cartofi

Coaste de miel la cuptor. Pe pat de dovleac, cartofi si dovlecei

October 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Plăcut la cuptor sau în diverse dulcegării, în vreme de toamnă, când dă bruma, dovleacul își poate face un rost și în mâncăruri, fiind o curcubitacee suficient de versatilă încât să vină cu gust și vitamină atât în supe ușoare cât și în lucrări culinare mai laborioase. Este drept că repetiția naște și în gust rutină și o anumită obișnuință, așa că, din punctul meu de vedere, în mâncăruri, dovleacul vine cu un gust care trebuie cultivat, care trebuie să-și găsească un loc al lui în paleta de preferințe. Obișnuiți mai mult cu personalitatea lui dulce, i-am rezervat un rol ca atare, probabil oarecum nestimulați de necesități în ai rotunji rostul. Chiar dacă rețetele sunt vechi, internetul a făcut mai populare și a supus atenției ba o supă cremă, ba un piure de dovleac. După gustul meu, unele preparate îmi plac, altele nu, unele se promovează singure, prin gust, arome, aspect și propietăți, altele sunt aduse în față de trend și prețiozitate. În mod firesc, trebuie să încercăm să-l introducem în combinații care treptat să se maturizeze în rețete, care să reușească să împlinească pofte și gusturi cât mai multe și variate, care să întrunească sufragiile a cât mai multor bucătari cu inițiativă și meseni cu dorință. De ce spun asta? – Că doar nu am găsit nectarul zeilor în dovleacul nostru – O spun pentru că toamna îl avem din plin în piețe și magazine, pentru că este rod gustos prezent în grădinile multor lelițe și pentru că tot ce ne dă grădina noastră nu poate fi decât sănătos și bine venit. Așă că încercăm să-l gătim, de data asta în combinație cu cartofi și dovlecei, drept pat gustos pentru coaste de miel la cuptor.

Necesar coaste de miel la cuptor cu dovleac si cartofi

1 kg coaste de miel
1 dovleac plăcintar potrivit
3-4 cartofi
1 dovlecel
boia, piper, sare, cimbru, fulgi de ardei
ulei pentru prăjit și de măsline

Preparare

1. Într-un bol amestecăm o lingură cu boia și câte o linguriță de piper proaspăt măcinat, cimbru uscat și sare mare. Amestecăm aceste condimente și cu acest amestec frecăm bine coastele de miel pe toate părțile. Le lăsăm să stea zece minute. Încingem o tigaie cu puțin ulei și rumenim bine coastele.

2. Curățăm dovleacul de coajă, îl înjumătățim și înlăturăm semințele după care îl tăiem cuburi, bucăți, de 1,5-2 cm, cât o îmbucătură. La fel, curățim și tăiem cartofii. Dovlecelul, tânăr și proaspăt, îl tăiem cuburi fără ai înlătura coaja.

3. Bucățile de dovleac, cartofi și dovlecel le punem într-o tava, asemeni unui pat. Peste ele punem 2-3 linguri de ulei de măsline, presărăm sare, puțin piper, cimbru cât ei între trei degete și o lingură cu fulgi de ardei ( fulgii de ardeii îi puteți face și dintr-un ardei uscat, mărunțindu-l cu cuțitul – chiar este mai aromat). Amestecăm ușor cuburile cu o lingură, să se învelească bine în ulei și condimente.

4. Așezăm militărește (adică ordonat) în tavă, coastele de miel rumenite, pe patul din dovleac, cartofi și dovlecel.

Dăm tava la cuptor pentru cca 45 de minute, până ce toate-s rumene și îmbujorate. Combinația asta de barabule cu bostan cu coaste fragede de miel merge bine cu murătura ce tocmai s-a împlinit la gust.

Să fiți bine!

