Bucataria romaneasca

Mancare de bame cu carne de pui

September 1, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Originare din Africa, bamele sunt consumate preponderent în Orientul Mijlociu, nordul Africii dar şi în Europa mediteraneană. În secolul trecut erau prezente şi în bucătăria românească dar, treptat, asemeni bobului şi lintei, au cam dispărut din cultură şi drept urmare şi din cratiţă. Numele de bamă provine din cuvantul arab bãmyah, în vest fiind cunoscute sub denumirea de okra, termen de origine africană. Vorbeşte lumea că ar fi sărace în proteine şi hidraţi de carbon, dar că ar compensa prin bogaţia în vitaminele A, B şi C precum şi în mai multe elemente din tabelul lui Mendeleev printre care, calciu şi magneziu. Trec repede peste aceste repere ştiinţifice şi vă spun că de vreo doi ani am depistat două măicuţe care apar sporadic în piaţa centrală din oraş cu scopul de a valorifica pecuniar mica lor producţie de bame. Anul trecut am ratat joncţiunea, aşa că, mi-am propus, ca vara aceasta să cresc vigilenţa ochiului şi să mă înfrupt din producţia lor de nişă. Ei bine, acum două zile le-am surprins în fapt, cu bamele pe tarabă şi am achiziţionat şi eu cam pentru trei feluri de mâncare, primul, cel la care vă poftesc azi, find mancare de bame cu carne de pui.

Necesar mancare de bame cu carne de pui

cca 400 gr bame
2 pulpe dezosate
4 roşii mari
2 cepe
4-5 căţei de usturoi
1 pumn măsline
pătrunjel verde
piper, sare
ulei, oţet

Preparare

1. Datorită faptului că bamele secretă un suc lipicios trebuie niţel grijite înainte de a le prepara. Prin urmare, începem prin a le tăia codiţele.

Punem pe foc un vas cu apă (cât să acopere bamele), 3-4 linguri de oţet şi o lingură de sare. Lăsăm să înceapă fierberea şi opărim pentru cca 2 minute bamele în apa fierbinte.

Scoatem bamele opărite într-o strecurătoare şi le dăm sub jet de apă rece să se spele bine. În felul acesta scăpăm de substanţa lipicioasă caracteristică bamelor.

2. Tăiem mărunt ceapa şi o călim într-o cratiţă cu un praf de sare şi piper prospăt măcinat. Când ceapa este călită adăugăm căţeii de usturoi mărunţiţi.

3. Adăugăm bamele şi le călim 2 minute după care înecăm totul cu o ceaşcuţă de apă călduţă. Lăsăm să fiarbă încet la foc mic.

Tot acum adăugăm şi măslinele. Am folosit măsline maturate în ulei.

4. Decojim roşiile ( le opărim în prealabil cu apă fierbinte) şi le tăiem felii mari. Punem feliile de roşii în cratiţă, peste bame şi ceapă. Lăsăm să fiarbă încet ca să-şi lase roşiile sucul.

5. Încingem o lingură de ulei în tigaie şi prăjim pulpele dezosate, rumenindu-le bine pe ambele feţe. Eu am folosit pulpe marinate puţin în ulei cu cimbru, boia, rozmarin, piper, dar se poate folosi, în principiu, orice carne de pui sau, dacă doriţi, altă zburătoare.

6. Carnea rumenită o aşezăm în cratiţă, peste lucrarea noastră şi dăm cratiţa la cuptor pentru 20 de minute. Dacă vreţi să nu pierdeţi din gust, grăsimea lăsată în tigaie de carne o punem peste mâncare.

7. Scoatem mâncarea de bame din cuptor şi îi dăm pătrunjel proaspăt.

Mie îmi place să mânânc această mâncare de bame punând 1-2 linguriţe de mujdei peste porţia mea sau cu puţin hrean cu oţet.

Să fiţi bine!

Supa de rosii cu galuste

August 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Gustoasă zeamă de vară, pe care eu aş încadra-o, după tradiţie şi chimie, mai degrabă la ciorbe decât la supe, supa de rosii este un soi de rezervă de sănătate. La ea te întorci, oarecum nostalgic, ca la o dragoste primară, după ce te-ai perindat prin diverse meniuri şi ghiftuit, ai concluzionat filosofic că: proteina nu aduce fericirea! Atunci, cu dor în glas, exprimi timid: parcă aş mânca o ciorba de rosii! Ritualul asta se repetă periodic şi face să te apropii de echilibrul – în speţa noastră, alimentar – sugerat de o veche şi înţeleaptă expresie: Nimic în exces! V-am spus, cu ceva timp în urmă, ce mare încântare trupească îţi oferă ciorba de roşii coapte pe grătar, mâncată cu pâine prăjită frecată cu usturoi, aşă că, azi vă îndemn la bucurie şi sănătate cu o supa de rosii cu galuste. Nu-i aşa că parcă aţi mânca o ciorbă de roşii?

