Retete simple

Ficatei cu sos de rosii coapte

August 8, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Intotdeauna mi-au placut rosiile coapte fie in saramura, in salata de vinete sau in salata de ardei copti dar si in sosuri si ostropeluri. Azi m-am gandit ca niste ficatei rumeniti s-ar impaca bine cu un sos usturoiat din rosii coapte zdrobite, mai cu seama daca sunt alaturi de o mamaliga vartoasa. Asa ca am preparat ficatei cu sos ….

Ingrediente necesare ficatei cu sos de rosii coapte:

500 gr ficat pui
1 kg rosii
1 capatana usturoi
mix condimente: cimbru, piper boabe, foi de dafin
sare, ulei

Preparare:

Lasam ficateii in lapte pentru 30 minute, timp in care spalam rosiile si le punem pe gratar la copt. Laptele ia din gustul amarui si ii fragezeste. Curatam usturoiul, il pasam si il frecam cu sare si ulei pentru a-i potenta gustul.

usturoi cu ulei — Pasam si frecam usturoiul cu ulei si sare

Scoatem ficatul din lapte, il scurgem bine si il punem la prajit, lasandu-l sa se rumeneasca. Uneori se face greseala de a se pune sare pe ficat fapt ce duce la intarirea ficateilor in momentul prajirii. Sarea se presara la final, dupa ce a fost prajit ficatul. Nu-l prajim exagerat pentru ca isi schimba textura.

Dupa ce s-au racit rosiile astfel incat sa nu ne friga la degete, inlaturam coaja, le pasam si le punem cu doua frunze de dafin intr-o cratita, la foc mic.

sos de rosii coapte — Punem rosiile pasate si foi de dafin pe foc

Adaugam ficatul prajit in sosul de rosii, mixul de condimente si lasam cratita 10 minute pe foc. Amestecam cu grija sa nu se faramiteaza ficatul. La final adaugam si usturoiul, ii dam sare dupa gust si oprim focul.

Acesti ficatei cu sos sunt foarte buni cu mamaliguta, rosiile coapte avand o aroma deoasebita.

Sa aveti pofta!

Pui Taranesc cu Sos de Rosii

August 7, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aceata reteta de pui taranesc cu sos de rosii imi aminteste de zilele petrecute la bunici cand, mici fiind, intingeam cu pofta în tigaia cu carne si sos fara sa existe vreo conventie sociala care sa ne cenzureze manifestarea poftei cu care mancam. Apoi fugeam la drum, la joaca, desculţi pe nisipul fierbinte si parca totul era mai sanatos si mai inocent în acele zile.

Ingrediente necesare pui taranesc cu sos de rosii:

4 pulpe
1 kg rosii
2 cepe
1 capatana usturoi
1 legatura marar verde sau uscat
faina, ulei, piper macinat, boia, zahăr, sare
pătrunjel verde

Preparare pui taranesc cu sos de rosii:

1. Dam pulpelor un praf de sare si unul de piper, le trecem prin faina si le prajim in tigaia incinsa pana se rumenesc. Faina va contribui la legarea sosului in momentul cand tava cu carne va fi bagata la cuptor.

2. Ceapa tocata marunt o calim in putin ulei cu un varf de cutit boia. Curatam capatana de usturoi, tocam marunt cateii si ii punem peste ceapa, la calit.

adaugam usturoiul pentru pui taranesc cu sos de rosii — Calim ceapa tocata cu putina boia si adaugam si usturoiul

3. Decojim rosiile si le maruntim bine, pasandu-le sau taindu-le cubulete. Pentru a decoji rosiile repede si bine fie le scufundam in apa fierbinte fie le razuim cu partea neascutita a lamei cutitului. Cand ceapa si usturoiul sau calit, la 1 minut după adaugarea usturoiului ( usturoiul se caleste putin), punem rosiile pasate si lasam sa fiarba, la foc mic, in suc propiu 10 minute. Adaugam si o lingurita de zahar sa echilibreze aciditatea rosiilor. La final adaugam mararul maruntit.

adaugam rosiile pentru pui taranesc cui sos de rosii — Rosiile pasate le adaugam peste ceapa si usturoiul calit

4. Pulpele rumenite le aranjam intr-0 tava si turnam sosul peste ele. Se poate folosi si o cratita sau o tava de jena, asa cum am folosit eu. Adaugam o ceasca cu apa calduta ( sau supa de pui daca este) sa aiba de unde sa scada si dam la cuptor 30 de minute, la foc mic.

