Retete cu varza

Varza la wok cu carne de porc si sos

March 5, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Nu am preparat niciodată, până acum, varza la wok cu toate ca mi-au tot ieşit în cale reţete care trateaza varza astfel. Nu ma dau în vânt după varză proaspătă, gătită ca personaj principal, preferând-o în salate sau în ghiveciuri. În schimb reţetele pe bază de varza murată îmi sunt foarte dragi şi degrabă provocatoare de poftă. Azi am călit prima varza la wok după o reţetă chinezească ce combină orezul cu varza şi carnea de porc, toate legate de un sos…

Ingrediente necesare varza la wok cu carne de porc:

800 gr – 1 kg varză
300 gr carne porc
200 gr orez
1 morcov
1 ardei kapia
3 fire ceapă verde
1 cutie roşii decojite cubuleţe sau 400 gr suc de roşii
ulei pentru prăjit, ulei de măsline, sos de soia
3-4 căţei usturoi, o linguriţă ghimbir ras, piper, chili, zahăr, sare

Preparare varza la wok cu carne de porc:

1. Se taie carnea – pulpă, muşchi – fâşii şi se marineaza 30 minute cu un amestec de 2 linguri cu sos de soia, un praf piper, un praf boia dulce, o lingură ulei de măsline, o linguriţă cimbru uscat şi puţină zeamă de lămâie. Se rumeneşte carnea pe toate părţile în tigaia încinsă.

2. Se spală orezul, se pune la fiert – o cană orez şi două căni apă – se dă în clocot 3 minute şi se ia de pe foc. Se dă un praf de sare, se pune o lingură cu ulei de măsline, se lasă acoperit să tragă apa şi să se umfle. Cel mai bun este orezul basmati ce are un parfum deosebit.

3. Într-un crăticioară se pun roşiile cubuleţe sau sucul de roşii cu o lingură sos de soia, o lingură zahăr care taie aciditatea roşiilor, piper proaspăt măcinat şi o linguriţă fulgi de chili ( dacă nu este merge şi boiaua). Se dă sare după gust. Se pune pe foc, se adaugă o ceaşcă cu apă şi se fierbe 10 minute până se evaporă apa şi se obţine consistenţa dorită. Trebuie să rezulte un sos dulce-sărat, uşor acrişor şi picant.

4. Se taie jumătatea de varză cubuleţe – vezi foto- , ardeiul kapia rondele, morcovul în lung şi ceapa verde bucaţi de 1,5-2 cm. Se feliează subţire usturoiul şi se rade ghimbirul. Se încinge wok-ul cu 3 linguri de ulei normal, se pune usturoiul şi ghimbirul ras – ce vor aroma uleiul – şi se adaugă varza tocată. Se amestecă continuu cu o spatulă de lemn şi se căleşte varza 5 minute. Se adaugă şi celelalte legume – morcov, ardei, ceapă -, 2 linguri de sos de soia, un praf de sare şi unul de piper şi se mai amestecă 2-3 minute.

5. Pe farfurie se formează un pat de orez, se pune pe el varza trasă la wok, peste varză se aşează carne rumenită şi se aromează totul cu sos. Tot ce leagă aceste ingrediente şi dă culoare acestei reţete este sos-ul care trebuie să fie suficient.

Sănătate şi poftă!

Varza cu costita, slanina afumata si mamaliga

February 19, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Nu am stiut pâna azi că în unele locuri din Ardeal, tradiţionala pomană a porcului presupune prezenţa verzei murate. Adică, aşa cum am descoperit navigând pe net, varza murată cu carne de porc este pomana porcului. În Oltenia şi la megieşii Moldovei şi Ţării Româneşti, pomana porcului este primul preparat pregătit imediat după sacrificarea porcului şi se rezumă la prăjirea de carne proaspătă. Tot în Ardeal, pe ici pe colo, varza cu carne mai poartă denumirea, probabil via Ungaria, de toroş. Îmi place diversitatea regionalismelor culinare, a variaţiunilor pe aceeaşi temă, lipsa de platitudine a gastronomiei noastre care nu arată decât potenţial creativ şi încercări de înălţare a gustului. Azi am preparat o cratiţă mare cu varza cu costita pentru unii, pomana porcului sau toroş pentru alţii…

Ingrediente necesare varza cu costita, slanina afumată si mamaliga:

1 kg coasta de porc
2 verze murate mari
200 gr slanină afumată ( şuncă în Oltenia)
1 pahar bulion
piper boabe, foi de dafin, cimbru, boia, chimen

Preparare varza cu costita:

Cantitatea de carne şi varza o puteţi reduce după nevoi şi trebuinţe. Îmi place mult varza cu costiţă şi poate exagerez cu cantitatea preparată, în special cu varza care de obicei este triplul cantităţii de carne. Acelaşi lucru îl păţesc şi cu varza călită, adică prepar multă, datorită faptului că îmi place foarte mult varza murată.

