Papamond ⋆ Page 20 of 89 ⋆

Prajitura lasagna cu ciocolata. Fara coacere

January 31, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cremoasă cum n-ai mai văzut, prajitura lasagna cu ciocolata, cu siguranță poate fi o delicioasă soluție pentru când vei vrea să-ți îndulcești ziua. Frișca, budinca de ciocolată și crema de brânză se întâlnesc pentru a împlini pofta celor ce iubesc prăjiturile cremoase. Dacă vă întrebați de unde numele de lasagna cu ciocolată înseamnă că sunteți la fel de curioși ca mine, pentru că și eu m-am întrebat. Probabil, prezența a mai multe straturi coroborat cu lipsa de imaginație a creatorului, a determinat alegerea acestui nume. Cum se numește contează mai puțin, definitoriu fiind câtă plăcere poate să ofere această prăjitură unei inimi ce tânjește după dulce. Prăjitura asta este ca un strigăt de revoltă împotriva oricărei restricții alimentare, este un act de rebeliune împotriva dietelor. Sper să vă cheme la cratiță!

Necesar prajitura lasagna cu ciocolata

pt. blat -400 gr biscuiți de calitate – Oreo, cu ciocolată, cu cereale, 150 gr unt
pt. crema de branză – 250-300 gr cremă de brânză sau brânză dulce cu smântână, 2 linguri de zahăr, 2 plicuri zahăr vanilat
pt. frișcă – 200 ml smântană pentru frișcă
pt. budincă – 2 plicuri budincă de ciocolată, 1 litru lapte
1 ciocolată sau pepite de ciocolată

Preparare

1. Toate cantitătile sunt orientative în sensul că diferă funcție de mărimea vasului în care prepari prăjitura. Eu am preparat într-un vas pentru blat de tort, cu fund detașabil, tocmai pentru a putea să tai prăjitura mai ușor. Din câte am văzut, cel mai adresa se prepară într-un vas de Jena (o tavă). Cred că cantitățile date de mine mai sus sunt potrivite și suficiente pentru ambele variante. Pentru început zdrobim bine biscuiții cu un sucitor (îi băgăm într-o pungă în prealabil) sau folosind un robot de bucătărie. În principiu se pot folosi orice fel de biscuiți, dar Oreo de ciocolată zic eu că sunt cei mai buni. Topim untul și îl turnăm peste biscuiții zdrobiți. Amestecăm bine până este încorporat untul. Cine dorește aromă poate adăuga esență de rom sau vanilie. Punem biscuiții în vas și îi presăm cu o lingură, formând un blat uniform pe fundul vasului.

2. Mixăm crema de brânză, adăugând două linguri de zahăr și două pliculețe de zahăr vanilat, până devine o cremă fină. Mixăm frișca până ce devine fermă. Amestecăm ușor crema de brânză și frișca. Peste stratul de biscuiți întindem uniform jumătate din crema formată.

3. Cât timp regătim budinca lăsăm la rece vasul cu prăjitură. Nu am să scriu despre cum se prepară budinca deoarece scrie pe plic. Aș menționa doar că este mai bine să folosiți ceva mai puțin lapte, respectiv 450 ml de lapte la un plic de budincă decât 500 ml cât scrie la indicații. Lăsăm budinca să se răcească dar o mai amestecăm din când în când să nu prindă coajă și să ajutăm răcirea. Când este puțin călduță (nu este obligatoriu să fie rece bine) o întindem uniform peste stratul de cremă de brânză și frișcă. Lăsăm din nou vasul la rece pentru 10 minute. În final punem cel de-al treilea strat de cremă, respectiv cealaltă jumătate din crema de brânză și frișcă.

4. Nivelăm bine cu o paletă ultimul strat de cremă și peste el răzuim ciocolată. Eu am răzuit ciocolată neagră cu mentă. Lăsăm prăjitura la rece 3-4 ore să se așeze și să capete mai multă fermitate. După câteva ore îi desfacem forma pentru blat și prăjitura rămâne asemeni unui tort, pe fundul metalic.

Să fiți bine!

