Retete de mancaruri cu legume fara carne

Mazare Sote Servita cu Crutoane de Paine cu Unt

June 24, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum, de ceva timp, în pieţe a apărut mazărea nouă, este bine să nu ratăm momentul şi să ne bucurăm de gustul autentic şi prospeţimea acestei dicotiledonate. Între mazărea proaspătă şi cea conservată este o diferenţă semnificativă de gust şi calitate, aşa ca, cei ce apreciează această legumă, se pot bucura în această perioadă de mazăre prospătă. În restul anului, este recomandat a se folosi mazăre congelată fiind cea mai apropiată de gustul autentic. Mazărea este una din acele legume ce îşi găseşte împlinirea şi îşi prezintă zestrea de gust şi aromă în preparate şi mâncăruri simple. Oricât ai încerca să o faci vedetă de mâncăruri sofisticate sau bogate în ingrediente, mazărea refuză să fie părtaşă la “pretenţios”. Eu, într-o reţetă simplă de mazare sote sau în populara mâncare de mazăre, regăsesc gustul dulce şi îmbietor al acestei legume în toată plenitudinea sa.

Ingrediente necesare mazare sote:

500 gr mazăre proaspătă
1 morcov
1 ceapă
1 lingură de bulion dulce sau pastă de roşii
1 legătură mică de mărar
piper, sare
1 lingură unt, ulei

Crutoane din pâine

3 felii de pâine
50 gr unt

Curăţăm ceapa, o tocăm mărunt şi o punem la călit într-o tigaie cu o lingura de ulei. Tăiem rondele morcovul şi îl adăugăm peste ceapă. Dăm un praf de sare şi unul de piper. Când ceapa s-a călit adăugăm bulionul şi amestecă. Adăugăm mazărea şi un pahar cu apă călduţă sau, dacă avem, cu supă de legume. Lăsăm la foc încet să fiarbă mazărea. Când apa se evapora mai adăugăm. Gustăm şi când mazărea este gătită, în sensul că ne mulţumeşte textura (după cum preferă fiecare – mai fermă sau mai bine gătită) adăugăm o lingură de unt şi aromăm cu mărar proaspăt. Amestecăm mai lăsăm un minut şi oprim focul.

Într-o altă tigaie topim 50 de gr de unt şi adăugăm pâinea tăiată cubuleţe. Prăjim până ce pâinea absoarbe untul şi se rumeneşte. La fiecare porţie de mazare sote adăugăm aceste crutoane crocante. P.S. Dacă cumpăraţi mazăre de la piaţă, ca este în teacă sau boabe, gustaţi-o pentru a vă asigura că nu este mazăre furajeră. Mazărea bună este dulce pe când cea furajeră este fadă şi mai deloc dulce.

Să fiţi bine!

Pilaf de Orez cu Loboda Verde

May 25, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Integrarea diverselor verdeţuri locale în reţete populare, des preparate în bucătăria noastră, nu poate fi decât de bun augur pentru sănătatea noastră. Că este vorba de salată, spanac, dragavei, leurdă, lobodă sau ştevie, acestea îşi pot găsi locul şi se pot armoniza în diverse preparate, aducând acestora un plus de savoare şi de vitamină. De data aceasta, am preparat un pilaf de orez cu lobodă, contribuind astfel cu mult verde la un preparat simplu şi des întâlnit în bucătăria noastră. Că preparăm pilaf sau rissoto, oricare din verdeţurile enumerate mai sus este compatibilă cu orezul şi poate da o tuşă specială preparatului.

Ingrediente necesare pilaf de orez cu lobodă

150 gr orez
1 morcov
1 ceapă
1 fir ceapa verde
1 legătură pătrunjel
1 legătură lobodă verde
50 gr unt
supă de legume sau de pasăre
ulei de măsline, sare, piper

Curăţăm şi tocăm mărunt ceapa. Morcovul îl dăm pe răzătoarea mică. Încingem o lingură de ulei de măsline într-o tigaie şi călim ceapa şi morcovul ras. Dăm un praf de sare şi unul de piper măcinat. Când ceapa devine transparentă adăugăm orezul spălat în prealabil în apă rece. Amestecăm pentru ca uleiul să învelescă orezul şi călim totul 2 minute. Adăugăm un polonic de supă (putem folosi apă dacă nu avem supă) şi lăsăm ca orezul să absoarbă supa. Adăugăm al doilea polonic şi procedăm la fel. Continuăm până ce orezul devine pufos. Vom folosi o cantitate triplă de supă raportat la cantitatea de orez.

