Retete de mancaruri cu carne

Amestec mexican si copane. Improvizatie in tigaie

February 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred ca pe undeva preparatul meu de astăzi seamănă cu o mancare originară din insulele Caraibe, jambalaya roşie. Vă propun o mâncare simplă care nu ridică dificultati în preparare şi care poate satisface destule gusturi. Dacă cumva vă număraţi printre cei ce ţin post sau pur şi simplu evită carnea din alte considerente, înlăturarea copanelor nu afectează decisiv bonitatea acestui preparat bazat pe amestec mexican, roşii si ceva orez.

Necesar amestec mexican si copane

3-4 copane
400 gr amestec mexican
1 cutie roşii întregi în bulion
1 ceaşcă orez -cca 150 gr
1 ceapă
1 ardei iute – opţional
pătrunjel verde
o cană supă pui sau legume
ulei, piper, sare

Preparare

1. Curăţăm ceapa, o tăiem mărunt şi o călim împreună cu ardeiul iute şi un praf de piper într-o tigaie mai încăpătoare. Cei care nu suporta ardeiul iute să-l evite. Eu prefer mâncarea asta mai acrişoară şi mai iute. Pentru acest motiv folosesc roşii întregi decojite în bulion, sunt mai acrişoare.

2. Peste ceapa călită adăugăm amestecul de legume mexican. Le înfierbântăm 3-4 minute, amestecând în tigaie cu o spatulă de lemn.

3. Punem roşiile peste legume şi adăugăm o jumătate de cană de supă. Lăsăm să fiarbă încet, la foc mic, pentru 2-3 minute. Separat încingem o tigaie şi rumenim uniform copanele.

4. Adăugăm orezul şi amestecăm. Dăm sare după gust şi aşezăm copanele rumenite în tigaie. Băgăm tigaia la cuptor să se umfle orezul. Gustăm pentru a verifica orezul şi dacă mai este nevoie mai adăugăm supă.

Când mâncarea s-a leagat şi orezul este gata, o scoatem de la cuptor şi aromăm cu pătrunjel proaspăt. În 20-30 minute ar trebui să fie gata.

Să fiţi bine!

Varza cu carne tocata sau cum am rasfirat sarmalele

February 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum îmi place mult varza murată, încerc să o potrivesc în tot felul de reţete, încurajat de credinţa că nici o mâncare bazată pe acest vechi aliat al bucătăriei noastre, nu poate fi sortită eşecului. Spun vechi aliat, gândindu-mă la o vorbă ţărănească care spune că dacă ai mălai în ladă şi varză murată în putină, iarna-i ca şi învinsă. Vorbă a cărei valoare nu mai este de actualitate, dar care arată cât de trainică este legătura noastră cu mamăliga şi varza murată. Pe trăinicia acestei relaţii, verificată în generaţii de meseni, mi-am bazat şi eu iniţiativa de a răsfira sarmalele în ceaun, adică de a folosi, aproximativ, aceleaşi ingrediente de la sarmale dar într-o altă orânduire, mai versatilă şi economă ca timp. Acestea fiind spuse, să purcedem la făptuire de varza cu carne tocata şi alte cele.

Necesar varza cu carne tocata

2 verze murate potrivite ca mărime
400 gr carne tocată amestec
100 gr şunculiţă afumată
1 ceapă albă sau roşie
1 bucată praz (cam aceeaşi cantitate ca şi ceapa)
2 linguri de orez
1 cutie mica de roşii cuburi
1 legătură de mărar
piper, foi de dafin, cimbru

Preparare

1. Încingem ceaunul (sau cratiţa) şi călim şuculiţa afumată tăiată mic. Puteţi folosi orice afumătură sau deloc, dar afumătura dă valoarea de rustic şi tradiţional iar de gust nu mai vorbim.

2. După ce am călit afumătura adăugăm carnea tocată, o răsfirăm cu lingura de lemn, amestecăm şi lăsăm să o ia fierbinţeala şi să-şi schimbe culoarea. O călim sumar.

