ciuperci

Iepure la cuptor cu ciuperci si masline

June 26, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă sunteți interesați să vă întreceți în trântă dreaptă cu colesterolul prezența cărnii de iepure în meniu poate fi o cale spre victorie. De culoare alb-rozalie, cu grăsimi și calorii reduse, carnea de iepure este fragedă și ușor digerabilă. De altfel, printre altele, această carne este recomandată persoanelor ce au probleme cu digestia. În România nu există tradiție în ce privește consumul cărnii de iepure, deși în trecut, ici-colo, câte un țăran mai obișnuia, pe lângă orătăniile din curte, să mai crească și câțiva iepuri. Se înmulțesc repede, se cresc destul de ușor, nefiind prea pretențioși, și asigură o cantitate mai mult decât rezonabilă de carne.

Este o diferență destul de mare între iepurele de câmp (sălbatic) și cel de casă, iar în bucătărie prepararea cărnii se abordează ușor diferit. Azi, vreau să vă extrag puțin din alte realități și să vă pun pe gânduri culinare, invitându-vă la un iepure la cuptor așezat pe un pat bogat de ciuperci și măsline. Iepurele preparat este de casă, cu o carne fragedă care se prepară destul de repede și fără să necesite vreo pregătire specială.

Necesar iepure la cuptor cu ciuperci si masline

1 iepure
1 kg ciuperci
250 gr măsline
400 gr bulion de casă sau o conservă de roșii cubulețe sau roșii pasate
2 cepe
câteva felii de bacon-șuncă-slănină afumată
2 căpățâni de usturoi
foi de dafin, piper, cimbru, sare
puțin ulei de măsline
1 pahar vin alb – opțional
supă de legume sau apă

Preparare

Spălăm carnea și o grijim cum trebuie să nu aibă fire din blana iepurelui. Iepurele întreg curățat și spălat îl tăiem bucăți – pulpe, coaste, coloana cu mușchi spatelui, inclusiv organele dacă sunt în dotarea iepurelui. Curățăm usturoiul și îl zdrobim. Folosim usturoi mai mult sau mai puțin, după cum ne priește. Eu am folosit două căpățâni de usturoi românesc nou, deci fără prea mare putere. Îl punem într-un bol împreună cu 3 linguri ulei de măsline, o lingură cimbru, piper proaspăt zdrobit și un praf de sare. Amestecăm bine, omogenizând, pentru a obține un fel de baiț. Cu acest amestec de condimente și miresme, ungem bine bucățile de carne “masându-le cu mâna” astfel încât să fie bine cuprinse de uleiul aromat. Lăsăm carnea deoparte să-și ia aromă și pregătim tava cu alte cele.

Curățăm ceapa și o tăiem fideluță. Ungem tava cu ulei și punem ceapa tăiată în tavă formând stratul prim, de bază. Ciupercile le ștergem cu un prosop uscat și le tăiem felii. Pentru asemenea mâncăruri sunt mai bune ciupercile micuțe și fragede, cele mari find bune pentru grătar și umplut. Le punem uniform peste ceapă, într-un al doilea strat. Peste ciuperci adăugăm măslinele. Am socotit eu că sunt mai potrivite măslinele Kalamata și ca atare asemenea măsline am folosit.

Peste toate cele din tavă punem uniform folosindu-ne de o lingură bulionul. Totodată, adăugăm 2-3 frunze de dafin, piper măcinat și sare mare.

Peste patul format în tavă așezăm bucățile de carne de iepure, ce între timp au câștigat în aromă. Ici-colo, peste carne punem felii de slănină afumată. Acum adăugăm paharul cu vin alb și 2-3 polonice de supă de legume (sau apă, dacă nu este supă). Lichidele le adăugăm ușor, pe la colțul tăvii să nu spălăm carnea de condimente. Punem supă cât să cuprindă puțin carnea de iepure, fără să o înece. Învelim ușor tava cu folie de aluminiu și o băgăm în cuptorul încins, la foc domol.

