Retete cu branza

Dovlecei Umpluti cu Ciuperci, Orez şi Branza

July 4, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă iniţial, în vremea când eram mai fraged, dovleceii mă lăsau oarecum indiferent, cu excepţia tradiţionalei salate cu usturoi şi oţet, astăzi, după ce, în timp, am exersat pe această legumă mai multă diversitate şi imaginaţie, concluzionez ca aceştia au mult mai mult de oferit în bucătărie. După ce dovleceii umpluţi cu carne mi-au plăcut nu numai mie, dar şi celor care s-au mai intersectat cu ei, reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci, vine să confirme că acestei legume îi stă bine (şi) umplută. Contrastul dintre umplutura dulceagă şi brânza mai sărată împlineşte gustul şi îi dă o identitate aparte.

Necesar reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci

3 dovlecei ( pentru 6 porţii)
6-7 ciuperci
1 ceapă
3 linguri de orez
2 roşii
1 legătură pătrunjel
brânză telemea
piper, sare
ulei

Pentru sos

2 roşii
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
sare, piper

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem jumătăţi, pe lungime.

Punem o oală cu apă şi o lingură de sare, pe aragaz, la fiert, şi când apa este fierbinte opărim-fierbem dovlecei 3 minute în apa clocotită. Scoatem dovleceii şi îi lăsăm într-o strecurătoare mare, să se răcească şi să se scurgă apa. După ce s-au răcit, cu o lingură, scobim miezul jumătăţilor de dovlecei, lăsând spre coajă max. 1 cm grosime.

2. Tăiem mărunt ceapa şi o punem la călit într-o tigaie încinsă. Când ceapa a devenit transparentă, adăugăm ciupercile mărunţite. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi adăugăm şi pătrunjel tocat. Călim până ce se pătrund ciupercile.

3. Decojim roşiile şi le tăiem cubuleţe mărunte. Amestecăm şi lăsăm să-şi lase roşiile sucul.

Adăugăm orezul spălat şi o ceşcuţă de apă fierbinte. Amestecăm, lăsăm pe foc mic să bolborosească încet şi să se umfle orezul.

4. Umplem dovleceii cu această compoziţie şi îi arânjăm, unul lângă altul, într-o tava unsă cu ulei.

Dăm brânza pe răzătoare şi o presărăm pe dovlecei. Se poate folosi şi caşcaval, ce se va topi frumos peste compoziţie. Eu prefer o brânză bună de oaie, care să contrasteze cu dulceaţa compoziţiei. Pentru doritori, dacă renunţăm la brânză, obţinem o mâncare de post.

Încingem cuptorul şi dăm tava la cuptor pentru cca. 20 de minute.

5. Decojim celelalte două roşii şi le tăiem cubuleţe. Tăiem foarte mărunt ceapa. Punem ceapa la călit, adăugăm roşiile, dăm sare şi piper. Lăsăm pe foc încet până ce se omogenizează şi se formează sosul. La final, adăugăm căţeii de usturoi daţi pe răzătoare.

Când mâncăm dovleceii umpluţi, punem peste ei acest sos, uşor usturoiat. Sosul nu este obligatoriu, cine doreşte poate renunţa la el, dar eu îi prefer aşa.

Să fiţi bine!

Cartofi Noi cu Marar si Branza Telemea

May 28, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Un platou mare cu cartofi noi cu marar şi branză rasă, aşezat în mijlocul mesei pentru a se servi fiecare, poate constitui o garnitura excelentă, apreciată lângă orice fel de carne. Am încredere că sunt suficiente argumente în favoarea gustului şi prezentării unor cartofi noi rumeni, aromaţi cu cimbru şi mărar, peste care s-a topit brânza şi care s-au asezonat cu ceapă sau usturoi verde. Se prepară foarte simplu şi aduşi la masă aburind, vor fi un deliciu pentru meseni.

Necesar cartofi noi cu marar si branza

1 kg cartofi noi micuţi
300 gr brânză telemea
1 legătură mărar proaspăt
2 fire de usturoi sau ceapă verde
cimbru uscat, piper, sare
ulei

Preparare

1. Spălăm bine cartofii. Este bine ca aceştia să fie proaspeţi şi cum sunt noi, coaja nu este obligatoriu a fi curăţată. Spălarea este suficientă şi prin coacere, coaja va deveni crocantă. Dacă consideraţi necesară, din diverse motive, curăţarea cartofilor, o puteţi face. Îi punem într-o tavă, punem 2-3 linguri de ulei şi presărăm peste ei sare, cimbru şi piper. Îi amestecăm cu mâna să-i cuprindă uleiul şi condimentele.