1. Prepararea este foarte simplă şi nu necesită abilităţi speciale. Pentru început gustăm varza şi dacă este cazul o lăsăm în apă rece pentru 30 minute să se desăreze. Se taie costiţa bucăţi rezonabile şi se rumeneşte într-o lingură de untură, în tigaie, la foc potrivit. Cei care nu suportaţi untura sau nu aveţi, folosiţi ulei.

2. Varza o tocăm fideluţă, cât se poate de subţire. Slănina afumată o tăiem cubuleţe mici.

3. Într-o oală punem un strat de varză tocată fideluţă, apoi un strat de costiţă şi slănină, repetăm alternanţa şi încheiem cu varză.

4. Adăugăm condimentele: piper boabe, o crenguţă cimbru, o foaie dafin, două linguri boia dulce şi o linguriţă chimen. Chimenul dă o aromă aparte.

5. Punem 2-3 pahare de apă până se îneacă toată varza. Adăugăm 150 gr bulion.

6. Acoperim oala şi lăsăm să fiarbă, la foc potrivit cca. 1,5 ore. Dacă pe timpul fierberii apa scade prea mult şi varza nu ne mulţumeşte ca textură, mai completăm cu apă caldă astfel încăt, varza să fiarbă şi la final să obţinem gustul dorit. Varza se gustă şi deşi trebuie să fie fiartă, nu o lăsăm să se moleşească ci să-şi păstreze din fermitate. Dacă varza nu a fost suficient de sărată, îi dăm sare după gust.

Poate este surprinzătoarea pregătirea verzei cu costiţă în oală, pe foc ci nu în cratiţă la cuptor. Este un preparat diferit de varza călită ci pe undeva se aseamănă ca metodologie cu fierberea sarmalelor. Se poate mânca cu mămăligă, cu ardei iute murat şi dacă se pofteşte, cu smântână.

Să fiţi sănătoşi!

Fazan la ceaun cu cartofi aurii si varza rosie

November 23, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Carnea de vânat, preparată cum trebuie, îţi poate aduce satisfacţii culinare deosebite şi inedite în raport cu gusturile obişnuite ale zilei. Tot ce este extras direct din natură vine cu avantajele conferite de o ” facere competentă”, fără intervenţia umană, vine cu sănătate, cu vigoare, cu gust şi cu o simplitate, întotdeauna, specifică prezenţei calităţii intrinseci. În privinţa fazanului, nu este obligatorie supunerea acestuia unui proces de fezandare, să atârni pasărea la loc aerisit nu ştiu câte zile (de la tătari vine obiceiul) , aşa cum se exprimă păreri că ar fi obligatoriu. Este valabil şi pentru potârnichi sau prepeliţe. Francezii practică mult, la fazan, acesta fezandare la ” straşina casei” dar care nu este obligatorie. Aceste păsări se pot prepara şi sunt foarte fragede şi gustoase şi fără fezandare. Eventual se pot marina pentru potenţarea gustului, după ce le jumuliţi penele sau, dacă vreţi, jupuiţi pielea cu pene cu tot. Despre fazanul meu, vă pot spune că am intenţionat să-i păstrez pielea şi a trebuit să muncesc ceva timp să înlătur tot puful, rezultatul fiind vizibil: un fazan rupt în coate şi zdrenţuit, dar numai bun pentru o reteta de fazan la ceaun.

Necesar reteta fazan la ceaun cu cartofi si varza rosie:

1 fazan
1 păstărnac
1 morcov mare
1 rădăcină pătrunjel
1 rădăcină ţelină
1 ceapa
1 pahar vin alb sec
2-3 căţei de usturoi
câteva fire de pătrunjel proaspăt
piper boabe, foi de dafin, sare

Garnitură:

5-6 cartofi
ulei de prăjit pentru rumenit cartofii

Salată:

1 varză roşie
ulei de măsline
oţet – pentru salată

Preparare fazan:

Curăţăm rădăcinoasele şi le tăiem rondele. Le punem în ceaun împreună cu boabe de piper şi 2-3 foi de dafin.

