Retete rapide

Salata de sfecla rosie cu iaurt şi castraveciori

February 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

În 1978 Hollywood-ul producea un film Attack of the Killer Tomatoes gen horror, în care nişte oameni de ştiinţă se luptau să salveze lumea de atacul unor roşii ucigaşe, film care, între noi fie vorba, era o aiureală. Cel puţin aşa am crezut până azi, când, nu ştiu cum şi de unde, cartierul în care locuiesc a fost asaltat de căteva zile, prin pieţe, aprozare şi magazine, de cantităţi excesive de sfecla rosie la preţuri la fel de excesiv de mici. În acest moment întreg cartierul trebuie să asimileze pentru a nu fi asimilat de sfecla roşie. Acestui deziderat, ca un patriot local, mi-am supus şi eu modestele calităţi de bucătar şi punând mâna pe căteva sfecle le-am făcut salată. Salata de sfecla rosie cu iaurt, usturoi şi castraveciori…P.S. Mă întreb cum s-o descurca în această situaţie critică, amicul Viorel Pîrligras, iubitor, degrabă scriitor şi cronicar de S.F. dar cred că nu ar trebui să-mi fac griji devreme ce are acces la lumi paralele…

Ingrediente necesare salata de sfecla rosie cu iaurt:

500 gr. sfeclă roşie
200 gr iaurt
3-4 castraveciori muraţi cornişon
2 căţei de usturoi
1 lămâie – opţional
coriandru, sare, 1 lingură ulei de măsline

Preparare:

Spălăm sfeclele şi le coacem la cuptor, într-o tavă ca şi la salata marocana de sfecla rosie. Nu le decojim, pentru a nu-şi pierde excesiv din suculenţă dar şi pentru faptul că se curăţă uşor după coacere. Dacă sfeclele sunt mari va trebuie să le înjumătăţim pentru a se coace mai repede. Sunt coapte când le putem pătrunde relativ uşor cu furculiţa.

Lăsam sfeclele să se răcească, le curăţăm de coajă şi le dam pe răzătoarea mare. Zdrobim căţeii de usturoi şi îi adăugăm peste sfeclă. De asemenea, zdrobim câteva boabe de coriandru, dar nu prea multe deoarece aroma acestora trebuie să se simptă în plan secund. Adăugăm o lingură de ulei de măsline şi un praf de sare. Castraveciorii muraţi îi feliem, îi tăiem cubuleţe, îi lăsăm să se scurga bine zeama şi îi amestecăm cu sfecla.

Adăugăm iaurtul şi omogenizăm. Gustăm şi dacă dorim mai acrişoară (sfecla roşie este destul de dulce) stoarcem zeama de la o lămâie. Se mănâncă foarte bine cu pâine prăjită crocantă şi lângă o friptură la grătar suculentă.

Să fiţi sănătoşi!

Orez cu Lapte si Dulceata de Fructe de Padure

February 5, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Nu îmi amintesc de când nu am mai preparat aceasta dulcegărie simplă, dar ştiu că ne bucuram destul de des în copilărie de orez cu lapte. Oferta de dulce era mai firavă în timpul tovarăşului Ceauşescu şi probabil cei ce am copilărit în aceea epocă am mâncat mai des orez cu lapte. Mi-am amintit şi mi-a venit pofta în urma unei emisiuni TV. I-am dat dulce cu un mix de fructe de pature si oleaca coaja de portocala, caramelizate intr-o tigaie incinsa.

Ingrediente necesare orez cu lapte şi dulceată de fructe de pădure:

1 cană orez
3 căni lapte
3 linguri zăhăr
scorţişoară, coajă rasă de lămâie, dulceaţă

Preparare orez cu lapte:

Spălăm orezul şi îl scurgem bine de apă. Pentru o măsură de orez am folosit 3 măsuri de lapte. Fierbem orezul şi zaharul în lapte, la foc mic lăsând să fiarbă încet 15 minute şi amestecând să nu se lipescă. Gustăm şi dacă dorim mai dulce mai adăugăm zahăr. Luăm vasul de pe foc, adăugăm coajă rasă de lămâie, presăram scorţişoară, amestecăm şi punem capac pe vas să se umfle orezul bine. Lăsăm 30 minute.

Putem fierbe orezul până se îngroaşă dar orezul se va transforma în terci, fără urmă de fermitate aşa că eu prefer să las orezul 70% fiert şi să absoarbă treptat laptele astfel încât bobul de orez să-şi păstreze rezonabil forma dar în acelaşi timp să abunde în lapte.

Puteţi servi cu orice dulceaţă dar este mai sănătoasă şi gustoasă să fie făcută în casă. Dacă nu aveţi, preparaţi rapid una din ce fructe doriţi. Eu am preparat dulceaţă din fructe de pădure cu coajă de portocală. In afara sezonului, fructele de pădure se găsesc congelate vrac, la preţuri rezonabile, la supermarket.