3. Tocăm ceapa şi prazul şi le punem peste călitură. Dăm puţină sare să ajutăm ceapa să-şi lase sucul. Condimentăm şi aromăm cu o linguriţă de cimbru uscat, piper măcinat proaspăt şi 2 frunze de dafin. Amestecăm şi lăsăm 2 minute să se înmoaie puţin ceapa şi prazul.

4. E timpul să punem cele 2 linguri de orez, ce completează baza mâncării noastre. Amestecăm 30 de secunde, să omogenizăm şi să respire toată călitura formată.

5. Desfacem conserva de roşii cuburi şi o golim în ceaun. Se poate folosi la fel de bine şi bulion de casă. Tocăm mărarul, dacă nu este deja mărunţit, şi îl punem în ceaun. Acum, dacă nu agreaţi mărarul, daţi-l afară din reţetă. Lăsăm la foc mic să bolborosească până pregătim varza.

6. Varza murată o tăiem mărunt din cuţit. Cum bănuiesc că se ştie, varza trebuie gustată în prealabil şi dacă ni se pare cam sărată, o lăsăm într-un vas cu apă rece pentru o juma’ de ceas. Punem varza tocată în ceaun şi amestecăm uşor să devină treaba rotundă. Varza o să lase suficientă zeamă care să asigure o fierbere molcomă, la foc încet.

Lăsăm să fiarbă, la foc mic, 30-45 de minute. Timpul depinde de câtă tărie are varza. Gustăm şi când varza aproape că este gata ( adică, pătrunsă dar fermă ca textură ci nu moleşită) băgăm ceaunul sau cratiţa la cuptor să se rumenească puţin la obraz.

Oprim focul la cuptor şi o lăsăm acolo să rămână caldă, timp în care noi muncim la o mămăligă. Avem şi ceva smântână şi după cum este recomandat de etichetă, la varză, câţiva ardei iuti muraţi tari în carne. Cam asta-i lucrarea noastră iar dacă imaginaţia vă dă ghes să contribuiţi cu o aromă, cu un gust, cu o tuşă de identitate propie, nu vă sfiiţi să le implementaţi în ceaun.

Să fiţi bine!

Clatite cu carne la cuptor

February 6, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Trebuie sa recunosc că, în ultimul timp, am neglijat puţin Papamond-ul la scriere. In ultima luna am postat retete mult mai rar decat o fac de obicei desi gatesc la fel de mult si am destule reţete deja preparate, care asteaptă să fie împărtăşite. Asta din motive de pasiuni multiple care se înghesuie la priorităţi, cerându-şi posesiv obolul de timp. Pe lângă goanga cu bucătăria mai am o dragoste care m-a prins rău de tot, respectiv arhitectura şi designul interior. Ei bine, dragostea asta a cerut şi ea satisfacţie, să o scot şi pe ea în lume aşa cum am făcut cu îndrăgita tigaie. Şi am scos-o la promenadă, aici, pe HomeWorldDesign.com, motiv pentru care m-a ţinut ocupat mai mult în ultima vreme. Aşa că, daca doriţi să aflaţi ce bordeie se mai construiesc în lume, ce laviţe, blidare, poliţe, dar şi lăzi de zestre, împodobesc odăile lumii, vă invit pe Homeworlddesign.com. Revenind la Papamond, vă aţâţ pofta şi vă invit la o porţie de clatite cu carne la cuptor, în sos de roşii şi smântână, reţetă culeasă de pe meleagurile Bretaniei franceze.