Băgăm tava la cuptor să se coacă cartofii. Din când în când, deschidem cuptorul şi agităm puţin tava să ma răscolim oleacă cartofii. Când sunt rumeniţi, îi încercăm cu o furculiţă dacă s-au pătruns şi au devenit pufoşi.

2. Scoatem cartofii pe un platou sau farfurie mai largă şi presărăm peste ei mărarul tocat. Răzuim peste ei brânza telemea. Tăiem rondele usturoiul sau ceapa verde şi presărăm rondele peste brânză. Cartofii trebuie să fie fierbinţi când răzuim brânza pentru ca aceasta să se topească.

Se acoperă farfuria cu cartofii fierbinţi cu o alta farfurie pentru a ajuta branza să se topescă. Serviti pe post de garnintură sau ca o gustare, aceşti cartofi noi cu marar si branză se mănâncă şi sunt delicioşi calzi.

Să fiţi bine!

Tarta cu spanac. Cu niţică brânză şi ouă

May 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Plouă întruna! Efectele acestor ploi continue sunt multiple şi de tot felul, unele rele, altele bune! Unul din aceste efecte se manifestă în grădină prin faptul că flora, spontana sau nu, începe să-şi facă de cap şi să te inunde cu salată, spanac, dragavei, lobodă, pătrunjel sau usturoi verde uriaş. Asta, în cazul în care ai muncit cât de cât prin grădină, pentru că în celălalt caz, nu-ţi rămâne decât să te plimbi, cu mintea plină de metafore, prin lanul de ştir şi rostopască. Acestea fiind în fapt condiţiile, primesc un telefon din satul copilăriei, de la părinţi, care mă întreabă: Mă băiete, tu nu vrei un sac de spanac, salată şi alte cele? Dacă nu vrei, să spui! Că le dau la răţişoare şi la curci. Răspunsul meu a fost – Bine, trimite! Astfel, prin mijloace întru totul ortodoxe, m-am chivernisit cu atâta spanac încât mă simpt copleşit de dilema valorificării lui culinare. Cam asta este povestea al cărui rezultat, printre altele, este tarta cu spanac.

Necesar tarta cu spanac

800 – 1 kg spanac
6 ouă
300 gr brânză telemea de vacă sau oaie
5-6 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
sare, piper
făină
ulei

Preparare

1. Pregătim un aluat, o compoziţie asemeni celei pentru clătite, dar ceva mai groasă din două ouă, apă, sare, făină şi puţin ulei. Amestecăm să se omogenizeze şi o lăsăm deoparte, să aştepte.

2. Curăţăm spanacul de codiţe, îl spălăm şi îl scurgem bine de apă. Îl tocăm potrivit, după cum se vede în fotografie, ca pentru o salată. Îl punem într-un vas mai mare şi îi dăm un praf de sare.

3. Tocăm marunt pătrunjelul, mărarul, ceapa şi usturoiul verde şi le punem în vasul cu spanac.

Brânza telemea o răzuim peste verdeţuri. De asemenea, spargem 3 ouă, le bătem şi le punem în vas. Dăm un praf de piper şi amestecăm cu mâna spanacul, verdeţurile, brânza şi ouăle.

4. Ungem cu ulei o tavă potrivită pentru cantitatea noastră de amestec şi turnăm aluat cât să acopere fundul tăvii.

Peste acest aluat punem, cu ajutorul unei linguri, compoziţia cu spanac şi nivelăm uşor cu lingura.

Ne-a rămas mai mult de jumătate aluat, aşa că îl punem deasupra spanacului într-un mod cât de cât uniform. Gălbenuşul celui de-al 6-lea ou îl bătem şi îl punem ici-colo peste tartă să ajute la o rumenire frumoasă.

Băgăm tava la cuptor pentru 40-50 de minute. Verificăm când este rumenită tarta şi o scoatem de la cuptor. Este foarte bună şi caldă şi rece.

Funcţie de preferinţă, folosind acest mod de preparare, puteţi adăuga şi alte verzituri, mai multe ouă, alte condimente şi arome, cascaval, ou bătut cu smântână. Reuşită garantată.