Preparare dulceaţă:

Înainte de a pune orezul la fiert am pus fructele într-un bol şi am presărat zahăr peste ele. Căt timp a fiert orezul, fructele şi-au lăsat sucul şi s-a format un sirop. Am pus fructele împreună cu siropul format în tigaie, am adăugat coajă de portocală mărunţită cubuleţe şi am lăsat focul mic, amestecănd să se topescă bine zahărul. Am lăsat 5 minute pe foc.

Datorită faptului că mai mereu îmi rămân jumătăţi de lămâi sau lămâi stoarse de zeamă de la alte mâncăruri nu le arunc ci le taie bucăţele, le pun cu zahăr într-un borcan în straturi alternante lămâie- zahăr. În scurt timp zahărul se topeşte şi treptat, pătrunde lămâile. La fel procedez şi cu portocalele pe care copii le decojesc sau le taie şi nu le mănâncă. Astfel am tot timpul lămâi şi portocale în zahăr (în sirop de zahăr), bune pentru ceai, prăjituri, plăcinte sau diverse dulceţuri. Asemenea portocale am adăugat în tigaie, la dulceaţa de fructe de pădure.

Să fiţi bine!

Omleta cu sunca si cascaval. Asezonată cu verde

January 30, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Toată lumea ştie să facă omletă aşa că nu sunt prea multe de spus despre franţuzeasca omelette pentru că, în numele prieteniei româno-franceză, tot de la francezi ni se trage şi omleta. Pentru a o face mai atrăgătoare pentru fete am dotat-o cu bizbrizuri, respectiv i-am pus un moţ de salată de pătrunjel cu praz şi am făcut un rondel de şuncă. Pentru a se rumeni în obraji fără a strica aranjamentul de şuncă am copt omleta cu sunca si cascaval la cuptor.

Ingrediente necesare omleta cu sunca si cascaval:

4 ouă
o felie şuncă,
caşcaval
ardei gras roşu,
mărar
lapte
piper, sare

Asezonare:

praz
pătrunjel proaspăt
ulei de măsline

Preparare:

Se bat ouale aflate la temperatura camerei cu puţin lapte şi un vârf cuţit piper proaspăt şi un praf de sare. Laptele ajută la obţinerea unei omlete mai pufoase. Se mărunţeşte mărarul şi se amestecă cu oul. Se rade caşcavalul mărunt şi ardeiul se taie cubuleţe sau fâşii. Se amestecă toate. Se pun în tigaia 2 linguri de ulei şi se unge bine tigaia. Se pune compoziţia, se înclină uşor să ia forma tigăii şi se uniformizează cu o spatulă.

Tăiem şunca triunghiuri şi ornăm omleta . Se poate face oricare altă combinaţie ornamentală. Se bagă tigaia la cuptorul încălzit în prealabil pentru 15 minute (trebuie o tigaie cu mâner metalic sau detaşabil). Se taie prazul rondele şi i se dă un praf de sare. Se lasă 5 minute ca sarea să-şi facă efectul şi să-i ia iuţeala, făcându-l mai dulce. Se amestecă cu pătrunjel proaspăt şi o picătură de ulei de măsline.

Se scoate omleta se pune pe o farfurie întinsă şi se ornează cu prazul şi pătrunjelul. Dacă doriţi să folosiţi mai multe legume în compoziţie este bine ca acestea să fie călite puţin în prealabil şi apoi puneţi oul bătut peste ele în tigaie, după care băgaţi la cuptor.

Să fiţi sănătoşi!

Friganele cu Sote de Mazare si Morcovi

January 30, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aceste friganele pe care, probabil, foarte mulţi le-am măncat în diverse variante nu fac altceva decât să întărească ideea că simplu este calea cea mai rapidă şi sigură spre gustos. Şi ele dovedesc cu prisosinţă asta dacă ţinem seama de câtă istorie au în spate. Le întâlnim în cartea de bucate a lui Apicius din timpul Imperiului Roman sub numele de aliter dulcia, un fel de mâncare de dulce, iar mai târziu, în Evul Mediu, le regăsim în diverse variante la germani şi englezi. La francezi sunt bine cunoscutele french toast apreciate ca desert, mic-dejun sau gustare, fiind preparate aproape exclusiv în registrul dulce. Cele prezentate mai jos sunt baza pe care se poate improviza oricât, cu un registru vast de ingrediente.

