Retete cu sos

Pepite de pui în sos aromat

December 6, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi plac mult sosurile şi orice mancare cu sos. Azi aflat în criză de timp, presat de iminenta sosire a fiică-mi de la şcoală, cu întrebarea, pusă din uşă- Ce mănânc?- am pregătit rapid ceva să nu-mi atrag antipatii şi să câştig timp pentru fapte de bucătarie mai grele. Eu le-am spus pepite de pui.. şi s-au însoţit cu salata prezentată aici.

Ingrediente necesare reteta pepite de pui cu sos:

3 pulpe sau 1 piept de pui mare
ghimbir
usturoi
sos de soia
suc de roşii
busuioc, piper, sare, ulei
pâine prăjită sau, eventual, spaghetti

Preparare:

Am dezosat pulpele şi le-am tăiat îmbucături. Am încins wok-ul cu 2 linguri de ulei şi am pus carnea de pui la rumenit, agitând mereu tigaia. Am curăţat 4 căţei de usturoi şi am tocat ghimbir, doua linguriţe şi le-am pus peste carne.

Am dat un praf de sare de mare şi unul de piper proaspăt măcinat şi am mai agitat wok-ul 2 minute. Când carnea s-a rumenit am pus două linguri sos de soia.

Am agitat bine astfel încât sosul de soia să cuprindă toată carnea şi peste 30 de secunde am turnat suc de roşii aromat cu frunze de busuioc. Am lăsat să fiarbă încet 2-3 minute să se armonizeze ingredientele şi am oprit focul (nu înainte de a gusta să vedem dacă suntem mulţumiţi de aromă şi sare). Am pus capacul pe wok să se menţină cald.

Când a sunat ceasul mesei am prăjit rapid câteva felii de pâine pe grill cu care am mîncat pepitele cu sos, calde. Am pregătit şi o salată de ridiche neagră, cu roşii cherry şi catraveţi, aromată cu zeamă de portocale care s-a potrivit foarte bine cu sosul şi pepitele de pui.

Fica mea a dorit cu spaghetti, aşa că, am fiert pastele al dente şi le-am pus peste jumătate de sos, în wok.

Să fiţi sănătoşi şi degrabă prosperi!

Ostropel de Pui la Ceaun Servit cu Mamaliga

December 4, 2012 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Ostropel de pui – o mâncare românească autentică ce nu are un corespondent prea apropiat în străinătate (cel mai asemănător cred că este puiul cacciatore al italienilor) şi asupra originii căreia nu există divergenţe cum întâlnim, de exemplu, în cazul sarmalelor sau mititeilor. Având un gust deosebit şi fiind uşor de preparat ostropelul are mare trecere la gurmanzi şi nu întâlneşti pe nimeni să refuze o porţie. Ar trebui promovat mai mult, cum ar trebui să promovăm orice bun, cuvânt scris, colţ de pământ, obicei, muzică, atinse de un bun simţ românesc autentic. Din conştientizarea şi promovarea unor asemenea perle simple de autenticitate românească se poate construi un tot bine definit şi solid care să ne împingă la un alt nivel de conştiinţă naţională.

Ingrediente necesare ostropel de pui:

4 pulpe de pui întregi
1 cutie roşii decojite în bulion
1 căpăţână usturoi
1 ceapă mare
1/2 pătrunjel proaspăt
piper boabe, foi de dafin, sare, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Ceapa se curăţă, se taie mărunt şi se căleşte într-o tigaie cu 2-3 linguri ulei. Ceapa călită se pune în ceaun.

2. Pulpele se înjumătăţesc, se presară cu sare şi se rumenesc uniform în aceeaşi tigaie. Odată rumenite se pun, de asemenea, în ceaun împreună cu 2 linguri din uleiul în care şi-au lăsat gustul.

3. Se pune în ceaun, peste pulpe, supă de pui sau apă încălzită, cât să acopere carnea. Se lasă să fiarbă la foc mic.

Ostropel de pui - adăugăm supa peste carne — Adăugăm apă cât să acopere carnea. Am pus şi cele 2 roşii coapte bine, tăiate cuburi

4. În mod normal, ostropelul se prepară cu roşii bine coapte, zemoase dar dacă nu sunt se folosesc roşii decojite de conservă. Din roşiile ce le aveam în casă decât două mi-au convenit (oricum roşiile din cultura noastră s-au terminat şi la magazin găseşti turceşti sau olandeze care nu sunt zemoase, aşa că nici nu am mai încercat să caut) , le-am taiat cubuleţe şi le-am pus în ceaun. Am apelat la o conservă de roşii în bulion care cred că iarna este mai indicată decât roşiile din market.

Peste roşii am pus câteva boabe de piper şi o foaie de dafin. Am lăsat să fiarbă încet cca. 15 minute până ce sosul, prin evaporare a început să capete consistenţă.

