miel

Ciorba de Miel. Reteta Olteneasca

April 28, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncată tradiţional de Paşti, ciorba de miel se prepară diferit în sud faţă de varianta ardelenescă, mult mai popularizată pe internet. Dacă smântâna este foarte mult prezentă în ciorbele şi mâncărurile ardeleneşti, în Oltenia, ea lipseşte aproape cu desăvârşire din bucătăria tradiţională. Tarhonul face loc bogatei arome de leuştean, folosit abundent, iar borşul este înlocuit de oţet, cel mai bun fiind oţetul preparat acasă, din vin. De asemenea, ciuşca uscată coaptă este nelipsită. Mielul porţionat se împarte pe destinaţii culinare clare, fară a se abate de la tradiţia venită din bătrâni. Astfel, ciorba de miel se prepară învariabil (în gospodăriile ţărăneşti) din cap, gât, coada, oasele cu cartilagii de la picioarele mielului. Pulpa şi coastele merg la friptură, organele la drob şi uneori la bureţi cu orez (bureţi = organe de miel). Ca un ritual, ciorba de miel se mănâncă prima, mai de dimineţa, după ce enoriaşul a fost la biserică, a luat paşti (expresie folosită în zonă) şi a ciocnit ouă roşii, restul preparatelor fiind servite pe parcursul zilei.

Necesar ciorba de miel, varianta oltenească

cap de miel, gât, oase de la picioare, coadă
2 morcovi
2 cepe
1 ţelină potrivită
1 păstârnac
200 ml bulion
1 legătură măcriş
1 legătură leuştean
sare, piper

Se pregăteşte carnea: capul bine curăţat şi spălat se sparge cu o toporişcă în două, pe lung iar gâtul se taie în 3-4 bucăţi potrivite polonicului. Oasele picioarelor şi coada fiind mici, se pot lăsă întregi. Toate bucăţile de carne se lasă în apă rece pentru o jumătate de oră după care se scot şi se pun la fiert într-o oală cu apă rece. Se adaugă o linguriţă de sare şi pe măsură ce se formează spuma, aceasta se înlătură.

Se taie mărunt zarzavatul – morcov, ceapă, ţelină şi păstârnac – şi se pun în oală după ce s-a spumuit bine fiertura. Se adaugă bulionul şi se dă un praf de piper. Carnea de miel este fragedă şi va fierbe repede. După o oră se adăugă macrişul tăiat mărunt. Se mai fierbe 10 minute, se opreşte focul şi se parfurmează din abundenţă cu leuştean. La ciorba de miel, părerea mea, leuştenul este obligatoriu. Cănd se serveşte la masă, fiecare îşi acreşte porţia după cum doreşte. Bună primenire îi dă zeama din borcanul cu ardei iuţi şi un parfum de ciuşcă coaptă.

Ciorba de miel se mănâncă primăvara şi în special de Paşti, în restul anului fiind rareori şi de puţini preparată. Varianta oltenească a ciorbei de miel este mai simplă, mai uşoară, fiind lipsită de aportul smântânei, oului şi orezului, având mai mult sarcină să deschidă pofta pentru preparatele mai cu greutate din meniul pascal: drob, friptură şi ouă.

Să fiţi bine!

Friptura de Miel la Cuptor, in Vas Roman

April 22, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

M-am obişnuit ca cele mai multe fripturi să le grijesc şi să le întregesc cu un pat aromat de diverse legume şi condimente, spre un mai convingător “vino-ncoace” al respectivei fripturi. Cam la fel am purces a prepara şi acestă friptură de miel, ademenind-o şi învăluind-o în aromele unui primitor pat de ciuperci, apio, ardei, ceapă şi alte cele, necesare unei instigării mai aprige a meseanului dornic de friptură de miel. În fapt, nu este vreun mare meşteşug, lucrarea fiind simplă şi la îndemâna oricărui gospodar înarmat cu suficientă poftă de miel. Un alt avantaj este dat de faptul că obţinem ceva sos bogat în legume, care este un liant excelent cu orice garnitură am dori să asociem friptura de miel.