Piept de Pui cu Piure de Linte Rosie si Ciuperci Sote

January 27, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lintea-i bună, iar acest preparat de piept de pui cu piure de linte ma foarte multumeste! De când am descoperit-o în urma cu 3-4 ani în rafturi – cred că aproape dispăruse complet de la noi, pentru că eu nu îmi aduc aminte să o mai fi întâlnit pe undeva până să apară în supermaketuri – o trec periodic în meniu, ba ca supă de linte roșie, ba drept cârnați cu linte verde sau o salată mai consistentă, dar de cele mai multe ori o servesc la masă sub forma a diverse piureuri. Are avantajul că fierbe în câteva minute și asta ajută ca piureul să se pregătească destul de repede. Este o soluție bună pentru o masă gustoasă și sățioasă, că doar lintea, ca și fasolea, vine cu multă fibră. Mie unul îmi place și tocmai din acest motiv vă chem să încercați un piept de pui cu piure de linte roșie, lângă care cu siguranță o să vă placă o ciupercă sotată cu unt și oleacă de usturoi.

Necesar piept de pui cu piure de linte

1 piept de pui
300 gr linte
300 gr ciuperci
2 linguri de unt
1 ceapă
3 căței de usturoi
1 linguriță pastă de roșii
foi de dafin, piper, sare mare
ulei

Preparare

Pentru început preparăm piureul. Punem lintea cu foi de dafin și un praf de sare într-un vas. O acoperim cu apă și așteptăm să înceapă fierberea și lintea să absoarbă apa. Acest lucru se va întâmpla destul de repede. Când apa este absorbită mai punem un polonic de apă caldă. Continuăm până când lintea este bine fiartă (o gustăm, să fie moale). Lintea se umflă, înflorește și devine aproape terci. Totul durează maxim 15 minute. Aceasta ar fi o metodă. Dacă vi se pare mai greoaie puteți pune și toată apa odată. În principiu la o măsură de linte trebuie 2 măsuri de apă. Prefer prima variantă pentru că controlez mai bine consistența fierturii și implicit a piureului (îl prefer mai ferm, nu zemos). Pentru prepararea piureului de linte roșie se poate folosi, în locul apei, și supă de legume sau de pasăre.

Într-o tigaie încinsă, călim jumătate de ceapă mărunt tocată cu o linguriță de pastă de roșii. Punem ceapa călită peste lintea fiartă și mixăm puțin amestecul. Această ceapă călită va da mai multă dulceață. Adăugăm 2 căței de usturoi dați pe răzătoare și o lingură de unt și mixăm din nou. Cealaltă jumătate de ceapă o tocăm și o punem, așa crudă, în piure. Această ceapă, alături de usturoi, înviorează piureul și îi dă aspectul rustic. Gustăm și potrivim de sare și piper.

Preparăm ciupercile sote. Le curățăm de eventuale resturi de compost, le tăiem felii și le putem într-o tigaie încinsă, cu o lingură de ulei, să se rumenească. Cum și de ce se rumenesc frumos ciupercile am explicat aici. Când ciupercile sunt rumenite adăugăm a doua lingură de unt și un cățel de usturoi dat pe răzătoare. Tragem tigaie de pe foc.

Pieptul de pui îl grijim și îl lucrăm felii. Îl punem într-un bol, punem peste el puțin ulei de măsline, piper, boia și eventual, dacă vrem, niște plante aromatice, cimbru, busuioc, etc. Amestecăm cu mâna bucățile de piept în bol, să le cuprindă bine uleiul și condimentele. Încingem grill-ul și așezăm bucățile de piept pe el. La final când aproape sunt rumene, dăm un praf de sare.

Montăm farfuria, după cum poate și se pricepe fiecare. Eu am pus piureul de linte roșie în mijloc, peste el pieptul de pui tăiat felii, și în jurul piureului am așezat ciupercile sote. Am presărat peste toate cubulețe de gogoșar acru. Puteți orna cu ceapă verde, mărar, etc. Piureul de linte roșie merge foarte bine și întins pe pâine, în caz că doriți să-l mâncați simplu, dar despre acest piure am să fac un articol separat, pentru că azi mâncăm piept de pui cu piure de linte.

Să fiți bine!