Conopida la Cuptor cu Cartofi si Praz. Grijita cu Rost

October 10, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Când o mâncare este prezentată simplu, fără a fi împovărată de podoabe inutile, abia atunci ei i se dă șansa să treacă testul timpului, să-și găsească împlinirea în aprecierile a generații de meseni, să devină subiect de transmitere din vorbă în vorbă și din slovă în slovă. Altfel, multe mâncăruri cu potențial pot încânta ochiul la fel ca fata de la pagina 5 și tot ca ea pot eșua în uitare. Boala de a farda totul, de a împopoțona inutil și ipocrit tot și toate în speranța că vei căpăta mai multă atenție, amăgindu-te ca astfel urci, a devenit cronică și îi vedem manifestările peste tot și în toate, inclusiv în bucătarie. Simplitatea reprezinta sofisticarea maximă a spus Leonardo da Vinci și el chiar era artist. Ori, dacă tot vorbim de artă culinară, asta ar trebui căutată, simplitatea! Și mai trebuie căutat ceva în mâncăruri sau mai bine zis, pus în mâncăruri, respectiv suflet, spirit. Acolo unde lucrarea Spiritului nu folosește unealta mâinii, nu există artă a spus același Leonardo da Vinci. Pentru niște banale mâncăruri, această cerință poate părea exagerată, dar v-ați gândit vreodată de ce ne întoarcem cu drag, oarecum legați peste timp, la turtele și pita bunicii, la gogoșile, papanașii, saramura și mămăliga ei cu brânză. Pentru că ceva în noi, poate nedefinit și subtil, ne spune că acolo, în vremea aia și în bucatele alea simple, lipsite de podoabe inutile, se punea suflet. Se punea dorința de a servi, de a aduce bucurie altora, mâncarea nefiind redusă la o simplă necesitate trupească ci devenind o lucrare dedicată să însenineze, să transmită sentimente. O astfel de sofisticare ar trebui să căutăm, în simplitate plus suflet. Să o căutăm în toate! … Și uite așa mă luai iar cu vorba și mă abătui de la subiect, un subiect cu conopida la cuptor, cartofi și praz, cu niscai brânză, smântână și ouă dar și cu delicioase frigănele. Nimic mai simplu!

Necesar conopida la cuptor cu cartofi si praz

1 conopidă potrivită
3 cartofi
1 fir de praz, partea de până la frunze
2oo smântână
300 gr brânză sărată, telemea de oaie
3 ouă
sare, piper,

Pentru frigănele

2-3-4 felii de pâine, cât să acoperi fundul tăvii
1-2 ouă
lapte pentru înmuiat pâinea

Preparare

1. Desfacem conopida în buchețele și le spălăm bine în apă rece. Punem bucățelele într-un vas cu apă, la fiert, timp de 5 minute. Le scoatem într-o strecurătoare și le trecem pe sub jet de apă rece. Le lăsăm să se scurgă. În același timp spălăm cartofii în coajă și îi punem întregi la fiert, într-un alt vas. Este preferabil să alegem cartofi roșii deoarece sunt mai puțin sfărâmicioși. După ce au fiert cartofii, îi lăsăm să se răcească, îi curățăm de coajă și îi tăiem cubulețe potrivite.

2. Într-un bol punem 3 ouă, smântâna și brânza rasă. Le amestecăm bine cu o furculiță, să se omogenizeze.

3. Punem într-o farfurie adâncă puțin lapte și în alta batem un ou sau două – depinde de câte frigănele ne trebuie să tapăm tava. Înmuiem feliile de pâine în lapte, le dăm prin oul bătut și le rumenim într-o tigaie încinsă.

4. Într-un vas ceramic, tăviță sau cratiță, punem frigănelele astfel încât să tapăm fundul vasului. Tăiem prazul rondele și într-un vas amestecăm cartofii cuburi cu buchețelele de conopidă și cu rondelele de praz. Punem amestecul peste frigănele, în tavă. Dăm un praf de piper.

5. Turnăm uniform peste toată suprafața, amestecul de brânză, smântână și ouă. Agităm ușor vasul să pătrundă mai bine compoziția printre bucățile de conopidă și cartofi.

