Retete ieftine

Macrou cu broccoli si sfecla rosie

February 21, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu m-am gândit niciodată serios dar cred că, dacă aş face un top al alimentelor preferate, peştele s-ar afla cu siguranţă în primele trei locuri. De mic copil am căpătat ataşament faţă de peşte în general şi de peştele de apă dulce, autohton, în special. Prietenii mă cunosc ca fiind un pescar împătimit care odată ajuns la mal de apă cu greu se reîntoarce în urbă. Cum iarnă fiind, acel dorit mal de baltă se află în frig, situaţie pentru care eu îmi amorţesc dorinţele vizitând pescăriile locale de unde, câteodată, pescuiesc câte un exemplar oceanic. Dintre peşti oceanici prezenţi în galantarele noastre consum mai mult aşa numiţii peşti de apă rece: macrou, somon şi hering cunoscuti pentru conţinutul ridicat în acizii graşi omega 3. Se pare că aceşti peşti de apă rece, ce constituie preponderent hrana eschimoşilor, fac ca aceşti oameni ai frigului să fie apţi de efort şi muncă până la vârste înaintate. Aşa că, cine doreşte să rămână în câmpul muncii pâna la adânci bâtrâneţi trebuie să manânce cât mai des macrou. Cu gândul la cum o să devin, de mâine, workhaolic la tigaie, azi am mâncat macrou cu broccoli şi sfecla roşie.

Ingrediente necesare macrou cu broccoli şi sfeclă roşie:

Pentru o porţie :

1 macrou
2 sfecle roşii mici
2oo gr broccoli
150 gr iaurt
hrean
1/2 ceapă
2-3 căţei de usturoi
1/2 mandarină
1/2 lămâie
condimente: piper, coriandru, sare
ulei de măsline

Preparare:

Cunoscând faptul că nu toată lumea- la mine acasă- agreează macroul caracterizat de acel miros specific, oceanic, care îţi umple casa, mai ales dacă îl prăjeşti în tigaie, pentru a-l face mai atrăgător, l-am invelit în folie de aluminiu şi l-am copt pe gratar.

1. Eviscerăm şi curăţăm macroul. Îl aşezăm pe folia de aluminiu, îl umplem cu felii de ceapă şi 2-3 felii de mandarină şi presărăm sare, piper şi coriandru. Cu toate că macroul este un peşte gras, picurăm peste el puţin ulei de măsline şi presărăm aceleaşi condimente- sare, piper şi coriandru proaspăt măcinate. Stoarcem şi puţină zeamă de mandarină aflată între aciditatea lămâii şi aroma portocalei (doriţi mai acru folosiţi lămâia, doriţi mai aromat folosiţi portocala). Înfăşurăm macroul în folia de aluminiu şi îl lăsăm 30 minute să se marineze puţin. După 30 minute îl punem pe gratarul încins la foc mediu pentru 40 minute, câte 20 minute pe fiecare parte. La final macroul va fi zemos, aromat, cu un gust rotund şi delicat.

2. Punem sfecla roşie, fără a o curăţa de cojă, la fiert.

3. Încingem o lingură de ulei de măsline în tigaie, adăugăm usturoiul feliat- pentru a aroma uleiul- şi sotăm la foc mare broccoli, două minute, agitând mereu tigaia. Dăm un praf de sare şi unul de piper.

4. Dăm hreanul pe răzătoare. Presărăm un praf de sare şi stoarcem jumătate de lămâie peste el, în bol. Punem iaurtul şi omogenizăm bine. Acest sos simplu merge atât cu peştele cât şi cu sfecla roşie.

5. Sfecla roşie fiartă, după ce s-a răcit, se curăţă de coajă şi se taie sferturi.

Trebuie să spun că macroul asta, preparat în folie, s-a mâncat foarte bine de către fete, eu alegându-mă cu coada şi cu aprecierile, fiind obligat astfel, să las pe altă dată îngurgitarea de omega 3 dar şi intenţiile mele de a deveni harnic, asemeni eschimoşilor.

Să fiţi sănătoşi!