Aşezăm fazanul în ceaun şi îl acoperim cu apă. Lăsăm să fiarbă la foc încet astfel încât în ceaun să mai rămână zeamă de 2 degete.

După ce a fiert fazanul îl scoatem pe un tocător şi îl porţionăm. Repunem bucăţile de carne înapoi în ceaun, adăugăm paharul de vin alb sec, un praf de sare şi băgăm ceaunul la cuptor pentru maxim 30 minute să fiarbă încet, să pătrundă vinul carnea şi să se rumenească.

Cartofii îi spălăm şi îi punem la fiert în apă cu un praf de sare, dar fără să le curăţăm coaja. Când furculiţa intră în cartofi, oprim focul şi lăsăm cartofii într-un bol să se răcească. Când s-au răcit îi curăţăm de coajă şi îi rumenim într-o tigaie până prind crustă aurie.

Tocăm varza mărunt şi o frecăm bine în mâini, cu sare, să se înmoaie şi sa devină suculentă ( varza roşie este mai tare decât varza albă). Astfel, nu mai suntem nevoiţi să aşteptăm un timp mai lung pentru ca varza să se înmoaie şi să-şi lase sucul sub acţiunea sării. Preparăm un sos vinegretă din 3 linguriţe ulei de măsline, o linguriţă oţet, puţină sare şi piper măcinat. Uleiul şi oţetul trebuie să fie la temperatura camerei. Agităm acest amestec şi devine, repede, emulsie. Aşezonăm cu acest sos vinegretă, salata de varză roşie.

Scoatem carnea de fazan, rumenită, din ceaun şi o punem pe o farfurie plată, mai mare.Curăţăm căţeii de usturoi, îi zdrobim şi îi punem într-un bol împreună cu pătrunjelul proaspăt, tocat. Adăugăm 2-3 linguri din zeama ce a rămas în ceaun şi omogenizăm în bol.Turnăm acest mujdei peste carnea aşezată pe platou, adăugăm cartofii aurii şi salata de varză.

Prepararea în acest fel a fazanului nici nu ştiu dacă este reţetă, ţinând cont de simplitatea ei. Cert este că fazanul, fară să-l fi ţinut la fezandat, este foarte gustos, moale şi suculent şi nu opune nici o rezistenţă.

Să fiţi sănătoşi!

Sarmale in dovleac. Lucrare pioasă pentru stomac eretic

November 20, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Degustători din alte vremuri, înzestraţi în spirit şi gust, au făcut de notorietate faptul că, dintr-o perspectivă culinar – antropologică, românul a convieţuit în deplină armonie cu sarmaua, din timpuri cu mult mai vechi, când încă, otomanii de la care am împrumutat numele, derivat din sarmak, nu se stabiliseră în sud. Sarmalele au însoţit românii la sărbători, nunţi, botezuri, parastase, la evenimente mai mult sau mai puţin ritualice, mai vesele sau triste şi au dat acestor evenimente gustul necesar pentru a puncta acel dram de timp şi spaţiu. Se preparau fără grabă, cu ritual, cu pioşenie şi se mâncau cu un soi de religiozitate, nu oricând şi oricum, cu o undă de venerare a divinului şi de mulţumire pentru bucatele aflate pe masă. Sarmale in dovleac este lucrare din nordul ţării, de prin Maramureş, de la poalele munţilor Ţibleş, -cu toate că sunt vorbe că ar fi fost întâlnită şi în Moldova- şi are valenţe antropologice şi de pioşenie.

