Retete ieftine

Orez cu ciuperci şi legume. Mâncare de post

December 28, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După aceste zile de sărbători încarcate culinar se impune o mică pauză care să ne echilibreze şi să ne pregătescă pentru încă un efort digestiv ce – vrem, nu vrem- va fi făcut în noaptea trecerii dintre ani. Azi am evitat carnea şi am preferat un orez cu ciuperci bine condimentat şi o supă uşoară cu tăiţei de casă.

Necesar reteta orez cu ciuperci şi legume:

1 cană orez prefiert
300 gr ciuperci champignon
300 gr legume mexicane
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
pătrunjel verde, ghimbir, ardei iute
sos de soia, piper, sare, ulei

Preparare:

Punem orezul într-o oală micuţă şi adăugăm două cani cu apă (întotdeauna, la o măsură de orez adăugăm două de apă). Lăsam să fiarbă 2-3 minute şi acoperim oala cu o farfurie să se umfle orezul. Într-o tigaie sau wok cu 3 linguri de ulei, punem la călit ceapa tocată, usturoiul feliat şi 1 lingură de ghimbir mărunţit. Adăugăm rondele de ardei semiiute şi călim 1 minut.

Ştergem ciupercile cu un prosop uscat de resturile de compost, le tăiem felii potrivite şi le punem peste călitură.

Când ciupercile s-au rumenit este momentul să adugăm legumele mexicane. Dăm un praf de sare mare şi unul de piper proaspăt măcinat.

Adăugăm o ceaşcă cu supă sau apă călduţă şi lăsăm să fiarbă totul, încet până se evaporă apa. Între timp orezul s-a umflat şi este momentul să-l adăugăm peste legume.

Punem 2 linguri de sos de soia şi amestecăm bine. Gustăm, potrivim de sare şi eventual piper, după cum poftim. Ornăm cu pătrunjel verde. Foarte gustos, acest orez poate însoţi ca garnitură peştele sau orice altă carne. Similar ca garnitură este şi orezul prăjit cu ou .

Să fiţi sănătoşi!

Iahnie de Fasole Scazuta la Cuptor. Reteta De Post

December 22, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Prea multă carne şi prea mult porc în bucătaria mea! Aşa că, azi am luat pauză şi m-am lăsat purtat de dorul de fasole, iahnie de fasole scăzută sfios la cuptor şi mâncată alături de o inimă de varză murată tăvălită prin boia şi grijită cu bulion de casă. Am dus o luptă grea cu mine pentru a nu părăsi postul, trăgându-mă inima la un cârnat iute de oaie. Am respins ispita şi am rămas în post dar am suplinit cu 2-3 raci copţi pe flacără, ciuşti, ce dau iahniei o patină de old but gold

Necesar reteta de iahnie de fasole:

500 gr. fasole uscată
3 cepe
1 morcov
5-6 căţei de usturoi
1 cană bulion de casă sau 3-4 linguri de pastă sau 4-5 roşii bine coapte şi zemoase
piper măcinat, o lingură boia dulce, 2 foi de dafin, o linguriţă cimbru uscat, o linguriţă zahar, sare mare, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Pregătim fasolea clasic. Punem cu o seară înainte fasolea la înmuiat pentru a scurta timpul de fierbere şi pentru a evita ca unele boabe să fiarbă mai repede şi altele să rămână tari (se mai întâmplă). A doua zi o punem la fiert în apă rece fără sare şi după ce dă câteva clocote şi face spumă, aruncăm apa, spălăm fasolea cu apă călduţă şi repetăm operaţiunea, dar de data aceasta o punem la fiert cu apă călduţă. Punem în această a doua apă un cartof care va mai diminua din efectele cunoscute ale fasolei astfel încât să poată servi şi domniţele mai sfioase. Cartoful se scoate după ce a fiert să nu se sfarme în fasole. Aruncarea apei de multe ori nu înlătură neapărat efectele fasolei deoarece indigestia este provocată de o toxină ce este neutralizată numai prin fierberea prelungită la temperaturi de peste 100 C. Flatulenţa este provocată şi de cantitatea mare de fibre ce trebuie digerată şi care pot fi reduse, dizolvate printr-o bună fierbere.