Rosioara cu mamaliga geandra

February 13, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Da, ştiu că are oase şi că nu este vreun peşte de soi. Ştiu, de asemenea, că nu se compară cu un file îndestulător. Dar nu se compară, chiar dacă se înscriu sub genericul peşte şi pentru faptul că una-i una şi alta-i alta. Cei ce iubesc malul bălţii şi orice coadă de peşte ştiu ce vreau să spun, ştiu ce înseamnă atracţia dintre pescar şi peşte, vechea legătură dintre pradă şi prădător. Într-un fel se cunosc, se simt, se leagă oamenii între ei în jurul unui platou mare cu roşioară, caras, plătică, obleţi sau bibani, însoţiţi cu mămaligă aburindă şi cu vin roşu spumegând şi alt fel de gastronomie se plămădeşte din peşti mari, fără oase sau fileuri consistente. Sunt registre de lucru diferite. Am observat, parcurgând informaţie culinară că în delicatul Occident începe să crească încet dar sigur cota gastronomică a polentei, respectiv mămăliga noastră cunoscută sub numele italian polenta, crescând diversitatea reţetelor prin adăugarea de către vesticii a tot felul de ingrediente mămăligii clasice. Astfel, mi-am amintit de geandra o veche variantă românească a mămăligii ce presupunea adăugarea şi altor ingrediente în mămăligă, ingrediente ce o puteau transforma într-o mâncare cu personalitate, într-un preparat dulce sau condimentat. Oarecum uitată, geandra românească trebuie readusă în atenţie şi sunt convins că ar avea succes deplin la gurmanzi. Aşa am ajuns să împletesc o plăcere de pescar împăcat cu balta cu o tradiţie aproape intrată în adormire: rosioara cu mamaliga geandra.

Ingrediente necesare rosioara cu mamaliga geandra:

1 kg peşte roşioară sau, după pofta fiecăruia, oricare alt peşte cu sau fară oase
2 ardei kapia
3-4 căţei de usturoi
ulei, sare

Preparare:

Se curăţă peştele de solzi şi se eviscerează. Se crestează pe lăţime, până la os, tăieturi dese pe întreaga lungime a peştelui. Această metodă se poate aplica la roşioară, cum este cazul de faţă, la caras, plătică sau alt peşte autohton cu oase. Aceste tăieturi ajută ca, în timpul prăjirii, uleiul încins să pătrundă la oasele mici şi să le coacă, topească.

Înainte de a-l cresta i-am dat un praf de sare şi l-am lăsat căteva ore să se odihnească, să piardă apă, să se zvânte aşa cum se spune popular. Operaţiunea asta de zvântare permite ca peştele să poată fi prăjit fără să mai fie necesară tăvălirea lui prin făină sau mălai. Dacă nu-i lăsa-ţi timp să piardă umezeala este obligatoriu tăvălirea peştelui prin făină sau mălai, astfel se va destrăma la prăjire. Încingem ulei într-o tigaie şi prăjim bine peşti pe ambele părţi.

Coacem ardeii kapia şi îi curăţăm de coajă. Îi tocăm mărunt şi îi punem într-un bol. Curăţăm usturoiul, îl zdrobim şi îl punem peste ardei în acelaşi bol. Adăugăm o picătură de ulei, puţină sare şi frecăm ardeiul şi usturoiul până se omogenizează şi aproape devin pastă.

Într-un ceaun facem o mămăligă moale, cremoasă, bine amestecată în care raportul mălai/apă este de 1/4 sau chiar 1/5.

Când a devenit cremoasă şi aproape de final adăugăm ardeiul cu usturoi, amestecăm bine să se omogenizeze şi oprim focul. Pe măsură ce se răceşte se va mai întării. Este bună atât caldă cât şi rece.

