Ingrediente

Placinta cu mere, improvizaţie pentru Olivia

December 18, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Circula în sud o poveste veche despre un personaj, pe nume Mitrache, din Dăbuleni care era mare pofticios la gogoşi şi îi tot solicita soţiei să-i facă plăcerea. Oameni sărmani şi fără niciunele, femeia îi tot spunea “Nu am zahar”. El răspundea invariabil ” Fă-le fără zahăr”. “Nu am ouă- Fă-le fara ouă”. ” Nu am lapte -Fă-le fără lapte” încât se faceau gogoşi amărâte, doar din faină şi apă. Nu prea am înţeles eu, în copilărie, care este treaba cu acest Mitrache ştiu doar că de multe ori când insistam în rugăminţi la mamaie să ne facă ceva dulce mai primeam, câteodată, acest răspuns “Vreţi gogoşile lui Mitrache de la Dăbuleni?”. Azi, venind de la şcoală, fiicămea mi-a solicitat să prepar rapid ceva dulce. Am căzut de acord să lucrăm pe principiul Mitrache numai cu ce găsim în bucătărie, să nu mai ieşim la cumpărături şi să vedem ce iese. De asemenea, am lăsat-o pe ea să decidă dacă urcăm pe site rezultatul, respectiv placinta cu mere. Încerc oarecum să-i trezesc interesul pentru bucătărie deoarece cred că este o activitate plăcută, de multe ori relaxantă şi care poate aduce satisfacţii.

Cu ce am preparat placinta cu mere:

foi subţiri Bella de placinta
3 mere
1 lămâie
3-4 linguri griş
unt
sirop de muguri de pin
stafide, zahar, scorţişoară

Preparare placinta cu mere:

Am uns tava pentru plăcintă cu unt şi am aşezat 4 foi subţiri de plăcintă (foi pretabile, din punctul meu de vedere mai mult pentru pentru baclavale). Din acelaşi fel de foi am preparat şi placinta turceasca gozleme. Am curăţat merele de coajă şi le-am tăiat felii subţiri. Am tăiat lamâia şi am stors jumătate peste mere, le-am amestecat cu sucul, să nu oxideze. Le-am pus peste foi, în tavă. Am pus într-o crăticioară sirop de muguri de pin – de un deget– şi am pus-o pe foc încet, să se încălzească şi subţieze siropul. Am pus un pumn de stafide în sirop. ( Nu am avut lichior sau altceva să îmbib stafidele). Am adăugat în crăticioară câteva linguri de gris, amestecând continuu, până a devenit cremă. Am pus cu lingura această cremă, peste mere. Am ras partea galbenă a cojii de lămâie peste cremă, partea albă fiind de evitat deoarece este mai amăruie. Am presărat două linguri de zahar simplu şi un praf de scorţişoară.

Acoperim totul cu alte 4 foi de placintă. Tava era rotundă, iar foile erau pătrate şi foarte fragile aşa că le-am aşezat două perpendicular pe alte două (în cruce). Le-am îndoit, cum am putut, colţurile în interiorul tăvii. Am pus peste plăcintă, din loc în loc, pepite de unt care să pătrundă în foi, deoarece genul asta de foi, dacă nu sunt însiropate, se încreţesc la cuptor.

Am încins cuptorul şi am băgat tava pentru 30 minute. Aşa zisa noastră plăcintă a plăcut mult. Nefiind mulţumit de potenţialul fotogenic (mai ales la o plăcintă) iniţial nu am intenţionat să o postez. S-a mâncat imediat şi am reuşit, să fac foto la ultima bucăţică şi să o urc pe site, la cererea Oliviei. Am ornat placinta cu mere cu fructe de pădure, congelate. Tot cu mere am preparat şi tortul acesta.

Chiar dacă nu ai la îndemână tot ce este mai bun pentru a prepara o reţetă, dacă pui suflet, ingredientul principal în tot ce faci, atunci ai şanse mari să întreci multe aşteptări.

Să fiţi sănătoşi!