Dup ce orezul a absorbit aproape toată supa (deci să mai aibă puţină zeamă) îl gustăm şi dacă suntem mulţumiţi de textură şi gust, oprim focul. Adăugăm imediat untul, ceapa verde şi pătrunjelul, mărunţite, amestecăm şi punem un capac pe tigaie. Lăsăm 5 minute tigaia acoperită, ca orezul să absoarbă toată supa. Între timp spălăm frunzele de lobodă şi înlăturăm tulpinile de care sunt prinse. Ridicăm capacul la tigaie şi adăugăm frunzele de lobodă, amestecăm uşor ca acestea să fie încorporate în pilaful încă fierbinte. Repunem capacul şi mai lăsăm alte 5 minute să se rotunjescă gustul pilafului.

Eu am condimentat numai cu piper dar fiecare poate să opteze şi pentru alte condimente. De asemenea, dacă doriţi, puteţi completa şi cu alte legume, cum ar fi un ardei gras rosu sau ţelină, dar, obligatoriu, toate foarte mărunt tocate. Frunze de lobodă puteţi adăuga mai multe sau mai puţine, după cum consideraţi dar, eu recomand, mai multe, deoarece sunt bune şi vor da o notă specială pilafului. Sunt convins că o să vă placă acest pilaf de orez cu lobodă, foarte simplu de preparat. Dacă doriţi, îl puteţi asocia ca garnitură la diverse cărnuri. Eu i-am alocat ceva pulpe de raţă.

Să fiţi bine!

Salata Ruseasca. Salata A La Russe

April 13, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata rusească se aseamănă foarte mult cu salata de boeuf cu diferenţa că în reţeta de salata rusească nu găsim carne de vită sau altfel de carne. De asemenea, salata rusească suportă mai multă versatilitate în ce priveşte varietatea legumelor şi eventual a dressing-ului, drept pentru care se întâlnesc o multitudine de combinaţii şi reţete a la russe. Uneori, aceasta salată se poate întâlni sub numele de salată Olivier, după numele bucătarului belgian Lucien Olivier, propietar de restaurant în Moscova Imperiului Ţarist în 1860, şi creator al originalei salate ruseşti.

Necesar ingrediente salata ruseasca

3 cartofi
3 ouă
5-6 castraveţi acri
2 felii/bucăţi gogoşar acru
3 morcovi
300 gr mazăre
150 gr fasole verde
2 linguri de muştar
100 ml ulei de măsline
zeama de la o jumătate de lămâie
2-3 linguri de maioneză
sare

Pentru început tăiem cubuleţe castraveţii şi gogoşarul acru şi îi ăsăm deoparte să se scurgă. Fierbem cartofii în coajă şi, după ce se răcesc, îi curăţăm şi îi tăiem cubuleţe. De asemenea, fierbem morcovi şi îi tăiem cubuleţe. Într-un alt vas fierbem mazărea şi fasolea verde. Ouăle fierte bine se curăţă, se separă gălbenuşul de albuş. Albuşul se mărunţeşte cubuleţe. Legumele nu trebuie fierte excesiv pentru a nu rezulta un terci, ci trebuie să-şi păstreze din fermitate. Toate astfel tăiate şi bine scurse de apă se pun într-un bol încăpător.

Mie îmi place la salata ruseasca o mai mare bogăţie de legume şi culoare, motiv pentru care adaug gogoşarul roşu şi fasolea verde teci. Vă spun din experienţă ca această salată este foarte gustoasă şi dacă o preparăm cu diverse mixuri de legume congelate cum ar fi, de exemplu, cel mexican.

Într-un bol punem gălbenuşurile fierte şi le zdrobim bine cu o furculiţă (sau le trecem printr-o sită). Adăugăm muştarul şi ulei, puţin câte puţin, frecându-le, ca şi la maioneză, cu o lingură de lemn până ce se omogenizează bine. Dăm un praf de sare şi subţiem acest dressing cu zeama de lămăie. Chiar dacă se aseamănă cu maioneza, acest dressing este mai mult un sos în care gustul de muştar se identifică bine. Eu obişnuiesc să adaug la acest sos o lingură bună de maioneză clasică, prin urmare am maioneză şi în salată, nu numai deasupra, ca ornament.