Cremozitatea unei mămăligi este dată de gelatinizarea amidonului din cereală, proces ce depinde de cantitatea de apă, timpul de fierbere şi amestecatul viguros. Geandra este o mămăligă mai moale, cremoasă în care se adăuga pe lângă mălai şi alte ingrediente: lapte, brânză, unt, sau ardei, usturoi, ceapă, ciuperci, cartofi şi ce își mai permitea ţăranul nostru. Era o mâncare a satului românesc care se putea întâlni personalizată de la bordei la bordei. Aşa cum multe mâncăruri au apărut ca soluție improvizată, din necesitate, unele deveniind foarte cunoscute – de ex. pizza margherita (şi pizza în general), numită aşa după regina Margherita, care iniţial era preparată, din cauza sărăciei, din roşii sau untură întinsă pe aluat – şi geandra noastră poate fi reevaluată şi introdusă în diverse combinaţii culinare, cu atât mai mult că este gustoasă, săţioasă şi sănătoasă.

Să fiţi sănătoşi!

Gustare cu oua, sunca si ciuperci. De consolare

February 12, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu ştiu daca pe uliţa voastră iarna-i în drepturi, cu zăpadă şi nas roşu, dar văd că în Craiova de câteva zile tot vine şi pleacă o ploaie mocanească şi morăcănoasă care îţi oboseşte imaginaţia şi iniţiativa. Iarna asta a fost mai mult o toamnă lungă şi mă consolez cu gândul ca suntem în februarie, că mai este puţin şi se sfârşeşte, că o să iasă soarele şi iarba verde. La aceea iarbă verde ce va fi să vie îmi zboară gândul şi-mi promit să perpelesc la disc şi să bolborosesc la ceaun multe motive ce ne pot lega, nevăzut, curat şi simplu, ca într-o regăsire. Cu ochii minţii la acest gând, am pregătit ad hoc, ceva de consolare pe aşa vreme, o gustare cu oua, sunca şi ciuperci.

Ingrediente necesare gustare cu oua, sunca si ciuperci:

Cald:

4-5 ciuperci
50 gr şuncă împănată ( slană, slanina) sau kaiser
1 ceapă, 2-3 căţei de usturoi, 1 ardei gras , 1/2 ardei semiiute
2 ouă
piper, sare, ulei

Rece:

măsline
4-5 roşii cherry
praz, pătrunjel verde
ulei de măsline
zeama de lămâie
piper, sare

Preparare:

1. Pregătim ingredientele: curăţăm ciupercile cu un prosop uscat şi le feliem, tăiem şunca mărunt, ceapa o tăiem julien, feliem căţeii de usturoi, tăiem ardeiul semiiute rondele şi feliem ardeiul gras.

2. Şunca tăiată bucăţele mici o călim fugar 1 minut în wok-ul ( sau tigaie) încins, cu o lingură ulei. Adăugăm ceapa tăiată julien şi usturoiul feliat. Le călim, de asemenea, 1 minut agitând mereu wok-ul sau amestecând cu o spatulă de lemn. Eu am folosit ceapă roşie dar nu este obligatorie.

3. Adăugăm ciupercile feliate şi le călim până se evaporă apa lăsată de acestea.

Nu am spălat ciupercile, pentru a nu se îmbiba cu apă, evitând pierderea din aromă. Este suficientă, dacă ciupercile sunt proaspete, curăţarea cu un prosop curat a eventualele resturi de pământ ( compost). Nici înlăturarea pieliţelor nu este necesară.

4. Adăugăm ardeiul gras. Am combinat, pentru culoare, ardei roşu kapia cu ardei gras alb.

Le amestecăm pe toate, 30 secunde în wok – deoarece ardeii trebuie să rămână al dente- şi punem cele două ouă alergând cu spatula de lemn prin wok să le facem franjuri. Punem piper proaspăt măcinat şi sare după gust. Oprim focul.

5. Separat preparăm o salată simplă din roşii cherry înjumătăţite, rondele de praz şi măsline fără sâmburi. Dressing-ul este clasic, din puţin ulei, zeama de la o jumătate de lămâie, puţin piper şi sare ( sare numai dacă este cazul, funcţie de sărătura măslinelor). Răsturnăm preparatul din wok pe o farfurie largă, punem salată în mijloc şi ornăm cu pătrunjel proaspăt.

P.S. În privinţa condimentelor, este de la sine înţeles că libertatea este mare, ca de altfel la foarte multe alte mâncăruri.

Să fiţi sănătoşi!