Carnea de iepure la cuptor se gătește destul de repede, totuși am ales să o țin mai mult la cuptor, la foc scăzut, pentru că sunt un fan al gustului rezultat prin slow-cooking. După cca 1,5 ore tragem ușor tava afară și desfacem folia de aluminiu (atenție la aburul acumulat sub folie). Verificăm nivelul sosului și reintroducem tava la cuptor, până ce scade și carnea de iepure se rumenește frumos. Cam asta-i tot legat de gustosul iepure la cuptor! Vă poftesc să-i faceți de-ncercare atunci când vă iese un iepure în bătaia arcului.

Să fiți bine!

Tarta de mamaliga cu spanac si ciuperci

May 7, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Fiind vorba despre mămăligă, ai crede că prezența ei într-o tartă este o inițiativă autohtonă, pornită din imaginația vreunui mămăligar rebel. Ei bine, această credință ar fi falsă, deoarece ideea este de sorginte occidentală, vestul fiind, spre deosebire de noi, degrabă consumator de tot felul de tarte. Ori, având italianul polenta (mămăligă în italiană), s-a încumetat să-i găsească rostul și în diverse tarte. Astfel, limitați doar de imaginație, putem încredința unei tarte de mămăligă diverse tandemuri, cum ar fi: cârnați și linte, brânză și roșii, vinete și carne tocată, dovlecei și brânză și multe, multe altele. Azi, pentru că piețele sunt încă încărcate de spanac – și este bine să mâncăm cât mai mult verde -, vă poftesc la o tarta de mamaliga cu spanac și ciuperci. Asta așa, ca idee de cum să mai diriguim spanacul prin bucătărie…

Necesar tarta de mamaliga cu spanac si ciuperci

250-300 gr. mălai
5-6 ciuperci
2 mâini bune de spanac
1 ceapă
un boț de cașcaval, cât să răzuim abundent deasupra
ulei de măsline
sare, piper

Curățăm ceapa și o tocăm mărunt. Eu am folosit ceapă roșie pentru culoare, dar fiecare folosește ce ceapă dorește. Ciupercile le ștergem cu un prosop uscat și le tăiem sferturi. Încingem o tigaie, cu o lingură de ulei, și călim ceapa și ciupercile. Dăm un praf de sare și unul de piper. Înlăturăm codițele mai groase ale spanacului, dacă este cazul. Îl spălăm și îl scurgem bine de apă. Punem spanacul în tigaie, peste călitura de ceapă și ciuperci. Sub influența căldurii, spanacul va scădea destul de mult și repede. Amestecăm și luăm tigaia de pe foc.

Preparăm o mămăligă mai moale, care, mai apoi, să poată fi ușor așezată în forma pentru tartă. Cu ajutorul unei linguri umezite, formăm un pat de mămăligă în tava pentru tartă. Este suficient ca patul de mămăligă să fie gros de un deget. Peste mămăligă punem uniform, în strat, conținutul tigăii, respectiv amestecul de ceapă, ciuperci și spanac. Răzuim uniform, peste tartă, cașcavalul.

Dăm tarta de mamaliga la cuptor, pentru 10-15 minute, cât se topește cașcavalul și le leagă pe toate. Scoatem tarta de la cuptor și o lăsăm 5 minute să se răcorească, înainte de a o servi la masă. Este excelentă, atât caldă cât și rece, și vă invit să-i faceți de-ncercare cu încredere!

Să fiți bine!

Salata de pui cu ciuperci

April 28, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata de pui cu ciuperci eu o percep ca fiind foarte populară, devreme ce o regăsesc în meniu pe la mai toate evenimentele la care se întinde masa. Ca multe alte salate, nici aceasta nu-ți complică prea mult existența în bucătărie, fiind simplu și destul de rapid de preparat.

Apare un oarece sentiment de mâhnire când freci din greu la gălbenușul de ou pentru al transforma în maioneză, dar trece repede când, în final, guști din salată. Bineînțeles că se poate prepara și cu maioneză din comerț, dar dacă vrei autenticitate atunci alegi să muncești oleacă și să-ți freci singur maioneza. Aș mai spune că, după gustul meu, prezența mărarului este esențială pentru zestrea acestei salate. Dressing-ul cremos se echilibrează bine cu aroma și vioiciunea mărarului.