5. Usturoiul curăţat se feliează ( tradiţional, la ostropel usturoiul nu se zdrobeşte ci se feliează, chiar mai mare) şi se adaugă în ceaun. Se mai lasă la bolborosit 5 minute, se dă sare după gust şi eventual, piper proaspăt măcinat. Se opreşte focul şi se aromează cu pătrunjel verde tocat.

La bază reţeta de ostropel de pui presupune în principal, trei ingrediente: carne, roşii şi usturoi. De aici, s-au diversificat reţete ce includ de ex. mai multe legume, dar cu cât se diluează gustul de roşie usturoiată ne îndepărtăm de ostropel şi ne apropiem de tocanita de pui. Am adăugat o ceapă ca să ajut sosul la consistenţă şi să evit legarea acestuia cu făină. Îmi plac sosurile legate cu făină, dar nu sunt prea sănătoase şi caut alte alternative ajutătoare.

Acest ostropel de pui se poate mânca cu mămăligă, piure, cartofi natur, orez dar cred că mămăliga este perechea ideală cu care, în primul rând, l-aş însoţi. Ceea ce am şi făcut. Recomand şi pui cu masline si sos de rosii

Să fiţi sănătoşi şi prosperi!

Muschi de porc aromat si paste spaghetti. La wok

November 27, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De foarte multe ori, în timpul săptămânii, când doresc să pregătesc, mai rapid, o mâncare, aleg wok-ul datorită versatilităţii ce caracterizează această tigăie, originară din China. Şi de cele mai multe ori prepar spaghetti, pastele fiind mâncarea preferată a fiică-mi, mai mare, Olivia. Azi aveam planuri, în bucătărie, cu câteva felii de muschi de porc, dar, dacă fiică-mea a dorit rapid spaghetti, a trebuit să-i fac plăcerea şi fără să mai ies la cumpărături, a-m deturnat muşchiul de la planul iniţial şi l-am preparat, rapid, la wok, aromat cu ghimbir, usturoi şi sos de soia.

Necesar muschi de porc cu paste:

200 gr. muschi de porc
2 ardei – roşu şi verde- dacă doriţi pot fi puţin iuţi
1 roşie
suc de roşii
sos de soia
spaghetti
ulei de măsline
3-4 frunze busuioc, ghimbir, 2-3 căţei usturoi, piper proaspăt măcinat, sare

Preparare muschi de porc cu spaghetti:

Pentru început punem pastele în apă cu sare, aflată în fierbere. Tăiem muşchiul de porc fâşii de grosimea unui deget ( 1-2 cm). Tocăm mărunt câteva feliuţe de ghimbir şi căţeii de usturoi.

Punem o lingură ulei de măsline în wok şi îl aromăm cu usturoiul şi ghimbirul tocat. Punem muschiul de porc şi-l rumenim 4-5 minute, amestecând mai tot timpul. Peste carne punem sos de soia după gust ( 2 linguri am pus eu). Tocăm ardeiul roşu şi verde rondele (culoarea nu are importanţă decât pentru aspect) şi îl adăugăm peste muschi. Agităm wok-ul sau amestecăm timp de cca. 2 minute, până ce ardeiul îşi mai pierde din fermitate şi îşi lasă aroma.

Roşia o tăiam bucaţii mai mari şi o punem în wok agitând în continuare. Îi dăm sare după gust ( ţinem cont că şi sosul de soia este sărat) şi un praf de piper proaspăt măcinat. Cât timp am manevrat wok-ul pastele au fiert suficient astfel încât să fie al dente. Pastele pregătite al dente au un indice glicemic mai mic decât pastele foarte moi, fierte complet, care eliberează mult amidon şi care după ce pui şi sosul riscă să se transforme în terci. În general al dente, în bucătărie, atât la paste, orez cât şi legume semnifică o preparare până la punctul în care nu se mai simte pregnant, gustul de crud, dar nu mai mult.

Se scurg pastele, se pun în farfurie şi se adaugă muşchiul şi legumele din wok.

Le-am mâncat cu un sos simplu preparat din suc de roşii ( mai gros) şi câteva frunze mărunţite de busuioc. Reţetele de acest gen sunt atât de simple încât, mai degrabă, sunt idei decât reţete. Pentru asemenea preparate rapide nu aveţi nevoie decăt de imaginaţie şi de o evaluare a plăcerii personale, pentru că fiecare poate să folosescă condimentele, ierburile aromatice, pastele, sosurile care îi fac placere, fără să se raporteze la vreun ” stas”.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! PS. Este de recomandat si muschi de porc cu orez chinezesc dar şi muschi la gratar cu sos de iaurt.