Necesar supa de rosii cu galuste

1 kg (poate şi mai mult) roşii ţărăneşti diverse – mari, zemoase, rotunde, lungi, inimă de bou
2 ceape
2 morcovi
1 păstârnac
1 ardei gras
1 ţelină mică sau tulpină de ţelină
pătrunjel proaspăt şi ceva leuştean
sare, piper, o crenguţă de cimbru

Pentru galuste de gris

2 ouă
gris
1 linguriţă ulei
sare

Preparare

1. Tăiem cubuleţe mărunte toate legumele: ceapa, ardeiul, morcovi, păstârnacul, ţelina. Punem o oală cu apă pe foc şi adăugăm legumele tăiate.

2. Într-o crăticioară punem apă la încălzit şi punem roşiile întregi. Le lăsăm câteva minute până se încălzeşte apa şi începe să “plesnescă” coaja roşiilor. Scoatem roşiile cu o paletă sau lingură din apă şi le decojim. Le tăiem mai mare şi le punem într-un bol.

3. După ce legumele au fiert încet 10 minute, adăugăm roşiile tăiate. Tot acum adăugăm (opţional) şi o crenguţă de cimbru.

4. Pregătim compoziţia pentru găluşti şi o lăsăm să stea minim 10 minute. Nu mai descriu procedeul de preparare al găluştelor. Cine nu ştie cum se fac poate gasi amănuntele necesare dând click pe acest link: supă de raţă cu galuşte.

5. După ce roşiile au fiert cca 20 de minute începem să plasăm găluştele în oală folosindu-ne de o lingură. După ce am terminat găluştele de pus în oală, adăugăm o ceaşcă cu apă rece pentru a opri fierberea, dând astfel timp găluştelor să se umfle. Focul la oală se menţine redus. Lăsăm să fiarbă încet înca 10 minute. Gustăm şi potrivim de sare. La final dăm (opţional, după plăcerea fiecăruia) un praf de piper proaspăt măcinat. Aromăm cu pătrunjel şi eventual, leuştean proaspăt.

PS. Nu am pus rădăcină de pătrunjel pentru că nu am găsit în piaţă. Dacă aş fi avut, sigur aş fi pus, deoarece, după mine, cele patru rădăcinoase – morcov, ţelină, păstârnac şi pătrunjel – alături de ceapă, constituie cea mai bună bază pentru majoritatea ciorbelor. Dacă obişnuiţi să mâncaţi mai acru, chiar dacă supa de roşii este dulce-acrişoară, merge puţin oţet de mere. Dacă găsiţi prin cămară o ciuşcă uscată, o puteţi trece peste flacăra aragazului şi punând-o în oală, daţi un parfum exotic supei şi o nuanţă de vino-ncoa de nerefuzat.

Să fiţi bine!

Iahnie de Dovlecei Aromata cu Busuioc

August 14, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Simplă şi facilă, dar intrată oarecum într-un con de umbră, această iahnie de dovlecei se mânca mai bine în prima jumătate a secolului trecut, când orice birt sau restaurant facilita diverse gustări pe lângă sticle sau halbe. Era prezentă şi în posturile mai abitir ţinute, în vremea aia, în România rurală. Este de încercat în zilele astea, de vară călduroasă, mai ales că este bună nu numai caldă dar şi rece, mâncată cu pâine prăjită.

Fără să ne ţină prea mult timp în bucătărie, dăm carnea la o parte pentru o zi şi facem o încercare cu iahnie de dovlecei. Poate fi văzută ca gustare – salată (gen salata de vinete), ca mâncare de post sau, de ce nu, drept garnitură lângă o friptură suculentă, cu smerenie preparată pentru a nu-i indigna pe cei ce ţin post. Sper să placă amatorilor de dovlecei!