Necesar de ingrediente pentru salata de pui cu ciuperci:

1 piept de pui
1 borcan de ciuperci marinate
2-3 castraveți murați
3 linguri de maioneză
3 linguri de smântână
1 legătură de mărar
piper

1. Punem pieptul într-un vas cu apă rece și o linguriță de sare. Îl punem pe foc și îl fierbem pentru 30 de minute. După ce a fiert îl scoatem și îl lăsăm să se răcească. Tăiem castraveții cubulețe și îi lăsăm într-o strecurătoare, să se scurgă bine. Desfacem borcanul cu ciuperci, scoatem ciupercile pe tocător și le mărunțim cu cuțitul. Între timp s-a mai răcit pieptul de pui, așa că îl tăiem întâi fâșii și apoi cubulețe.

2. Cât timp se răcoresc bine cubulețele de pui și se scurg de zeamă cele de castraveți, preparăm maioneză dintr-un gălbenuș de ou. Tocăm mărunt legătura de mărar. Punem într-un bol pieptul de pui, castraveți, ciupercile și mărarul. Adăugăm maioneza și smântâna și amestecăm să se omogenizeze, astfel încât ingredientele să fie bine învelite de dressing. La final îi dăm un praf de piper.

Probabil ați observat că nu am folosit sare în rețetă. Am folosit la fierberea pieptului și acesta și-a luat puțină sare iar castraveții murați și ciupercile au ceva sare din procesul de conservare. Dacă totuși doriți salata mai sărată, nu presărați sarea peste salata finalizată, deoarece s-ar putea ca salata să devină “mai apoasă”. Presărați sarea pe pieptul de pui, imediat după ce l-ați tăiat cubulețe, urmând ca acesta să devină mai sărat până o să-l puneți în salată.

Oua Incaierate cu Leurda. Cu Mamaliga Crocanta si Sunca Taraneasca

April 17, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Spune o vorbă din bătrâni că este bine să mănânci mult verde pentru a avea picioare puternice și inimă rezistentă. Ne aliem și noi înțelepciunii populare și ne facem de lucru în bucătărie cu două legături de leurdă. Mai este puțin timp și o să-i dea floarea, așa că, dacă vrem să ne mai întărim picioarele și inima, acum este momentul, cât încă ne ofertează lelițele prin piețe. Plecând de la premisa matematică că bun adunat la bun ne aduce o dublă bucurie pentru sfânta gură, am purces cu râvnă la o gustoasă încăierare între leurdă, ouă, ciuperci, mămăligă și șuncă. Pentru mine aceste oua incaierate cu leurda trag obloanele peste sezonul de leurdă, urmând a ne găsi de lucru, la cratiță, cu alte bolbotine binefăcătoare organismului.

Necesar oua incaierate cu leurda

2 legături de leurdă
6 ouă
4-5 ciuperci
1 ceapă
1 jumătate ardei gras
4-5 felii de șuncă
2-3 castraveți murați
400-500 gr mamaliga rece
1 lingură de unt
piper, sare
ulei

Preparare

Mai înainte de toate, preparăm o mămăligă micuță dar vârtoasă. O lăsăm deoparte, să se răcească, până preparăm noi încăierarea.

Curățim și tocăm ceapa și ardeiul gras. Ștergem ciupercile cu un prosop curat și le tăiem felii. Încingem o tigaie cu o lingură de ulei și călim ceapa. Peste ceapa călită, adăugăm ardeiul cubulețe și ciupercile felii și le mai călim 3-4 minute, cât să-și lase ciupercile gustul. Asezonăm cu sare și piper proaspăt măcinat. Grijim și spălăm leurda, o scurgem de apă și o tăiem mai mare. Punem leurda peste toate cele călite, în tigaie, și amestecăm ușor. Spargem ouăle și le punem peste leurdă. Amestecăm să se încaiere bine toate ingredientele și să se prăjească ouăle. Luăm tigaia de pe foc și o lăsăm deoparte. Într-o altă tigaie, prăjim până se rumenesc feliile de șuncă, crestate în prealabil pentru a se desface frumos. Dacă nu avem șuncă tradițională putem folosi bacon sau piept de porc afumat și usturoiat (sunt produse diferite chiar dacă au la bază pieptul de porc).