Tochitura de miel cu mămăliguţă şi ceapă verde

December 14, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Se apropie 25 de decembrie, se apropie Naşterea Domnului pentru spirit şi inefabile mese creştine pentru trup. Precursor, Ignatul. 20 decembrie, zi în care se sacrifică porcii. Devine imperativ să pregătesc lada frigorifică pentru a-şi primi musafirul. Pentru că este plină cu strânsură de furnică pe cântec de greiere trubadur. Cu melci, curcan, miel, scoici, oaie, peşte, raţă, clienţi mai vechi ce trebuie îndrumaţi cu blândeţe spre alte orizonturi fierbinţi, în cratiţe, tigăi, oale, tăvi, grătare. Azi, o pulpă de miel mi-a stârnit pofta şi i-am dat împlinirea într-o tochitura de miel, cu gust ardeiat, mămăliguţă aburindă şi ceapă verde. Pofta ce-am poftit!

Ingrediente necesare reteta de tochitura de miel cu mamaliga:

400-500 carne de miel, fară os
2 linguri carne de porc tocată
1 ceapă mare
1 morcov
1 rădăcină pătrunjel
2 ardei graşi (culori diferite pentru aspect)
1 cutie roşii decojite în bulion
1 legătură pătrunjel
6 căţei usturoi, ghimbir, 1 ardei iute uscat mic, piper proaspăt măcinat, piper boabe, coriadru, 2 crenguţe de cimbru, sare grunjoasă de mare, ulei

Preparare tochitură de miel:

1. Carnea de miel se curăţă de pieliţe şi se taie îmbucături. Se pune carnea într-un ceaun (sau cratiţă sau oală mai mică) cu 3 linguri ulei, o foaie dafin, câteva boabe piper , câteva boabe coriandru, 2 crenguţe cimbru şi se acoperă cu apă ( 2-3 ceşcuţe). Se lasă să fiarbă încet la foc mic până se evapora apa şi rămâne uleiul. Se înlătură crenguţele de cimbru şi foaia de dafin ( incomodează să le găsim prin mâncare şi oricum nu mai au de nimic de dat pentru că şi-au lăsat gustul).

2. Se adaugă cele două linguri de carne tocată de porc şi se rumeneşte, în uleiul încins, împreună cu carnea de miel. Tot acum se pune şi ardeiul iute uscat (sau chili micuţ, uscat, de la market ) rupt in două. Carnea tocată de porc contribuie pe lângă completarea gustului şi la legarea sosului, prin granulaţia mică.

3. Se curăţă ceapa şi se toacă cubuleţe. Morcovul şi rădăcina de pătrunjel se taie rondele. Morcovul şi rădăcina de pătrunjel se completează bine pe palierul dulce al gustului. Recomand rădăcina de pătrunjel crudă şi în salate. Ardeiul gras se rupe bucăţi mai mari, cu mâna (Rupt astfel, ardeiul gras vine cu un gust mai rotund, aşa îl simpt eu). Am feliat 3 căţei de usturoi şi am mărunţit 3 rondele de ghimbir. Când carnea s-a rumenit adăugăm ceapa tocată. Amestecăm des în ceaun să nu se ardă. O lăsăm să se înmoaie şi peste 2-3 minute adăugăm morcovul şi pătrunjelul. Îi călim un minut şi adăugăm usturoiul feliat şi ghimbirul tocat. Amestecăm un minut să se aromeze uleiul din ceaun şi carnea, dar fără să se ardă usturoiul şi ghimbirul. Punem şi ardeiul gras. Amestecăm cu paleta de 2-3 ori să se omogenizeze ingredientele din ceaun. De la punerea cepei şi până la ardei, timp de cca. 5 minute, se lucrează ca şi cu wok-ul, adică cu o mână pe ceaun şi cu o paletă de lemn în cealaltă.

