Retete rapide

Bors acru din sfecla rosie. Oleacă, cât să prinzi putere

March 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ţi-ai propus să-ţi reglezi funcţia hepatică la milimetru? Bea bors acru din sfecla roşie! Te simţi demineralizat? Mineralizează-te degrabă cu bors din sfecla roşie. Astea, probabil, ţi le-ar spune un meşter nutriţionist.

Eu te întreb dacă primăvara asta ai de gând să faci o ciorbă de lobodă, de urzici, de salată sau de altă buruiană, ieşită de curând la iveală din pământul ţării. Te întreb, nu aşa, de taină lungă, ci ca să-ţi propun ca în această primăvara frumoasă şi gustoasă, să porţi puţin roşu. Roşu în ciorbă. S-ar putea să-ţi priască şi chiar să-ţi placă. Foarte simplu de preparat, cu calitaţi nutriţionale şi curative de netăgăduit, borşul din sfeclă roşie poate fi o surpriză foarte plăcută pentru gust şi sănătate. Mie unul, mi se pare excelent la gust, că îl bei aşa, simplu, sau că îl foloseşti la ciorbe.

Cum se prepară? Nu sunt prea multe de spus deoarece în afară de sfeclă şi apă nu-ţi mai trebuie nimic. Cumperi un 2 kilograme de sfeclă roşie sau mai mult dacă vrei, o cureţi, o tai felii, o pui într-o oală şi o acoperi cu apă rece. Laşi oala acoperită, în bucătărie, la loc mai călduţ, o săptămână, să-şi lase sfecla vitamina. Poate părea curios că nu se mai pune şi altceva, dar vă asigur că rezultatul va fi foarte bun. Zeama roşie va fi dulce – acrişoară, neacidulată şi efectiv, când o bei, simți cât bine îţi face. Ciorbele primăvăratice, de post sau nu, câştigă bine în gust datorită acestui borş. Se înţelege că ciorbele împrumutate de la ruşi, polonezi şi ucraineni, la care în mod tradiţional se pune sfeclă roşie, pot beneficia din plin de acest borş. Despre ciorba sau borşul ucrainean am mai scris. Sunt reţete de bors acru din sfecla care se bazează pe mai multe ingrediente: usturoi, mărar, pătrunjel, drojdie, dar cărora nu le-am făcut de-ncercare. Cred că şi acel borş este foarte bun, doar că, probabil, este acidulat. Feliile de sfeclă din borş, vor căpăta un gust uşor acrişor şi se vor menţine ferme. Sunt foarte bune şi se pot mânca simplu sau în diverse salate. Dacă observaţi că după un timp, 6-7 zile, borşul începe să “facă floare” la suprafaţă, nu-i nici o problemă, se curăţă cu o lingură. Calitatea borşului nu va fi afectată. Eu am borş preparat de 3 săptămâni, fără al ţine în condiţii speciale şi este foarte bun. Trebuie doar să-i curăţăm “floarea” cum spun bătrânii şi să mai amestecăm în el la 2-3 zile, să-şi ia aer. Cam atât am avut de spus şi scris!

Să fiţi bine!

Linte verde cu carnati afumati

March 12, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lintea seamănă mult cu fasolea dar are avantajul că se preparară mult mai repede. Este foarte bogată în fibre şi proteine şi o perioada nu a mai fost prezentă în bucătaria nostră. În prezent mâncărurile cu linte au început să revină şi să fie din ce în ce mai îndrăgite în primul rând pentru calitatea de a fi bune la gust. Pentru cei ce ţin postul lintea poate fi un mare ajutor oferind o consistenţă ridicată mâncărurilor. Dacă se înlătură cârnaţii din această mâncare de linte verde cu carnati poate fi obţinută o mâncare de post. Legat de linte, am mai prezentat pe site o reţetă foarte bună de supă turcească de linte roşie.

Necesar reteta de linte verde cu carnaţi:

300 gr linte verde
300 gr cârnaţi afumaţi sau proaspeţi
1 ceapă
1 morcov
1/2 păstârnac
1 ţelină mică
2-3 căţei de usturoi
o ceaşcă bulion
cimbru, coriandru, piper, sare
pătrunjel verde
2-3 linguri ulei de măsline
500 ml supă de legume sau de pui

Preparare reteta

1. Curăţăm şi tocăm mărunt legumele: ceapa, morcovul, ţelina şi păstârnacul. Încingem uleiul de măsline într-o tigaie şi călim sumar legumele. Condimentăm cu puţin piper proaspăt măcinat şi dăm un praf de sare.