5. Dupa ce pulpele sau impregnat de gustul si aroma rosiilor, dupa ce a scazut si s-a format sosul se scoate si se da sare si piper dupa gust. Acest pui taranesc cu sos de rosii se aromeaza cu pătrunjel proaspat sau busuioc si se mananca cu mamaliga sau cu turta calda si, daca va place, cu smantana.

Sa fiti bine!

Omleta taraneasca

August 7, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Ingrediente omleta taraneasca:

4 oua
iaurt
1 ardei capia sau gras rosu
1 ceapa
patrunjel si leustean
sare, ulei, piper, cimbru

Se spala, se curata de seminte si se taie fin ardeiul capia in fasii de 2-3 cm lungime. Ceapa se curata si se toaca foarte marunt. Atat ardeiul cat si ceapa nu trebuie sa fie prea mari astfel incat sa nu domine oul.

Legume tocate — Taiem ardeiul, ceapa si verdeata

Ouale se amesteca cu o lingura buna de iaurt si se bat bine pana devin aproape spuma. Intr-o tigaie incinsa (folosim la calit foarte putin ulei, practic decat ungem tigaia) punem ardeiul si ceapa, le dam un praf de sare si un varf de cutit piper si le calim 3-4 minute, nu mai mult. Este o calire sumara, deoarece ceapa si ardeiul trebuie sa-si pastreze si din gustul si textura cruda, ferma.

calim legumele — Calim in putin ulei si pentru timp scurt, ceapa si ardeiul

Amestecam ardeiul si ceapa cu oul batut in prealabil si incorporam cateva fire de patrunjel si leustean tocate fin. Amestecam bine sa se omogenizeze. Leusteanul aromatizeaza, dandu-i personalitate acestei omlete.

Ungem tigaia cu ulei ( putin mai mult ca la clatite) o incingem si punem amestecul. Chiar daca se obisnuieste ca omleta sa nu se intoarca, noi asteptam sa se rumeneasca pe o parte si intoarcem omleta si pe partea cealalta. Nu importa daca se rupe putin la intors, dar trebuie intoarsa pentru a se rumeni, fiind o omleta mai corpolenta (…ca doar este omleta taraneasca). Se poate, de asemenea, baga tigaia cu omleta in cuptorul incins pentru rumenire.

Prezenta iaurtului, batutul bine al oualor si uleiul intr-o cantitate mica ne asigura ca omleta va fi pufoasa. Aflata fierbinte in farfurie o insotim de un praf de cimbru uscat ce ii da o tusa finala si o ridica in rang.

Sa aveti pofta!

Salata de Dovlecei cu Usturoi si Sos Vinegreta

August 5, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ca să ne încânte în salată, dovlecelul a fost adoptat de către Europa la sfârşitul sec. XVI din America de Sud. Cel mai gătit dovlecel este cel din Italia, cunoscutul zucchini, foarte gustos la grătar, servit cu ulei de măsline, dar şi în salata de dovlecei. Italienii şi nu numai, folosesc dovlecelul la o multitudine de salate. La noi, acest dovlecel verde ( zucchini) nu prea este cultivat în grădina ţăranului, deoarece este oarecum necunoscut şi noi suntem obişnuiţi cu dovleceii noştrii albi. Rareori găsesc în piaţă la câte o bătrânică 3-4 dovlecei verzi, care nu au căutare şi atunci nu pierd ocazia sa-i cumpăr deoarece sunt mai gustoşi decât dovlecelul alb, tradiţional. Din toate reţetele de salate la care se foloseşte dovlecelul cred ca salata de dovlecei cu oţet şi usturoi are cea mai mare trecere.