Ingrediente necesare friganele cu sote de mazare:

5-6 felii de pâine ( franzela feliată)
2 ouă
150 ml lapte
unt, ulei sau margarină
sare – opţional

Preparare friganele:

Cantităţile de mai sus sunt orientative funcţie de felul pâinii , gratul de uscare al acesteia, îmbibare. Aceste catităţi le folosesc la 5-6 frigănele preparate din felii de pâine tip franzelă.

În genere toate reţetele recomandă pentru prepararea frigănelelor folosirea unor felii de pâine mai vechi, de 1-2 zile şi deci mai uscate. Acest lucru se datorează faptului că pâinea veche şi mai uscată absoarbe mai uşor laptele şi oul, fără a se destrăma. Un alt element, care duce indirect la această recomandare, este faptul că frigănelele au apărut ca o soluţie de valorificare şi recuperare culinară a pâinii învechite. Folosirea pâinii vechi nu este un lucru obligatoriu, frigănelele putând fi preparate şi din pâinea de zi cu zi (eu aşa le prepar) având totuşi grijă la manipularea feliilor îmbibate cu lapte şi ou. Unii recomandă pâinea mai veche, alţii le preferă cu pâine proaspătă, dar, după cum ştie, gusturile nu se discută.

Se pun ouăle într-un bol, se dă un praf de sare şi se bat. Bolul să fie suficient de larg încăt să permită ca feliile de păine să fie date prin ou. Într-un alt vas se pune laptele. Se dau feliile de pâine prin lapte fără a se îneca, uşor să nu le rupem, apoi prin ou, le scurgem uşor să nu risipim oul şi le punem în tigaia încinsă. Le rumenim pe ambele feţe în unt sau ulei. Sunt reţete care recomandă şi margarina dar drept să vă spun nu am încercat şi prefer unt sau ulei. De asemenea, pentru simplificare, se poate amesteca laptele cu oul dar eu prefer crusta de ou în exterior şi suculenţa laptelui în interior, aşa că nu amestec. Se scot pe o farfurie, pe un şerveţel absorbant care să ia uleiul în exces.

Mazărea se pregăteşte clasic: se căleşte ceapa cu morcovul, se pune o lingură de pastă de roşii, se amestecă, se stinge cu supă sau apă fierbinte şi se adaugă mazărea. Se fierbe încet 20 minute, se condimentează şi asta-i tot. Dacă se doreşte un gust mai intens se pune unt şi se sotează în unt.

Aceasta este baza pentru friganele, realizate fără alte bizbrizuri. Totuşi, se poate construi de la această bază deserturi delicioase: se poate pune în lapte scorţişoară, zahăr vanilat, diverse esenţe, se pot mănca cu gemuri, fructe, creme, miere, etc, poftă şi imaginaţie să fie. Considerate în folclorul nostru, desertul săracului, frigănelele ne-au bucurat copilăria şi se recomandă şi astăzi cu aceiaşi tărie ca fiind delicioase.

Să fiţi bine!

Orez prajit cu ou si legume. Plăcere orientala

January 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

În China acest orez prăjit este la mare căutare încât bucătarul căruia îi reuşeşte reţeta se bucură de mare respect. Variante de orez prajit sunt mai multe dat fiind faptul ca orezul în general este pâinea chinezului, este preparatul ce echilibreză condimentatele mâncăruri chinezeşti. Datorită acestui rol de pâine bucătăria chinezească însoţeşte majoritatea mâncărurilor cu orez fiert simplu, nesărat. Se pare că orezul prăjit a apărut ca o modalitate de a valorifica, de a nu risipi orezul fiert rămas de pe o zi pe alta. Perioadele de sărăcie din China, ca şi în Italia, au făcut ca oamenii să valorifice din plin puţinele alimente la care aveau acces, concretizând preparate simple dar care în timp au devenit global apreciate respectiv orezul chinezesc şi pastele italiene.

Ingrediente necesare orez prajit cu ou şi legume:

200 gr. orez
1 ou
2 morcovi
1 ceapă potrivită
3-4 căţei de usturoi
1 ardei gras roşu nu prea mare ( sau o jumătate dacă este ardei California, mare)
1 pumn de mazăre congelată
ulei de măsline, sos de soia, piper alb, sare

Preparare orez prajit:

Se spune că cel mai bun orez prăjit se prepară din orezul fiert cu o zi înainte deoarece a absorbit apa, a căpătat fermitate şi a devenit oarecum mai uscat. Dacă nu suntem dispuşi să aşteptam o zi va trebui totuşi să lăsăm orezul fiert să se răcească bine înainte de folosire pentru a evita să obţinem un pilaf. Eu am folosit orez prefiert dar se poate prepara şi cu orez normal (care cu atât mai mult trebuie lăsat să se răcească bine)

Am fiert orezul în felul următor: am pus cana de orez într-un vas, am adăugat 2 căni apă, un praf sare, o lingură ulei, am lăsat pe foc puternic să înceapă fierberea după care am redus focul şi am lăsat să bolborosească încet 5-6 minute. Am oprit focul şi am acoperit vasul cu un capac pentru 20-30 minute. După ce orezul va absorbi apa, îl afânăm cu o furculiţă şi îl lăsăm să se răcească la frigider. Întotdeauna trebuie măsurata cantitatea de orez cu o cană pentru a pune exact o măsură dublă de apă.