Salata de radacinoase

January 27, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata de radacinoase o recomand cu toata inima ca fiind un depozit de vitamine, revitalizantă și foarte protectoare cu sănătatea noastră. Se mănâncă în special iarna, când poate fi de folos organismului în lupta cu răcelile specifice anotimpului și când rădăcinoasele, oricare ar fi ele, sunt mai la îndemână. Mulți medici o recomandă în cazul unor afecțiuni, punând de ex. accentul în salată fie pe țelină, fie pe sfeclă roșie. Eu de regulă, în realizarea acestei salate, mă bazez pe patru rădăcini: sfeclă roșie, ridiche negră, țelină și morcov. Acum, dacă se întâmplă să nu fie prezente chiar toate să știți că nu-i bai, că tot bună și sănătoasă este. Pentru a o mai înfoia puțin și ai stimula pe copii s-o mănânce mai bine, în ultimul timp, îi adaug și foi de salată verde, care o fac mai ușoară dându-i un gust mai soft, mai bine echilibrat.

Necesar salata de radacinoase

1 ridiche neagră
1 sfeclă roșie
1 morcov măricel
1 țelină românescă (mai mică decât cea olandeză)
1 salată verde
ulei de măsline, 1 lămâie, sare, piper măcinat

Preparare

Curățăm de coajă cele patru rădăcinoase și le dăm pe o răzătoare mai mică sau mai mare – aici fiecare alege cât de fin dorește să le răzuiască. Eu le prefer date pe o răzătoare mai mare să simt mai bine fiecare rădăcină participantă la salată. Dacă se dorește, la cele patru se mai poate adăuga și rădăcina de pătrunjel, care este dulce și foarte gustoasă. Cantitățile sau bucățile de sfeclă, ridiche, țelină și morcov să fie aproximativ egale ca participare în salată. Oricum din patru rădăcini medii rezultă o salată destul de mare.

Pregătim dressing-ul punând ulei de măsline într-un bol și peste el zeama de lămâie. Adăugăm un praf de sare și unul de piper proaspăt măcinat. Îl “bătem” puțin cu furculița până devine suspensie (adică se amestecă toate și nu mai este limpede). Punem dressing-ul peste rădăcinoasele date pe răzătoare și le amestecăm bine. Cu cantitatea de dressing jonglați, funcție de cum vă place și preferați, mai multă sau mai puțină. Se poate folosi și oțet balsamic sau oțet de mere sau vin. Recomand la toate salatele folosirea unui oțet obținut prin fermentație naturală ci nu din cel obținut prin diluarea acidului acetic obținut chimic. Pe sticlă va scrie de ex. “oțet obținut prin fermentarea naturală a vinului” sau “obținut prin diluarea acidului acetic” Cum este firesc, sfecla roșie va colora întreaga salată. Spălăm salata verde, o scurgem bine de apă, o tăiem sau o rupem cu mâna și o punem în salata de radacinoase. Mai amestecăm odată, ușor.

Salata de radacinoase se poate mânca fără nimic altceva dacă doriți să urmați o scurtă cură de dezintoxicare sau poate sta foarte bine lângă o friptură. Este consistentă și energizantă și nu minte foamea doar pentru 5 minute.

P.S. Dacă vi se pare cu un gust forte și vreți să o mai îmblânziți, puteți să-i adăugați un măr dat pe răzătoare.

Să fiți bine!

Piure de legume cu costite de porc prajite

January 24, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Piure de legume cu costite de porc prăjite este una din opțiunile mele în ce privește bucatele alese să aducă, în acest sfârșit de săptămână, o participare culinară gustoasă la traiul nostru de weekend. Realizat de cele mai multe ori prin adăugarea unor rădăcinoase la cartofi, piureul de legume este mai dulce decât cel de cartofi și ceva mai aromat. Bineînțeles că pot fi adăugate și alte legume pe lângă rădăcinoase. Este o soluție foarte bună pentru a valorifica, de exemplu, legumele fierte, rezultate atunci când preparăm supă. In genere, piureul de legume este mai îndrăgit ca participare rustică în farfurie, așa că, parerea mea, nu vă alocați timp să-l lucrați cu blenderul și să-l treceți prin sită fină. Zdrobiți legumele cu furculița și frecați-le oleacă cu strămoșeasca lingură de lemn. Drept întregire gustoasă pentru acest piure, puteți încerca orice carne de vietate comestibilă fie că este zburătoare, terestră sau acvatică. Dacă în perioada sărbătorilor ce tocmai au trecut nu prea m-am însoțit în bucătărie cu purcelul fript, copt sau prăjit, ei bine, această scurtă perioadă în care m-am manifestat lingav a trecut, și azi încerc lângă piureul de legume o costiță rumenă și puțin crocantă. Costița, în cazul de față, este bine să fie preparată la tigaie, să se prăjească bine și să lase în tigaie aceea grăsime – sos – prăjeală în care, sper să nu vorbesc cu păcat, unii întingeam sau mai întingem cu miez de pâine țărănească sau cu turtă caldă. Pentru stimularea apetitului porția de piure de legume cu costite de porc prajite poate reclama prezența unor murături dintre cele mai diverse.