Necesar friptura de miel la cuptor

1 pulpa de miel
200 gr ciuperci proaspete sau conservă
2 morcovi
1 tupină apio (poate fi înlocuită cu ţelină tăiată cuburi)
2 cepe
1 ardei gras sau kapia
1 căpăţână de usturoi
foi de dafin, piper, cimbru, rozmarin, sare
2 linguri de ulei

Ceapa, morcovul, tulpina de apio, ardeiul se taie şi se pun într-un vas roman (sau tava). Se adaugă ciupercile, 2-3 foi de dafin, boabe de piper, cimbru, rozmarin şi un praf de sare. Adăugăm două linguri de ulei. Pulpa de miel se spală, se curăţă de pieliţe şi după cum doreşte fiecare se înlătură, mai mult sau mai puţin, grăsimea. Se taie bucăţi potrivite. În principiu, carnea de miel nu se curăţă excesiv de grăsime, pentru că ajută la obţinerea unei fripturi suculente. Înţepăm bucăţile de carne cu vârful unui cuţit şi le împănăm cu căţei de usturoi.

Aşezăm carnea pe patul de legume. Adăugăm un păhărel (100 ml) de apă sau supă, punem capac pe vas şi îl băgăm la cuptor. Peste o oră scoatem vasul, întoarcem bucăţile de carne, şi verificăm dacă este suficient sos în vas. Dacă se impune, mai adăugăm puţină apă. Punem din nou capacul şi reintroducem tava la cuptor pentru încă o oră. La final, înlăturăm capacul pentru 10 minute. Chiar dacă carnea de miel nu necesită un timp lung de preparare, am crescut acest timp pentru a obţine o friptură extrem de suculentă şi fragedă.

Dacă doriţi o friptură de miel mai condimentată puteţi forma un mix de condimente cu care să frecaţi bine bucăţile de carne, înainte de a le aşeza pe patul de legume. Eu am ales să servesc la masă friptura de miel alături de o garnitură de risotto (orez, unt, piper, sare, supă, ceapă) cu ceapă verde.

Să fiţi bine!

Drob de Miel – Cinstire Culinara a Pastelui

April 11, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Gândind la ce am a vă spune despre drobul de miel și menirea lui, mi-am amintit de cuvintele lui Radu Anton Roman despre această cinstire culinară a trupului și sufletului, aflate în sărbătoarea și bucuria Învierii. Recitindu-le și părându-mi la fel de dragi, frumusețea acestei definiții a drobului mă împinge să o re-împărtășesc aici, spre cinstirea acestui trubadur al tradițiilor vetrei noastre: “Amintire milenară a Paștelui Ortodox, numit pe alocuri plăcintă de cighir, drobul este strofa a patra, cea care se recită după incantația anafurii, clinchetul ușor al ouălelor ciocnite și foșnetul pascăi. Carnea mătăsoasă a măruntaielor, voalul incinerat al prapurelui, totul celebrează.” Parcă, cu o notă de smerenie față de tradiție și față de încărcătura spirituală a celei de-a treia zi, drobul, ca un ritual, se prepară numai de Paște, când își depășește condiția de simplu preparat culinar, devenind parte a sărbătorii ce succede vestea Învierii Domnului. Drob de miel poți prepara și în timpul anului, dar nu va fi decât o mâncare bună și atât. De Paște, însă, alături de ouă roșii, pască și alte preparate de miel, prezența drobul este ingredient al bucuriei manifeste pentru Înviere.

Necesar preparare drob de miel

1 kg organe de miel si măruntaie
2 cepe
3 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
7 ouă
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
1 prapore miel
piper, sare
ulei

Preparare

Am obiceiul ca, odată cu apariția verdețurilor în primăvară, să acord o pondere mai mare acestora în rețete. Lunile de primăvară, până când începe căldura verii, sunt sub imperiul abundenței verdelui în bucătărie. Acest obicei implică și drobul de miel, la a cărui preparare folosesc din plin usturoi și ceapă verde, mărar și pătrunjel.

Curățăm organele de miel și le opărim într-o apă fierbinte, în care iși vor lăsa spuma. Le scoatem, aruncăm prima apă, și le punem la fiert într-o altă apă cu o lingură de sare, pentru 25-30 de minute. Odată fierte, le scoatem cu o paletă într-un bol și le lăsăm să se răcească oleacă. Când nu ne mai frig la degete le punem pe un tocător și le mărunțim din cuțit. Încingem o tigaie cu un strop de ulei și punem organele tocate, să le încingă focul pentru 3-4 minute. Astfel, prin această semi-prăjire, vom obține un gust mai robust și o aromă mai împlinită. Le scoatem din tigaie și le punem într-o cratiță.

