Retete de gem si dulceata

Dulceata de Nuci Verzi

June 3, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Se cunoaşte că orice lucru bun şi de calitate, de obicei, necesită ceva mai multă muncă şi răbdare. Această regulă o putem considera valabilă şi în cazul dulceţei de nuci, care, părerea mea, este poate cea mai muncită dulceaţă dar care te recompensează cu un gust rafinat şi de neegalat, dulce amărui. Dulceata de nuci verzi are şi un rol de medicament, de pansament gastric. Coaja verde şi frunzele nucului sunt bogate în iod şi tanin, fapt ce le dă diverse utilizări, de la industria cosmeticelor la folosirea lor tratarea diverselor boli. La sfarşitul lunii mai, începutul lui iunie, nucile au mărimea potrivită pentru dulceaţă aşa că, dacă intenţionaţi să preparaţi dulceata de nuci verzi , acum este momentul.

Necesar dulceata de nuci verzi

1, 5 kg nuci verzi
1 lămâie
1 kg zahăr
1 baton scorţişoară
3 cuişoare
3-4 linguri de miere

Preparare

1. Curăţim nucile de coaja verde şi le punem într-un vas cu apă rece, pentru a-şi pierde din amăreală şi pentru a evita să se înnegrească. Pentru a nu ne înnegri pe mâini folosim mânuşi de cauciuc. Curăţirea de coajă a nucilor este cea mai muncită fază, deoarece cere timp şi răbdare. După ce am terminat de curăţit, le lăsăm în apă rece până a doua zi. Schimbăm apa de 3-4 ori, pe măsură ce devine verzuie.

2. A doua zi, opărim nucile de 2 ori, ţinându-le în apă fierbinte câte 10 minute. Într-o oală punem 1 litru de apă şi topim kilogramul de zahăr şi mierea, formând siropul.

3. Punem nucile în sirop, scorţişoara şi cuişoarele.

Când punem nucile, siropul trebuie să fie cât de cât legat deoarece nucile nu trebuie fierte excesiv, această dulceţă fiind mai mult o conservare în sirop a nucilor. Eu am stors lămâia şi am tăiat cubuleţe o parte din coajă, adăugând-o la dulceaţă. În toate dulceţurile îmi plac bucăţile de coajă de lămâie. Coaja de lămâie nu este obligatorie, fiecare alege s-o folosească sau nu. Zeama de lămâie obişnuiesc să o adaug în dulceaţă spre sfârşitul fierberii.

4. Fierbem până ce, verificând fluiditatea, consistenţa siropului, constatăm că acesta s-a legat.

Înlăturăm eventuala spumă ce se formează. Picurăm sirop în apă rece şi dacă acesta se coagulează înseamnă că este suficient de legat. Oprim focul şi lăsăm să se răcorească. Punem nucile în borcane şi turnăm peste ele siropul.

Să fiţi bine!

Dulceata din flori de salcam

May 22, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Câtă vreme mai sunt încă înfloriţi salcâmii puteţi încerca să mobilaţi cămara cu câteva borcane cu dulceata din flori de salcam. Procedura şi ingredientele sunt aceleaşi ca la oricare altă dulceaţă, respectiv zahăr şi eventual, dacă doriţi, ceva arome suplimentare date de o scorţişoară, lămăie sau vanilie pentru un plus rafinament. Este bine ca florile să fie mai tinerele, fapt ce se verifică prin scuturarea ciorchinelui. Dacă florile nu se scutură uşor însemna că sunt tinere, proaspete şi mai aromate, adică tocmai cum este mai bine.

Necesar dulceata din flori de salcam

500 gr flori de salcam
500 ml apă
500 gr. zahăr
1 lămâie
1 baton scorţişoară – opţional

Preparare

1. Spălăm în apă rece florile de salcâm şi înlăturăm chiorchinele alegând numai florile. Le lăsăm deoparte să se scurgă apa.

2. Într-un vas punem apa şi zahărul şi fierbem până se formează siropul.

3. Îndată ce am obţinut siropul, adăugăm în vas florile de salcâm şi batonul de scorţişoară. Punem zeama de lamâie iar coaja o tăiem cubuleţe şi, de asemenea, o adăugăm în dulceaţă.

4. Lăsăm să fiarbă până se îngroaşă şi devine ca mierea. Gustăm pentru a verifica dacă florile sunt moi si pătrunse de sirop (vor deveni transparente).

5. Umplem borcanele spălate şi uscate cu dulceaţa fierbinte, le punem capac şi le lăsăm să se răcească aşezate invers, pe capac, pentru a nu pătrunde aerul.

Să fiţi bine!