Necesar piure de legume cu costite de porc prăjite

costițe, după câtă poftă și meseni îs prezenți
3 cartofi – cca 500 gr
1 morcov mare
1 bucată țelină ceva mai mare ca pumnul unei domnișoare
1 ceapă
2 căței de usturoi
2 linguri de unt
o ceșcuță de lapte
2-3 foi de dafin, piper, sare, nucșoară

Preparare

1. Curățăm cartofii, îi tăiem sferturi și îi punem într-o oală, acoperiți cu apă. Curățăm morcovul și țelina, le tăiem bucăți și le punem în oală, alături de cartofi. Adăugăm un praf de sare și 2-3 foi de dafin și le lăsăm să fiarbă. Le încercăm cu furculița și când sunt fierte le scoatem cu paleta într-un bol.

2. Le lăsăm și ne îndeletnicim cu curățatul și tăiatul mărunt al cepei. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei și punem ceapa la călit. Morcovul și țelina, ce între timp s-au mai răcit, le tăiem mai mărunt și le punem peste ceapă, în tigaia încinsă. Adăugăm un praf de piper proaspăt măcinat și puțină sare. Curățăm cățeii de usturoi, îi tocăm mărunt din cuțit și îi punem peste călitură, să dea aromă. Nu trebuie să lăsăm ca ceapa să se caramelizeze ci este suficient să devină sticloasă, să se înmoaie.

3. Punem peste cartofii fierți legumele călite și le pasăm cât de bine cu furculița. Dacă doriți și preferați să obțineți un piure fin, bineînțeles că puteți folosi blenderul. Fiecare procedează după cum poftește. Eu prefer acest piure mai puțin fin. După ce am pasat legumele adăugăm puțin lapte călduț și frecăm oleacă piureul, cu lingura de lemn, până se leagă bine. Adăugăm untul și mai amestecăm odată să se încorporeze bine. La final, dacă apreciem, aromăm cu puțină nucșoară.

4. În timp cât am preparat piureul costițele grijite și finisate sau rumenit cum trebuie în tigaie. Când servim meseni, putem aroma cu ceva verdeață, putem toca deasupra puțină ceapă verde sau putem alătura o murătură sau o salată verde.

Să fiți bine!

Paste cu sos de rosii, aromate cu busuioc

January 22, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că am început să folosesc busuioc la rețetele de paste de aproape 4 ani, până atunci singura dar periodică întâlnire cu această plantă având-o, încă de mic copil, doar prin intermediul preacuviosului părinte, când mă stropea de Bobotează. Dacă îmi aduc bine aminte, din busuiocul preotului venit cu botezul, fetele rupeau rămurele și le puneau sub pernă, cu scopul precis de a-și visa iubirea ce va fi să vie mai târziu. Gândind la această întrebuințare a busuiocului, ca metodă de deslușire a ițelor viitorului, este foarte probabil ca, dacă și băieții ar fi practicat-o, eu să visez vreo cratiță. Lăsând gluma și busuiocul popii deoparte, vreau să vă spun că folosesc foarte des busuiocul la paste, drept pentru care mi-l cultiv în ghiveci și îl țin la fereastră. Bineînțeles că este alt soi de busuioc, nu din cel bisericesc. Ori de câte ori prepar paste, câteva frunze de busuioc sunt binevenite. Rețetele de paste nu au nevoie de prea multe ingrediente și nici de tehnici deosebite pentru a fi o reușită. Pentru a mânca niște paste gustoase este suficient un sos de roșii abundent (eu așa îl prefer), o ceapă să dea dulceață, ulei de măsline, 2-3 căței de usturoi, sare și piper, orice altceva putând fi opțional. Aceste paste cu sos de rosii, preparate simplu și rapid, aromate cu câteva frunze de busuioc, pentru mine sunt suficiente în a-mi ostoi pofta de paste.