Necesar iahnie de dovlecei

4-5 dovlecei tinerei
2 roşii
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
sare, piper, cimbru
busuioc proaspăt sau verdeaţă după preferinţă
ulei

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem cubuleţe. Îi punem într-o strecurătoare mare şi le dăm un praf de sare să mai piardă din apă. Îi lăsăm 20 de minute.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi călim cubuleţele de dovlecei. Apa din dovlecei se va evapora şi acestia se vor fărâmiţa. Dăm pe răzătoarea mică doi căţei de usturoi, peste dovlecei şi amestecăm. Îi scoatem din tigaie, pe o farfurie.

3. Tocăm ceapa şi o călim în aceaşi tigaie. Adăugăm piper şi câteva fire de cimbru. Decojim roşiile şi le tăiem mărunt. După ce s-a călit ceapa adăugăm roşiile. Lăsăm să se formeze un sos şi apa roşiilor să se evapore. Se poate folosi în loc de roşii şi bulion, dar eu prefer vara să folosesc roşii proaspete.

4. Adăugăm dovleceii rumeniţi peste călitura de ceapă şi roşii. Amestecăm şi lăsăm să scadă bine.

Deoarece mănânc mai usturoiat eu mai adaug în faza finala usturoi ras pentru un gust mai pregnat de usturoi. Fiecare poate adăuga usturoi după cum doreşte. Tot acum se adaugă pătrunjel proaspăt tocat mărunt. Eu am ales să folosesc busuioc proaspăt.

5. Iahnia de dovlecei se poate servi atât caldă cât şi rece. Mie îmi place rece, întinsă pe felii de pâine, prăjite sau nu, peste care presar busuioc mărunţit.

Cu imaginaţie, fiecare poate lucra la paleta de condimente şi se poate modifica textura, în sensul de a se face mai tartinabilă.

Să fiţi bine!

Tocanita Taraneasca de Curcan cu Sos pe Saturate

July 15, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Tăiate mai mari, legumele nu participă la o tocăniţă numai cu gust şi aromă ci vin să se mândrească cu o participare mai trupeşă, mai personalizată. În defilarea lor prin blidul cu tocăniţă, fiecare se oferă să te cucerească obligându-te subtil să exclami copilăreşte “- Ce bună este!”. De fiecare dată acelaşi truism! Eşti deja prins şi de aici până la a întinge cu pâine în sos nu mai este decât un pas. Sosul unei tocaniţe este oarecum o problema de paradox în sensul că ştii dinainte că va fi insuficient dar totuşi în final întrebi nemulţumit “Nu mai este sos?”. Şi asta de fiecare dată. Ar fi o dovadă de lipsă de imaginaţie să spui că există o reţetă definitorie pentru o tocană, fie ea şi tocanita taraneasca de curcan. Nu poţi încorseta creativitatea în cazul unei tocăniţe. Eu am ales să prepar o tocăniţă uşoară, mai puţin muncită, de vară, mai bogată în roşii coapte şi zemoase, aromată cu usturoi tânăr şi pătrunjel proaspăt.

Necesar tocanita taraneasca de curcan

1 piept curcan sau pulpă dezosată
4-5 cepe potrivite, lungi, de Buzău (sau 2-3 cepe rotunde)
1 căpăţână de usturoi nou
2 ardei graşi
1 ţelină mică
5 roşii bine coapte
sare, piper boabe, 2 foi de dafin, 2-3 fire de cimbru verde
pătrunjel proaspăt
ulei
unt

Preparare

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem sferturi. Am folosit aşa zisa ceapă de Buzău, mai dulce. Dezvelim căpăţâna de usturoi şi lăsăm căţei întregi în coajă. Încingem două linguri de ulei într-o cratiţă şi călim sumar ceapa sferturi şi căţeii de usturoi. La căţelul de usturoi se va mânca conţinutul cremos şi se va arunca coaja.

2. Tăiem cubuleţe pieptul de curcan. Punem carnea tăiată în cratiţă împreună cu câteva boabe de piper, două frunze de dafin şi cimbru verde. Dăm un praf de sare mare. Păstrăm focul potrivit şi lăsăm carnea să prindă puţină culoare.

3. Tăiem mare ardeii graşi şi îi punem în cratiţă. Amestecăm şi-i lăsăm să se înfierbante.

4. Tăiem cubuleţe ţelina şi o punem în tocană. Ţelina vine cu o aromă puternică şi distinctă.

5. Opărim roşiile şi le decojim. Le tăiem felii mai mari. Le adăugăm în cratiţă.

Lăsăm câteva minute pe foc potrivit să-şi lase roşiile sucul.

Completăm cu un pahar de supă de legume sau pasăre, sau, dacă nu avem la îndemână, cu un pahar de apă.