Dulceata de Sfecla Rosie Aromata cu Lamaie

September 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu am oftat niciodată prea mult după dulceţuri dar, în timp, mi-am descoperit simpatia pentru dulceţurile ce-şi prezintă curajos fructul sau leguma, în bucăţi ferme, confiate în siropul dulce. Astfel, îmi plac în mod deosebit dulceaţa de morcovi, de nuci, de dovleac, de ardei sau de coajă de pepene verde, tocmai pentru că mă atrag rondelele de morcov confiate sau cubuleţele de coajă de lubeniţă. Nu am preparat până acum dulceata de sfecla rosie, dar cum în ultimul an am gătit ceva mai mult sfecla rosie, încercând s-o aduc periodic în alimentaţia copiilor, am exitat să mai fac încă o mâncare cu sfeclă pentru a nu fi prea insistent şi astfel, gândindu-mă ce pot face nou şi mai inedit cu sfecla, mi-a venit ideea cu dulceaţa, gândind tot la bucăţica dulce, al dente, confiată despre care v-am spus că-mi place. Am preparat-o clasic şi mie, care mai greu mă apropii de o dulceaţă, mi se pare excelentă.

Necesar dulceata de sfecla rosie:

1 kg sfecla rosie
500 gr zahăr
2 lămâi

Preparare:

1. Curăţăm sfecla roşie de coajă, o feliem şi în final o tăiem cubuleţe, nu excesiv de mici. Punem sfecla tăiată într-o oală, adăugăm apă cât să acopere de două degete cubuleţele de sfecla şi le fierbem până se înmoaie. Sfecla fierbe destul de repede aşa că nu va dura mult şi va trebui verificata textura, prin gustare .

2. Scurgem fiertura şi repunem pe foc, într-un alt vas, zeama împreună cu zahărul şi cu lămâiile tăiate cubuleţe. Lăsăm să se topească zahărul şi să mai scadă, să se formeze siropul. Punem siropul format peste cubuleţele de sfeclă fierte şi le repunem pe foc. Fierbem până ce scade şi observăm ca se leagă. Pentru a verifica dacă este făcută, picurăm cu o linguriţă sirop din dulceaţă într-un pahar cu apă şi dacă se dizolvă repede înseamnă că mai trebuie ţinută pe foc. Ţinem cont că prin răcire dulceaţa se va mai închega.

Lăsăm să se răcească şi o punem în 2-3 borcane. Cantitatea de zahăr folosită se poate creşte dacă doriţi un rezultat mai dulce. De asemenea, se poate adăuga, pentru arome, de ex. scorţişoară sau anason. Toamna, sfecla se găseşte şi este şi ieftină aşa că vă invit să o încercaţi, pentru că se face repede şi este -părerea mea- foarte bună.

Să fiţi bine!

Dulceata de Morcovi. Aromata cu Citrice

April 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Reţeta de dulceata de morcovi apare pentru prima dată într-o carte scrisă de Isabella Maria Beeton şi publicată în Anglia în 1861 sub denumirea de Managementul treburilor gospodăreşti. Cartea cuprinde printre altele şi 800 de reţete ale epocii victoriene. Este epoca industrializării în care se dezvoltă clasa de mijloc şi apar tabieturile culinare. În această perioadă apare obiceiul de a servi musafirii cu dulceaţă, obicei pe care îl regăsim şi la noi şi este bine surprins în scrierile lui Caragiale. Una dintre cele mai delicate dulceţuri era considerată dulceaţa de caise dar pe care şi-o permiteau numai bogaţii vremii. Drept compensare, mare parte a populaţiei engleze, mult mai sărace, de nevoie a substituit dulceaţa de caise cu dulceata de morcovi pentru că se asemănau şi pentru a fi cât de cât în trendul zilei în ce priveşte dulceţurile. Morcovii se găseau şi la ei aveau acces şi săracii, în schimb la caise se ajungea mai greu. Cam asta este istoria pe scurt a acestei dulcegării. Am pus pentru putin exotism şi ceva citrice, rezultand o dulceaţă surprinzător de bună, de care nu-ţi dai seama că este din morcovi dacă nu ţi se spune.

Necesar dulceata de morcovi:

1,5 kg morcovi
1 kg zahar
2 lămâi
1 portocală micuţă

Preparare:

1. Se curăţă şi se taie morcovi cubuleţe. Îmi plac morcovii tăiaţi cubuleţe ci nu daţi pe răzătoare deoarece vreau să aibă fermitate în dulceaţă, să pară confiaţi. Se pun la fiert într-o cratiţă cu apă ce întrece cu aproximativ 2 degete – deci nu prea multă apă – nivelul morcovilor. Se fierb încet cca. 25 de minute până morcovi se înmoaie.