Ingrediente necesare salata de dovlecei:

2 dovlecei potriviti
4-5 catei de usturoi
1-2 roşii pentru culoare – optional
patrunjel verde
ulei de măsline şi ulei de floarea soarelui pentru prăjit, otet, sare

Preparare:

1. Taiem dovleceii felii, pe lungime sau pe latime, după cum ne place. Nu am curatat dovleceii de coajă pentru ca feliile necuratate se prajesc mai bine, in tigaie sau pe gratar, fara sa se faramiteze. Aşezăm feliile uniform pe o farfurie intinsa sau pe un tocator inclinat si le dăm un praf de sare pentru a extrage apa. Le lăsăm 20 minute, sa se scurga apa.

2. Prajim feliile de dovlecei in ulei, intr-o tigaie incinsa, rumenindu-le pe ambele fete. O altă variantă ar fi, daca se doreşte evitarea uleiului, coacerea pe gratar. Bineînţeles că gustul dovleceilor difera functie de modalitatea de preparare aleasă, la gratar sau prăjit, deoarece gustul este mai putin alterat în varianta grătar si este mai pregnant.

3. Curatam ustoroiul si il pisam bine pentru a-i extrage sucul şi a-i valorifica mai bine gustul. Aranjam feliile de dovlecel prăjite pe farfurie, dam un praf de piper, imprăştiem usturoiul pisat peste ele, stropim cu otet si ornăm cu putin pătrunjel tocat. Am copt si câteva felii de rosii cu care am ornat si completat salata, gustul de dovlecel completandu-se foarte bine cu cel de rosii coapte. De asemenea, feliile de rosii pot fi prajite in tigaie sau coapte pe gratar.

Placandu-mi mancarea bine usturoiata si avand in vedere ca gustul de dovlecel este putin insipid si inodor am folosit ceva mai mult usturoi. Puteti folosi atat cat va lasa inima. Bineinteles ca putem folosi lămâia in schimbul otetului, dar pentru mine, la acesta salată, otetul este mai compatibil. Dovleceii preparati pe gratar pot fi stropiti cu putin ulei de masline. În acelaşi registru se înscrie şi salata de ardei copţi dar şi cea de roşii coapte cu ardei.

Să fiți bine!

Salata de ardei cu rosii coapte

July 19, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata de ardei copţi în care se vine cu aport de gust de roşii coapte este una din preferatele mele. Ce îmi displace la această salată cât şi la cea preparată numai din ardei copti este faptul că oricât ai coace la ardei şi roşii niciodată nu sunt de ajuns. Salatele astea bazate pe diverse legume coapte, înclusiv salata de vinete sunt atât de bune încăt niciodată nu sunt de ajuns să pot spune că m-am săturat. Salata de ardei cu roşii o mâncam mult la ţară, în vacanţele de vară, când toată curtea se umplea cu miroase de ardei şi roşii ce se coceau pe o tablă aşezată pe pirostriile ceaunului. Când se alăturau pe tabla încinsă şi nişte vinete şi mai apoi se împreunau toate cu ulei şi usturoi, bătrânii numeau ast’ preparat ca fiind papacioaca.

Necesar salata de ardei cu rosii coapte:

1 kg de ardei kapia sau ardei gras
5-6 rosii
1 capatana usturoi
sare, ulei, otet

Preparare:

1. Spălăm kapia si o punem pe gratar la copt având grijă să se coaca bine si uniform. Ardeiul copt il lasam pe o farfurie sa se raceasca si îi dăm un praf de sare pentru a se curata mai usor pielita arsa.

2. Repetam operatiunea de coacere cu rosiile care necesita un timp ceva mai lung pentru a se coace bine.

3. Curatam ardei de pielita arsa, de cotoare si seminte. Nu lăsăm ardeiul copt şi rosiile la scurs deoarece sucul rezultat prin coacerea acestora dă gust şi savoare. Curatam si rosii de pielita arsa si le pasăm cu o furculită.

4. Usturoiul curatat se striveste si se freaca cu sare si ulei pentru a i se potenta gustul. Ardeiul copt il tocam si-l amestecam cu rosiile pasate si usturoiul. Stropim salata cu putin ulei si otet şi îi dăm sare dupa gust.