După adăugarea ardeiului punem în ceaun 2 ceşti cu apă călduţă, cât să înece tochitura din ceaun şi lăsăm să dea căteva clocote. Desfacem conserva cu roşii decojite cubuleţe şi o punem în ceaun. Lăsăm să bolborosească la foc încet cca. 30 de minute. O urmărim cu coada ochiului şi când a scăzut, după cum poftim sosul de gros, feliem ceilalţi 3 căţei de usturoi şi-i punem în sos împreună cu un praf de piper proaspăt măcinat. Gustăm şi-i dăm sare după poftă. Mai lăsăm două minute să dea câteva clocote şi oprim focul.

Acum punem în ceaun un pumn de pătrunjel verde, mărunţit. Îi punem capac şi lăsăm tochitura de miel să capete personalitate.

Pregătim mămaliga în 10 minute. Mâncăm cu ceapă verde sau, dacă nu este, cu ceapă uscată, spartă în mâini să-şi elibereze celula cepei sulfiţii (aia care ne fac să plângem) şi să vină cu dulceaţă. Se bea vin demi, rece. Culoare la alegere. Această tochitură seamănă pe undeva cu gulaşul de miel. Dacă nu place mielul, încercaţi tochitura de pui cu ciuperci.

Sa fiţi bine!

Rață pe Cartofi Dulci. Băgată în Tavă la Cuptor

December 13, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ai Leano, ce mai gătişi? Uite, băgai în tavă. Un asemenea dialog poţi surprinde pe orice uliţă oltenească, purtat de Ioane, Stane, Leane, Flori, Mării, daici sau muici ce vorbesc peste gard d’ale femeilor. Un om inteligent, deci curios, s-ar întreba contrariat ce mâncare este aia băgai în tavă, care nu-i dă nici un reper despre ce tavă este vorba, despre cine şi ce este băgat în tavă şi de ce? Daicile nu-şi pierd timpul cu amănunte, pentru că, băgatul asta, în tavă, este în lumea satului ca un certificat de calitate a gustului şi care nu mai necesită nici o risipă de cuvinte în ce priveşte conţinutul tăvii, conţinut ce poate varia de la Mărie la Ioană, de la Stană la Leană, funcţie de ce a dat Domnul prin obor, o gâscă, o puică, o raţă, o bibilică . Orice orătanie se poate aşeza pe legumele ce se află în rod, în grădină, pe pat de cartofi sau orez, toate îndulcite din dărnicie cu ceapă rumenă. Şi pe ce iese din mâna acestor leliţe te poţi baza aşa cum, Petre Ţuţea, vorbind despre noi, şi-a pus speranţa în potenţialul lor de a mulge vaca cu casca de soldat pe cap. Am încercat să le urmez exemplu şi am băgat în tavă rata pe cartofi….

Ingrediente necesare reteta de rata pe cartofi, în tavă:

carne de raţă – piept, pulpe, aripi, ficat, pipota
1, 5 kg cartofi
3 cepe
1 pahar cu bulion dulce, de casă
3-4 caţei de usturoi
piper măcinat, boia dulce, sare, ulei

Preparare rata pe cartofi:

Carnea de rata se crestează şi se rumeneşte într-o tigaie încinsă, cu puţin ulei, până prinde crustă aurie.

Se curaţă cele 3 cepe şi se toacă, fără pretenţii, dar nu foarte mărunt. Se pune ceapă multă pentru că va da dulceaţă din plin, cartofilor. Se căleşte în 3 linguri de ulei şi când este rumenă se toarnă bulionul în tigaie. Se amestecă, se mai dau câteva clocote şi se opreşte focul.

Se curăţă cartofii şi se taie sferturi sau jumătăţi, în orice caz, mai mari. Se pun în tavă ( tava poate fi o cratiţă, un vas roman ). Se pune călitura cu bulion peste cartofi, se dă un praf de piper proaspăt măcinat, unul de boia dulce şi unul de sare. Se taie felii căţeii de usturoi şi se pun peste cartofi. Se amestecă bine să se omogenizeze şi să cuprindă călitura cartofii.

Se aşează deasupra carnea rumenită, se pune supă de carne sau apă călduţă cât sa înece trei sferturi, cartofii. Se pune capac şi se dă la cuptor să scadă cca 1 oră.