Curățăm și tocăm mărunt cele două cepe. Le călim până se înmoaie și devin sticloase. Ceapa și usturoiul verde le mărunțim pe tocător. La fel procedăm cu mărarul și pătrunjelul. Ceapa călită și toate verdețurile le punem în cratiță, peste organele mărunțite. Dăm un praf de piper și unul de sare. Le amestecăm pe toate să se cunoască bine. Spargem cele 7 ouă într-un bol și le batem cu o furculiță. Punem și ouăle bătute peste amestecul nostru și mai omogenizăm odată.

Ungem o tavă de cozonac (sau asemănătoare) cu unt sau cu ulei, și presărăm puțină făină pe fundul și pe lateralele tăvii. Praporele, ținut în prealabil în apă rece, se aranjează în tavă. Peste el, începând din mijloc, începem să punem compoziția. Pe măsură ce crește cantitatea, ridicăm marginile praporelui să nu fie prins sub compoziție. Terminăm de pus compoziția drobului în tavă și îl învelim pe cât se poate în prapore (depinde cât de mare este praporele). După ce am terminat de aranjat preparatul în tavă, ungem drobul cu puțin ou (ca pe cozonac, cu o pensula de silicon). Dăm tava cu drob de miel la cuptor, pentru cca 30 de minute, să se coacă și rumenească. Drobul de miel se mănâncă atât cald cât și rece, cu ceapa verde sau usturoi verde.

Să fiți bine!

Coaste de miel la cuptor. Pe pat de dovleac, cartofi si dovlecei

October 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Plăcut la cuptor sau în diverse dulcegării, în vreme de toamnă, când dă bruma, dovleacul își poate face un rost și în mâncăruri, fiind o curcubitacee suficient de versatilă încât să vină cu gust și vitamină atât în supe ușoare cât și în lucrări culinare mai laborioase. Este drept că repetiția naște și în gust rutină și o anumită obișnuință, așa că, din punctul meu de vedere, în mâncăruri, dovleacul vine cu un gust care trebuie cultivat, care trebuie să-și găsească un loc al lui în paleta de preferințe. Obișnuiți mai mult cu personalitatea lui dulce, i-am rezervat un rol ca atare, probabil oarecum nestimulați de necesități în ai rotunji rostul. Chiar dacă rețetele sunt vechi, internetul a făcut mai populare și a supus atenției ba o supă cremă, ba un piure de dovleac. După gustul meu, unele preparate îmi plac, altele nu, unele se promovează singure, prin gust, arome, aspect și propietăți, altele sunt aduse în față de trend și prețiozitate. În mod firesc, trebuie să încercăm să-l introducem în combinații care treptat să se maturizeze în rețete, care să reușească să împlinească pofte și gusturi cât mai multe și variate, care să întrunească sufragiile a cât mai multor bucătari cu inițiativă și meseni cu dorință. De ce spun asta? – Că doar nu am găsit nectarul zeilor în dovleacul nostru – O spun pentru că toamna îl avem din plin în piețe și magazine, pentru că este rod gustos prezent în grădinile multor lelițe și pentru că tot ce ne dă grădina noastră nu poate fi decât sănătos și bine venit. Așă că încercăm să-l gătim, de data asta în combinație cu cartofi și dovlecei, drept pat gustos pentru coaste de miel la cuptor.

Necesar coaste de miel la cuptor cu dovleac si cartofi

1 kg coaste de miel
1 dovleac plăcintar potrivit
3-4 cartofi
1 dovlecel
boia, piper, sare, cimbru, fulgi de ardei
ulei pentru prăjit și de măsline

Preparare

1. Într-un bol amestecăm o lingură cu boia și câte o linguriță de piper proaspăt măcinat, cimbru uscat și sare mare. Amestecăm aceste condimente și cu acest amestec frecăm bine coastele de miel pe toate părțile. Le lăsăm să stea zece minute. Încingem o tigaie cu puțin ulei și rumenim bine coastele.

2. Curățăm dovleacul de coajă, îl înjumătățim și înlăturăm semințele după care îl tăiem cuburi, bucăți, de 1,5-2 cm, cât o îmbucătură. La fel, curățim și tăiem cartofii. Dovlecelul, tânăr și proaspăt, îl tăiem cuburi fără ai înlătura coaja.