Necesar clatite cu carne la cuptor

5-6 clătite
200 gr carne tocata amestec porc-vită
3 pulpe dezosate de pui sau piept de pui
o jumătate ardei gras roşu
1 legătură ceapă verde
1 ceapă roşie
1 cutie de 400 gr de roşii cuburi
300 gr smântână
100 gr caşcaval ras
1 legătură pătrunjel, piper, cimbru uscat, zahăr, sare

Preparare

1. Preparăm clătitele din apa, faina, sare sau după cum obişnuieşte fiecare. Nu mai scriu cum se prepară clătitele, am mai scris pe site şi oricum, cred că se ştie. Cantităţile de mai sus sunt pentru 5-6 clătite. Depinde ce mărime are tava folosită şi câte vreţi să preparaţi. Referitor la carne specific că se poate folosi carne tocată în orice combinaţie sau se poate prepara de ex. numai cu carne de pui tocată mărunt din cuţit. Încingem într-o tigaie o lingură de ulei şi rumenim sumar carnea tocată amestec şi carnea de pui mărunţită cu cuţitul.

Curăţăm ceapa roşie şi ceapa verde şi le tocăm. Ardeiul roşu îl tăiem cubuleţe. Le punem peste carnea călită şi amestecăm. Dăm un praf de piper şi unul de sare.

Tocăm pătrunjelul inclusiv codiţele, pline de vitamine şi aroma, care nu trebuie risipite. Punem verdeaţa în tigaie.

2. Umplem clătitele pe rând şi le aşezăm una lângă alta, ordonat, în tavă.

3. Golim conserva de roşii cubuleţe într-un bol, punem o jumătate linguriţă zahăr şi cimbru uscat cât iei între 3 degete. Amestecăm şi turnăm uniform roşiile peste clătitele umplute.

4. Bătem smântâna să devină mai fluidă şi o punem peste roşii, uniformizând-o cu dosul lingurii.

5. La final, radem caşcaval, uniform, pe toată suprafaţa preparatului nostru.

6. Dăm tava la cuptor pentru cca. 45 de minute, până se rumeneşte şi scade puţin.

Foarte important la acest preparat sunt roşiile. Se poate folosi si bulion şi suc de roşii ceva mai gros, cu condiţia să-l gustaţi înainte de al pune peste clătite şi să vă placă gustul. Sunt unele conserve de roşii cu un gust anost, fără chichirez. Dacă este nevoie se poate prepara într-o cratiţă sosul de roşii preferat şi apoi se pune peste clătite. De asemenea, puteţi aroma roşiile cu ce condimente doriţi.

Să fiţi bine!

Bulmaci cu ciolan. Mancare de la gura Jiului

February 1, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

După sacrificarea porcului la Ignat, ţăranul din sudul Olteniei (poate şi alţii) păstrează un picior de porc întreg din care prepară tradiţionalul jambon. Dacă în trecut mai toate bordeiele respectau acest obicei, azi tradiţia s-a mai diluat şi rareori mai găseşti la câte o streaşină atârnat un picior de porc. Prepararea jambonului este asemănătoare cu preparea şuncii respectiv, se dă sare, se afumă la vatră şi se lasă la uscat în aer liber, în gerul iernii, atârnat la streaşina casei. Se mânca din el, prima dată, în ziua de bobotează când, conform unei vechi tradiţii, se prepara, odată în an, această mâncare denumită bulmaci cu ciolan. Cuvântul bulmaci nu l-am gasit în dex-ul online şi nu pot să spun de unde se trage. Pe lângă prezenţa lui în bucătăria oltenescă, cu excepţia faptului că îl întâlneşti des ca nume, termenul de bulmaci l-am mai întâlnit în bucătăria momârlanilor din Valea Jiului şi reprezintă un fel de paste de casă cu brânză. Momârlanii sunt o populaţie din Valea Jiului consideraţi a fi urmaşii dacilor liberii, azi fiind probabil în numar de peste 10 mii, localizaţi în Paroşeni, Petrila, Jieţ, Cimpea, Livezeni, etc. Definiţia din dex cum că momârlan ar însemna bădăran este total eronată. Fără a intra în amănunte despre momârlani, vreau să spun că această ciulama cu ciolan, pentru că într-un fel asta este mancarea de bulmaci, se bucură de mare apreciere în satele de la gura de vărsare a Jiului. Reţetă simplă, impune prezenţa obligatorie şi abundentă, pe lângă ciolan, a două îngrediente: praz şi mărar.