2. Adăugăm lintea în tigaie, peste călitură şi amestecăm. Călim 2-3 minute la foc încet.

3. Adăugăm bulionul şi aromăm cu cimbru şi puţin coriandru proaspăt zdrobit. Amestecăm şi punem supă cât să acopere lintea. Lăsăm să fiarbă încet şi lintea să absoarbă supa. Pe măsură ce supa este absorbită mai adăugăm. Gustăm să verificăm dacă lintea este fiartă.

4. Prăjim cârnaţii într-o altă tigaie. Când lintea este aproape fiartă punem căţeii de usturoi feliaţi şi amestecăm. Adăugăm cârnaţii prăjiţi la mâncare şi un ultim polonic de supă. Lăsăm să se absoarbă şi această ultimă supă. La final, aromăm cu pătrunjel proaspăt.

Lintea va fierbe destul de repede, în aproximativ 30 de minute. Se poate pune în practică şi varianta în care lintea se fierbe separat şi apoi, împreună cu legumele şi cârnaţii, se găteşte. Prefer să fierb lintea direct în mâncare şi pentru fierbere să folosesc supă pentru a obţine un gust mai bun. Îmi place să mănânc această mâncare de linte verde însoţită de praz.

Să fiţi bine!

Organe de porc cu usturoi si mamaliga

December 16, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De două trei ori pe an mănânc organe de porc prăjite respectiv, ficat, splină si rinichi. Obiceiul şi plăcerea asta am căpătat-o prin 1996, de la un om, politician la vremea aceea, cu care am colindat satele Doljului. Este vorba de Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne în perioada de început a democraţiei nostre şi care, în 1996 candida la Dolj pentru un loc în Parlament. Tânăr dornic să contribuie la construcţia democraţiei ( ce naiv!!!!), intrasem în politică şi luptam pe baricadă prin diverse campanii electorale. În campania din 1996, tot perindându-mă cu candidatul pe la popor, după munca asiduă de convingere că ce buni şi frumoşi suntem noi, din când în când mai trebuia să şi mâncăm.

Ei bine, la restaurantul unde ne mâna foamea, solicita candidatul nostru şi mânca cu aşa poftă organe de porc încât, mă întrebam dacă nu cumva este penurie de organe în capitală, de unde venea el. Sau poate că încă din perioada aceea de început, politicienii, încercau în forma asta, mâncând măruntaie de porc, transplantul la şoriciul gros, pe care mulţi din rândurile lor au ajuns să-l aibă azi. În final s-a dovedit că al nostru candidat mânca organe de porc doar pentru gust şi placere şi drept dovadă, s-a retras din politică. De atunci au trecut de 17 ani şi de câte ori vad organe în galantare – ficat, splina sau rinichi -, în faţa ochilor îmi apare imaginea candidatului, imagine ce nu vine niciodată singură, vine cu o tigaie mare cu organe de porc cu usturoi şi cu o mămăliga fierbinte. Asta văd şi asta fac, măcar de două ori pe an!

Necesar reteta de organe de porc cu usturoi si mamaliga

cantităţi la alegere, eu am preparat aproximativ500 gr ficat, 3 rinichi, 2 bucăţi splină
1 căpăţână mare de usturoi
piper, sare
ulei
mălai pentru mămăligă

Preparare:

1. Ţinem 30 de minute organele în apă rece să înlăturăm cât de cât sângele. Rinichii îi tăiem în două, pe lung şi le înlăturăm nervurile şi partea albă din interior. Am mai scris la tocăniţa de rinichi cum îi curaţ. Tăiem bucăţi puţin mai măricele, ficatul, splina şi rinichi. Prin prăjire, aceste bucăţi se vor strânge şi micşora. Încingem bine 2-3 linguri de ulei într-o tigaie şi punem organele la prăjit. Dacă tigaia va fi bine încinsă nu vor lăsa prea multă spumă şi se vor rumeni frumos.

După ce se strâng, îşi schimbă culoarea şi începe rumenirea, dăm focul încet. Amestecăm cu o spatulă de lemn să se prăjească uniform timp de cca 25-30 de minute. Nu se prăjesc excesiv spentru că se întăresc. Se ia o bucăţică de ficat, se taie, se verifică textura, se gustă şi când ficatul este pătruns, moale şi ne mulţumeşte gustul, trecem la pct. 2.