Ingrediente necesare sarmale in dovleac:

1 kg carne tocată amestec porc-vită
200 gr slănină
1 cană orez
3 cepe
1 ardei gras
1 ou
1 cană bulion
2 verze murate mari
1 legătură pătrunjel
cimbru uscat ( pentru compoziţia sarmalelor) şi crenguţe de cimbru, mărar, piper boabe şi măcinat, boia, foi de dafin, sare, ulei pentru călit
1 dovleac mare dulce

Preparare:

Dezveliţi varza murată şi pregătiţi foile înlăturând nervura principală, tare de la cotor. Gustaţi varza şi dacă este prea sărată o lăsaţi în apă rece timp de 30 minute, să-şi mai lase sarea. Tăiaţi foile de varză funcţie de cât de mari doriţi sarmalele, mici ca în Moldova, potrivite ca în Ardeal sau mai mari ca în Oltenia. Dacă preparaţi sarmale cu varză proaspătă, foile trebuie opărite în apă fierbinte cu puţin oţet pentru a se putea rula.

Curăţăm ceapa şi ardeiul gras şi le tocăm mărunt. Orezul îl spălăm bine în apa rece. Într-o tigaie încinsă, cu doua linguri de ulei, călim ceapa şi ardeiul până se înmoaie. Adăugăm peste ceapă şi ardei o linguriţă boia şi orezul spălat şi scurs. Amestecăm câteva minute până ce orezul devine sticlos, translucid. Boiaua se pune, întotdeauna, mai târziu peste călitură, deoarece poate deveni amăruie dacă este tratată termic un timp mai lung.

Într-o crăticioară punem carnea tocată, amestecul călit, un praf de cimbru, unul de piper, pătrunjelul tocat, un praf de sare şi un ou. Le amestecăm bine până se omogenizează. Învelim sarmalele – luăm compoziţie cu lingura şi punem pe foaia de varză pe care o rulăm şi o închidem la capete prin introducerea foii în interior.

Datorită faptului că sarmalele necesită un timp de fierbere mai mare, comparativ cu dovleacul, acestea se fierb o oră într-o oală (pe aragaz sau la cuptor) după care se mută în dovleac. Dacă se pun direct în dovleac fie sarmalele nu vor fi suficient de fierte, fie dovleacul se coace excesiv şi se face praf. Acest lucru este valabil atâta vreme cât pregătim sarmalele pe aragaz sau în cuptorul aragazului pentru că la un cuptor ţărănesc de cărămidă sau pământ lucrurile se pot schimba.

Tocăm varză pe fundul oalei, punem crenguţe de cimbru, mărar, 2-3 foi de dafin, boabe de piper şi aşezăm sarmalele ordonat, completând printre ele, din loc în loc cu felii de şunculiţă, afumată sau nu, ciolan, costiţă, slănina, cârnaţi după cum ne e plăcerea. Deasupra punem, din nou, crenguţă de cimbru şi mărar, varză tocată, o ceaşcă bună de bulion şi acoperim bine cu 2-3 foi de varză întregi. Punem apă încălzită în prealabil ( aici ar fi bună o zeamă de carne dacă este), cât să acopere sarmalele şi lăsăm să fiarbă încet cca. o oră.

Între timp pregătim dovleacul – tăiem pe rotund în jurul codiţei astfel încăt să obţinem un capac. Îl curăţim de seminţe şi de franjurii ce le ţin, răzuindu-l cu o lingură. Dovleacul trebuie să fie obligatoriu dulce, astfel nu are cu ce să contribuie la gustul şi savoarea întregii lucrări. Se spune că dovlecii pe care bruma i-a găsit în vrej sunt dulci. De asemenea, dovlecii bine copti devin mai grei raportat la volumul şi mărimea lor, comparativ cu cei care încă sunt cruzi. Dacă dovlecul este păstrat pe balcon până dă frigul, se coace şi devine gustos. Cea mai bună metodă rămâne gustatul, se răzuieşte puţin şi se gustă dacă este dulce. Dacă nu este dulce nu are rost să puneţi sarmale în dovleac pentru că nu o să obţineţi nici o noutate.

După ce sarmalele au fiert o oră, oprim focul şi le lăsăm să se răcescă pentru a le muta în dovleac.

Punem în dovleac, la fel ca şi în oală, 1-2 crenguţă de cimbru şi de mărar şi arânjăm sarmalele răcite în dovleac după aceeaşi procedură aplicată la oală. În dovleacul meu au intrat cca. 30 sarmale. Ideea este să “tragem” dovleacul spre sarmale ci nu invers. Spun asta pentru că am întâlnit păreri, cum că, în dovleac nu mai pui nici cimbru, nici mărar, nici piper pentru că ar afecta gustul dovleacului. Ori, nu gustul final al dovleacului ne interesează pe noi, ci gustul sarmalelor. Ele trebuie să tragă cât mai mult din savoarea dovlecului. Oricum, dovleacul, bineînţeles că se poate mânca.