6. Dăm mâncarea la cuptor pentru cca 30 de minute, până se rumenește.

Cantitățile sunt orientative și se pot modifica după gustul fiecăruia. De asemenea, se poate folosi o diversitate ridicată de condimente sau plante aromatice. Brânza poate fi dulce sau sărată, dar este preferabil să fie sărată pentru a compensa dulceața conopidei.

Să fiți bine!

Musaca de Legume cu Sos de Rosii Usturoiat

July 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă musacaua, la origine, nu se preparara în straturi, la noi, ca şi la vecinii din Balcani, este mai populara varianta de preparare grecească, adică în straturi. Tocmai aceste straturi m-au făcut să denumesc această mâncare, cu gust susţinut de grădina românească şi participare de aromă mediteraneană, musaca de legume. Mâncată rece de către arabi, musacaua – în arabă înseamnă “servit rece” – se serveşte ca antreu şi se prepara, fără straturi, din roşii şi vinete.

De la arabi a pătruns la greci şi în Balcani, diversificându-se totodată. În cazul de faţă, alegerea legumelor şi modul de combinare este făcută după simţul meu de orientare dar sunt convins că este loc de multă imaginaţie şi participare legumicolă. Aşa că dacă vă inspiră prezenţa unui dovlecel, a unei conopide, a unor rondele de ceapă, lăsaţi-vă cuprinşi de actul creaţiei şi regândiţi structura arhitecturala a lucrării. Asemenea compoziţii nu prea au de ce să aducă eşec în bucătărie. Sunt convins că o să vă placă această nesofisticată musaca de legume, este bine împlinită la gust, delicioasă, iar sosul de roşii – neapărat usturoiat – îi dă mireasma aia, inconfundabilă, de vatră.

Musaca de legume cu sos de roşii

4-5 cartofi
4 ardei – doi graşi şi două kapia
2 vinete mai micuţe
5-6 roşii măricele, coapte bine şi zemoase
o juma’ de ardei iute
1 căpăţână de usturoi
piper, sare
ierburi aromatice la alegere: oregano, busuioc, ierburi de Provence
ulei

Preparare

1. Tăiem felii cartofii, încingem o tigaie şi îi rumenim frumos. Aşezăm cartofii rumeniţi într-o tavă, într-un prim strat.

2. Încingem grill-ul şi coacem ardeii. Am folosit ardei gras şi ardei kapia, pentru un gust divers. După ce s-au copt, îi lăsăm să se răcească puţin şi îi curăţăm de pieliţă.

Îi rupem fâşii şi îi aşezăm în tavă, peste cartofi, într-un al doilea strat.

3. Tăiem vinetele felii şi le rumenim în tigaia încinsă. Vor trage ulei dar nu importă. Atenţie să nu se ardă pentru că le ia repede focul! Aşezăm peste ardeii copţii al treilea strat format din felii de vinete. Dacă ne place puţin iute tăiem nişte rondele de ardei iute peste vinete.

4. Încălzim apă, opărim roşiile, le lăsăm să se răcească şi apoi le decojim. Tăiem roşiile cubuleţe mărunte şi le punem într-o tigaie. Adăugăm o linguriţă de zahăr să reglăm aciditatea, piper proaspăt măcinat, sare mare, ierburi aromatice şi usturoi tăiat felii.

Lăsăm pe foc câteva minute să-şi lase roşiile zeama şi să se formeze un semi-sos. Eu am pus şi în sosul de roşii ceva ardei iute tocat mărunt. Mănânc în ultimul timp mult ardei iute aşa că îl cam folosesc la mai toate reţetele. Zic eu că este foarte sănătos ardeiul iute şi vine cu gust şi aromă, fireşte, folosit rezonabil (că altfel mă fulgeră sexul frumos cu privirea în faţă şi cu tigaia după cap) , adică să dea o tuşă uşoară de iute. Cine vrea mai iute mai toacă în propia-i farfurie, când mănâncă.

