În limba româna, „cartof” deriva din germanul kartoffel, cuvânt care deriva prin intermediul limbii italiene din latinescul tuber („umflatura”).
Cartoful a fost cultivat în America de Sud cu trei pana la sapte mii de ani în urma, desi oamenii de stiinta cred ca ar fi crescut salbatic în regiune, inca de acum 13.000 de ani.
Potrivit Dr. Hector Flores, “locul cel mai probabil de origine al cartofilor este situat în Peru si Bolivia unde exista vestigii arheologice din anul 400 i.Hr. gasite pe malul Lacului Titicaca. Cronicarii timpurii spanioli – care foloseau cuvântul indian batata (cartofi dulci), ca nume pentru cartofi – au remarcat importanta tuberculilor in Imperiului Incas. Incasii au descoperit posibilitatea de pastrare a cartofilor in depozite prin deshidratarea si transformarea lor într-o substanta numita chuñu. Acest produs – chuñu– putea fi stocat si timp de 10 ani, oferind excelente asigurari pentru perioadele nefaste din punct de vedere agricol.
Conchistadorii spanioli au întâlnit prima data cartofii atunci când au ajuns în Peru, în 1532 si au remarcat chuñu. Spaniolii au început treptat sa foloseasca cartofii la bordul navelor lor. Dupa sosirea cartofului în Spania în 1540, cateva familii de fermieri spanioli au început sa il cultive pe o scara mica, mai ales ca hrana pentru animale. Din Spania, la inceputul anilor 1600, cartofii au intrat in Italia, Austria, Belgia, Olanda, Franta, Elvetia, Anglia, Germania, Portugalia si Irlanda. Dar nu au avut o primire calduroasa. De-a lungul Europei, cartofii au fost priviti cu suspiciune, dezgust si teama. În general, considerati a fi improprii pentru consumul uman, au fost folositi doar ca nutret pentru animale. În nordul Europei, au fost în primul rând cultivati în gradinile botanice ca o noutate exotica. Chiar si taranii au refuzat sa manânce dintr-o planta care produce tuberculi urâti, diformi si care venea de la o civilizatie pagâna.
În cea mai mare parte a Europei, clasele superioare au vazut potentialul cartofului înaintea claselor de jos, mai superstitioase, si încurajarea de a începe cultivarea cartofului a venit de sus. În Anglia iubitoare de carne, fermieri si lucratorii din orase considerau cartofii extrem de dezgustatori. În 1662, Royal Society recomanda cultivarea tuberculilor de catre guvernul englez si intreaga natiune, dar aceasta recomandare a avut un impact mic. Cartofii nu au devenit o materie prima in bucatarie, pâna când, în timpul penuriei alimentare asociate cu razboaiele revolutionare, guvernul englez a început sa încurajeze în mod oficial culturile de cartofi. În 1795, Consiliul Agriculturii a emis un document intitulat “Sugestii pentru cultivarea si utilizarea de cartofi”; acest lucru a fost urmat la scurt timp de editoriale pro-cartofi si retete de cartofi publicate in The Times. Treptat, clasele de jos au început sa urmeze exemplul claselor superioare. Un model similar a aparut peste Canalul Mânecii, în Tarile de Jos, Belgia si Franta. În timp ce cartoful a câstigat încet teren în estul Frantei acesta nu a atins acceptarea pe scara larga pâna la sfârsitul anilor 1700. Taranii au ramas circumspecti, în ciuda unui document emis la 1771 de Faculté Paris, care atesta faptul ca nu este daunator acest aliment, ci benefic. Oamenii au început sa-si depaseasca dezgustul atunci când planta a primit sigiliul regal de omologare: Ludovic al XVI-lea a început sa poarte flori de cartofi la butoniera lui, iar Marie-Antoinette purta floare de cartofi mov în parul ei.
Frederic cel Mare al Prusiei a vazut potentialul cartofului pentru a hrani natiunea si a reduce pretul la pâine, dar s-a confruntat cu opozitia poporului împotriva acestor plante . Când el a emis un ordin in 1774 ca supusii sai sa cultive cartofi ca protectie împotriva foametei, orasul Kolberg a raspuns: “acesti tuberculi nu au nici miros, nici gust, nici chiar câinii nu ii vor mânca, atunci care este utilitatea lor pentru noi?” Frederik a incercat o abordare mai putin directa pentru a încuraja supusii sai sa înceapa cultivarea cartofului, folosind un tertip de psihologie inversa: el a plantat un domeniu regal cu plante de cartof si a dispus sa fie pazit pentru a proteja acest domeniu de hoti. Taranii din apropierea domeniului au presupus ca este ceva de valoare devreme ce este bine pazit si se se strecurau pe domeniu si smulgeau plantele pentru a le cultiva in gradinile lor. Desigur, acest lucru a fost în întregime, în conformitate cu dorintele lui Frederick. În Imperiul Rus, Ecaterina cea Mare a ordonat supusilor ei sa înceapa sa cultive tuberculi, dar multi au ignorat acest ordin, fiind incurajati in acest refuz si de catre Biserica Ortodoxa, care a sustinut ca planta ar fi suspecta, deoarece nu a fost mentionata în Biblie. Cartofii nu au fost cultivati pe scara larga în Rusia pâna în 1850, atunci când Tarul Nicolae I a început sa puna în aplicare planul Ecaterinei.