Cănd orezul s-a răcit, tocăm ceapa şi ardeiul cuburi, morcovi rondele sau tot cubuleţe şi feliem usturoiul.

orez prajit — Călim legumele: ceapa, mazărea, ardeiul, morcovul

Se încing 2-3 linguri de ulei în wok-ul şi se adaugă legumele. Se poate folosi şi o tigaie mai largă. Legumele trebuie bine scurse (în special mazărea ce a fost decongelată) înainte de a fi puse în wok pentru a nu interveni fierberea şi moleşirea. Se prăjesc la foc repede pentru 2-3 minute, timp în care se agită wokul sau se amestecă cu o spatulă. Atăt legumele căt şi orezul se prepară al dente.

Se bate oul şi se pune peste legume amestecând repede în wok cu spatula de lemn pentru a se transforma oul prăjit în franjuri mici. Se adaugă orezul în wok şi se amestecă continuu 2 minute. Se opreşte focul. Se pun 2-3 linguri sos de soia şi un praf de piper alb proaspăt măcinat. Sosul de soia este destul de sărat şi de regulă nu mai trebuie sare dar trebuie gustat şi verificat.

Orezul prăjit este o garnitură deosebită pentru orice fel de carne. De exemplu orez prajit cu porc.

Să fiţi sănătoşi!

Legume fierte şi trase la tigaie

January 22, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Parcă am mai spus că sunt ciorbar sau mai degrabă zemar pentru că intru în sevraj dacă îmi las organismul doritor fără o zeamă caldă mai mult de 3-4 zile, fie ea ciorbă, supă sau borş. Aşa că, preparând multe supe, am des parte de legume fierte pentru care se pot găsi diverse variante de preparare. Azi am valorificat full options ceva cărne de curcan, trecând-o prin oală, prin tigaie şi lăsând-o în final să-şi găsească liniştea pe un pat de cartofi, la cuptor, într-o cratiţă. Am început cu supa de curcan cu tăiţei de casă, o supă cu o bază solidă de legume, de rădăcinoase dar şi puţin excentrică prin prezenţa sfeclei roşii. Nu că ar fi ceva rău o supă roşie, poate cel mult neobişnuită, dar sfecla a fost fiartă întreagă, în coajă, aşa că supa a devenit mai degrabă portocalie. Dar nu despre supă voiam sa va spun ci despre legumele din această supă, pentru că ele m-au interesat, în vederea prăjirii…

Legume fierte şi prăjite:

1 păstărnac, 1 ţelină, 1 rădăcină pătrunjel, 1 sfeclă roşie, 3 morcovi, 3-4 cartofi mici
piper, sare, ulei

Preparare legume fierte si trase la tigaie:

Aşa cum am spus, am vrut să valorific legumele fierte în supă, legume pe care mulţi dintre noi probabil le pasăm sau tocăm şi lăsam în supă, sau le aruncăm. Sunt mai multe posibilităţi pentru transformarea gustoasă a acestor legume, cum ar fi: prăjite, în piure, pot fi bază pentru un sos, sau cu completări, într-un fel de salată de boeuf. M-am orient la legume prăjite simplu.

După ce legumele au fiert în supă le scoatem într-o strecurătoare mare şi le lăsăm să se răcească şi să se scurgă apa.

Păstărnacul se taie în lung şi se înlătură mijlocul lemnos. Cu excepţia mijlocului lemnos păstărnacul este foarte dulce şi cremos. Cartofii răciţi se taie jumătăţi. Morcovi, funcţie de mărime, se pot lăsa întregi sau se taie după preferinţă, pe lungime sau rondele. Sfecla roşie se taie rondele. Ţelina trebuie să fie tânără, fără aţe şi de asemenea, se felieză. Le prăjim într-o tigaie cu ulei încins timp de 1-2 minute cât prind puţină crustă. Le scoatem pe farfurie şi le dăm un praf de sare şi unul de piper.

Prăjim cartofii.

Prăjim rădăcinoasele.

Prăjim morcovi.

Le-am avut drept garnitură la pipotă de curcan fiartă în supă, 1 minut trecută prin tigaie şi feliată. Pipota cu sare şi hrean în oţet s-a echilibrat cu dulceaţa legumelor.

Să fiţi sănătoşi!