5. Punem peste straturile formate în tava, sosul de roşii. Băgăm tava la cuptor pentru 25-30 de minute.

Mâncarea asta – musaca de legume – se poate prepara şi tăind cartofii şi vinetele cubuleţe, nu neapărat felii. Şi aceste, eventuale, cubuleţe se rumenesc. Aşa cum am spus mai sus, mai pot fi adăugate şi alte legume. Cantităţile de legume sunt orientative, le apreciează fiecare funcţie de tavă şi de câte persoane cu apetit are la masă.

Să fiţi bine!

Papricas de Cartofi cu Carne de Porc

January 7, 2014 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Papricaşul este o tocană care, aşa cum îi spune numele, are drept scop existenţial să cinstească paprika, adică boiaua noastră cea de toate zilele, dulce sau iute. Reţeta de mai jos, papricas de cartofi cu carne de porc, simplă şi cu faţă neprefăcută, nu are nici o pretenţie că ar urma linia trasată de păstorii unguri şi ale lor ceaune, ce s-au îndeletnicit în vreme cu armonizarea cărnii cu ardeiul uscat. Aceşti păstori au finisat combinaţia de carne şi boia în papricaş şi gulaş. Un papricas are întotdeauna carne, fie că e de vita, oaie, porc, pui sau peşte, ea este întotdeauna prezentă. Cele doua variante populare de papricaş sunt date de prezenţa cartofului sau a găluştelor. Pe lângă boia, am obiceiul de a mă baza la asemenea tocană pe trei condimente şi anume piper, coriandru şi ienibahar (piper jamaican), toate proaspăt măcinate în mojar. Ardeiul, pentru a fi dominant, nu îl las reprezentat doar de boia ci mai adaug şi ciuşcă uscată coaptă puţin pe foc şi mărunţită din cuţit.

Necesar papricas de cartofi cu carne de porc

500 gr. pulpă de porc
1 kg cartofi
2 linguri de boia
2 cepe
1 ceaşcă bulion dulce
3-4 ardei uscaţi
3-4 căţei de usturoi
boia, piper, coriandru, ienibahar, sare
ulei sau untură
pătrunjel verde

Preparare

1. Tăiem carnea de porc îmbucături. Într-un ceaun încingem o lingură de untură (cea mai bună pentru papricaş) şi rumenim bine carnea, amestecând constant cu o lingură de lemn. Bineînţeles, cine doreşte, poate să evite untura şi să folosescă uleiul. În principiu orice reţetă poate fi adaptată dorinţelor şi constrângerilor pe care fiecare şi le asumă cu privire la mâncare.

2. Tocăm mărunt ceapa şi când carnea este rumenă punem şi ceapa în ceaun. Dăm un praf de sare să scoatem puţin apa din ceapă, să nu o ia focul repede. Amestecăm din când în când şi lăsăm să se călească şi ceapa.

3. Punem câteva boabe de piper, ienibahar şi coriandru în mojar şi le zdrobim. Măcinate mai grosier, în mojar, condimentele vin cu ceva iuţeală dar şi cu aromă. Aceste condimente împreună cu o lingură de boia (dulce sau iute, după cum preferaţi) le punem peste călitură în ceaun. Amestecăm şi mai lăsăm 1-2 minute pe foc după care stingem totul cu o cană cu apă caldă. Lăsăm să fiarbă la foc potrivit cca. 20 de minute până se mai înmoaie carnea.

4. Curăţăm cartofii şi îi tăiem sferturi, bucăţi mai mari. După ce carnea s-a mai înmuiat adăugăm bulionul şi cartofii. Completăm cu apă călduţă pâna aproape că acoperim cartofii. Lăsăm să fiarbă potrivit.

5. Coacem ardeii uscaţi pe flacăra de la aragaz, le tăiem cotoarele şi le scuturăm, cât de cât, seminţele. Mărunţim ardeii copţii din cuţit, adică fără fineţe excesivă şi îi punem în ceaun. Lăsăm totul să fiarbă încet până ce cartofii sunt gata. Nu amestecăm în cartofi decât la început când sunt tari şi nu se fârâmă. Pe măsură ce fierb cartofii, mai agităm uşor ceaunul fără a mesteca în el. Astfel cartofii se păstrează întregi şi nu se transformă totul într-un terci.