La final se ia capacul la tavă şi se mai ţine 10 minute la cuptor, făra capac. Se poate da peste, un pumn de verdeaţă proaspătă.

Se mănâncă fierbinte cu pâine pe vatră şi cu murături asortate, proaspăt scoase de la loc ferit. Se sparge alături, cu podul palmei o ceapă roşie, lungă, de Buzău. Vinul să fie roşu. La fel de gustoasă este şi carne de curcan pe cartofi.

Să fiţi sănătoşi şi bine!

Saramura de pui la frigare

December 12, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Saramura asta se făcea tradiţional, în urmă cu ceva vreme, pe igle. Ce sunt iglele? Sunt un fel de andrele, dar mai lungi şi cu un mic cârlig la un capăt, cu care femeia satului românesc împletea zăbune, ilice (adică pulovere şi flanele) mânuşi sau ciorapi de lână. Procedeul este interesant şi arată creativitate şi originalitate care, de multe ori, le regăsim în viaţa şi tradiţiile satului românesc. Satul românesc întodeauna a avut rosturi ce au fost rezultatul unui anume fel de a vedea lucrurile şi a te raporta la ele, rosturi provenite dintr-o pace interioara şi un comportament fără ego exacerbat. Femeia satului pentru a nu pierde nimic din gustul ce-l poate oferi carnea, a apelat la iglele cu care împletea. Eu nu am reuşit să găsesc igle în oraş, (probabil la ţară, în sat aş fi găsit) ba chiar am reuşit să par suspect întrebând pe unul şi pe altul dacă nu au nişte igle că vreau sa fac saramura pe igle. M-am resemnat şi am facut saramura de pui la frigare… dar, într-o zi tot am să găsesc igle.

Ingrediente necesare reteta saramura de pui la frigare cu roşii şi ardei:

4 pulpe de pui
2 -3 ardei kapia
200 gr. de roşii mai micuţe, bune de copt pe grill
1 căpăţână usturoi
1 legătură pătrunjel
piper măcinat, sare, boia, ulei

Preparare saramura de pui:

1. Într-un vas roman punem apă după cum dorim să fie saramura de “zemoasă” dar şi având în vedere că vasul se bagă la cuptor şi se va mai evapora din apă. Pulpele le frecăm bine cu un amestec de boia, piper, pătrunjel verde, sare, toate măcinate şi amestecate în mojar cu o linguriţă de ulei. Aşezăm pulpele în frigare şi aceasta o punem deasupra vasului roman, astfel încăt pulpele să fie deasupra apei din vas.

2. Băgăm vasul roman cu apă şi cu frigarea cu pulpe, la cuptor la foc potrivit, să se rumenească pulpele iar sucul rezultat în urma rumenirii să se scurgă în vasul roman. Ideea este să nu să piardă sucul rezultat prin coacerea pulpelor. Le-am ţinut cca. 1 oră la cuptor şi de două ori am deschis cuptorul şi cu o lingură de lemn am luat zeamă din vas şi am pus peste pulpe.

3. Cât timp se rumenesc pulpele, pe grill coacem roşiile şi ardeiul kapia. Am copt şi un ardei iute pentru că mănânc iute. Curăţăm usturoiul şi il lăsăm într-un bol.

4. Când pulpele s-au rumenit, scoatem vasul de la cuptor şi strecurăm zeamă rezultată ( carnea va lăsa şi spumă) după care pulpele le punem în zeama fierbinte. Adăugăm roşiile coapte, puţin presate să-şi lase sucul şi să dea culoare saramurii şi ardeiul copt. Ardeiul copt îl curăţ de pieliţa arsă deasupra vasului pentru a nu pierde sucul gustos strâns în el prin coacere.