6. Punem un capac la cratiţă şi o introducem la cuptor. Lasăm la cuptor până scade şi se formează sosul. În ultimele 10 minute luăm capacul.

7. Tăiem felii de pâine, pe lung, în 3 baghete fiecare felie. Într-o tigaie topim 2 linguri de unt şi rumenim pâinea tăiată.

6. Scoatem tocăniţa de la cuptor şi îi dăm aromă cu pătrunjel prospăt tăiet mai mare. Mâncăm tocanita taraneasca de curcan cu pâine rumenită în unt.

Să fiţi bine!

Dovlecei Umpluti cu Ciuperci, Orez şi Branza

July 4, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă iniţial, în vremea când eram mai fraged, dovleceii mă lăsau oarecum indiferent, cu excepţia tradiţionalei salate cu usturoi şi oţet, astăzi, după ce, în timp, am exersat pe această legumă mai multă diversitate şi imaginaţie, concluzionez ca aceştia au mult mai mult de oferit în bucătărie. După ce dovleceii umpluţi cu carne mi-au plăcut nu numai mie, dar şi celor care s-au mai intersectat cu ei, reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci, vine să confirme că acestei legume îi stă bine (şi) umplută. Contrastul dintre umplutura dulceagă şi brânza mai sărată împlineşte gustul şi îi dă o identitate aparte.

Necesar reţeta de dovlecei umpluti cu ciuperci

3 dovlecei ( pentru 6 porţii)
6-7 ciuperci
1 ceapă
3 linguri de orez
2 roşii
1 legătură pătrunjel
brânză telemea
piper, sare
ulei

Pentru sos

2 roşii
1 ceapă
3-4 căţei de usturoi
sare, piper

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem jumătăţi, pe lungime.

Punem o oală cu apă şi o lingură de sare, pe aragaz, la fiert, şi când apa este fierbinte opărim-fierbem dovlecei 3 minute în apa clocotită. Scoatem dovleceii şi îi lăsăm într-o strecurătoare mare, să se răcească şi să se scurgă apa. După ce s-au răcit, cu o lingură, scobim miezul jumătăţilor de dovlecei, lăsând spre coajă max. 1 cm grosime.

2. Tăiem mărunt ceapa şi o punem la călit într-o tigaie încinsă. Când ceapa a devenit transparentă, adăugăm ciupercile mărunţite. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi adăugăm şi pătrunjel tocat. Călim până ce se pătrund ciupercile.

3. Decojim roşiile şi le tăiem cubuleţe mărunte. Amestecăm şi lăsăm să-şi lase roşiile sucul.

Adăugăm orezul spălat şi o ceşcuţă de apă fierbinte. Amestecăm, lăsăm pe foc mic să bolborosească încet şi să se umfle orezul.

4. Umplem dovleceii cu această compoziţie şi îi arânjăm, unul lângă altul, într-o tava unsă cu ulei.

Dăm brânza pe răzătoare şi o presărăm pe dovlecei. Se poate folosi şi caşcaval, ce se va topi frumos peste compoziţie. Eu prefer o brânză bună de oaie, care să contrasteze cu dulceaţa compoziţiei. Pentru doritori, dacă renunţăm la brânză, obţinem o mâncare de post.

Încingem cuptorul şi dăm tava la cuptor pentru cca. 20 de minute.

5. Decojim celelalte două roşii şi le tăiem cubuleţe. Tăiem foarte mărunt ceapa. Punem ceapa la călit, adăugăm roşiile, dăm sare şi piper. Lăsăm pe foc încet până ce se omogenizează şi se formează sosul. La final, adăugăm căţeii de usturoi daţi pe răzătoare.

Când mâncăm dovleceii umpluţi, punem peste ei acest sos, uşor usturoiat. Sosul nu este obligatoriu, cine doreşte poate renunţa la el, dar eu îi prefer aşa.

Să fiţi bine!