Necesar paste cu sos de rosii

300 gr spaghetti sau alte paste
500 gr roșii pasate
1 ceapă
2-3 căței de usturoi
piper, sare,
ulei de măsline
opțional: parmezan, cașcaval și 5-6 frunze de busuioc proaspăt

Preparare:

Tăiem mărunt ceapa și o punem la călit, într-o tigaie mai trupeșă. Dăm un praf de sare și unul de piper proaspăt măcinat. Când ceapa este călită punem roșiile pasate. Iarna, de obicei folosesc roșii pasate, la sticlă, aromate cu plante aromatice sau cu usturoi. Vara, când folosesc roșii proaspete autohtone adaug și o linguriță de zahar să reduc aciditatea. Lăsăm să bolborosească încet, la foc mic. Cățeii de usturoi mărunțiți îi adăugăm înainte de a pune spaghetele peste sos.

Punem spaghetele la fiert în apă cu sare pentru 6-7 minute. Le gustăm să fie al dente. Când sunt gata, le scoatem și le punem peste sosul de roșii. Pastele nu se spală când se gătesc cu sos ci numai când se folosesc în salate. Amidonul rămas, prin fierbere, pe paste, ajută la aderența sosului. Oprim focul. Mărunțim o mână de frunze de busuioc și le punem peste paste. Amestecăm ușor ca sosul să învăluie pastele și le lăsăm 2-3 minute ca busuiocul să-și lase aroma. Când mâncăm, dacă dorim, răzuim peste spaghetti parmezan. Astfel obținem, foarte rapid, paste cu sos de rosii, gustoase și sățioase.

Să fiți bine!

Rinichi de porc cu usturoi

January 21, 2015 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Organele de porc, vită sau oaie sunt considerate, în multe bucătării, respectabile cărnuri din care, bucătari cu mână bună, prepară delicioase mâncăruri cu ștaif. Știu că la o primă vedere, aceste mâncăruri, pot părea mai degrabă dedicate bărbatului vânător, pescar și culegător (cum era el organizat mai demult) dar cred că și doamnele mai cochete pot să arunce o ocheadă și chiar să le facă de-ncercare. Pofta vine mâncând! În cazul rinichilor și al fuduliilor (le băgăm tot aici) ar fi etapa de pregătire, dar asta nu este mare lucru. Acum ceva timp am preparat rinichi cu sos de roșii și mămăligă urmând ca de data asta să simplificăm puțin lucrurile și să gătim ceva mai rapid, respectiv rinichi de porc cu usturoi. Moromete din mine nu poate să vadă acest gen de preparate rustice decât însoțite de mămăligă sau de pâine țărănească, din aia cu coaja bine rumenită și crocantă și cu miezul pufos.

Necesar rinichi de porc cu usturoi

4 rinichi
1 căpățănă bună de usturoi
ulei, sare, piper
Pentru acompaniament: mămăligă cu murături, inclusiv ceva coarnă mai iute

Preparare

1. Pregătim rinichi. Îi tăiem în două pe lungime și curățăm, pe cât se poate, rețeua de vinisoare și grăsime din interior. Îi băgăm în apă rece cu puțin oțet sau în lapte. Lăsăm minim o oră să-și mai piardă din miros. Despre un mod de curățare a rinichilor am scris mai amănunțit aici.

2. Tăiem rinichi în bucăți. Încingem o tigaie cu 3 linguri de ulei și punem la prăjit rinichi în ulei încins. Rinichi vor lăsa apă și se for strânge destul de mult. Lăsăm să scadă și să se rumenească bine. Când rinichi sunt rumeniți dăm un praf de sare și unul de piper proaspăt măcinat. Tot acum punem usturoiul zdrobit sau tăiat mic din cuțit. Nu mai ținem mult pe foc să nu se piardă tăria usturoiului, decât amestecăm și oprim focul. Punem un capac la tigaie și trecem la ceaun, să preparăm mămăliga. Punem mămăliga fierbinte în farfurie și rinichi cu usturoi peste mămăligă. Alăturate acestei simple lucrări de tigaie, murăturile fac o treabă excelentă.

Să fiți bine!