Peste Atlantic, tubercul a fost introdus pentru prima oara de colonisti în 1620 când guvernatorul britanic al Bahamas a trimis o cutie de tuberculi, cadou guvernatorului din Virginia. Cartoful nu a devenit larg acceptat pâna când nu a primit un sigiliu aristrocratic de aprobare de la Thomas Jefferson, care le-a servit oaspetilor de la Casa Alba, cartofi. Cartofii au dus la o explozie a natalitatii extraordinara oriunde au fost asimilati , în special în Europa, SUA si Imperiul Britanic. Înainte de 1800, dieta engleza consta în primul rând din carne, completata de pâine, unt si brânza. Legumele erau putin consumate, majoritatea fiind considerate ca lipsite de valoare nutritiva si potential daunatoare. Acest punct de vedere a început sa se schimbe treptat la sfârsitul anilor 1700. Marile culturi roditoare si usurinta de preparare a cartofilor au facut din cartof o solutie evidenta la problemele alimentare din Anglia. Foametea din perioada Revolutiei franceze si a razboaielor napoleoniene, a încurajat atat Franta si aliatii ei cat si dusmani sai sa îmbratiseze tuberculi, astfel incat, pâna la sfârsitul razboaielor napoleoniene, în 1815, cartoful a devenit un aliment de baza în dieta majoritatii europenilor…..
Nutritie
Cartofii sunt o sursa excelenta de fibre, sunt saraci in calorii si contin totodata vitamina C, vitamina B6, cupru si mangan. Cartofii contin, de asemenea, potasiu, care ajuta la compensarea continutului ridicat de sodiu din dieta. În plus, fitonutrienti si proteinele din cartof au proprietati antioxidante. Cartoful furnizeaza amidon ( adica energie), o componenta esentiala a dietei. De fapt, cartoful furnizeaza, singur, fiecare nutrient vital, cu exceptia calciului si vitaminei D.
Din pacate, majoritatea oamenilor mananca cartofii preparati sub forma de cartofi prajiti, chips-uri, pregatiti cu unt sau smantana. Chiar si cartofii copti sunt de multe ori încarcati in momentul prepararii cu grasimi, cum ar fi untul, smantana, branza topita si sunca. O astfel de preparare poate face din cartof un factor care duce la cresterea in greutate si contribuie potential la un atac de cord. Daca se tine departe de grasimi ( unt, smantana, branza topita, sunca, etc) si de prajit, daca este preparat prin coacere sau fierbere, cartoful are un continut caloric scazut si este extrem de sanatos, nu ingrasa si favorizeaza senzatia de satietate. Este aliment bogat in fibre, care ofera o protectie semnificativa impotriva bolilor cardiovasculare si a cancerului.
Beneficii pentru sanatate
Cresterea în greutate
Cartofii sunt bogati in carbohidrati si contin putine proteine. Acest lucru face din cartofi o dieta ideala pentru cei slabi si care doresc sa ia in greutate. Vitaminele continute de cartofi, cum ar fi vitamina C si B-complex sunt de asemenea esentiale pentru absorbtia corecta a carbohidratilor. De aceea, cartoful a devenit o parte inevitabila a dietei pentru luptatorii Sumo.
Digestie
Cartoful este bogat in carbohidrati, astfel încât este usor de digerat si faciliteaza digestia. Aceste propietati fac din cartof o dieta buna pentru persoanele cu probleme de sanatate, copii si cei care au probleme cu digestia, deoarece organismul nu consuma multa energie pentru digerarea cartofului.
Sanatatea pielii
Vitamina C, complexul B si mineralele, cum ar fi potasiu, magneziu, fosfor si zinc sunt o sursa buna pentru îngrijirea pielii. Pasta obtinuta din cartofii zdrobiti amestecati cu miere, poate fi aplicata ca o cataplasma pentru eliminarea ridurilor si petelor de piele cauzate de imbatranire.
Functiile creierului
Functiile creierului depind în mare masura de alimentarea cu oxigen, nivelul de glucoza, magneziu, complexul de vitamine B, de hormoni, aminoacizi si acizi grasi, cum ar fi omega-3. Cartoful satisface aproape toate aceste nevoi. În plus, acesta contine anumite substante, cum ar fi zinc si fosfor, care sunt utile pentru functiile creierului.
Inflamatiile
Nutrientii continuti în cartofi, cum ar fi vitamina C, vitamina B, potasiu sunt benefici pentru reducerea inflamatiei, atât interne cat si externe, cum ar fi inflamarea intestinelor si a sistemului digestiv. Deoarece este moale si usor de digerat, este o dieta buna pentru cei care au ulceratii la nivelul gurii.
Reumatism
Unele substante nutritive cum ar fi vitaminele, calciu si magneziu din cartofi pot ajuta la reducerea reumatismului.
Arsuri si degeraturi
Sucul proaspat de cartofi este foarte apreciat in tratarea arsurilor si degeraturilor.
Source:
Jeff Chapman -The Impact of the Potato, History Magazine
CIP (International Potato Center). 1984. Potatoes for the developing world: A collaborative experience. Lima.