2. Apa rămasa după fierberea morcovilor este cam la acelasi nivel cu morcovi. După ce au fiert morcovi se scurge apa printr-o sită, într-un vas, morcovii rămânând în cratiţă. Se pune vasul cu apa strecurată pe foc şi se adaugă tot zaharul să se topescă. Tot acum punem lămâile şi portocala taiate cubuleţe, dar fără sâmburi. Numărul de lămâi nu este fix, se pot folosi mai multe sau mai puţine, după cum doreşte fiecare. Amestecăm până se topeşte zahărul şi se formează un sirop.

Eu am la borcan cu zahar lamai şi portocale taiate cuburi. De ce? Am observat că mai tot timpul râmâneau fetelor de ex. de la ceai sferturi sau jumătăţi de lămâi ce în final ajungeau să fie aruncate şi am început să le tai cuburi şi să le pun într-un borcan. Peste un strat de lămâi turnam un strat de zahăr. Apoi am adăugat şi ceva portocale, clementine, inclusiv coji de portocale. Treptat am umplut 3 borcane de 400 gr. Zahărul s-a topit şi au început să apară un proces de confiere. Citricele astea în zahar se pot folosi la ceaiuri, la dulceţuri sau la dulciuri. Un asemenea amestec de citrice cu zahar am pus eu la dulceaţa de morcovi. Dacă nu aveam aşa ceva aş fi folosit aşa cum am scris mai sus 2 lâmâi şi o portocală.

3. Se toarnă siropul înapoi peste morcovi, în cratiţă şi se dă din nou pe foc timp de 5 minute. Când se răceşte se poate pune dulceata de morcovi în borcane.

Se pot face şi alte diverse combinaţii respectiv să se adauge migdale sau nuci, arome de anason sau scorţişoară sau un strop de coniac. Oricum, vă asigur că iese o dulceaţă excelentă, cu mult peste aşteptării. Şi este şi ieftină, că morcovul nu-i scump. Ceva inedit este şi dulceata de ardei iuti.

Să fiţi bine!

Dulceata de Ardei Iuti Aromata cu Ghimbir

March 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dulceata de ardei iuti cu ghimbir este un acompaniament, de exemplu pentru fripturi sau brânzeturi, cu care noi nu suntem obişnuiţi datorită lipsei de tradiţie în ce priveşte asocierea gustului dulce cu friptura sau cu gustul sărat. Totuşi, dacă depăşim eventuala suspiciune şi înfăptuim preparatul se poate descoperi o dulceaţa dintre cele mai fine, cu o personalitate ce poate determina ataşamente ce nici nu le bănuim. Reţete de dulceaţă de ardei iuti sunt multe, cea prezentată mai jos fiind cea mai simplă şi cea mai uzitată la noi. Partea cu iutele rămâne la plăcerea fiecăruia şi poate fi foarte pronunţată pentru cei ce-şi doresc trăiri mai condimentate sau doar o idee de iute pentru cei mai timizi. Dulceaţa asta iute se împacă bine cu ouăle prăjite sau cu sandwich-uri, cu chiftele şi cu brânza de oaie, cu o friptură suculentă sau, de ce nu, cu pâine prăjită. Mi-am preparat o dulceata de ardei iuti cu ghimbir numai din ardei foarte iuţi aşa că rezultatul este foc, exact pe placul meu.

Necesar dulceata de ardei iuti cu ghimbir:

500 gr ardei iuţi de toate culorile, după preferinţă
500 gr zahăr
500 ml oţet de mere
o bucată de un deget ghimbir

Preparare:

1. Spălăm ardeii, înlăturăm cotoarele şi îi tăiem rondele. Dacă nu-l doriţi rondele puteţi da ardeiul prin mixer. După cum am spus dulceaţa mea este foarte iute prin urmare, dacă doriţi o dulceaţă mai puţin iute amestecaţi ardeiul iute cu ardei kapia. După dorinţa fiecăruia se înlătură seminţele sau nu. Dacă se doreşte înlăturarea seminţelor, se taie ardeiul pe lung, în două şi se îndepărteză vinişoarele cu seminţe.

Prefer acestă dulceţă dulceaţă cu o notă de rustic aşa că nu mă străduiesc să înlătur toate seminţele. Dacă alegem să tăiem vinişoarele cu seminţe, pentru că lucrăm cu ardei iute, trebuie să ne protejăm puţin împotriva usturimilor aşa că ar fi de preferat să curăţăm ardeiul iute sub jet de apă rece şi eventual cu mânuşi chirurgicale.

2. Într-o cratiţă, pe foc potrivit punem oţetul şi topim zahărul, amestecând până se formează un sirop.

3. Adăugăm în cratiţă ardeiul tăiat şi ghimbirul feliat şi lăsăm să fiarbă încet 30 minute. Lăsăm să se răcească şi îl punem în borcan. În gama dulceţurilor deosebite vă recomand dulceaţa de morcovi şi dulceaţa de sfeclă roşie.

Asta-i tot! Să fiţi bine!