Aceasta salata de ardei cu rosii coapte merge foarte bine lângă pulpe de pui rumenite la cuptor. Imi place sa mănânc condimentat si drept urmare coc si un ardei iute pe care il toc si-l adaug salatei. De asemenea, o combinatie reusita si care imi place foarte mult este cu file de peste, de preferat cu carne alba preparat înăbuşit la bain-marie. Pentru mâine, pofta deja a făcut o cerere pentru o salata de dovlecei, pentru că este vremea lor.

Sa aveti pofta!

Varza Acra si Zeama de Varza. Cum Preparam?

July 19, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Datorita faptului ca imi place foarte mult ciorba preparată cu zeama de varza dar şi varza acra, în general, de mulţi ani obisnuiesc sa prepar, in special vara, cand varza murata din timpul iernii ne lipseste, varza acra si zeama aferenta. De asemenea, pe langa ciorba cu zeama de varza, imi place mult varza acra in salate si cred ca o varza calita este mult mai buna daca este gătită din varza murata ci nu din varza proaspata. In plus, de mai bine de doi ani am renuntat sa mai folosesc in bucatarie borsul praf, la plic, aşa cum am facut si cu vegeta. Îmi displăcea continutul dubios al acestora dar si dependenta pe care ti-o dau, in special vegeta, astfel incat ai senzatia ca fara vegeta mancarea nu mai are gust, ceea ce este fals. Dupa o perioada relativ scurta in care nu am folosit vegeta, nu am mai simtit nevoia sa potentez gustul mancarurilor cu acest adaos, asa ca acum nu-i simpt lipsa si nu-i duc dorul. Revenind la varza mai vreau sa spun ca, pentru mine, zeama de varza bauta rece vara, este excelenta, nemaipunând la socoteala ca este sanatate curata.

Varza acra si zeama de varza — Pentru aroma si o fermentatie mai rapida adaug la varza marar

Necesar varza acra:

3-4 verze functie de vasul in care preparam- poate fi o oala sau un bidon
sare mare
2-3 legaturi marar
schinduf – nu este obligatoriu dar daca se gaseste este bun

Preparare:

Achizitionez 3-4 verze potrivite sau chiar micute si le curat de primele foi, le scot cotoarele si intregi sau injumatatite – depinde de cum se aseaza mai bine in vas – le pun intr-o vas. De obicei, folosesc cea mai mare oala din casa de 10-12 l. De ex. acum am pus 2 verze taiate jumatati si doua intregi astfel incat sa se aseze bine si sa fie in intregime acoperite de apa. Verzele intregi, dupa ce le inlatur cotorul, le crestez la cotor in cruce si le pun puţina sare.

In doi litri de apa calduta dizolv 150 gr de sare -un pumn de sare – si torn solutia rezultata peste varza. Trebuie gustata solutia rezultata si astfel se stabileste daca se mai pune sare sau nu. O prefer mai putin sarata si pun sare la minim. Completez cu apa calduta astfel incat varza sa fie acoperita in totalitate si sa ramana trei degete pana la buza oalei. Varza o sa se ridice la suprafata asa ca folositi ramurele si asezati-le, in cruce, peste varza si peste ele o farfurie pentru a face presiune si varza sa ramana acoperita cu moare ( solutia apa-sare numita traditional moare). Ca sa ajutam fermentatia si sa-i dam aroma si aciditate mai puternica adaugam fire intregi de marar.

Pentru a omogeniza solutia folosesc un pai de plastic pentru baut suc sau un furtunas cu ajutorul caruia introduc aer, incet, prin suflare, astfel incat sa se vanture – sa se oxigeneze – si sa se omogenizeze solutia apa-sare. Se cunoaste ca acest proces in termeni traditionali se numeste pritocirea verzei. Repet actiunea de pitrocire dimineata si seara. Oala o asez, dupa ce ii pun un capac, unde am loc disponibil. Nu trebuie sa fie asezata mai la rece sau mai la cald, este suficienta temperatura mediului ambiant. In 4 zile este gata. In acelasi mod prepar vara si castraveti murati – din care printe altele, gatesc si o mancare de castraveti murati.