Scoici de Apa Dulce Umplute si Coapte la Cuptor

June 19, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Obişnuit din copilarie cu mâncăruri preparate din melci sau scoici de apa dulce, nu trece nici o vară fără să mă dedau la asemenea preparate. Copilărind aproape de Dunăre, consumul acestor scoici este pentru mine firesc, înţelegându-i totodată pe cei ce privesc suspicios asemenea inedite mâncăruri, dat fiind faptul că poate împrejurări obiective i-au ţinut departe de aceste fructe de baltă. Dacă nu te-ai intersectat cu aşa ceva este firesc să nu prea pofteşti la scoici de baltă. Pe de altă parte, sunt convins că mulţi (in special cu rădăcini în localităţile dunărene) apreciează chifteluţele de scoici, sarmalele sau drobul de scoici, poftesc la ele fripte pe ţepuşă la foc viu sau pe tablă, cu sare, iar alţii îşi amintesc cu plăcere de ai lor bătrâni încercând o săracă saramură de melci. Fundamentul acestei reţete de scoici de apa dulce, umplute şi coapte la cuptor, este preluat din Ostroveni de Dolj, eu improvizând pe acest fundament după propia-mi poftă.

Necesar ingrediente reţeta de scoici de apa dulce umplute

cochiliile a 10 scoici mari, cât să umpli tava de la aragaz (aşa zişii popular, scoicani)
carne de scoici de la cele 10 plus încă atât ( cam de la 20 de scoici)
2 cepe
1/2 ardei gras
1 ceaşcă de orez
2 roşii
2-3 căţei de usturoi
puţin ardei iute (opţional pentru cei ce nu suportă)
1 legătură pătrunjel proaspăt
piper, sare
ulei

Preparare

1. Spălăm bine scoicile şi le punem în apă clocotită pentru a se desface. Le lăsăm 2-3 minute şi le scoatem, lăsându-le să se răcorească puţin.

Le desfacem cu ajutorul unui cuţit, scoatem carnea, şi punem cochiliile deoparte. Spălăm carnea, păstrăm piciorul scoicii (carne mai tare) şi înlăturăm din săculeţul stomacului, depozitul negriceos (se observă cu uşurinţă). Nu intru în amănunte privind curăţarea pentru că se pot citi mai multe la drobul de scoici. După ce le curăţăm, alegem 10 cochilii mai mari – pentru a putea fi umplute – şi le spălăm bine în interior şi exterior (eventual cu o perie). Restul cochillilor le putem arunca. Atenţie la accidente, la lucrul cu acestea pentru că taie destul de bine. Carnea recoltată o spălăm bine şi o lăsăm să se scurgă apa.

2. Montăm maşina de tocat şi dăm prin maşină carnea scoicilor. O lăsăm deoparte, în aşteptare. Curăţăm ceapa şi o tocăm mărunt, ardeiul şi roşiile le tăiem cubuleţe (eu am pus cherry tăiate sferturi). Încingem o tigaie şi călim ceapa cu un praf de sare, piper şi ardei iute.

Când ceapa a devenit transparentă adăugăm ardeiul gras tăiat mărunt. Amestecăm şi mai călim 2-3 minute pe foc potrivit.

Spălăm orezul şi îl adăugăm, împreună cu roşiile tăiate, în tigaie.

Călim puţin să-şi lase roşiile din zeamă şi mai completăm cu o ceşcuţă cu apă pentru a umfla orezul. Când orezul a absorbit zeama, adăugăm căţeii de usturoi mărunţiţi.

Amestecăm şi peste 1 minut adăugăm carnea de scoică tocată. Carnea va mai lăsa zeamă. Omogenizăm şi lăsăm la foc mic să se umfle orezul bine şi să nu mai fie zemoasă această compoziţie.

La final parfumăm cu pătrunjel proaspăt tocat şi mai dăm un praf de sare, amestecăm şi oprim focul.

3. Cu o lingură umplem bine jumătatea unei cochilii, închidem scoica cu cealaltă jumătate şi o legăm cu o sfoară, de orice fel. Procedăm aşa şi cu celelalte cochilii până terminăm compoziţia.

Pe măsură ce le umplem şi legăm, aşezăm scoicile în tava de la aragaz. Punem în tavă un pahar de apă şi băgăm tava în cuptorul încins, cu foc mai moale. Lăsăm aproximativ 30-45 de minute.

Eu am complicat puţin reţeta, tradiţional, bătrânii, căleau ceapa cu o lingură de bulion, adăugau carnea de scoici şi cu acest amestec umpleau scoicile, care erau mai apoi legate cu aţă de cânepă. Uneori adăugau şi orez, dar cam atât. Oricum, erau delicioase. Eu le-am ţinut mai puţin la cuptor pentru că orezul era deja umflat iar compoziţia era aproape gătită din tigaie. Bunică-mea punea mai multă apă în tavă şi le ţinea mai mult la cuptor, iar compoziţia era cca. 70% carne de scoică.

Să fiţi bine!