Salata de sfecla rosie cu iaurt şi castraveciori

February 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În 1978 Hollywood-ul producea un film Attack of the Killer Tomatoes gen horror, în care nişte oameni de ştiinţă se luptau să salveze lumea de atacul unor roşii ucigaşe, film care, între noi fie vorba, era o aiureală. Cel puţin aşa am crezut până azi, când, nu ştiu cum şi de unde, cartierul în care locuiesc a fost asaltat de căteva zile, prin pieţe, aprozare şi magazine, de cantităţi excesive de sfecla rosie la preţuri la fel de excesiv de mici. În acest moment întreg cartierul trebuie să asimileze pentru a nu fi asimilat de sfecla roşie. Acestui deziderat, ca un patriot local, mi-am supus şi eu modestele calităţi de bucătar şi punând mâna pe căteva sfecle le-am făcut salată. Salata de sfecla rosie cu iaurt, usturoi şi castraveciori…P.S. Mă întreb cum s-o descurca în această situaţie critică, amicul Viorel Pîrligras, iubitor, degrabă scriitor şi cronicar de S.F. dar cred că nu ar trebui să-mi fac griji devreme ce are acces la lumi paralele…

Ingrediente necesare salata de sfecla rosie cu iaurt:

500 gr. sfeclă roşie
200 gr iaurt
3-4 castraveciori muraţi cornişon
2 căţei de usturoi
1 lămâie – opţional
coriandru, sare, 1 lingură ulei de măsline

Preparare:

Spălăm sfeclele şi le coacem la cuptor, într-o tavă ca şi la salata marocana de sfecla rosie. Nu le decojim, pentru a nu-şi pierde excesiv din suculenţă dar şi pentru faptul că se curăţă uşor după coacere. Dacă sfeclele sunt mari va trebuie să le înjumătăţim pentru a se coace mai repede. Sunt coapte când le putem pătrunde relativ uşor cu furculiţa.

Lăsam sfeclele să se răcească, le curăţăm de coajă şi le dam pe răzătoarea mare. Zdrobim căţeii de usturoi şi îi adăugăm peste sfeclă. De asemenea, zdrobim câteva boabe de coriandru, dar nu prea multe deoarece aroma acestora trebuie să se simptă în plan secund. Adăugăm o lingură de ulei de măsline şi un praf de sare. Castraveciorii muraţi îi feliem, îi tăiem cubuleţe, îi lăsăm să se scurga bine zeama şi îi amestecăm cu sfecla.

Adăugăm iaurtul şi omogenizăm. Gustăm şi dacă dorim mai acrişoară (sfecla roşie este destul de dulce) stoarcem zeama de la o lămâie. Se mănâncă foarte bine cu pâine prăjită crocantă şi lângă o friptură la grătar suculentă.

Să fiţi sănătoşi!

Orez cu Lapte si Dulceata de Fructe de Padure

February 5, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Nu îmi amintesc de când nu am mai preparat aceasta dulcegărie simplă, dar ştiu că ne bucuram destul de des în copilărie de orez cu lapte. Oferta de dulce era mai firavă în timpul tovarăşului Ceauşescu şi probabil cei ce am copilărit în aceea epocă am mâncat mai des orez cu lapte. Mi-am amintit şi mi-a venit pofta în urma unei emisiuni TV. I-am dat dulce cu un mix de fructe de pature si oleaca coaja de portocala, caramelizate intr-o tigaie incinsa.

Ingrediente necesare orez cu lapte şi dulceată de fructe de pădure:

1 cană orez
3 căni lapte
3 linguri zăhăr
scorţişoară, coajă rasă de lămâie, dulceaţă

Preparare orez cu lapte:

Spălăm orezul şi îl scurgem bine de apă. Pentru o măsură de orez am folosit 3 măsuri de lapte. Fierbem orezul şi zaharul în lapte, la foc mic lăsând să fiarbă încet 15 minute şi amestecând să nu se lipescă. Gustăm şi dacă dorim mai dulce mai adăugăm zahăr. Luăm vasul de pe foc, adăugăm coajă rasă de lămâie, presăram scorţişoară, amestecăm şi punem capac pe vas să se umfle orezul bine. Lăsăm 30 minute.