Să fiţi bine!

Papanasi cu dulceaţă şi smântână

January 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă internetul este plin de reţete de papanasi mi-am propus, din respect pentru bucătaria noastră, uneori nedrept minimalizată, să trec prin toate reţetele de dulciuri tradiţionale româneşti. Aşa cred eu că este bine, să te bucuri şi să cauţi să apreciezi ce este în bucătăria ta, după care să îndrepţi privirea spre bucătăria vecinului şi să-ţi globalizezi tigaia. Şi din asta derivă, printre multe altele, participarea la o identitate, de care uneori prea repede şi uşor ne lepădăm, uitând să consolidăm şi să apărăm ce-am primit ca zestre. Spun asta, pentru că încercând să cunosc mai multe despre istoria papanaşilor am gasit pe, probabil, cel mai mare site culinar al nostru, o scriere de-a dreptul prostească care, sub titlul Legenda papanaşilor, încearcă să strecoare o porţie de papanaşi într-o legendă daneză. Am arătat, pentru că aşa este drept, de mai multe ori pe acest site, urmele bucătăriei turceşti, a celei ruseşti sau austro-ungare, în reţete ce, cu timpul, au înflorit în bucătăria noastră. Asta este normalitatea culinară în mai toate bucătăriile lumii şi ar fi ridicol să credem (şi totuşi unii cred) că există peste tot bucătării de o alchimie pură în timp ce a noastră-i de împrumut. Totuşi, să ajungi să treci gaura de la papanaşul moldovenesc în dreptul creativităţii daneze este certamente un lucru de sminteală slugarnică ce anulează identitatea dincolo de nivel personal. Danezii or fi inventat gaura din gogoaşa lor, căci gaura din papanaşul moldovenesc sigur este inventată de un moldovean. Şi eu care credeam că vorba aia despre gaura de la covrig este o glumă!

Necesar reteta de papanasi

500 gr. brânză dulce de vacă
3 linguri de faină
2 linguri de gris
2 ouă
100 gr zahăr
2 pliculeţe zahăr vanilat
o mână de stafide
un sfert de linguriţă bicarbonat de sodiu
smântână
dulceaţă

Preparare:

1. Într-un vas punem branza de vacă, zahărul, bicarbonatul de sodiu, zahărul vanilat, stafidele şi ouăle. Le amestecăm bine până se omogenizează. Branza de vacă trebuie să fie cât mai bine scursă. O frământăm-fărămiţăm bine înainte şi o lăsăm să se scurgă, dacă este cazul. Ca o paranteză, v-aţi întrebat vreodată cum este corect spus: branza de vaci sau branza de vacă? Ţăranul care are o singură vacă în gospodărie ce îi dă laptele din care face branza, cum îi spune brânzei, de vacă sau de vaci? De ce în unele magazine brânza la calup, la bucată, este de vacă iar brânzica dulce, bulgăraşi, este de vaci?

Să ne întoarcem la papanasi, să adăugăm făina şi grisul şi să amestecăm bine. Combinaţia făină-gris nu este obligatorie, putând fi preparat aluatul numai cu făină sau numai cu gris. În orice caz, dacă, după ce punem făina şi grisul, observăm că aluatul nu este foarte consistent (din motive de brânză îmbibată cu zer) putem să mai completăm cu făină până avem un aluat suficient de tare. Eu prefer, după ce prepar aluatul, să îl las 30 de minute la frigider să se răcească bine. Astfel, odihnit şi răcit bine, aluatul devine mai uşor modelabil.

2. Cu mâna pudrată cu făină, preparăm din aluat gogoşi cu o gaură în mijloc şi gogoşele bile, la fel ca cele din fotografie. Pentru fiecare gogoaşă câte o bilă, un moţ pentru papanaş. Într-o tigaie punem ceva mai mult ulei (papanaşi cam trebuie să plutească în baie de ulei) şi rumenim perechile de gogoşi şi bile ce împreună vor împlini atingerea obiectivului nostru. După ce le rumenim bine pe ambele părţi, scoatem gogoşelele pe o farfurie cu prosop de hârtie, să absoarbă uleiul în exces.