6. După ce au fiert cartofii adăugăm căţeii de usturoi feliaţi. Gustul oricărei tocane de cartofi se rotunjeşte şi împlineşte la final cu câţiva căţei de usturoi. La papricaş, pentru a simţi viguros gustul de boia, ultima jumătate de lingură de boia se adaugă la final. Aşa facem şi noi! Apoi aromăm cu pătrunjel proaspăt şi punem un capac pe ceaun.

Lăsăm 10 minute să se maturizeze gustul, timp în care ne facem sau nu ne facem de lucru prin casă. După 10 minute ne întoarcem la al nostru paprikas de cartofi cu carne de porc. Şi-l mâncăm! Pe tot!

Să fiţi bine!

Piept de pui cu piure de conopida si cartofi

December 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Frigul şi îngheţul au alungat ţăranii de prin pieţe, unde încercau să mai câştige un ban vânzând ultimele roade ale grădinilor din acest an. Ardeiul ăla pricăjit şi roşiile mici şi pătate ce încă le mai găseai alaltăieri pe masa ţăranului erau mai bune decât bobonatele roşii turceşti şi decât uriaşul ardei California. Aflat în piaţa, oarecum pustie la 8.30, tot ce mi-a trezit interesul, fiind şi rod al gliei strămoşeşti, a fost o conopidă la a cărei vedere am purces să-i fac mental felul, în toate chipurile culinare. Dar, după ce am făcut-o musaca şi am onorat-o prin diverse salate, am ales să o fac piure, sau cel puţin să încerc, să vedem ce obţinem. Ei bine, după ce am preparat piureul de conopidă – preparat normal ca şi ăla de cartofi- rezultatul nu m-a satisfăcut, fiind prea dulce pentru gustul meu. M-am orientat rapid la două variante de dres busuiocul şi anume: prima care presupunea să-i dau usturoi şi brânză şi a doua idee era să-i adaug 2 cartofi fierţi pasaţi şi o ceapă roşie tocată mărunt. Cum din capul locului mi-am propus ca acest piure să fie garnitură la piept de pui, nu prea am văzut bine variata cu brânza aşa că, am ales să fac piept de pui cu piure de conopida şi cartofi.

Ingrediente reteta piept de pui cu piure de conopida si cartofi

1 piept de pui
1 conopidă
2 cartofi
1 ceapă
2 căţei de usturoi
1 lingură de unt
piper, oregano, sare
ulei

Preparare

1. Desfacem conopida bucheţele şi o spălăm bine. O punem la fiert în apă cu sare pentru 10-15 minute, până se înmoaie. După ce a fiert o lăsăm într-o strecurătoare mare să se scurgă bine apa. Spre deosebire de cartofi, conopida lasă mai multă apă. O altă variantă ar fi coacerea acesteia la cuptor pentru 30-45 de minute, caz în care conopida nu mai este apoasă şi piureul iese mai închis la culoare. Fierbem şi doi cartofi mai mari, cât să fie pe jumătatea cantităţii de conopidă. După ce s-a scurs conopida o dăm prin blender sau o zdrobim cu furculiţa sau presa de cartofi. Eu am dat-o prin blender dar, acum când scriu, cred că ar fi trebuit să o pasez cu furculiţa, să las piureul mai rustic. Gustul ar fi acelaşi dar cred că ar fi mai arătos un piure mai rustic, mai ţărănesc. Pentru a reduce apozitatea şi ai da o cremozitate mai ridicată, punem piureul de conopida într-o tigaie încinsă şi amestecăm să crească cremozitatea prin evaporarea sucului.