Putina istorie a verzei murate

Incercand sa-si asigure protectia impotriva invadatorilor, imparatii Chinei au inceput constructia celei mai mari fortificatii de aparare, Marele Zid din China cu 2200 ani in urma. Din aceasta perioada, avem primele referinte la varza murata ce reprezenta un aliment de baza al muncitorilor chinezi ce lucrau la zid. Aceasta varza murata chinezeasca era fermentata in vin de orez. Peste 1000 de ani, Genghis Khan depasind Marele Zid in raidurile asupra Chinei a facut o pasiune pentru varza murata si a preluat reteta de la chinezi. Se pare ca mongolii sunt cei care au inceput sa foloseasca sarea la muratul verzei.
Armatele mongolilor au fost oprite la granitele Europei prin anul 1241 dar au lasat in urma varza acra, ce a fost repede preluata de germani si astfel ei au devenit responsabili pentru varza murata consumata de europenii medievali. Este ciudat cum varza murata a trebuit sa ajunga in Europa prin intermediul mongolilor devreme ce, mult mai devreme, romanii o cunosteau, asa cum rezulta din instructiunile de fermentare a verzei scrise de savantul roman Pliniu in anul 50 d.Hr.
Mai tarziu, dupa ani in care marile imperii maritime au pierdut echipaje intregi pe mare din cauza scorbutului, o boala de temut pentru marinarii acelor vremuri, capitanul James Cook a dat lovitura cu varza murata.
Pregatindu-se sa plece in explorarea Pacificului de Sud, James Cook a inclus pe lista alimentelor necesare calatoriei si varza murata deoarece rezista un timp indelungat fara sa se altereze. Navigand aproape 3 ani in jurul lumii James Cook a constatat ca scorbutul nu a mai facut victime si asta din cauza verzei murate foarte bogate in vitamina C. Lipsa acestei vitamine era principala cauza a aparitiei scorbutului.
James Cook a primit datorita verzei murate Medalia Copley, cea mai mare distinctie stintifica a timpului sau. Cu el a inceput o noua era in navigatie prin introducerea verzei acre in dieta marinarilor.
Imigrantii germani au dus varza murata in America de Nord unde aceasta nu a trecut neobservata si in timpul Razboiului Civil si-a facut inca o data datoria reducand rata de deces a prizonierilor de razboi din cauza variolei de la 90% la doar 5%.

...si nutritie

Consumul de varza murata este un mod excelent de a proteja echilibrul bacteriilor din tractul gastro-intestinal, varza acra continand asa zisele bacterii prietenoase:
– inhiba organismele patogene, inclusiv E. coli si Salmonella si creste rezistenta la infectii
– contine antioxidanti care elimina radicalii liberi ce sunt un precursor al cancerului
– transforma greu-digerabila lactoza din lapte în acid lactic, mult mai usor de digerat
– genereaza substante nutritive noi, inclusiv omega-3, acizi grasi, ajutoare digestive si minerale

Fermentii lactici ai verzei acre sunt dezinfectanti puternici ai tractului intestinal si de aceea este indicat sa nu spalam varza acra, pentru a nu-i distruge. Varza murata si zeama acra sunt remedii populare traditionale pentru constipatie. Fermentarea creste, de fapt, valoarea nutritiva a verzei, prin cresterea continutului de vitamina C, prin facilitarea asimilarii de proteine, si prin efectul calmant asupra sistemului nervos. Persoanele suferinde de depresie pot incerca drept remediu zeama de varza. Varza murata contine vitamina U antiulceroasa deci este buna pentru tratarea ulcerului gastric. Este indicat ca in fiecare zi sa se bea un pahar cu zeama de varza. Totusi pH-ul scazut şi abundenţa de lactobacili pot supara intestinele oamenilor care nu sunt obisnuiti a consuma alimente acide.
Este excelenta pentru arderea grasimilor fapt pentru care multe fotomodele celebre au inclus in dieta varza murata.

Sa fiti sanatosi!