Necesar bulmaci cu ciolan

1 ciolan afumat sau nu
2 fire de praz
1 ceapă
3 legături de mărar
3 linguri de smântână (opţional)
3-4 linguri de bulion sau 2 de pastă
făină cât să formeze sosul – 2-4 linguri
1 ciuşcă uscată tocată din cuţit
sare, piper

Preparare

1. Verificăm ciolanul dacă mai are ceva păr şi îl pârlim pe flacăra aragazului. Îl spălăm bine şi îl tăiem bucăţi mai măricele, curăţind pe cât putem oasele de carne. Se poate prepara atât cu ciolan afumat cât şi cu ciolan proaspăt. Tradiţional se prepara numai cu ciolan afumat.

Într-o cratiţă punem bucăţile de ciolan, inclusiv oasele după care am curăţat carnea, le acoperim cu apă rece şi le lăsăm să fiarbă încet. Oasele contribuie la gust şi după ce o să-şi facă datoria, le înlăturăm. Pe năsură ce fierbe, spumuim bine fiertura. Când observăm că resturile de carne şi cartilagii rămase pe oase se desprind, scoatem oasele, le curăţăm de carne (dacă mai este ceva de curăţat). Carnea curăţată o punem înapoi în cratiţă şi oasele le aruncăm.

2. Tocăm mărunt ceapa şi prazul. Trecem legăturile de mărar prin jet de apă şi tocăm deocamdată codiţele. Când ciolanul este aproape fiert, punem ceapa, prazul şi bulionul. Amestecăm şi lăsăm să fiarbă şi ele. Dacă apa a scăzut prea mult, mai completăm. Tot acum îi dăm un praf de sare şi unul de piper.

3. După ceapă şi praz adăugăm codiţele de mărar tocate şi amestecăm. La verdeţuri nu trebuie folosite numai frunzele, deoarece rămurelele de mărar, pătrunjel, leuştean sunt pline de vitamine şi aromă. La sat, neavând mărar verde în gerul bobotezei, se foloseşte mărar ucat. Mărarul din abundenţă, pe lângă ciolan, este cheia principală a gustului deosebit al bulmacilor.

Tocăm din cuţit ciuşca uscată şi o punem în mâncare. Lăsăm să mai bolborosească puţin.

4. Într-un bol punem un polonic de zeamă fierbinte din cratiţă şi adăugăm o lingură de făină. Frecăm făina cu o furculiţă, să nu rămână cocoloaşe şi formăm sosul. Punem acest sos în cratiţa aflată pe foc. Repedăm procedura cu altă lingură de făină şi alt polonic de zeamă până ce se leagă sosul din cratiţă. Lăsăm să fiarbă încet, pentru a se găti făina bine. Din acest moment trebuie să fim cu ochii pe cratiţă să nu se prindă mâncarea.

5. După 5 minute adăugăm şi smântâna. Lăsăm să mai dea câteva clocote şi punem restul de mărar tocat. Gustăm şi potrivim de sare dacă este cazul. Amestecăm, oprim focul, punem capac şi lăsăm bulmacii să stea 10 minute. Bătrânii nu obişnuiesc să folosească smântână aşa că poate fi considerată o contribuţie propie şi opţională. Totuşi, cei ce nu agreează sosurile legate cu făină, sunt convins că ar putea înlocui făina cu cca 500 gr de smântână (cum am procedat la ciulamaua de ciuperci) şi că ar obţine o mâncare delicioasă.

Să fiţi bine!