2. Curăţăm, tocăm mărunt cepele şi le punem la călit în câteva linguri de ulei în tigaia încinsă. Morcovul îl radem pe răzătoarea mare şi îl punem peste ceapă. Ras, morcovul lasă gust şi culoare frumoasă uleiului în care este călit. Adăugăm o lingură de boia dulce, o linguriţă zahăr şi amestecăm. Punem bulionul peste ceapă şi morcov şi lăsăm să bolborosească 2-3 minute, după care punem şi usturoiul tăiat feliuţe. Mai dăm în câteva clocote şi oprim focul la tigaie.

3. Fasolea fiartă împreună cu zeama ce am păstrat-o, după fierbere, de un deget peste fasole, o punem într-o cratiţă sau vas roman. Punem peste fasole călitura din tigaie, adăugăm două foi de dafin, o linguriţă cimbru ( sau crenguţă de cimbru), o şi omogenizăm. Cimbrul favorizează digestia şi este indicat, în general, la reţetele cu fasole cum ar fi ciorba de fasole, icre de fasole , fasole facaluita sau batuta.

4. Dăm la cuptor până scade, mai mult sau mai puţin, după cum ne place. La final îi dăm un praf de piper proaspăt măcinat şi ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Se mănâncă iahnie de fasole cu ceapă, acritură şi ciuşcă coaptă. Eu am făcut o salată de varză murată, mărunţită amestecată cu ulei, boia iute şi câteva linguri de bulion dulce, de casă. Interesantă poate fi şi fasolea cu ciuperci si carnaţi.

Să fiţi bine!

Placinta cu mere, improvizaţie pentru Olivia

December 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Circula în sud o poveste veche despre un personaj, pe nume Mitrache, din Dăbuleni care era mare pofticios la gogoşi şi îi tot solicita soţiei să-i facă plăcerea. Oameni sărmani şi fără niciunele, femeia îi tot spunea “Nu am zahar”. El răspundea invariabil ” Fă-le fără zahăr”. “Nu am ouă- Fă-le fara ouă”. ” Nu am lapte -Fă-le fără lapte” încât se faceau gogoşi amărâte, doar din faină şi apă. Nu prea am înţeles eu, în copilărie, care este treaba cu acest Mitrache ştiu doar că de multe ori când insistam în rugăminţi la mamaie să ne facă ceva dulce mai primeam, câteodată, acest răspuns “Vreţi gogoşile lui Mitrache de la Dăbuleni?”. Azi, venind de la şcoală, fiicămea mi-a solicitat să prepar rapid ceva dulce. Am căzut de acord să lucrăm pe principiul Mitrache numai cu ce găsim în bucătărie, să nu mai ieşim la cumpărături şi să vedem ce iese. De asemenea, am lăsat-o pe ea să decidă dacă urcăm pe site rezultatul, respectiv placinta cu mere. Încerc oarecum să-i trezesc interesul pentru bucătărie deoarece cred că este o activitate plăcută, de multe ori relaxantă şi care poate aduce satisfacţii.

Cu ce am preparat placinta cu mere:

foi subţiri Bella de placinta
3 mere
1 lămâie
3-4 linguri griş
unt
sirop de muguri de pin
stafide, zahar, scorţişoară

Preparare placinta cu mere:

Am uns tava pentru plăcintă cu unt şi am aşezat 4 foi subţiri de plăcintă (foi pretabile, din punctul meu de vedere mai mult pentru pentru baclavale). Din acelaşi fel de foi am preparat şi placinta turceasca gozleme. Am curăţat merele de coajă şi le-am tăiat felii subţiri. Am tăiat lamâia şi am stors jumătate peste mere, le-am amestecat cu sucul, să nu oxideze. Le-am pus peste foi, în tavă. Am pus într-o crăticioară sirop de muguri de pin – de un deget– şi am pus-o pe foc încet, să se încălzească şi subţieze siropul. Am pus un pumn de stafide în sirop. ( Nu am avut lichior sau altceva să îmbib stafidele). Am adăugat în crăticioară câteva linguri de gris, amestecând continuu, până a devenit cremă. Am pus cu lingura această cremă, peste mere. Am ras partea galbenă a cojii de lămâie peste cremă, partea albă fiind de evitat deoarece este mai amăruie. Am presărat două linguri de zahar simplu şi un praf de scorţişoară.

