Ingrediente

Musaca de Varza Murata cu Carne Tocata si Orez

April 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Musaca de varza murata, o mâncare din sud vestul Olteniei ce se aseamănă cu mult mai cunoscuta varza a la Cluj sau cu sarmalele împrăştiate. Diferenţa consta în faptul că este prezent ardeiului gras, lipseşte smântâna în faza de preparare şi carnea folosită este tocată mărunt din cuţit. Rezultantă a imaginaţiei şi spiritului practic al bunicilor noştri, mâncarea asta este inspirată, pe de o parte, de cunoscuta musaca de cartofi şi pe de altă parte, de sarmalele tradiţionale. Aceasta musaca de varza murata se mănâncă, cu onestitate tradiţională, cu mămăligă şi cu ardei iute murat. Este gustoasă, rustică şi se însoţeşte cu vin roşu, uşor şi tineresc.

Necesar musaca de varza murata

- 500 gr carne porc
- 2 verze murate potrivite
- 200 gr orez
- 2 cepe
- 4 ardei gras sau kapia
- 4 roşii
- 3 linguri de bulion sau roşii decojite cuburi
- 1 legătură pătrunjel
- 1 cană supă de carne

<li>cimbru, piper, boia de ardei, foi de dafin, sare, ulei

Preparare:

1. Se toacă carnea din cuţit cât mai mărunt. Se pune la călit pentru 3-4 minute, împreună cu ceapa tocată, în 2-3 linguri de ulei. Se aromează şi condimenteză cu o crenguţă de cimbru verde sau cimbru uscat fărâmiţat împreună cu un praf de piper măcinat şi o linguriţă de boia. După ce s-au călit, se adaugă un pahar cu apă să se înăbuşe.

2. Se fierbe orezul al dente, două măsuri de apă la una de orez. Se pune orezul împreună cu 3 linguri de roşii decojite cuburi peste carne şi ceapă. Se amestecă şi se omogenizează un minut, pe foc.

3. Se taie un ardei cubuleţe, se toacă jumătate din pătrunjelul verde, se pun în călitură şi se amestecă. Se potriveşte de sare, după gust.

4. Varza murată se spală în apă rece şi se toacă mărunt, fideluţă. Dacă varza este prea sărată se ţine la desărat, 2 ore în apă rece. Se păstrează 4-5 foi de varză întregi.

5. Pe fundul cratiţei sau vasului roman se aşează un strat de varză tocată cu ardei gras tăiat, o lingură de bulion şi condimente: 2 foi de dafin, piper, boabe, cimbru. Se mai pun şi 2 linguri de ulei.

6. Peste varză se pune un strat de carne cu orez, ardei, roşii. Urmează din nou un strat de varză, un al doilea strat de carne şi se încheie totul cu varză.

7. Se căpăceşte totul cu felii de roşii şi ardei taiat mai mare, se aromează cu cealaltă jumătate de pătrunjel verde. Se condimentează iarăşi cu piper boabe, cimbru şi 2 frunze de dafin. Se acoperă totul cu foile de varză întregi.

8. Se pune o cană de supă sau, în lipsă, apă călduţă. Se pune capac pe cratiţă şi se bagă la cuptor pentru cca. o oră. Se ia capacul ultimele 10 minute, sa se rumeneasca putin. Aceasta musaca de varza se serveste la masa cu mamaliga si ciusca iute.

Să fiţi bine!

Aripioare picante si crocante. KFC

April 12, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aripioarele picante şi crocante, dar şi alte asemenea produse, marinate şi trecute prin fulgi de porumb, făină sau pesmet sunt specifice bucătăriei americane, în special din Texas şi Mexic. În statele din sudul american carnea de pui este foarte consumată şi multe preparate au origini mexicane. Este aceeaşi bucătărie promovată de firme ca Kentucky Fried Chicken – KFC ce a făcut cunoscute peste tot în lume aceste aripioare picante. Pentru că sunt delicioase şi dacă înlăturăm usturoiul praf, vegeta şi alţi potenţiatori de gust, de poftă ne putem prepară acasă aripioarele asemănătoare celor de la KFC. Totuşi, nu trebuie abuzat de asemenea preparate, cunoscut fiind faptul că nu sunt sănătoase.