Carne de porc in sos de rosii, la cuptor

January 15, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Am senzaţia că obişnuim să neglijăm totalmente carnea de porc când este vorba şi pofta să preparăm carne cu sos de roşii, o mâncare la îndemână, apreciată şi des preparată în bucătăria noastră. Este rezultatul firesc al coabitării mai consistente cu puiul decât cu porcul, în speranţa de mai bine pentru organismul nostru. Totuşi, din când în când, pentru gustoasă prospectare este bine să mai luăm pulpa, ceafa sau muşchiul de pe grătar şi să-l însoţim cu un sos de roşii, la cuptor, până la moliciunea finală. Aşa că, vă zic cum fac eu treabă în bucătărie cu carne de porc in sos de rosii, bine dată la cuptor, până ce nu mai opune nici o rezistenţă poftei mele de gurmand.

Necesar carne de porc in sos de rosii

2-3 felii pulpa, 2-3 felii muschi, 2-3 felii ceafă – la alegere sau combinate după cum doreşte fiecare
800 gr roşii cubuleţe la conservă
2 căpăţâni de usturoi
piper, 2 foi de dafin, cimbru, o linguriţă zahăr, sare

Preparare:

1. Tăiem carnea felii mai groase, de cca. 2 cm. Am preparat şi am combinat 3 felii de pulpă cu 2 felii de muşchi. Încingem o tigaie neaderentă şi fără a folosi ulei, rumenim feliile de carne pe ambele feţe. Carnea are şi ceva grăsime care se topeşte şi ajută la rumenire şi la gust.

Această rumenire face ca gustul cu care carnea contribuie la întreg să fie mai de vază. Putem da în prealabil carnea printr-un amestec de condimente dar eu am evitat acest lucru deoarece comanda din partea mesenilor a fost să nu condimentez prea mult. După mine aş fi dat feliile de carne printr-un amestec de piper, sare, boia, rozmarin.

2. După ce am rumenit feliile de carne le aşezăm într-o cratiţă sau într-o tigaie mai mare (dar care se poate băga la cuptor).

Curăţăm usturoiul, îl zdrobim cu presa şi preparăm un mujdei mai lung. Oprim 3-4 căţei de usturoi pentru a-i pune în sos la final. Punem mujdeiul în cratiţă, peste carne. V-am spus de unde vine cuvântul mujdei? De la “must de ai”, deoarece usturoiul se mai numea în vechime şi “ai” legat cu franţuzescul “ail” şi care treptat s-a transformat, legând cuvintele, în mujdei. Condimentăm cu piper, cimbru, foi de dafin.

3. Peste carne, mujdei şi condimente adăugăm roşiile şi omogenizăm uşor, astfel încât carnea să fie acoperită de sos. Punem un capac pe cratiţă şi o băgăm la cuptor la foc potrivit să fiarbă înăbuşit mai bine de o oră, până scade sosul după cum ne place şi carnea se pătrunde şi se înmoaie bine.

4. La final, după ce scoatem mâncarea din cuptor, daca vrem sosul de roşii ceva mai usturoiat, mai adăugăm cei câţiva căţeii de usturoi, feliaţi. Putem aroma cu verdeaţa preferată.

Să fiţi bine!

Pomana porcului. Parastas de doua saptamani

January 8, 2014 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Adresându-mă părţii masculine, nu vreau decât să amintesc o bătrânească povaţă, care pe cât este de populară pe atât de neaplicabilă devine din motive de dragoste oarbă. Trimiterea este la învăţătura care spune cum că, atunci când eşti flăcău şi ţi-a sunat ceasul să te însori, trebuie să deschizi bine ochii pentru a nu ajunge ca în loc de “vai de mine” să spui “vai de noi”. Pentru a se evita situaţiile neplăcute, experienţa şi înţelepciunea populară a emis din vorbă-n vorbă chiar şi un scurt îndrumar pentru flăcăii nehotărâţi în alegere. Astfel, se spune că, de te vei însoţi cu o moldoveancă, de multă dragoste vei avea parte fiind, pară-se, mai focoase şi degrabă iubitoare. De vei lua o ardeleancă, mai toată viaţa o să te ţină la masă, înconjurat de felurite şi gustoase bucate, ce ies din mâinile ei pricepute. Finalmente, dacă inima te împinge către o olteancă, atunci să te ţii bucurii, pentru că o să-ţi facă, taică, olteanca nişte pomeni, când te-oi duce, de mai mare dragu’. Aşa că, poate neelegant, vă întreb pe voi din aceaşi seminţie cu mine: – Voi ce aţi ales? Iubirea, bucatele sau pomenile? Eu am renunţat la plăcerile efemere ale vieţii şi am ales recunoştinţa durabilă a posterităţii manifestată prin nesfârşite pomeni. Pentru asta am înclinaţia să revin la pomana porcului la mai bine de două săptămâni de la primul parastas.