3. Bucățile de dovleac, cartofi și dovlecel le punem într-o tava, asemeni unui pat. Peste ele punem 2-3 linguri de ulei de măsline, presărăm sare, puțin piper, cimbru cât ei între trei degete și o lingură cu fulgi de ardei ( fulgii de ardeii îi puteți face și dintr-un ardei uscat, mărunțindu-l cu cuțitul – chiar este mai aromat). Amestecăm ușor cuburile cu o lingură, să se învelească bine în ulei și condimente.

4. Așezăm militărește (adică ordonat) în tavă, coastele de miel rumenite, pe patul din dovleac, cartofi și dovlecel.

Dăm tava la cuptor pentru cca 45 de minute, până ce toate-s rumene și îmbujorate. Combinația asta de barabule cu bostan cu coaste fragede de miel merge bine cu murătura ce tocmai s-a împlinit la gust.

Să fiți bine!

Ciorba de Ied cu Macris si Loboda Rosie

May 12, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mai săracă în grăsimi decât carnea de vita şi chiar decât carnea de pui, carnea de ied este recomandată ca fiind foarte sănătoasă, inclusiv prin prisma faptului că aceste animale mănâncă şi cresc natural ci nu într-un regim intensiv. Nu prea obişnuim să mâncăm în mod constant carne de ied sau de miel şi după părerea mea, rău facem. Cu excepţia sărbătorilor de Paşti, în restul anului nu prea mai luăm în calcul această gustoasă carne. Am introdus şi mielul în acelaşi plan cu toate că acesta are carnea mai grea decât cea de ied. Pentru cei ce mănâncă cu plăcere această carne, ciorba de ied poate fi un deliciu, fie că alegi să o prepari dreasă cu smântână, cu tarhon şi cu ceva verzituri, în primăvară, sau cu roşii proaspete şi leuştean parfumat, vara. Aceiaşi ciorbă se poate face şi cu carne de miel.

Necesar reteta ciorba de ied

1,5 kg carne de ied cu os
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
2 cepe
2 morcovi potriviţi
1-2 tulpini de ţelină sau ţelină rădăcină
3 legături macriş
3 legături lobodă roşie
sare, piper, tarhon

Pentru legat ciorba (liezon)

300 smântână
4 gălbenuşuri
1 lingură mălai

Preparare

1. Spălăm bine carnea şi o verificăm atent, deoarece, de obicei, carnea de ied sau de miel mai are fire din blana animalului (depinde de provenienţa cărnii). Curăţăm carnea, dacă este cazul, de grăsimea în exces, dar nu de tot, mai lăsăm, pentru că ajută la gust. Tăiem carne bucăţi mai mari, cu tot cu os, şi o punem la fiert în 5 litri de apă rece. O lăsăm să fiarbă la foc potrivit şi spumuim fiertura.

2. Cât timp fierbe carnea, tăiem, nu excesiv de mărunt, ceapa, morcovul, păstârnacul, rădăcina de pătrunjel, ţelina. Carnea de ied este uşoară şi moale, aşa că va fierbe destul de repede. Când se poate desprinde de pe os o scoatem cu o paletă, pe o farfurie. O lăsăm să se răcească puţin şi o curăţăm de pe oase, eventual, dacă este cazul, o putem tăia bucăţi mai mici. O repunem în oală şi adăugăm legumele tăiate.

3. Spălăm macrişul şi loboda roşie. Macrişul îl tăiem ca pentru o salată, rupem frunzele de lobodă de pe tulpină şi le tăiem la fel.

Când legumele au fiert, adăugăm macrişul şi loboda şi dăm focul mic la oală. Nu fierbem macrişul şi loboda decât 2-3 minute, cât preparăm liezonul. Gustăm şi potrivim de sare.

4. Imediat, frecăm şi amestecăm până se omogenizează, gălbenuşurile, smântăna şi mălaiul. Luăm un polonic cu ciorbă fierbinte din oală şi o punem în bolul cu liezon pentru ai ridica temperatura. Amestecăm bine. Punem şi al doilea polonic. Amestecăm şi dregem ciorba cu amestecul rezultat. Oprim focul la oală.

5. Mărunţim un pumn de frunze proaspete de tarhon şi le punem în oală. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Punem capac pe oală şi o lăsăm, să se rotunjescă gustul ciorbii.