3. Montăm papanaşii în felul următor:

– aşezăm gogoaşa cu gaură pe farfurie şi punem o linguriţă de dulceaţă în gogoaşă;

– montăm peste dulceaţă, în mijloc, moţul cel rotund

– punem cu o lingură smântănă. peste papanaş. Smântâna o bătem bine înainte, să devină mai fluidă şi să nu aibă cocoloaşe.
– peste smântână, adăugăm dulceaţă sau, dacă preferaţi, puteţi folosi diverse toppinguri

Eu îi prefer cu smântână şi dulceaţă din abundenţă, dar fiecare îşi împodobeşte papanaşul cum doreşte. De asemenea, îmi plac stafidele în papanasi, dar dacă nu le agreaţi le puteţi tăia de pe listă. Denumirea de papanaşi vine din latinescul papa care înseamnă mâncare pentru copii şi prin urmare vă doresc, de câte ori mâncaţi papanaşi, să redeveniţi copii şi să trăiţi aceeaşi bucurie.

Să fiţi bine!

Mamaliga pe Paturi. Felu’ Unu

September 17, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Câţi ciobani atâtea ceaune pline cu felurite pături de mămăligă, de brânzeturi şi afumături, de cârnaţi şi alte copturi. Mai că fiecare stână îşi are propiul obicei şi fiecare cioban îşi dă obolul de brânzeturi şi cărnuri, aşezându-l între mămăligi, în tuci, sub numele de mamaliga pe paturi. Este iluzoriu să încerci a argumenta că ne vom ridica cu o mamaliga pe paturi preparată la bloc la înălţimea şi rotunjirea finală a odorului ciobănesc cu nerv primitiv, realizat la ceaun ars, cu miros de fum de cetină, dar asta nu ne împiedică să fim nişte cinstiţi şi pofticioşi epigoni ai mămăligii, brânzei şi afumăturii, ai spectaculoaselor mâncăruri aflate la stânele purtate de munţii noştri. În timp, din stână în stână, vom drege mamaliga pe paturi în diferite feluri.

Necesar reteta mamaliga pe paturi ( sau în paturi):

500 gr mălai
500 gr brânza dulce, sărată, de oaie sau vacă după cum poftim
400 gr smântână
100 gr unt
300 gr afumătură – muşchi, kaiser, şunculiţă, ceafă afumată, pastramă afumată – cărnoasă dar şi cu ceva slană, grăsime
4-5 ouă
1 ceapă mare
3-4 linguri cu pastă de roşii
ulei, sare, boia, piper, cimbru

Preparare:

1. Tăiem îmbucături, franjuri sau cubuleţe, afumătura. Eu am combinat muşchi afumat cu şuncă ( slană, clisă) ţărănească afumată. Curăţăm, tăiem ceapa şi o punem la călit într-o tigaie cu 2 linguri de ulei. Când ceapa este bine înfierbântată şi începe să devină sticloasă, adăugăm afumătura. Mai păstrăm cam o treime din afumătură, pentru mai târziu. Punem o linguriţă boia, un praf de piper, cimbru frecat în mâini şi niscai sare. Amestecăm şi lăsăm să se călească 2-3 minute. În final adăugăm pasta de roşii şi mai lăsăm, la fel, 2-3 minute să se lege totul armonios. Luăm tigaie de pe foc şi lăsăm călitura să-şi aştepte rândul, până-i gata mămăliga.

2. Facem o mămăligă nici prea vârtoasă, dar nici plăpândă şi molatică rău, ci potrivită cât să o putem modela ce şi ce cât este caldă. Despre cum facem mămăliga, dacă sunt doritori care încă nu s-au iniţiat în mânuirea mămăligăului ( mestecău, brucelnic, făcăleţ, tocănău) am scris câte ceva aici.

3. Într-un ceaun, vas roman, tavă mai înaltă, cratiţă, al cărui fund îl ungem cu unt punem un prin strat de mămăligă de 1,5-2 cm grosime. Urmează un strat de brânză şi smântână ( folosim puţin peste jumătate din brânză şi smântănă, păstrând restul pentru ultimul strat). Dacă brănza este mai tare, o dăm pe răzătoare şi o amestecăm cu smântâna. Dacă este mai moale, o fărâmiţăm cu furculiţa şi o omogenizăm cu smântăna. Procedura asta cu amestecatul nu este obligatorie ( o prefer că se uniformizează şi întinde mai bine peste stratul de mămăligă), se poate presăra separat brânză fărâmiţată şi turna smăntână peste ea.