Necesar aripioare picante şi crocante:

1 kg aripioare
2 ouă
100 ml lapte
1 cană făină
fulgi de porumb
boia iute, sare

Pentru marinat aripioarele:

4-5 căţei de usturoi
piper măcinat
boia
busuioc uscat
ienibahar
rozmarin
2 linguri ulei
sare

Pentru sos:

200 gr. iaurt
3-4 căţei de usturoi
2 linguri ulei de măsline
sare

Preparare:

1. Se taie aripioarele în trei bucăţi, renunţându-se la cea de-a treia, vârful. Se spală în apă rece şi se pun într-un vas. Se amestecă câte o linguriţă din fiecare condiment şi se pune amestecul peste aripioare. Se curăţă usturoiul, se dă la presă şi se pune peste aripioare. Se adaugă două linguri de ulei. Puteţi folosi ce mix de condimente doriţi. Eu am evitat usturoiul granulat şi vegeta şi am folosit acest mix.

Se frământă bine aripioarele cu condimentele şi se lasă două ore în vasul acoperit, la frigider.

2. După două ore se acoperă aripioarele cu apă şi se fierb 10 minute.

3. Se bat ouăle într-un bol şi se amestecă cu laptele. Se pune făina într-o farfurie normală şi se amestecă cu o linguriţă boia iute. Fulgi de porumb se mărunţesc în mojar sau strângându-i în mână şi se pun, de asemenea, într-o farfurie.

4. Aripioarele fierte se scot cu o paletă pe o farfurie şi se lasă să se răcească. Se pune ulei de două degete într-o tigaie şi se încinge. Aripioarele se trec prin făină, prin ou şi apoi prin fulgii mărunţiţi de porumb şi se prăjesc în uleiul încins până se rumenesc auriu pe toate părţile. Fulgi de porumb sunt foarte lipicioşi şi se vor lipi de degete aşa că după 4-5 aripioare trebuie să vă spălaţi. De asemenea, dacă nu sunt fulgi de porumb, se pot da aripioarele prin făină, ou cu lapte şi din nou făină. În tigaie se ţin 4-5 minute, nu mai mult, până devin aurii şi crocante. Se pot prăji şi în baie de ulei dacă aveţi sita necesară, dar consumaţi aproximativ o sticlă de ulei. Pe măsură ce se prăjesc se scot pe prosoape de hărtie să absoarbă uleiul în exces.

Aripioarele picante se mănăncă atât calde cât şi reci, cu sos de iaurt.

Să fiţi sănătoşi!

Snitel de pui, parizian

April 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Întâlnim în bucătaria noastră în principal două tipuri de snitele, cel vienez şi cel parizian. Cu toate că diferenţa dintre cele două este dată de un singur ingredient şi anume pesmetul, am întâlnit la mai multe restaurante confuzii. Şnitelul vienez este preparat prin făină – ou – pesmet pe când cel parizian este prin făină -ou- făină. La origine şniţelul în general se prepara din fleică de vită, cel parizian fiind un derivat al celui original, vienez. Târziu, Viena a acceptat spre preparare şi şniţel de curcan sau porc. Chiar dacă azi şniţelul se prepară din multe alte cărnuri şi este cunoscut în toate bucătăriile, principiile de preparare rămân aceleaşi. La noi cred că se mănâncă cel mai mult snitel de pui, fiind o carne mai accesibilă şi mai lesne de preparat.

Necesar snitel de pui parizian

1 piept de pui ( 2-3 porţii)
1 ou
făină
sare, piper
ulei

Garnitură piure de cartofi sau natur:

500 gr. cartofi
50 gr unt
100 ml lapte
sare, piper

Preparare:

1. Se taie pieptul felii şi se bat pe ambele feţe până devin subţiri. Se dă un praf de sare şi se piperează carnea bătută.

2. Într-un bol se bate oul şi într-o farfurie plată se pune făina. Se mai dă un praf de sare peste făină şi se amestecă. Se mai practică şi varianta în care se formează din ou şi făină un amestec asemănător celui pentru clătite.

3. Se încing aproape două degete de ulei într-o tigaie. Se dă felia de carne prin faină, se scutură de făina în exces, se dă prin ou şi din nou prin făină. Se prăjeşte în tigaia încinsă până devine rumen şi auriu – cca. 3 minute pe fiecare faţă.