Tocanita de ciuperci. Langa mamaliga fierbinte

November 6, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mâncare ţărănească dar şi boierească, mânăstirească, de post şi rugăciune dar şi de huzur la vecina de lângă casă, tocanita de ciuperci devine graţie dacă găseşti hribi sau ghebe în pădure. Asta, dacă ai pădure şi mijloc de codru des unde hribi şi ghebe cresc. Eu, neavand padure, ma multumesc cu ciupercile champignon, aşa că depun mărturie doar pentru mămăliga din mijlocul tocăniţei, cum că ar fi soră cu românul. Cât despre graţie, mă mulţumesc ca tocanita de ciuperci să fie doar gustoasă.

Necesar reteta de tocanita de ciuperci:

1 kg ciuperci
2 cepe mari
3-4 căţei de usturoi
100 gr. unt ( sau ulei dacă se ţine post)
bulion sau suc de roşii
verdeţă- pătrunjel sau mărar
zahăr, sare, piper, 2 foi de dafin. o linguriţă boia

Preparare:

1. Ciupercile le curăţăm şi le feliem, ceapa o taiem julien şi usturoiul îl mărunţim. Punem ceapa împreună cu usturoiul la călit în unt. Când ceapa a devenit sticloasă, adăugăm o linguriţă de boia şi amestecăm să o ia uşor fierbinţeala. Adaugăm ciupercile, foile de dafin, o cană de suc de roşii sau bulion şi completăm cu o ceşcuţă de supă de legume sau, dacă nu este, cu apă. Dăm un praf de zahăr să taie aciditatea roşiilor. Lăsăm tocăniţa să bolborosească la foc încet, pentru 25-30 de minute, până scade şi se formează sosul. Pentru ai potenţa gustul, pe lângă boia, cei ce preferă tocăniţa mai condimentată, puţin iute pot adăuga odată cu boiaua şi iuţică sau o linguriţă de pastă de ardei iuţi.

2. La final îi dăm sare după gust şi un praf de piper proaspăt măcinat. Mai lăsăm să dea căteva clocote şi oprim focul. Ornăm şi aromăm cu verdeată: pătrunjel sau mărar după preferinţă. Tocanita de ciuperci se mănâncă cu mămăligă caldă. Dacă doriţi mai mult sos, adăugaţi mai mult bulion. O tocăniţa trebuie să aibă sos pentru că astfel, mămăligă s-ar simţi neglijată. Gurmanzii ale căror vii au asurzit de struguri anul acesta nu văd de ce nu ar înobila tocanita de ciuperci, cu un ardei iute dacă tot au cu ce să-i stingă focul.

Să fiţi bine!

Chiftele cu sos de rosii si paste

October 31, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi, toţi membri familiei, s-au sindicalizat şi mi-au solicitat imperativ chiftele şi eu, fără pic de ripostă masculină, a trebuit să execut. Tot ce am reuşit să obţin, pentru pofta mea, a fost libertatea de a le adăuga un sos de roşii şi paste. Cam asta se întâmplă când eşti bărbat la coada tigăii într-o casă sub al cărei acoperiş mai sunt şi trei fete. Ajungi sub papuc şi execuţi la cratiţă tot ce ţi se cere. Asa, aşa, ca să fac puţin pe victima, dincolo de plăcerea şi bucuria pe care o găsesc în mânuirea tigăii. La fel cum găsesc gust şi plăcere în chiftelele cu sos de rosii.

Ingrediente necesare chiftele cu sos de rosii:

500 gr. carne amestec vită – porc ( poate fi numai de porc sau numai de vită)
1 ceapă
2 ouă
5-6 căţei de usturoi
2 felii pâine
1 legătură pătrunjel
boia, piper măcinat, sare, ulei pentru prăjit, lapte
făină

Pentru sos:

1 litru suc de roşii sau bulion ( îndoit cu apă)
1 ceapă
piper, sare

Preparare:

Preparăm compoziţia pentru chiftele: amestecăm carnea tocată cu ouăle batute, usturoiul zdrobit, verdeaţa mărunţită, ceapa tocată fin sau dată pe răzătoare (eu am dat-o pe răzatoare), căte un praf de sare, boia (opţional) şi piper. Pâinea o fărâmiţăm şi o inmuiem în lapte. O stoarcem bine şi o amestecăm în compoziţie.

Omogenizăm bine amestecul şi formăm chiftele după cum dorim, rotunde sau turtite, cât palma unui copil mic.

Punem ulei în tigaie şi când s-a încins prăjim chiftele date prin făină, la foc potrivit, cât să prindă crustă, semiprăjite. Chiftele prăjite le punem pe şerveţele pentru degresare, să-şi lase uleiul.