2. Adăugăm peste piureul de conopidă puţin unt, un praf de piper, cei doi cartofi făcuţi, de asemenea, piure. Tot acum adăugăm şi cei doi căţei de usturoi daţi pe răzătoarea fină. Mai amestecăm 1 minut şi oprim focul. Tocăm mărunt ceapa, o punem peste piure şi omogenizăm. Gustăm şi potrivim de sare. Am folosit ceapă de apă, din cea lungă şi roşie, mai puţin iute.

3. Desfacem pieptul de pui şi îl tăiem felii, nu foarte subţiri, bune de a fi puse pe grill. Nu cumva să ne punem cu ciocanul pe carne că-şi pierde sucurile şi obţinem o uscătură. Într-un bol punem 2-3 linguri de ulei de măsline, o lingură de oregano şi piper proaspăt măcinat. Feliile de piept, aşa cum le-am tăiat, le tăvălim şi le masăm bine în bolul cu pricina, să nu scape nimic neuns şi nearomat. Le lăsăm 10 minute în bol. Dacă preferaţi alte arome folosiţi ce ierburi doriţi, putând adăuga inclusiv puţină zeamă de lămâie sau un căţel de usturoi zdrobit. Încingem bine tigaia grill şi punem feliile de piept de pui. Le ţinem două minute pe o parte şi alte două pe cealaltă. Dăm sare la sfârşit.

Servim pe cei ai casei, ca să ne facem datoria până la capăt şi dacă mai apucăm, că prea este bun, mâncăm şi noi.

Am încercat să valorific sucurile şi aromele lăsate de carne pe grătar. Am pus puţină supă călduţă pe grill, am extras aromele după care sosul rezultat l-am turnat de pe grill într-o tigaie micuţă. Am pus o lingură de unt şi una de de sos de soia, piper proaspăt măcinat şi l-am lăsat să scadă puţin. Treabă de 2-3 minute. Iei cu lingura şi pui în jurul piureului şi pieptului de pui, în farfurie.

Să fiţi bine!

Gulas de Ciuperci si Cartofi. Pentru o Zi Fara Carne

November 18, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Pentru că a început postul şi pentru că se apropie sărbătorile, este bine să mai rărim mâncărurile cu carne şi să ne pregătim puţin organismul pentru zilele mai încărcate culinar ce va să vie de sărbători. Încerc şi eu să fac ce pot, să echilibrez balanţa şi să mai introduc în meniul casei câte o mâncare de post. Vă recomand sincer acest gulas de ciuperci si cartofi şi am siguranţa că îl veţi găsi foarte gustos şi bine-venit în perioada postului.

Necesar reteta de gulas de ciuperci si cartofi:

800gr -1 kg ciuperci champignon
4-5 cartofi
2 cepe
1 ardei gras roşu sau kapia
2 linguri boia
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Tocăm ceapa şi ardeiul roşu mărunt cubuleţe. Încingem într-o cratiţă sau ceaun 2-3 linguri de ulei şi călim sumar ceapa şi ardeiul.

2. Curăţăm ciupercile cu un prosop curat de resturile de pământ şi le înjumătăţim. Le punem peste ceapa şi ardei şi le călim până îşi lasă zeama.

3. Adăugăm boia, un praf de piper şi unul de sare şi lăsăm să fiarbă încet deoarece ciupercile vor lăsa suficientă apă.

4. Curăţăm cartofii şi îi tăiem cubuleţe potrivite. Am folosit cartofi roşii deoarece sunt mai puţin sfărâmicioşi. Punem şi cartofii în ceaun.

5. Adăugăm o cană cu apă până la nivelul cartofilor dar fără să-i înecăm. Punem un capac pe cratiţă şi lăsăm să fiarbă încet până scade şi se înmoaie cartofii, în 20-25 de minute. La final, eventual, mai potrivim de sare şi îi dăm verdeaţă proaspătă.

Nu ştiu dacă aţi folosit vreodată arpacaşul în reţete, dar vă recomand, tot pentru post, o mâncare excelentă de arpacaş cu ciuperci.

Să fiţi bine!