Acoperim totul cu alte 4 foi de placintă. Tava era rotundă, iar foile erau pătrate şi foarte fragile aşa că le-am aşezat două perpendicular pe alte două (în cruce). Le-am îndoit, cum am putut, colţurile în interiorul tăvii. Am pus peste plăcintă, din loc în loc, pepite de unt care să pătrundă în foi, deoarece genul asta de foi, dacă nu sunt însiropate, se încreţesc la cuptor.

Am încins cuptorul şi am băgat tava pentru 30 minute. Aşa zisa noastră plăcintă a plăcut mult. Nefiind mulţumit de potenţialul fotogenic (mai ales la o plăcintă) iniţial nu am intenţionat să o postez. S-a mâncat imediat şi am reuşit, să fac foto la ultima bucăţică şi să o urc pe site, la cererea Oliviei. Am ornat placinta cu mere cu fructe de pădure, congelate. Tot cu mere am preparat şi tortul acesta.

Chiar dacă nu ai la îndemână tot ce este mai bun pentru a prepara o reţetă, dacă pui suflet, ingredientul principal în tot ce faci, atunci ai şanse mari să întreci multe aşteptări.

Să fiţi sănătoşi!

Ciorba de fasole la oala de pământ. Paşoptistă

November 28, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ciorba de fasole a fost şi ramâne o placere culinară, cu o forţă de atracţie mare, pe care o simţim periodic acţionând asupra noastră, obligându-ne să nu o neglijăm din meniu şi rămânând de-a lungul timpului , constant, în preferinţele noastre. Cea mai bună ciorba de fasole, pentru mine, din diversitatea variantelor de preparare, o consider pe cea preparată în oală de pământ, lăsată să fiarbă încet şi mult, lângă un foc de lemne. Reţeta prezentată mai jos este găsită în scrierile lui Nicolae Filimon, cunoscut pentru Ciocoii vechi şi noi şi Dinu Păturică, mâncată de acesta în călătoriile sale pe Dunăre, în perioada paşoptistă. Reţeta are specific faptul că ceapa şi carnea se călesc înainte de a se pune în ciorbă.

Ingrediente necesare ciorba de fasole:

400 gr. ciolan crud
400 gr. fasole
2 cepe
1 morcov
1 păstărnac
1 ţelină mică
1 ardei gras roşu
un pahar bulion
verdeată – pătrunjel şi leuştean
piper, cimbru, boia, sare, oţet, ulei pentru călit

Preparare:

Dacă fasolea este veche o lăsăm cu o seară înainte la înmuiat şi umflat, pentru a reduce timpul de fierbere şi pentru a evita să descoperim, mai târziu, boabe care au fiert repede şi altele care au rămas tari. Dacă fasolea este noua va fierbe mai uşor şi prin urmare nu este obligatoriu a se înmuia înainte deşi înmuierea ajută mult. A doua zi fierbem fasolea 10 minute, într-o oală oarecare, până face spumă şi aruncăm apa, după care spălăm fasolea cu apă călduţă. Apa aruncată trebuie înlocuită cu altă apă fierbinte ci nu rece. A doua apă am turnat-o fierbinte, peste fasole, în oala de pământ şi am lăsat să fiarbă molcom la foc încet. Folosesc oala de pământ în ideea că este cert peste oala de metal şi incontestabil ridică calitatea ciorbei. Totusi, chiar şi in oala de pământ, pe focul de la aragaz nu atinge calitatea fierturii făcute domol, la focul de vatră. Pun pe ochiul de la aragaz o tablă şi aşez oala pe ea. Prepararea unei ciorbe, în oala de pământ, chiar pe aragaz, durează ceva mai mult timp dar, zic eu, merită.

