper măcinat, sare, boia, ulei

Preparare saramura de pui:

1. Într-un vas roman punem apă după cum dorim să fie saramura de “zemoasă” dar şi având în vedere că vasul se bagă la cuptor şi se va mai evapora din apă. Pulpele le frecăm bine cu un amestec de boia, piper, pătrunjel verde, sare, toate măcinate şi amestecate în mojar cu o linguriţă de ulei. Aşezăm pulpele în frigare şi aceasta o punem deasupra vasului roman, astfel încăt pulpele să fie deasupra apei din vas.

2. Băgăm vasul roman cu apă şi cu frigarea cu pulpe, la cuptor la foc potrivit, să se rumenească pulpele iar sucul rezultat în urma rumenirii să se scurgă în vasul roman. Ideea este să nu să piardă sucul rezultat prin coacerea pulpelor. Le-am ţinut cca. 1 oră la cuptor şi de două ori am deschis cuptorul şi cu o lingură de lemn am luat zeamă din vas şi am pus peste pulpe.

3. Cât timp se rumenesc pulpele, pe grill coacem roşiile şi ardeiul kapia. Am copt şi un ardei iute pentru că mănânc iute. Curăţăm usturoiul şi il lăsăm într-un bol.

4. Când pulpele s-au rumenit, scoatem vasul de la cuptor şi strecurăm zeamă rezultată ( carnea va lăsa şi spumă) după care pulpele le punem în zeama fierbinte. Adăugăm roşiile coapte, puţin presate să-şi lase sucul şi să dea culoare saramurii şi ardeiul copt. Ardeiul copt îl curăţ de pieliţa arsă deasupra vasului pentru a nu pierde sucul gustos strâns în el prin coacere.

5. Pentru a nu opării usturoiul lăsăm să se răcească puţin saramura şi adăugăm usturoiul zdrobit în prealabil cu presa. Aşa obişnuiesc să adaug usturoiul la orice saramură, fără a-l opării. Dacă aveţi alte preferinţe acţionaţi ca atare, gusturile nu se discută. De asemenea, niciodată nu fierb roşiile sau ardeiul şi am obiceiul să folosesc usturoi mai mult. Gustăm şi îi dăm tuşa finală, după dorinţă, de sare şi piper. Tocăm şi adăugăm pătrunjelul verde.

Punem ceaunul pe foc şi pregătim rapid o mămăligă galbenă şi mai tare. În 10 minute este gata, cât s-a elevat la gust saramura. Se mănâncă mămăliga fierbinte cu saramura având mai puţine grade C. Fiind mâncarea mea preferată saramura o prepar de câte ori am ocazia şi ca saramura boierească sau în aer liber, saramura taraneasca pe disc.

Să fiţi sănătoşi şi bine!