2. Curăţăm usturoiul, îl zdrobim cu presa şi îl punem într-un bol. Îi dăm un praf de sare, puţin ulei şi îl frecăm cu o lingură să-i extragem bine sucul. Punem peste usturoiul frecat un pahar de apă călduţă şi amestecăm să obţinem un mujdei clasic. Când organele sunt gata punem peste ele, în tigaie, mujdeiul de usturoi.

Amestecăm şi mai lăsăm două minute pe foc mic, să se formeze puţin sos. La final gustăm, potrivim de sare şi dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

3. Pregătim mămăliga şi mâncăm atât organele de porc prăjite cât şi mămăliga, calde.

Cunosc că mulţi evită reţetele cu măruntaie de porc şi mă gândesc că poate mai mult din motive de aspect. Mie îmi plac şi găsesc că au un gust aparte, care nu este de lepădat, aşa că vă încurajez să le încercaţi din când în când.

Să fiţi bine!

Paste cu ton si masline

December 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu am mai preparat paste de mai bine de o lună şi ca atare nici nu am mai scris nimic despre preparatele macaronarilor. Cred că, raportat la cât de îndestulătoare sunt şi la bunul gust ce le caracterizează, comparativ cu alte mâncăruri, pastele sunt cel mai la îndemână şi uşor de preparat. Pe lângă plăcerea gustului, faptul că se pregătesc repede le-a ajutat să câştige popularitate. Practic aceste făinoase, dacă nu te limitezi şi cantonezi în clasicitatea unor reţete, se pot însoţi curajos şi fără fason, cu orice legumă sau carne. Cum, fiica mea, mi-a bătut zilele astea obrazul că nu i-am mai făcut spaghete, a trebuit să-mi fac mea culpa prin fapte şi să-i prepar paste cu ton si masline. Spaghetele cu ton au intrat de curând în topul plăcerilor ei culinare şi ca urmare, trebuie să prestez la tigaie în sensul ăsta. Lângă ton se pot alătura la alegere: măsline, porumb dulce, capere, ciuperci, broccoli, etc.

Ingrediente necesare reteta de paste cu ton si masline

300 gr paste
1 cutie roşii cuburi în bulion
1 conservă ton
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
1 mână de măsline
1 legătură pătrunjel
piper, sare
ulei

Preparare

1. Mărunţim ceapa şi usturoiul şi le călim sumar în 2 linguri de ulei de măsline, într-o tigaie încinsă. Dăm un praf de piper şi puţină sare.

2. Adăugăm roşiile cuburi în bulion, amestecăm şi lăsăm 3-4 minute pe foc mic.

3. După câteva minute de bolborosit încet adăugăm măslinele.

4. După alte 2 minute, desfacem conserva de ton şi o punem în sos. Adăugăm pătrunjelul tocat şi oprim focul. Pentru că îmi plac pastele mai condimentate şi usturoiate mai adaug la final 2 căţei de usturoi şi un praf de piper.

5. Punem pastele la fiert în apă cu sare pentru cca 8 minute. Gustăm spaghetele, să nu le fierbem prea mult ci să rămână al dente. Le scoatem într-o strecurătoare mai mare să se scurgă apa. Nu trec pastele sub jet de apă rece decât atunci când le folosesc la salate, caz în care amidonul rezultat prin fierbere ar mozoli salata. Preparate cu sos, amidonul ajută sosul să adere bine la paste şi astfel să se împlinească gustul şi ca urmare nu le spăl.

Adăugăm pastele în tigaie şi amestecăm să le cuprindă sosul.

Să fiţi bine!

Oua Ochiuri pe Pat de Legume

November 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru varietate, pentru a creşte atracţia şi a stimula pofta, în special a copiilor, încerc ca obişnuitele ouă ochiuri prezente la micul dejun, să le prepar în diverse combinaţii mai cu “vino-ncoace”. Nu-ţi trebuie ingrediente mai speciale, orice legumă putând fi folositoare, nu-i nevoie de tehnici complicate şi nici să aloci mult timp preparatului. Oua ochiuri pe pat de legume se prepara repede şi cred că este şi mai sănătos dacă însoţeşti ouale cu ceva legume.