Punem dresingul peste legumele tăiate şi amestecăm bine, ca sosul să învăluie în întregime legumele. Lăsăm salata 10-15 minute, să-şi facă sosul treaba şi să se maturizeze gustul. În final, o putem aşeza pe un platou şi orna cu maioneză.

Dacă vreţi o şi mai mare diversitate, puteţi folosi această salată rusească să umpleţi roşii sau rulouri de şuncă presată. De asemenea, este foarte bună în asociere cu peştele afumat.

Să fiţi bine!

Vinete cu usturoi si rosii, rumenite la cuptor

August 15, 2015 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Rețeta de vinete cu usturoi și roșii asigură o întâlnire gustoasă cu un trio a cărui armonie culinară, bine probată în timp, nu poate fi contestată de nici un chițibușar de bucătărie. Deși această combinație a fost supusă la diverse tehnici de preparare, deși a suportat contribuții estetice și de design sau chiar, de multe ori, adăugiri de ingrediente, ea a rămas un suport pentru gust delicios și savoare. Rețetă ce suportă diverse abordări, această gustare păstrează constantă simplitatea și facilitatea preparării. Săptămâna aceasta am preparat-o de două ori. Un motiv ar fi că prima dată nu prea a rămas suficient în tigaie pentru mine (după ce s-au ocupat fetele de ea) pentru a mă declara îndestulat și al doilea motiv ar fi că am dorit să o prepar în două moduri: cu vinete prăjite și cu rondele de vinete neprăjite. Categoric, recomand varianta cu vinete prăjite ca fiind cea mai gustoasă.

Ingrediente vinete cu usturoi și roșii:

2 vinete
1-1,2 kg roșii
1 ardei roșu kapia
2 căpățâni de usturoi – românesc, adică mai blând la gust
1 ardei semi-iute
1 legătură pătrunjel
3-4 frunze de busuioc
piper, sare
ulei

Încingem o tigaie cu ulei, tăiem vinetele rondele groase de cca. 1 cm și le rumenim pe ambele părți. Vom face operațiunea în două tranșe pentru că nu au loc într-o singură tigaie, decât dacă aveți una foarte mare. După cum probabil știți, rondelele de vinete vor absorbi uleiul din tigaie ceea ce este firesc și nu afectează rețeta noastră, mai ales că uleiul ăsta ne va fi util mai târziu. Dacă am pus puțin ulei și a fost absorbit tot, mai adăugăm oleacă, să aibă vinetele în ce să se prăjească. Procedăm la fel și cu a doua tranșă de vinete. Pe măsură ce se rumenesc pe o față, le întoarcem, și în final scoatem feliile rumenite într-un bol. Nu are rost să aplicăm tehnica aia – despre care probabil ați citit ici-colo – care recomandă sărarea feliilor și lăsarea lor o jumătate de oră să se elimine amăreală. Pierdere de timp cu efecte insesizabile.

Cât timp se rumenesc vinetele în tigaie, punem roșiile într-o oală și le acoperim cu apă. Punem oala pe foc și o lăsăm 5-10 minute până observăm că începe să plesnească ici-colo coaja la roșii. Luăm oala de pe foc și scoatem roșiile cu paleta pe o farfurie. Le lăsăm să se răcească, timp în care pe ochiul de aragaz eliberat punem grill-ul și coacem ardeiul kapia.

Curățăm roșiile de coajă și le tăiem felii. Într-o tigaie încăpătoare (care poate fi băgată la cuptor, deci atenție la materialul din care este făcută coada tigăii) sau într-o cratiță, așezăm un pat de rondele de roșii decojite, din jumătate din cantitatea de roșii. Dăm roșiilor un praf de sare și unul de piper proaspăt măcinat. Peste patul de roșii așezăm feliile de vinete prăjite, formând un al doilea strat. Lăsăm preparatul în acestă fază și lucrăm la mujdei.

Curățăm usturoiul, îl zdobim cu presa și îl punem într-un bol. Tocăm mărunt pătrunjelul și busuiocul și le punem în bol peste usturoi. Ardeiul kapia copt îl curățim de coaja arsă și îl tocăm cât de mărunt din cuțit. De asemenea, îl punem în bol. Ardeiul iute îl tocăm la fel de mărunt și îl punem peste usturoi. Adăugăm un strop de apă și amestecăm aceste cinci ingrediente: usturoi, pătrunjel, busuioc, ardei kapia tocat, ardei iute tocat. Funcție de preferințe busuiocul și ardeiul iute pot fi înlăturate. Mie îmi place aroma dată de câteva frunze de busuioc și o tentă de puțin iute, nu foarte mult, ci cât să piște puțin, pentru înviorare. Acest mujdei improvizat îl împrăștiem uniform, cu o lingură, peste rondelele de vinete.