După ce am umplut dovleacul, acoperim sarmalele cu varză tocată, bulion şi foi de varză întregi, care să nu le lase să respire prea mult. Nu adăugăm apa. Practic, de aici încolo vom prepara sarmale coapte în dovleac ci nu fierte. Zeamă va lăsa şi dovleacul, suficientă. Punem capacul cu codiţă la dovlec, îl aşezăm într-o oală de pământ ( dacă avem şi îl încape) sau într-o tavă sau vas dar cu ceva margine, să ţină zeama care, încet, în procesul de coacere, se va scurge prin dovlec. Altfel, vom avea parte de o surpriză neplăcută, se va scurge zeamă în cuptorul aragazului şi vom avea de muncă, după, cu frecatul. Lăsăm focul încet şi minim 4 ore lăsăm la cuptor.

Sarmalele, cu cât sunt mai fierte, cu atât sunt mai bune. Nu se fac sarmale în doua ore, sau se fac, dar fără “valoare adăugată”. Nu ne impacientăm dacă dovleacul pare prea copt sau dacă a lăsat prea multă zeamă în tavă pentru că la mijlocul lui totul este OK. Când sunt gata, oprim focul şi lăsăm tava, vasul cu dovlec să iasă încet din călduri, în cuptor. Dacă nu ne grăbim îl lăsam până a doua zi “să lucreze” în continuare şi metamorfoza să fie deplină.

Lucrul ăsta, cu lăsatul sarmalei să se odihnească, are o noimă şi am să exemplific cu ceva interesant (zic eu!) legat de asta şi de sarmale. În trecut, deşi sărăcia era mare prin satele noastre, totuşi, fiecare om avea, pe lângă casă, un porc sau purceluş de Craciun, că aşa cerea datina, dar mulţi ţărani aveau lipsă de lemne iarna şi atunci, când venea momentul să pregătească sarmalele mult aşteptate, de sărbători, nu prea le dădea inima şi buzunarul ghes să ardă lemne 4-5 ore lângă o oală de pământ. Dar Dumnezeu nu i-a lăsat şi le-a dat inspiraţia să procedeze în felul următor: umpleau oala de lut cu sarmale, o dădeau în câteva clocote, după care, pentru că nu mai aveau lemne, puneau oala fierbinte pe 2-3 mâini de paie şi o acopereau cu plapuma, cu perne, cu cojocul, cu ce avea fiecare mai ţiitor de căldură şi după ce o grijeau bine, o lăsau acolo peste noapte. A doua zi sarmalele din oală erau numai bune de pus pe masa ţăranului, erau fierte şi gustoase. Acest fenomen se petrece numai cu oala de pământ. Aşa se prepară sarmalele la plapumă. Sunt multe alte feluri de sarmale, cum ar fi aceste sarmale fierte in vin despre care am scris sau sarmale împreună cu raci olteneşti.

Cu siguranţă ca aceste sarmale in dovleac sunt mult mai gustoase preparate în cuptor de ţară, cu atât mai mult dacă nu sunt fierte a priori, pentru că sarmaua crudă are loc mai mult pentru savoarea dovleacului şi atunci obţinem a posteriori, sarmale in dovleac cu altă trecere la meseni.

Asta-i tot despre sarmale in dovleac! Vă doresc prosperitate, bucurie şi inspiraţie în bucătarie!

Varza de Bihor. Creatie cu smantana

November 5, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Se pare ca numele de varza de Bihor nu este contribuţia bihorenilor, ei fiind, doar cei ce au gătit şi cinstit cu asemenea deliciu pe cei ce le-au trecut pragul şi care, astfel onoraţi, i-au dat nume de Bihor ce peste ani şi graniţe a devenit renume. Vorbire frumoasă despre această varză, mâncată la Bihor, au făcut inaintaşii preocupaţi de creaţia noastră culinară, ultimul ce-a condimentat cu spirit găteala bihoreană fiind, de toţi indrăgitul, Radu Anton Roman.