Nu punem sare în apa, când fierbem fasolea şi nici nu adăugăm legume sau bulion. Toate se pun după ce fasolea a fiert. Şi acesta este un motiv pentru care fasolea nu fierbe, deoarece acizii, de ex. din roşii, intră în conflict cu fasolea şi ingreuneaza fierberea. Am lăsat să fiarbă fasolea, în oala de pământ acoperită, cca. 3 ore deoarece trebuie ca fasolea să-şi lase gustul pe deplin în zeamă, sa rezulte un intreg ci nu să fie o ciorbă foarte limpede cu un bob perfect întreg, care nu şi-a “dăruit” gustul.

Am curăţit ceapa şi am tocat-o mărunt. Am pus-o la călit 2 minute şi peste ea am pus ciolanul crud, tăiat îmbucături. Când s-a călit ciolanul am adăugat o linguriţă cu boia dulce şi o crenguţă de cimbru uscat, am amestecat şi peste un minut am pus si un pahar de bulion. Am lăsat să dea câteva clocote şi am pus toată această călitură în oala cu fasole fiartă.

Am curaţat şi tăiat rondele, rădăcinoasele – morcov, păstărnac, ţelină – şi ardeiul gras, cubuleţe şi le-am pus la fiert în oală. Am mai fiert 30 minute şi am oprit focul. Am gustat şi adăugat sare după poftă. Am aromat cu verdeaţă tocată, cu un praf de piper şi cu ardei uscat copt la flacără. Am acrit ciorba cu puţin oţet. Asta-i tot despre ciorba de fasole din porturile dunărene, aşa cum a cunoscut-o Nicolae Filimon.

PS. Cum nimeni nu refuză, din când în când, o fasole gustoasă am mai scris pe site despre fasole cu carnati si ciuperci, icre de fasole si clasica iahnie de fasole . Pentru cei ce ţin posturile de peste an, ciorba de fasole de post este nelipsită.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi!

Ciorba de bureti de fag cu zeama de varza

November 15, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncam des în copilărie, vara, preparată de bunica o ciorba de bureti de rouă foarte gustoasă, uşoară şi diuretică. Existau foarte multe perdele de salcâm ce protejau culturile agricole de vânt şi înaintarea nisipurilor şi de câte ori ploua creşteau o mulţime de asemenea bureţi de roua. Astăzi, aceste perdele de salcâm au dispărut şi odată cu ele şi bureţi sau împuţinat. Treptat, cu gândul la această mâncare a copilăriei am înlocuit bureţii de rouă cu bureţii de fag ( sau păstrăvi)- pleurotus, considerând eu, că se apropie cel mai mult de gustul acelei ciorbe văratice.

Ingrediente ciorba de bureti de fag:

500 gr. bureţi
2 fire praz
50 gr. orez
1 ceapă
1 ardei gras roşu mare
1 morcov
1 păstrănac mic
1 ţelină mică
1 ceaşcă bulion sau 2 roşii
500 ml zeamă de varză ( sau borş)
1 legătură pătrunjel, 2 ardei uscaţi iuţi sau neiuţi după cum doriţi, sare

Preparare:

Se curăţă ceapa şi prazul, se spală şi se toacă mărunt. Se pun la fiert într-o oală cu 3 litri de apă. Rădăcinoasele- morcovul, păstârnacul, ţelina şi ardeiul gras se curăţă şi se mărunţesc rondele sau cubuleţe. Se pun peste ceapă şi praz, la fiert.

Lăsăm să fiarbă încet 20 minute şi punem şi restul ingredientelor: bureţii tăiaţi îmbucături, ceaşca de bulion, orezul şi zeama de varză ( sau borş). În Moldova se preferă borşul, moldovenii fiind şi specialişti în borş. În Oltenia predomină zeama de varză care se găseşte din abundenţă, tradiţia cu borşul fiind firavă iar borşul din magazin pe mine nu mă satisface.

Se fierbe ciorba de bureti cca. 30 minute, până ce constatăm că sau fiert bine bureţii şi orezul. Gustăm să verificăm cum stăm cu sarea, deoarece zeama de varză poate fi mai mult sau mai puţin sărată. Mai completăm cu sare după gust. Oprim focul, tocăm pătrunjelul şi aromăm ciorba. Tot pentru aromă se pot coace pe flacăra de la aragaz, doi ardei uscaţi ce pot fi, după preferinţă iuţi sau nu.