Pentru pomana porcului tradiţională, vor fi trebuincioase următoarele

2 kg carne de porc amestecată, grasă şi slabă – de la coastă, ceva pulpă, carne lucru, puţin ficat
2 căpăţâni de usturoi
sare mare
murături asortate
ţuică sau rachie fiartă

Preparare

1. Pomana porcului se vrea a fi o masă de mulţumire pentru că am fost ajutaţi să tăiem porcul de către o rudă, un vecin, un prieten sau toţi la un loc. Pentru a îndestula ajutoarele se aleg 2 kg de carne de toate categoriile, se taie îmbucături mari şi se pune într-o cratiţă, la prăjit. Carnea trebuie să fie variată – pecie, împănată şi mai grasă- capabilă să lase untură, grăsime, deoarece nu vom folosi ulei. După ce carnea a fost cuprinsă de călduri, amestecăm să prindă puţină culoare şi mai apoi punem o cană de apă. Îi dăm un praf de sare mare, punem capac pe cratiţă şi o lăsăm la foc potrivit să se înmoaie. Din când în când, mai verificăm şi amestecăm să nu scadă de tot şi să se lipească. Dacă apa a scăzut şi carnea încă nu s-a înmuiat, mai punem ceva apă.

2. Curăţăm 2 căpăţâni de usturoi românesc, zdrobim căţeii cu puţină sare şi facem un mujdei ţărănesc, din cel lungit cu apă. Într-un ceaun punem apa cu sare, un praf mălai şi când începe a fierbe punem mălaiul cel mult şi galben şi muncim o mămăligă vârtoasă. În timpul asta ajutoarele aproape că au terminat de curăţat, tăiat, sortat, cărat carnea. Şunca este aleasă, o parte şorici se jupoaie şi i se dă sare, grăsimea merge la jumări şi untură, organele la maţe, cartaboşi şi tobă, un picior merge la saramură şi apoi la afumat pentru jambon, etc.

3. Carnea-i gata, mujdeiul îi gata, mămăliga este răsturnată şi acoperită cu un ştergar. Mai aşteptăm după ţuică care deja este pe foc, cu piper, câteva cuişoare şi nişte miez de nucă. Miezul de nucă pe lângă faptul că îşi lasă uleiul aromat în ţuică, devine şi un bun pansament gastric. Până se fierbe ţuica cobori repede în beci şi scoţi un castron mare şi îndestulător cu murături asortate: gogonele, castraveţi, sfeclă, ţelină, morcov, varză, ardei.

4. Când toată carnea a fost pusă bine şi în urma porcului au mai rămas doar câteva găini gălăgioase, toţi cei merituoşi mănâncă pomana porcului şi bea câte o ceaşcă de ţuică fiartă. Nu mai intru în amănunte cum se face cu mujdeiul, mămăliga, murăturile şi carnea. Fiecare se descurcă astfel încât să fie bine.

Cam asta îmi aduc eu aminte despre pomana porcului mâncată în anii ’80 şi amintirea plăcută mă îndeamnă să mai încerc, târziu, câte o replică palidă a pomenii, chiar la două săptămâni sau la două decenii. Ca să încheiem pomana asta optimişti şi veseli, vă aştept să-mi spuneţi ce aţi ales: iubirea, bucatele sau pomenile?

Să fiţi bine!