În ultimă fază, din jumătatea de roșii rămasă, formăm un ultim strat de rondele. Mai dăm puțină sare deasupra roșiilor. Astfel cratița pregătită, o dăm la cuptor pentru 30-45 de minute sau chiar mai multișor, până scade. Probabil ați observat ca nu am mai adăugat ulei în cratiță și asta datorită faptului că feliile de vinete, prin prăjire, au suficient ulei încorporat, care își va face datoria de liant.

Mâncarea asta de vinete cu usturoi și roșii poate fi servită la masă, imediat ce o scoți din cuptor, adică caldă, dar recomandarea mea este să o încercați rece, pentru că s-ar putea să vă placă mai mult. No, amu, vă doresc poftă mare!

Să fiți bine!

Raci Oltenesti Pe Orez. Rumeniti La Cuptor

March 17, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ardeiul de raci (un fel de kapia mai micuță și mai subțire în carne) înșirat pe sfoară și uscat toamna la streașina casei, este ingredient de iarnă în bucătăria oltenească, folosit la saramuri, sarmale, iahnii sau fasole batută dar și la unele mâncăruri mai exotice, bazate strict pe acest ardei uscat. Dintre acestea, am prezentat ciorba de raci oltenească și raci umpluți în sos, urmând ca de data asta să preparăm raci oltenesti pe orez, rumeniți la cuptor. În genere, mâncărurile bazate pe raci erau soluții pentru perioadele de post, dar racul ca atare era prezent mai toată iarna la masa olteanului, când, copt pe vatră, aroma casa și mâncarea.

Necesar raci oltenesti pe orez:

5-6 până la 10 păstăi de raci, după mărimea tăvii și nr. porțiilor
1 cană orez
2 cepe
1 fir praz
1 ardei gras
1 pahar mic de bulion
făină
piper, sare
ulei

Preparare

Pentru început, tăiem cotoarele la raci, scoatem semințele și îi punem într-un vas cu apă călduță, să se înmoaie. Îi crestăm puțin la vârf, să nu iese rântașul din ei în momentul preparării.

Curățăm ceapa și o tocăm mărunt. Încingem o tigaie, cu o lingură de ulei, și călim puțin ceapa. Peste ceapă adăugăm bulionul. Amestecăm, mai lăsăm un minut să se prăjească și adăugăm o cană de apă călduță. Dăm un praf de sare și puțin piper proaspăt măcinat. Presărăm ușor făină și amestecăm până se încorporează toată și se formează rântașul. Apreciem cantitatea de rântaș astfel încât să fie suficientă pentru umplerea racilor. Finalizăm rântașul amestecând bine, la final, câteva minute – asemănător cu preparatul mămăligii – pentru a se găti bine făina.

Într-o tavă sau cratiță, rumenim cea de-a doua ceapă și prazul tăiat rondele. Adăugăm 2 linguri de bulion, ardeiul tăiat cuburi sau julien și orezul. Dăm un praf de sare și puțin piper, și le mai călim pe toate, la foc mic, pentru 2-3 minute după care tragem cratița deoparte. Scoatem raci din apă și îi lăsăm să se scurgă puțin. Folosindu-ne de o linguriță, umplem racii cu rântașul pregătit mai înainte. Așezăm raci umpluți în tavă, pe călitura de orez și legume. Punem apă călduță sau supă de legume, ceva mai mult decât dublul cantității de orez (adică peste două căni). Dăm tava la cuptor, până ce se gătește orezul și se rumenesc raci. Gustăm și dacă orezul nu este pufos, pe gustul nostru, mai punem adăuga puțină supă. Asta-i tot!

Să fiți bine!