Ingrediente necesare reteta varza de Bihor:

500 gr. carne de porc ( se potriveşte orice carne – porc, vită sau pasăre)
100 ml smântână
1 varză măricică
2 ardei graşi
1 gogoşar
3 roşii
1 ceapa
2-3 căţei de usturoi
1 legătură mărar
cimbru, piper, sare, ulei

Preparare:

Tocam ceapa, ardeii şi gogoşarul şi le punem la călit în puţin ulei. Taiem şi carnea in bucaţi potrivite, cât o îmbucătură. Din obişnuinţă (admit că nu prea sănătoasă) am adăugat 4-5 jumări. Completez carnea principală proaspătă- în acest caz, de porc – cu câteva bucăţele de şucă, jumări sau ceva afumătură.

Carnea marunţită o adăugăm peste călitură. Amestecăm şi prăjim până îşi schimbă carnea culoarea, apoi stingem cu o cană cu apă călduţa. Lăsăm să fiarbă la foc încet 20 de minute, până ce carnea se mai înmoaie.

Tocăm marunt varza şi o opărim. Când carnea s-a inmuiat, mutăm călitura într-o cratiţă sau vas roman şi punem varza tocată. Adăugăm căţeii de usturoi zdrobiţi, sare şi piper. Punem un pahar cu apă, feliem roşiile şi tapăm varza cu aceste felii. Presăram peste roşii cimbru uscat, punem capacul şi băgam vasul la cuptor. Lăsăm până scade bine.

Tocăm mărarul şi-l amestecăm cu smântâna. Când varza este gata, scoatem vasul şi turnăm smântâna, uniform peste varză.

Se mănâncă fierbinte cu ardei iute proaspăt sau murat. Plăcându-mi varza am tot postat retete cu varza: varza calita, varza cu costita sau varza cu carne.

Să fiţi bine!

Salata de Toamna cu Varza, Conopida si Sfecla Rosie

October 9, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu sunt un tip pretenţios la mâncare în sensul că nu număr caloriile din farfurie dar nici nu fac lobby pentru o alimentaţie anapoda, fiind adeptul în tot şi toate a dictonului – nimic în exces. Mănânc şi mâncăruri mai grase în condiţiile în care ştiu că am un consum energetic ridicat. Dupa zilele mai încărcate culinar obişnuiesc să-mi rezerv o zi în care pregătesc o salată uriaşă de cruditaţi cu care mă lupt zi de vară până-n seară să o dovedesc. Cu această salata tomnatica m-am luptat ceva mai puţin să o dau gata, nu atât datorită zilei mai scurte, de toamnă, cât faptului că s-a dovedit a fi foarte gustoasă.

Ingrediente reteta de salata tomnatica de varza, conopida si sfecla:

1 varză roşie
1 conopidă
1 sfeclă roşie
1 legătură mărar
ulei de măsline, oţet de mere, sare, piper

Preparare:

1.Tocăm mărunt varza roşie, presărăm sare peste ea şi o frecăm în mâini să se înmoaie şi să-i potenţăm gustul. Procedăm aşa cu atât mai mult dacă dorim să servim imediat salata, fără a o lăsa să se odihnească după preparare, pentru a se înmuia varza.

2. Sfecla roşie o fierbem în apă cu o lingură de oţet şi un praf de sare, după care o tăiem cubuleţe. Nu este cazul să o curăţăm de coajă, înainte de fierbere, deoarece se înlătură foarte uşor după fierbere. Procedând astfel, sfecla va avea un gust dulce – acrişor.

3. Conopida o spălăm bine să înlăturăm eventualele fire de nisip şi o rupem bucheţele potrivite.

4. Ca dressing vom prepara un clasic, foarte cunoscut, respectiv vinegreta din ulei de măsline, oţet de mere, mărar, sare şi piper proaspăt măcinat. Raportul de ulei/oţet trebuie sa fie de 3 la 1, respectiv la trei linguri de ulei, una de oţet.

Punem într-un bol uleiul şi o lingură de oţet şi amestecăm bine să devină suspensie, să îşi schimbe culoarea şi consistenţa. Tocăm mărarul mărunt şi-l adăugăm în dressing, presăram piper măcinat şi sare. Lăsăm dressingul să se odihnească 10-15 minute pentru ca aromele să se întrepătrundă. Amestecăm bine legumele cu dressingul şi gata-i salata. Pentru că îmi place mult conopida crudă în salate, recomand şi salata de conopida si macris .

Sa fiţi bine!