Putem fierbe orezul până se îngroaşă dar orezul se va transforma în terci, fără urmă de fermitate aşa că eu prefer să las orezul 70% fiert şi să absoarbă treptat laptele astfel încât bobul de orez să-şi păstreze rezonabil forma dar în acelaşi timp să abunde în lapte.

Puteţi servi cu orice dulceaţă dar este mai sănătoasă şi gustoasă să fie făcută în casă. Dacă nu aveţi, preparaţi rapid una din ce fructe doriţi. Eu am preparat dulceaţă din fructe de pădure cu coajă de portocală. In afara sezonului, fructele de pădure se găsesc congelate vrac, la preţuri rezonabile, la supermarket.

Preparare dulceaţă:

Înainte de a pune orezul la fiert am pus fructele într-un bol şi am presărat zahăr peste ele. Căt timp a fiert orezul, fructele şi-au lăsat sucul şi s-a format un sirop. Am pus fructele împreună cu siropul format în tigaie, am adăugat coajă de portocală mărunţită cubuleţe şi am lăsat focul mic, amestecănd să se topescă bine zahărul. Am lăsat 5 minute pe foc.

Datorită faptului că mai mereu îmi rămân jumătăţi de lămâi sau lămâi stoarse de zeamă de la alte mâncăruri nu le arunc ci le taie bucăţele, le pun cu zahăr într-un borcan în straturi alternante lămâie- zahăr. În scurt timp zahărul se topeşte şi treptat, pătrunde lămâile. La fel procedez şi cu portocalele pe care copii le decojesc sau le taie şi nu le mănâncă. Astfel am tot timpul lămâi şi portocale în zahăr (în sirop de zahăr), bune pentru ceai, prăjituri, plăcinte sau diverse dulceţuri. Asemenea portocale am adăugat în tigaie, la dulceaţa de fructe de pădure.

Să fiţi bine!

Omleta cu sunca si cascaval. Asezonată cu verde

January 30, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Toată lumea ştie să facă omletă aşa că nu sunt prea multe de spus despre franţuzeasca omelette pentru că, în numele prieteniei româno-franceză, tot de la francezi ni se trage şi omleta. Pentru a o face mai atrăgătoare pentru fete am dotat-o cu bizbrizuri, respectiv i-am pus un moţ de salată de pătrunjel cu praz şi am făcut un rondel de şuncă. Pentru a se rumeni în obraji fără a strica aranjamentul de şuncă am copt omleta cu sunca si cascaval la cuptor.

Ingrediente necesare omleta cu sunca si cascaval:

4 ouă
o felie şuncă,
caşcaval
ardei gras roşu,
mărar
lapte
piper, sare

Asezonare:

praz
pătrunjel proaspăt
ulei de măsline

Preparare:

Se bat ouale aflate la temperatura camerei cu puţin lapte şi un vârf cuţit piper proaspăt şi un praf de sare. Laptele ajută la obţinerea unei omlete mai pufoase. Se mărunţeşte mărarul şi se amestecă cu oul. Se rade caşcavalul mărunt şi ardeiul se taie cubuleţe sau fâşii. Se amestecă toate. Se pun în tigaia 2 linguri de ulei şi se unge bine tigaia. Se pune compoziţia, se înclină uşor să ia forma tigăii şi se uniformizează cu o spatulă.

Tăiem şunca triunghiuri şi ornăm omleta . Se poate face oricare altă combinaţie ornamentală. Se bagă tigaia la cuptorul încălzit în prealabil pentru 15 minute (trebuie o tigaie cu mâner metalic sau detaşabil). Se taie prazul rondele şi i se dă un praf de sare. Se lasă 5 minute ca sarea să-şi facă efectul şi să-i ia iuţeala, făcându-l mai dulce. Se amestecă cu pătrunjel proaspăt şi o picătură de ulei de măsline.

Se scoate omleta se pune pe o farfurie întinsă şi se ornează cu prazul şi pătrunjelul. Dacă doriţi să folosiţi mai multe legume în compoziţie este bine ca acestea să fie călite puţin în prealabil şi apoi puneţi oul bătut peste ele în tigaie, după care băgaţi la cuptor.

Să fiţi sănătoşi!