Într-o cratiţa călim cea de-a doua ceapă, tăiată marunt şi stingem călitura cu suc de roşii sau bulion îndoit cu apă. Adăugăm o linguriţă de zahăr care compesează aciditatea roşiilor. Punem câteva boabe de piper şi presărăm cimbru uscat sau, dacă avem, punem o crenguţă de cimbru proaspăt. Lăsăm să bolborosească la foc mic 5 minute şi adăugăm chiftelele la sos. Trebuie calculată cantitatea de sos de roşii astfel incât să acopere toate chiftelele. Chiftelele incet, vor absorbi din sos. Lăsăm chiftele să fiarbă încet, în sos, 30 minute şi oprim focul. Se ornează cu verdeată, pătrunjel sau marar. Îmi place să adaug la sos şi puţină ţelină rasă, dar fetele preferă astfel, aşa ca le-am făcut pe plac.

Asta-i tot. La sos se pot adăuga condimentele preferate. Se mănâncă cu paste, cu piure sau orez. Eu prefer pastele sau piureul de cartofi sau castane lângă chiftele cu sos.

Să fiţi sănătoşi!

Gulas de Miel, Bolborosit Incet la Ceaun

October 16, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncare originară din Ungaria, gulaşul sau, ca să fim corecţi, gulyas este un fel de tocăniţă pe care o pregăteau, tradiţional, văcarii ungurii ce păstoreau turme mari de vite pe lungul drum către pieţele din Veneţia, Moravia, Viena sau Nurnberg. Din Evul Mediu până în sec. 19, gulyaş-i unguri (cuvânt ce înseamnă cioban, păstor ), călătoreau mult pentru a-şi vinde vitele şi sacrificau de-a lungul călătoriei pe cele care nu făceau faţă drumului, preparând faimosul gulaş. Azi gulaş-ul este popular în Balcani, în Rusia si Germania, în Polonia şi Ucraina şi câte bordeie, atâtea obiceie în ce priveşte prepararea acestui fel de mâncare. Nefiind mofturos şi cusurgiu de fel, mănânc cu aceaşi plăcere şi pofta, gulaş-ul preparat din carne aflată sub blană, lână, piele, şorici sau pene. Azi, mănânc gulas de miel…

Ingrediente necesare reteta de gulas de miel:

1,5 kg carne miel cu os
3 cepe
3 ardei kapia sau ardei gras roşu
4-5 roşii cărnoase
4-5 căţei usturoi
1 ardei iute
150 gr. smântână
2-3 linguri făină
1 legătură pătrunjel
ulei pentru prăjit sau untură (mai bună pentru calitatea gulas-ului)
boia dulce, piper boabe, foi de dafin, sare

Preparare:

1. Tăiem carnea bucăţi şi o rumenim sumar într-un ceaun, cu o lingură de untură, cât să-şi lase puţină zeamă. Dacă nu aveţi, nu suportă organismul sau pur şi simplu doriţi să evitaţi untura puteţi folosi ulei, dar sunt unele mâncăruri tradiţionale care pierd mult la gust din acest motiv, una dintre acestea fiind gulaşul. Nu discut acest aspect şi depinde de fiecare ce alege pentru că nu întotdeauna ce este gustos, este şi cel mai sănătos cum nici extrema cealaltă nu este bună, să ajungi să te comporţi ca un ipohondru ce vede peste tot bombe culinare dar care nu observă că singura mişcare (consum energetic) ce o face este ridicatul de pe scaun.

2. Tocăm ceapa mărunt şi o călim până devine transparentă, într-o tigaie cu puţină untură, la foc încet. Peste ceapă adăugăm doua linguri de boia dulce.

Ardeiul kapia îl dăm pe o răzătoare mare şi îl punem peste ceapă, în tigaie, împreună cu căţeii de usturoi, curăţaţi şi feliaţi. Amestecăm totul în tigaie şi mai ţinem 5 minute la foc mic.

3. Tot amestecul călit, din tigaie, îl punem în ceaun, peste carnea de miel. Roşiile decojite le tăiem cubuleţe mici şi le punem în ceaun. Adăugăm doua foi de dafin, piper boabe şi un ardei iute uscat (nu este obligatoriu dacă nu suportaţi iute, puteţi adăuga sau nu şi boia iute). Pentru a decoji repede roşiile le scufundăm câteva secunde în apă fiartă.

4. Turnăm apă în ceaun cât să acopere carnea şi lăsăm să fiarbă încet, la foc mic, timp de 1 oră. La final, amestecăm făina cu smântână şi cu câteva linguri de zeamă din ceaun, evitând formarea de cocoloaşe. Dregem gulaşul cu acest amestec, mai lăsăm să bolborosească 2-3 minute, îi dăm sare după gust şi piper proaspăt măcinat.

Oprim focul si ornăm cu pătrunjel verde, tocat. Pe aceiaşi linie recomand mielul cu spanac şi stufatul de miel.

Sa fiti bine!