Necesar reteta de oua ochiuri pe pat de legume:

4 ouă
4-5 ciuperci
1 ceapă
1 ardei gras
2 roşii
2 căţei de usturoi
pătrunjel verde
oregano, piper, sare
ulei de măsline

Preparare:

1. Curăţăm ciupercile cu un prosop curat de eventualele resturi de pământ şi le taiem felii. Ceapa o tocăm mărunt. Punem ciupercile la călit într-o tigaie încinsă cu puţin ulei de măsline şi după ce capătă culoare adăugăm ceapa. Dăm un praf de sare şi unul de piper proaspăt măcinat.

2. Tăiem ardeiul gras julien şi roşiile le mărunţim cubuleţe. Adăugăm ardeiul şi roşiile în tigaie, peste ceapă şi ciuperci şi lăsăm 2 minute la foc mic să-şi lase sucul.

3. Curăţăm căţei de usturoi şi-i dăm pe răzătoare peste legumele din tigaie. Aromăm cu puţin oregano. Amestecăm şi formăm cu lingura patru adâncituri aşa cum se vede în fotografie.

4. Punem ouăle ochiuri în cele patru adăncituri şi dăm un praf de sare peste ouă. Mai departe, pentru a se prepara ouăle, avem două variante: fie punem un capac peste tigaie şi căldura acumulată va coace ochiurile fie, dacă mânerul tigaii ne permite, o băgăm la cuptor pentru câteva minute până se fac ochiurile.

5. Aromăm cu pătrunjel proaspăt sau eventual cu ce verdeaţă preferaţi. Astfel preparate, ouale cu legume sunt atragătoare şi combat monotonia ce poate afecta micul dejun. Asemenea combinatii de oua cu legume sau oua ochiuri cu ciuperci am mai prezentat pe site şi nu există reţete bătute-n cuie. Cu ajutorul diverselor legume, ciuperci, brânzeturi sau şuncă, combinate cu ouă putem obţine preparate gustoase şi săţioase.

Să fiţi bine!

Salata de conopida cu sos de mustar si ou

October 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Conopida îmi place în mod deosebit crudă, pentru că seamănă la gust cu cotorul de varza după care mă dădeam în vânt când eram copil. Şi în salate, dacă ar fi să optez, tot pentru conopida crudă aş vota. Fiartă, conopida ca şi broccoli, mie îmi pare că prezintă un gust fad, fără personalitate, ce trebuie ajutat cu alte ingrediente. Fiecare cu gusturile lui.

De obicei, broccoli, că este piure, salată sau garnitură, îl ajut cu usturoi iar conopida fiartă, o scot în evidenţă cu un sos, de cele mai multe ori acrişor. Mai jos vă prezint o salata de conopida cu sos de mustar si ou, simplă, clasică şi în care gustul şters şi monoton al conopidei fierte dispare sub sosul vioi.

Necesar reteta de salata de conopida cu sos de mustar si ou:

1 conopidă mare
2 ouă
1 lingură de muştar
zeama de la 1 lămâie
80-100 ml ulei
sare, piper

Preparare:

1. Desfacem conopida bucheţele şi o punem pentru câteva minute în apă rece, pentru a se spăla şi curăţa bine.

2. După ce am spălat-o, o punem la fiert în apă cu sare pentru 10-15 minute. O răsturnăm într-o strecurătoare mare, să se scurgă apa, după care o punem într-un bol.

3. Fierbem cele două ouă, de la care vom folosi numai cele două gălbenuşuri fierte. Pasăm gălbenuşurile cu o furculiţă şi adăugăm o lingură de muştar. Muştarul nu trebuie să fie cine ştie ce marcă, dar să aibă gust şi consistenţă de muştar. Frecăm bine gălbenuşurile cu muştar şi după ce obţinem o pastă omogenă începem să adăugăm treptat ulei. Frecăm în continuare, ca la maioneză, până încorporăm tot uleiul. La final îi dăm sare, piper proaspăt măcinat şi subţiem sosul cu zeama de lămâie.

4. Turnăm sosul peste conopida aflată în bol. Pentru a o mai înveseli şi da culoare, ornament, dar şi gust, putem adăuga gogoşar acru sau mărar.

Pentru cei ce nu agreează un asemenea sos, salata poate fi dreasă şi cu un simplu sos vinegretă, respectiv ulei, oţet, sare, piper.

Să fiţi bine!