5. Pentru a nu opării usturoiul lăsăm să se răcească puţin saramura şi adăugăm usturoiul zdrobit în prealabil cu presa. Aşa obişnuiesc să adaug usturoiul la orice saramură, fără a-l opării. Dacă aveţi alte preferinţe acţionaţi ca atare, gusturile nu se discută. De asemenea, niciodată nu fierb roşiile sau ardeiul şi am obiceiul să folosesc usturoi mai mult. Gustăm şi îi dăm tuşa finală, după dorinţă, de sare şi piper. Tocăm şi adăugăm pătrunjelul verde.

Punem ceaunul pe foc şi pregătim rapid o mămăligă galbenă şi mai tare. În 10 minute este gata, cât s-a elevat la gust saramura. Se mănâncă mămăliga fierbinte cu saramura având mai puţine grade C. Fiind mâncarea mea preferată saramura o prepar de câte ori am ocazia şi ca saramura boierească sau în aer liber, saramura taraneasca pe disc.

Să fiţi sănătoşi şi bine!

Carne de curca cu fasole verde si taitei de casa

December 11, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aşa cum am spus la ciorba de curcă, am dezechipat curca de piept şi pulpele superioare pentru ca avem alte intenţii cu acestea, respectiv sniţele din piept şi carne de curca franjuri cu fasole verde şi taitei de casa din pulpele superioare. De altfel, niciodată nu abuzez de pasările dedicate ciorbei şi nu pun la ciorbă pieptul şi pulpele superioare, poate cu unele excepţii la găini. Pulpele superioare le-am fiert odată cu carnea pentru ciorbă dar, odată fierte, le-am scos şi le-am preparat cu fasole verde şi taiţei de casă rezultând o mâncare consistentă.

Necesar carne de curca cu fasole verde şi tăiţei de casă:

2 pulpe superioare ( sau piept) de curcă sau carne de curcan
400 gr. fasole verde
300 gr. roşii cherry
150 ml. sos de roşii aromat cu busuioc
1 ceapa
1/2 pătrunjel verde proaspăt
tăiţei de casă dintr-un ou
4 căţei de usturoi, 3-4 rondele de ghimbir, 4-5 rondele ardei iute, sos de soia, piper măcinat, sare, ulei de măsline

Preparare carne de curca cu fasole verde:

1. Pentru început am preparat taiţei de casă folosind un ou, faină şi sare. Am întins aluatul şi am tăiat pastele asa cum am prezentat la ciorba de curcă cu tăiţei de casă şi la supa de raţă. I-am lăsat să aştepte până să îi fierb deoarece este bine să te sincronizezi cât mai bine cu celelalte faze ale preparării reţetei. Trecem, mai departe, la prepararea cărnii.

2. Se pun 2 linguri de ulei în wok-ul încins şi se aromează 30 de secunde cu 2 căţei de usturoi, ghimbir şi ardei iute tocat. Se taie ceapa mai mare, julien şi se căleşte în uleiul încins 1 minut. Carnea de curcă fiartă se dezosează, se taie franjuri şi se pune în wok, peste ceapă, la călit timp de 2-3 minute. Se aromează cu o lingură sos de soia şi se dă un praf de sare. Când carnea şi-a luat aromele se pune conţinutul wok-ului într-un bol, se acoperă şi se lasă în aşteptare.

3. Se repetă, oarecum, operaţiunea şi în ce priveşte fasolea verde. Se pun doua linguri de ulei în wok-ul încins, cu ceilalţi doi căţei de usturoi feliaţi şi se adaugă fasolea verde. Am avut fasole verde congelată, la pungă şi care trebuia puţin fiartă aşa că, am pus două polonice de supă de carne şi am lăsat să fiarbă până sa evaporat supa.

4. Nu am fiert fasolea să se fărâmiţeze ci atât cât să-şi piardă gustul de crud dar să îşi păstreze din fermitate (gustaţi-o şi când vă place, opriţi focul). Cât timp fasolea s-a mai înmuiat, am pus tăiţeii la fiert în apă cu sare. Când s-au fiert al dente (tăiţeii încep să plutească) i-am scos din apă şi i-am pus într-o strecurătoare să se scurgă apa.