Plachie de Praz cu Ciuperci

December 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum suntem în post, încerc să-i sprijin pe cei ce au puterea de a ține post – eu fiind, de cele mai multe ori, neputincios în treaba asta – și să le ofer spre încercare o plachie de praz cu ciuperci, cu măsline și sos de roșii. Mă refer la cei ce fac încercarea de a se curăța prin post atât trupește, prin ușurarea și echilibrarea organismului, cât și sufletește, luptând să înlăture pornirile de lăcomie, clevetire, invidie, fățărnicie, îngâmfare și egoism (toți suntem supuși greșelii ci nu sus-puși), și totodată să ridice spre ceilalți ceva mai multă iubire și iertare, cele două esențe cuprinse și manifestate în stare pură de Cel pe care îl sărbătorim în această lună, Isus. De obicei, evit să fac discuții pe teme religioase, pentru a nu cădea în fățărnicie și pentru că nu religia mă preocupă ci credința. Încă odată, ca și în alte perioade de post, obiceiul de a căuta prin magazine prăjituri de post, salam de post, pateu de post și alte fripturi de post, capătă vigoare în numele așa zisei credințe. Acest obicei m-a împins să abordez, pe scurt, tema. Ei bine, trebuie spus, că postul nu este o chestiune obligatorie peste bătrânețea și sănătatea omului (mai ales), peste voința slabă și puțina tărie în credință, astfel încât să aluneci pe panta minciuni și a fariseului care spală blidul pe dinafară și lasă mizeria în interior. Un om care alege să mănânce în fiecare zi carne în perioada postului poate fi mai cinstit în neputința lui decât unul care alege să mimeze postul cu fripturi de post și să fie, astfel, necinstit în așa zisa lui credință. Postul nu este o chestiune care trebuie bifată, ca fiind făcută, așa cum credința nu este o afacere de duminică. Când alegi să ții postul cu prăjituri de post, mezeluri de post și alte asemenea prostii, alegi de fapt să cosmetizezi credința strâmbă și lăcomia în raport cu fructul oprit. La fel falsezi și când, cu vigoare, te abții de la mâncăruri în post, și tot cu vigoare, în același timp, judeci pe alții, bârfești, invidiezi vecinul pentru mașină și nevastă sau te înghesui în grămada dezorganizată de la intrarea în supermarket-ul cu tigăi 3 in 1-a. Închid această paranteză despre post, scrisă fără intenție de verdict, și revin la ce ne mână-n luptă la coada tigăii, respectiv la valorificarea (iarăși) a prazului autohton într-o plachie de praz cu alte cele.

Necesar plachie de praz

patru fire de praz trupeșe și de înaltă ținută
500 gr ciuperci champignon
150-200 măsline fără sâmburi, rondele
2 cepe
o ceașcă de bulion
3-4 căței de usturoi
3-4 roșii
piper, boia, cimbru, sare
ulei

Preparare

1. Grijim și curățăm prazul de mustăți și de eventuala foaie urâtă și îl tăiem bucăți de 2-3 cm lungime. Încingem o tigaie cu puțin ulei și rumenim bucățile de praz până ce se îmbujorează oleacă. Scoatem prazul rumenit pe o farfurie și îl lăsăm în așteptare.

2. Tăiem ciupercile mai mare, jumătăți sau sferturi. Le rumenim în tigaie până ce capătă culoare. Cum obținem culoarea aceea frumoasă, evitând să se înnegrească, am explicat la ciuperci sote. Asezonăm cu piper proaspăt măcinat.

3. Tăiem, cât de mărunt, cepele și le călim. Când a devenit ceapa sticloasă adăugăm bulionul, un praf de boia și puțin cimbru. Lăsăm să bolborosească puțin și adăugăm rondelele de măsline. Punem un strop de apă și lăsăm 4-5 minute pe foc mic. Gustăm și funcție de cât de sărate sunt măslinele, mai potrivim sau nu de sare. Oprim focul.

4. Într-un vas ceramic, tavă sau cratiță punem prazul și ciupercile și le amestecăm ușor să fie bine distribuite. Cu ajutorul unei linguri, repartizăm uniform sosul cu măsline peste amestecul de praz și ciuperci. Curățăm cățeii de usturoi, îi tăiem felii subțiri și le punem peste sos.

5. Tăiem roșiile felii și tapăm, bine rânduit, toată mâncarea. După voință, rândul de roșii poate fi chiar dublat pentru o prezență mai generoasă a roșiilor. Odată încheiată lucrarea, introducem vasul în cuptorul încins și îl lăsăm până ce roșiile se gătesc și rumenesc. La final, fiecare poate aroma cu ce ierburi dorește, dacă dorește. No, asta-i rețeta de plachie de praz ce v-o propun spre încercare!

Să fiți bine!