4. Scoatem şniţelele pe o farurie, pe un prosop de hârtie pentru a absorbi uleiul în exces.

Tradiţional un snitel de pui se mănâncă cu cartofi preparaţi natur, salată sau piure de cartofi lângă care se adaugă lămâie. Cu se prepară piureul de cartofi am scris aici.

Să fiţi sănătoşi!

Carne de miel cu spanac

April 10, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi cer scuze faţă de cei ce cu evlavie ţin Postul Paştelui pentru cărnurile din această perioadă dar nu pot să nu zic două vorbe despre ultima ispită căreia i-am căzut victimă şi anume o jumătate de pulpă de miel rumenă şi suculentă. Nu ştiu dacă poate trece drept o vagă circumstanţă atenuantă dar cu ultimele rămăşiţe de inocenţă am aşezat lângă mica bucată de carne şi ceva spanac, cu gândul, bineînţeles recunoscător, la prietenia dintre acestă verzitură şi omul aflat la greu, în post. Să trecem la carne de miel cu spanac…

Necesar carne de miel cu spanac

pulpă de miel sau altă bucată de miel
1 kg spanac
3-4 cepe verzi
3-4 căţei de usturoi
2-3 linguri de bulion sau roşii decojite cubuleţe sau pastă îndoită cu apă
sare, piper, ulei pentru prăjit

Preparare:

1. Curăţăm, spălăm în apă rece şi tăiem pulpa de miel bucăţi potrivite. Presărăm piper proaspăt măcinat şi sare pe carne. Încingem 2 linguri de ulei într-o tigaie, cu mâner metalic sau detaşabil şi o rumenim pe toate părţile până prinde puţină crustă crocantă. Încingem cuptorul şi băgăm tigaia în cuptorul încins pentru 10 minute. Carnea va fi crocantă la suprafaţă şi fragedă şi suculentă în interior.

2. Cât carnea este la cuptor preparăm spanacul. Părerea mea este că de cele mai multe ori putem prepara spanacul fără să-l opărim sau fierbe. Cred că suntem mai câştigaţi nutriţional deoarece prin fierbere spanacul lasă în apă nutrienţi importanţi ori tocmai pentru calităţile lui nutritive spanacul este recomandat. Spanacul nu are fibre şi nervuri foarte aţoase ( asemeni dragaveiului sau şteviei) care să presupună un proces de înmuiere prin fierbere. Dacă îl mâncăm crud vom constata că este foarte bun şi că poate fi special în salate. Tăiem ceapa verde şi o călim puţin în uleiul încins într-o cratiţă.

3. Adăugăm bulionul, piper măcinat, un praf de sare, amestecăm şi mai lăsăm un minut după care punem frunzele de spanac spălate bine în prealabil. Dacă se doreşte, spanacul proaspăt se poate mărunţi din cuţit. Le presăm uşor cu o lingură de lemn până se înmoaie şi scad. Dacă avem mai mult spanac pentru mai multe porţii, punem tranşa a doua peste primele frunze înmuiate. Vom constata că foarte repede frunzele scad în volum şi lasă şi puţină zeamă adică îşi lasă gustul în mâncare ci nu într-o oală cu apă fiartă. Este drept că spanacul nu se transformă într-o pastă, ca la fierbere şi apoi mărunţire, pentru că codiţele, deşi moi, îşi păstrează în mare parte forma. Dar asta nu împietează asupra mâncării, dimpotrivă pare mai naturală, mai rustică.

4. Lăsăm spanacul 3-4 minute să bolborosească încet şi punem căţeii de usturoi feliaţi. Amestecăm, mai lăsăm 2 minute şi oprim focul. Niciodată nu las spanacul să scadă excesiv deoarece îmi place să rămână şi puţin sos. Prepararea spanacului ia un timp foarte scurt, cca 10 minute. Dacă se vrea se dă o mână de pătrunjel tocat sau ceva mărar.

Se mănâncă cald, atât carnea de miel cât şi garnitura de spanac.

Să fiţi bine!

Pui cu masline si sos din abundenta

April 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De cele mai multe ori am senzaţia că ce lipseşte din plin mâncărurilor cu sos este tocmai sosul ce lasă impresia că niciodată nu este suficient. Astfel ajung să mănânc în final carnea mai fără sos pentru că este primul care se termină. Dar poate mi se întâmplă numai mie? Poate este un defect de poftă? Pentru a răspunde unui S.O.S. lansat de nevoile mele de gurmand am potrivit unor pulpe de pui cu masline un sos pe înălţimea poftelor mele. Un sos simplu, ţărănesc, pe măsura unor şi mai simple, dar peste poate de gustoase, turtiţe calde cu care am împrietenit sosul.