Se mănâncă fierbinte cu ardei iute. Merge foarte bine şi cu hrean sau cu puţin usturoi tocat.

Să fiţi bine!

Tocana de miel la ceaun. Cu ceapa si usturoi verde

May 2, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuiesc să prepar tocana în acest mod atunci când am carne de vânat – iepure, fazan sau chiar căprioară. Dat fiind rezultatul unanim apreciat dar şi raritatea întâlnirilor cu carnea de vânat am extins aplicabilitatea la carnea de miel sau de ied. Celor ce apreciază carnea de miel sau de iepure le spun că această tocana de miel le va aduce mare satisfacţie, preparată în aer liber, la ceaun, cu prieteni sau familia în jurul focului la un pahar de vin. Find vremea verziturilor nu am putut să nu profit de ceapa şi usturoiul verde. În restul anului, acestea se înlocuiesc fără nici o problemă cu usturoi şi ceapă uscată. Atunci când prepar această tocană din carne de iepure folosesc în plus şi măsline negre. De data aceasta, la tocăniţa de miel nu am pus, dar se pot adăuga dacă vreţi, că-s bune.

Necesar tocana de miel

1,5 kg carne de miel cu os
2 cepe
2 cutii roşii cuburi
300-400 gr ciuperci feliate, la borcan sau proaspete
300 gr smântână
un pumn măsline negre – opţional
1 pahar vin alb sau roze
1 tijă bună tulpină de ţelină
3 fire ceapă verde
6 fire usturoi verde
3-4 căţei de usturoi
boia, piper, sare, cimbru uscat
pătrunjel, leuştean şi eventual dacă place, puţin tarhon verde
ulei

Preparare

1. Tăiem carnea bucaţi nu prea mici. În genere, încerc, pe cât posibil, ca la o mâncare sau o ciorbă să las şi osul pentru a fi gătit chiar dacă mai târziu, după fierbere, aleg să-l înlătur. Osul cu cartilagiu, cu măduvă, vine cu plus valoare la gust. Amestecăm piper proaspăt măcinat, boia, cimbru uscat, un praf de sare cu 2-3 linguri de ulei şi căţeii de usturoi zdrobiţi. Cu acest amestec ungem şi masăm bine bucăţile de carne. Eu am făcut această operaţiune seara şi am gătit a doua zi, dar este suficient şi câteva ore dacă este grabă la ceaun. Ideea este de a potenţa gustul. Nu am curăţat carnea excesiv, de toată grăsimea, din motive practice şi de gust.

2. Încingen ceaunul în care punem o lingură de ulei ( se mai topeşte şi din grăsimea cărnii) şi punem carnea fără a o curăţa sau spăla de condimente. O călim cât de cât, până mai lasă ceva grăsime şi sucuri, şi adăugăm cele două cepe tăiate fideluţă.

3. După ce s-a călit şi ceapa stingem cu paharul de vin şi lăsăm câteva minute să fiarbă încet. Punem apă călduţă cât să acopere carnea şi adăugăm şi cele două cutii cu roşii cubuleţe. Vara, când avem roşii româneşti bine coapte şi zemoase apelăm la ele şi renunţăm la conserve. Lăsăm să fiarbă încet până mai scade şi se formează un sos, dar nu gros, căci mai avem de adăugat.

4. Adăugăm ciupercile feliate şi tija de ţelină tăiată rondele. Amestecăm şi mai lăsăm să bolborosescă uşor 5 minute.

Adăugăm smântâna şi amestecăm, continuând fierberea înceată. Orice tocană se face la foc mic, să laşi timp ingredientelor să se armonizeze şi gustului să se rotunjească.

5. Când sosul este aproape gata, tocăm mărunt usturoiul şi ceapa verde şi le punem în ceaun. Mai ţinem pe foc două minute, gustăm şi potrivim de sare apoi oprim focul.

6. După ce oprim focul aromăm cu verdeaţă. Eu, în ultimul timp, adaug mâncărurilor din ce în ce mai multă verdeaţă pentru că îmi place mult. La această tocana de miel, merge şi pătrunjel şi leuştean şi tarhon, la alegere, după cum place fiecăruia. Cred că şi mărarul ar fi bine primit.

Se mănâncă de minune cu mămăligă dar şi cu pâine albă, d’ aia ţărănească, mare şi rotundă, scoasă din vatră, la care felia se taie de doua deşte muncite.

Să fiţi bine!