Asta-i tot. Este o ciorbă uşoară ce se prepară repede şi care este foarte bine venită după zilele încărcate culinar. Ciorba de bureti nu este o ciorbă săţioasă, care să ţină de foame şi poate fi o variantă pentru cei ce doresc să mai scadă în greutate. Pe undeva seamănă cu ciorba de praz.

Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătărie!

Salata de gogonele. Prajite sau coapte

November 8, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

A venit şi vremea gogonelelor şi gospodinele concurează frenetic la borcaniada acestui rest de toamnă, cât încă se mai găsesc prin pieţe una alta de acrit. Mie, cu gogonelele, deocamdată, nu mi-a reuşit borcaniada, fiind deturnat de poftele firii mele pământeşti şi până să ajung cu preparatul la borcan, m-am lăsat atras de salata de gogonele. Aşa că, probabil, atunci când iarna îşi va intra în drepturi, mă voi adresa în mod deschis şi notoriu, ca un greiere pribeag, părinţilor, posesori de pivniţă dotată cu suficient de multe preparate la borcan. La domiciliul, această salata de gogonele a provocat ceva controverse: soţia a mâncat şi a zis ca e OK; fata cea mare , când i-am oferit, m-a privit de sus, superior, şi m-a uitat imediat; fata cea mică, la oferta mea, mi-a răspuns peltic -Mie îmi place dovleacul!; mie mi-a plăcut, lucru ştiut, că doar asta mă împinsese la coada tigaii. Aşa că nu vă pot spune decât că este de încercat salata asta şi apoi fiecare să-şi dea verdictul.

Ingrediente reteta de salata de gogonele:

1 kg gogonele
1 ceapă roşie
1 legătură mărar
piper, sare, ulei pentru prăjit

Preparare:

Salata de gogonele se poate prepara în doua variante, cu gogonele prăjite în ulei şi cu gogonele coapte la cuptor.

Punem câteva gogonele într-o tavă sau vas de jena şi le băgăm la cuptor. Se numeste si se scrie sticla de jena datorita faptului ca această sticla rezistentă a fost produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat în oraşul german Jena un atelier de sticlărie (1884). Le coacem cca. 30 minute până observăm că s-au înmuiat şi a inceput să se înegrească pieliţa ce le acoperă. Le scoatem de la cuptor şi le lăsăm să se răcească, dându-le un praf de sare. Când s-au răcit le curaţăm pieliţa, le înlăturăm partea tare de la cotor şi după ce se scurg puţin le tocăm aşa cum procedăm şi cu vinetele pentru salată. Tocăm ceapa roşie mărunt.

Le frecăm în castron cu ulei şi încorporăm ceapa roşie marunţită. Gustăm şi potrivim cu sare şi piper proaspăt măcinat, după placerea personală. Trebuie spus- folosiţi piper prospăt măcinat ci nu din plic, gata măcinat, pentru că şi-a pierdut propietăţile. Este valabil pentru orice reţetă care cere piper măcinat.

În cea de-a doua variantă, tocam gogonelele mărunt, cubuleţe şi le călim în 2-3 linguri de ulei, până îşi lasă apa ce trebuie să se evapore. Adăugăm de asemenea, ceapa mărunţită, mărarul tocat ( la prima variantă cu gogonelele coapte nu am adăugat mărar) omogenizăm şi-i dăm condimente după gust.

Salata de gogonele este veche, de pe vremea când românul şi-a hotărât microuniversul, stabilind vatra satului, când gogonelele stăteau şi se pârguiau pe vrej până ce dădea bruma. Salata asta, simplă şi săracă, ca multe alte mâncaruri sărăcăcioase, era mâncată în post, de multă suflare românească cu mult mai puţin făţarnică, dar cu mult mai aproape de cer. Se mănâncă cel mai spornic, cu mămăligă tare, feliată, coaptă pe grătar. Din gogonele, murate de data aceasta, se poate face şi o mancare.

Să fiţi bine!