5. Dacă fasolea este gata punem tăiţeii scurşi de apă peste fasole. Dacă nu ne sincronizăm cu fasolea şi tăiţeii vor aştepta mai mult în strecurătoare, mai scuturaţi-i din când în când pentru că prin răcire se vor lipi. (Pastele nu se spală în apă rece pentru că se pierde amidonul şi sosul nu mai are aderenţă. Dacă se folosesc în salate atunci se pot spăla)

Deci, punem tăiţeii peste fasole în wok şi adăugăm şi carnea de curca franjuri, din bol. Punem şi sosul de roşii (un suc simplu de roşii, mai consistent, aromat cu busuioc) şi amestecăm să cuprindă sosul toate ingredientele. Roşiile cherry le înjumătăţim şi le adăugăm în wok. Amestecam şi agităm wok-ul timp de 2-3 minute după care dăm un praf de piper proaspăt măcinat, gustăm şi dăm şi sare după cum poftim. Tocăm mare pătrunjelul verde, proaspăt şi ornăm.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi!

Ciorba de curca garnisită cu tăiţei de casă

December 7, 2012 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Aş putea înţelege de ce bărbaţilor ce robotesc prin bucătărie le displac curcile. Probabil, undeva în subconştient rezidă un ataşament ancestral faţă de curcan şi mărgelele lui. Dar şi femeile gospodine? Curcan în sus, curcan în jos. Bucătari şi nutriţionişti ne susură dulce la ureche, ca într-un ritual gastronomic, cu ce valenţe alese este înzestrat curcanul din farfurie. În schimb despre curcă, mai tot timpul, auzi că e beată, că e plouată sau că e chioară. Nedreaptă situaţie. Este nedreaptă pentru că această pasăre face ciorba bună şi chiar dacă se bârfeşte pe seama ei că ar fi curcă plouată, zic eu că ciorba asta, nu este apă de ploaie, cu atât mai mult dacă este ciorba de curca garnisită cu tăiţei de casă şi zeamă acră, de varză.

Ingrediente reteta ciorba de curca garnisită cu taiţei de casă:

1 curcă fără piept şi pulpe superioare ( aşa am dezechipat-o eu)
1 ceapă mare
1 rădăcină păstărnac
1 ţelină potrivită
1 rădăcină pătrunjel
1 morcov mare
1/2 dintr-o sfeclă roşie cât pumnul
2 ardei graşi
400 gr. zarzavat pentru ciorbe sau 3 roşii, mari, coapte şi zemoase
1 l zeamă de varză
1 legătură pătrunjel verde proaspăt
sare, piper, ardei iute uscat

Pentru tăiţei:

2 ouă,
faină
sare

Preparare ciorba de curca:

Desfacem şi tăiem curca bucăţi. Eu am oprit pieptul şi pulpele superioare pentru altă mâncare, aşa că la ciorbă am pus – pulpe inferioare, picioare ( gheare), aripi, spate, gât şi cap, ficat şi pipotă. Părţile cu zgărciuri şi ligamente sunt valoroase la o ciorbă de pasăre, leagă ciorba şi îi dă distincţie la gust.

Punem o oală cu 5-6 litri de apă, pe foc. Aşteptăm să înceapă fierberea şi când apa clocoteşte atunci punem carnea. Binenţeles că apa se va opri din fierbere prin schimbul de temperatură cu carnea, dar procedând aşa va rezulta mai puţină spumă şi se mai căştigă la timp. Nu punem în apă, sare. (O apă cu ceva în ea, fie sare, fie carne, va avea un punct de fierbere ceva mai sus, deoarece avem de-a face cu o soluţie -principiu de chimie ebulioscopie) Spumuim bine supa şi lăsăm să fiarbă carnea. Mai completăm cu apă călduţă, pe parcurs dacă este curca în etate şi fierbem carnea mai mult timp.