Necesar pui cu masline şi sos

2 pulpe mari întregi
600 gr. roşii cuburi în bulion
200 masline
1 ceapă
4 căţei de usturoi
piper, frunze de dafin, sare, zahăr

Preparare pui cu masline si sos:

1. Înjumătăţim pulpele întregi şi le prăjim bine pe ambele părţi până capătă o crustă crocantă.

2. Într-o cratiţă călim ceapa tocată mărunt şi punem peste ceapa aurie roşiile decojite cubuleţe.

3. Adăugăm o linguriţă piper boabe, 2 foi de dafin şi o linguriţă cu zahăr ce echilibrează aciditatea roşiilor şi lăsăm să dea în clocot 2 minute.

4. Punem pulpele rumenite în sos şi o ceaşcă cu apă să aibă de unde să scadă. Adăugăm măslinele spălate şi lăsăm să fiarbă încet 25 minute până ce sosul capătă consistenţă. Recomand măslinele mari, cărnoase, mai tari şi nesărate deoarece îşi păstreză fermitatea şi gustul. Dacă totuşi sunt sărate trebuie desărate 30 de minute în apă rece.

5. Cu 5 minute înainte de a opri focul adăugăm usturoiul feliat.

Nu avem de ce să ne complicăm pentru a obţine un sos bun, de ce să căutăm să folosim multe şi felurite condimente ce nu fac altceva decât să-i dea un caracter nedefinit sosului. O mămăligă sau turtiţe calde şi pufoase fac întotdeauna casă bună cu un sos bazat pe roşii.

Să fiţi bine!

Paste cu aripioare. Picanterie cu sos

April 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Îmi plac mult aripioarele picante, aromate cu rozmarin, coapte pe grătar. De data aceasta le-am aşezat pe paste fusilli grijite din abundenţă cu sos de roşii provensal. Le-am marinat cu o seară înainte cu un amestec simplu de boia iute, piper, sare, ulei şi rozmarin, le-am pus într-o pungă şi le-am lăsat la frigider până a doua zi. Astfel, am făcut de aşa natură aripioarele, încât să meargă împrietenite cu un pahar de vin. Aşa că va invit la paste cu aripioare…

Necesar paste cu aripioare

1 kg aripioare
500 gr paste
boia, iute, piper, rozmarin
2 fire de usturoi verde

Pentru sos:

600 gr. roşii cuburi din conserva ( 1,5 cutii)
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
1 legătură pătrunjel
o mână parmezan ras
sare, piper, 1 linguriţă zahăr

Preparare paste cu aripioare:

1. Se amestecă aripioarele cu boia iute, piper, sare, rozmarin şi 3 linguri de ulei. Le punem într-o pungă şi masăm bine punga să se amestece bine. Se lasă la frigider peste noapte. A doua zi când preparăm, rumenim aripioarele pe gratarul încins.

2. Punem pastele la fiert în apă multă cu sare. Între timp preparăm sosul.

3. Într-o cratiţă încinsă călim ceapa mărunt tocată şi căţeii de usturoi feliaţi. Dăm un praf de piper şi unul de sare. Punem roşiile din conservă şi lăsăm să dea câteva clocote. Adăugăm o linguriţă de zahăr pentru corectarea acidităţii. Radem aproximativ o mână de parmezan peste roşii. Dacă nu este nu se pune dar parmezanul dă întotdeauna o savoare aparte pastelor. Poate fi înlocuit şi cu puţină brânză dulce moale, eventual de capră. Amestecăm i mai dăm câteva clocote. La final adăugăm pătrunjelul tocat şi oprim focul.

4. Pastele fierte al dente se scurg de apă într-o strecurătoare mare şi se pun în cratiţă peste sosul de roşii. Se toacă cele două fire de usturoi verde proaspăt şi se amestecă, ca pastele să-şi ia sos.

Se servesc fierbinţi cu aripioarele aşezate pe paste. Merge un pahar de vin roşu dacă nu este cu supărare.

Să fiţi bine!