Peste acest strat întindem o altă pătură de mămăligă. Peste cel de-al doilea strat de mămăligă uniformizăm călitura cu afumătură pe care, bineînţeles, o acoperim cu o altă pătură de mămăligă.

Peste acest ultim strat de mămăligă adăugăm ce a mai rămas din brânză şi smântână. Facem cu dosul lingurii 4-5 lăcaşuri (vezi foto) pentru a pune ouăle mai târziu, să nu se împrăştie aiurea pe mămăligă. Presărăm uniform ce nu am călit şi am păstrat din afumătură. Tăiem untul bucăţele şi îl punem pe deasupra, să pătrundă, când va da de căldura cuptorului, în straturile lucrării noastre.

4. Dăm vasul cu capac pe el, la cuptor încins, la foc mai încet, pentru 45-60 de minute. În ultimele 10 minute, scoatem vasul, punem ouăle ochiuri în lăcaşurile formate cu dosul lingurii şi băgăm din nou la cuptor, fără capac. Este gata în scurt timp, când ouăle sunt coapte. Se mănâncă cu o acritură lângă, un castravete murat, un gogoşar, o gogonea. Puteţi folosi orice fel de brânzeturi: telemea, caşcaval, branză de burduf, brânză dulce, caş, urdă.

Să fiţi bine!

Sfecla Rosie si Branza cu Hrean

September 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă tot avem, din primăvară până-n toamnă, pieţele pline cu variate şi nu puţine legume autohtone, este păcat să nu le trecem pe toate prin farfurie, spre bunăstarea şi sănătatea noastră. Avem totuşi un pământ, spre deosebire de alte naţii, ce ne acordă un satisfăcător privilegiu de rod, ce ne permite vaste posibilităţi de abordare prin bucătărie a tigăii , numai chef de coada ei să ai. Încerc să trec prin paleta de legume cu reţete mai noi sau mai vechi, cu încropiri de moment sau cu găteli mai abitir muncite, care să valorifice o cât mai largă paletă de nutrienţi chiar dacă unele legume sunt mai greu receptate, nefiind tradiţional şi cu aplecare consumate. De exemplu, încerc să introduc cu insistenţă în meniul casei şi să-i dau constanţă consumului de sfeclă roşie, legumă care de obicei, şi în special pentru copii, nu este prea atractivă. Aşa că pun sfecla roşie în borş, o fac salata marocana, o pun în risotto, o trag la tigaie sau o fac salată de crudităţi, numai să o aduc în atenţie, să-i cultiv gustul, pentru că este valoroasă prin propietăţile ei nutriţionale. Azi am apropiat sfecla rosie si branza cu hrean, să se susţină reciproc pe feliile de pâine prăjită. Un fel de bruschette cu sfecla roşie…

Necesar sfecla rosie si branza cu hrean:

2 sfecle roşii medii
300-400 branză dulce
3-4 linguri de smântână
2 linguriţe de hrean făcut în casă sau mai multe din cel cumpărat, mult mai lipsit de tărie
1 pumn de capere – opţional, ca să vă iau drumul din picioare, dacă nu aveţi prin casă
oţet, sare

Preparare:

1. Spălăm sfecla rosie, îi tăiem frunzele (pe care le putem face mâncare sau salată) şi o punem la fiert în apă cu 3-4 linguri de oţet din vin. Nu este necesar să-i curăţăm coaja deoarece se curăţă foarte uşor după fierbere.

2. Punem brânza dulce într-un bol, adăugăm smântănă şi hrean şi amestecăm bine cu o lingură de lemn să devină cremoasă, tartinabilă. Eu prefer brânza dulce, dar cred că este ok şi branza puţin sarată, ce dată pe răzătoare şi frecată cu smântănă capătă cremozitate. Hrean se adaugă după gust şi preferinţa fiecăruia, mai mult sau mai puţin.

3. Încercăm sfecla cu o furculiţă şi când este fiartă o scoatem pe tocător, o lăsăm să se răcească, îi curăţăm coaja şi o tăiem julienne sau cubuleţe. Sfecla va avea gust acrişor, de la oţet.

4. Prăjim felii de pâine pe grill, le ungem cu brânza cremoasă, punem peste brânză sfeclă mărunţită şi capere.

Rezultă o gustare excelentă şi zic că aliate, pentru sprijin şi completare reciprocă, de ex. cu bruschette cu ciuperci, fac bine la orice musafir.

Să fiţi bine!