Curăţăm pătrunjelul, ţelina, păstărnacul, morcovul şi sfecla roşie. Jumătate din fiecare legumă am dat pe răzătoare şi cealaltă jumătate am tăiat-o rondele sau cubuleţe. Procedez aşa pentru că îmi place cum arată ciorba şi ca să ajut legumele să-şi lase gustul. Puteţi taia legumele cum doriţi, toate rondele sau toate pe răzătoarea mare. Bogăţia de rădăcinoase este întotdeauna bine venită la orice ciorbă, ele constituie fundamentul ciorbei. Sfecla roşie este, oarecum, neglijată de bucătăria noastră deoarece nu avem tradiţie în sensul asta ( ceva salate, o zeamă şi atât) dar este o legumă pe care ar trebui s-o introducem mai des în bucătărie pentru propietăţile ei nutriţionale. Cei care aţi mâncat borş ucrainean probabil aţi apreciat aceast fel de mâncare axat pe sfeclă roşie. Atunci nu văd de ce nu ar prinde bine, o bucăţică de sfeclă roşie introdusă în câte-o ciorbă. Din acest motiv am introdus-o în această ciorba de curca. Plus că dă şi o culoare mai vioaie.

Când carnea este aproape fiartă (o încercaţi cu o furculiţă dacă se pătrunde uşor şi se desprinde de pe os) adăugăm rădăcinoasele. Curătăm ceapa, o tăiem mărunt şi o punem în oală. Lasăm să fiarbă încet 20 minute şi adăugăm ardeiul gras tăiat cubuleţe împreună cu zarzavatul pentru ciorbe- dacă avem- dacă nu, tăiem trei roşii coapte bine, cubuleţe şi le punem la ciorbă, sau putem folosi bulion de casă. ( dacă tăiaţi roşiile cubuleţe, nu este cazul să le decojiţi)

Lăsăm să fiarbă încet alte 15-20 minute, gustăm şi îi dăm litru de zeamă de varză sau borş (nu folosesc borş decât dacă am preparat în casă, şi asta nu pentru că aş fi mofturos dar l-am încercat pe cel din magazin şi nu mă satisface cum acreşte. Ideea este că prepararea borşului este ceva mai long time, aşa că mai des folosesc zeama de varză decât borşul)

Preparam tăiţeii în felul următor: 1 pumn de faină peste care presar sare şi pun două gălbenuşuri de ou. Amestec până se face aluat, umezind mâna din când în când, pentru că gălbenuşul întărăşte aluatul încorporând greu făina. Va rezulta o bilă de aluat mai tare pe care trebuie să o întindeţi cu sucitorul. Puteţi pune şi albuşul caz în care aluatul va fi mai moale, se va întinde mai uşor şi vor ieşi mai mulţi tăieţei. Eu am zis ( moft, că doar făceam ciorbă) să fac tăiţeii cum fac italienii pastele valoroase, numai cu gălbenuş.

Aluatul întins îl porţionaţi în fâşii şi pe care le tăiaţi în tăieţei mai laţi sau mai subţiri, după cum doriţi. Eu i-am făcut laţi. Dacă nu-i puneţi pe toţi la ciorbă, îi lăsa-ţi pe o coală de hârtie şi se vor usca repede, buni pentru ciorba viitoare.

Lăsăm să fiarbă ciorba încă 10 minute cu zeama de varză şi adăugăm tăiţeii. Pe măsură ce fierb, tăiţeii încep să se ridice la suprafaţă, să plutească. Peste 5 minute sunt gata. Acum gustăm, vedem cum stăm cu sarea şi îi dăm după placerea noastră. Îi dăm şi un praf de piper proaspăt măcinat, dacă dorim.

Oprim focul şi aromăm cu verdeaţă tocată, din plin. Aruncăm în oală şi un ardei uscat, copt, ( vine ciuşca asta coaptă cu o aromă de poveste) mai iute sau mai puţin iute, după puterea fiecăruia. Punem capacul şi lăsăm 10 minute să se calmeze situaţia şi să obţinem o ciorba de curca bine grijită.

Să fiţi sănătoşi, prosperi şi bucuroşi în luna naşterii lui Hristos!