În ce privește prăjitul mămăligi avem două variante: fie o prăjim în grăsimea rămasă de la șuncă, fie în unt, după cum se dorește. Fărâmițăm mămăliga (care s-a răcit și întărit) și o punem în tigaia încinsă. O prăjim până ce începe să capete o crustă crocantă și ușor rumenită. Mămăliga preparată astfel este excelentă. Am mai prezentat-o la rețeta de vițel cu ciuperci.

Așezăm în farfurie un pat din mămăligă prăjită, iar peste acest pat punem o porție de oua incaierate cu leurda. Alături, în stânga și dreapta, așezăm șunca rumenă, ușor crocantă și castraveții murați (care au rol de mediere între îmbucături). Asta-i tot!

Să fiți bine!

Pulpe de pui cu ciuperci si masline

February 18, 2015 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mâncare rostuită în vechime la han aflat sub poala muntelui, unde ciupercile abundă, lucrarea asta s-a rotunjit la un moment dat cu măsline, ca obol adus de Fanar sosului de roșii, atât de îndrăgit de turta românească. Carnea de pui gătită cu sârguință la cuptor, până ce dă tot ce are mai bun, aroma inconfundabilă a ciupercilor și tușa de exotism dată de măslina sudistă, toate cuprinse de sosul ușor condimentat, sunt întru totul dedicate unor turtițe calde pregătite la ceaun sau pe plită. Aceste pulpe de pui cu ciuperci și măsline, cer un strop de vin alături, îndeosebi dacă le înviorezi cu puțin ardei iute, nu mult, ci cât să ațâțe focul lăuntric.

Necesar pulpe de pui cu ciuperci si masline

2 pulpe mari – pentru 2 persoane
300 gr ciuperci, bune ar fi din cele mai micuțe, fragede, ce le perpelești întregi
un pumn măsline negre, mai puțin sărate
1 cutie roșii cubulețe, bulion sau roșii proaspete românești (dacă este vară)
2-3 căței de usturoi
1 ardei iute – se folosește după cub dorește fiecare, mai mult sau mai puțin
piper proaspăt măcinat, sare
pătrunjel verde proaspăt
ulei

Preparare

Grijim pulpele și le rumenim sumar, pe ambele părți, într-o tigaie încinsă. Le scoatem din tigaie și le lăsăm deoparte. Curățăm ciupercile cu un prosop uscat și le punem în tigaia încinsă, în care am rumenit pulpele. Tigaia trebuie să fie suficient de mare pentru că în ea vom finaliza mâncarea, și trebuie să aibă coadă metalică pentru că o vom introduce la cuptor. După ce ciupercile au prins culoare, adăugăm ardeiul iute și usturoiul mărunțit. Dăm un praf de sare și unul de piper.

Amestecăm și adăugăm măslinele și roșiile. Punem un pahar cu supă de pui, dacă avem, dacă nu, cu apă chioară (aqua chioara, cum o numea Păstorel). Ținem cont că vom ține mâncarea la cuptor 45-60 de minute, deci trebuie să aibă de unde să scadă. O ținem ceva mai mult pentru ca pulpele să fie bine făcute, aproape să cadă carnea de pe os. Lăsăm să dea câteva mici clocote și așezăm pulpele în sosul astfel format, peste ciuperci și măsline. Dăm la cuptor, până ce scade și se formează sosul, până ce se îmbujorează bine pulpele. Scoasă de la cuptor, mâncarea se aromează cu pătrunjel proaspăt. Se pune capac pe tigaie și se lasă 5-10 minute, să-și revină din focuri. Dacă vă permite timpul și energia, preparați repede, cât stă mâncarea la cuptor, niște turtițe rumene. Dacă nu, o pâine pufoasă mai rustică la înfățișare sau una cu cartofi, sunt bine venite.

Să fiți bine!

Plachie de Praz cu Ciuperci

December 11, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum suntem în post, încerc să-i sprijin pe cei ce au puterea de a ține post – eu fiind, de cele mai multe ori, neputincios în treaba asta – și să le ofer spre încercare o plachie de praz cu ciuperci, cu măsline și sos de roșii. Mă refer la cei ce fac încercarea de a se curăța prin post atât trupește, prin ușurarea și echilibrarea organismului, cât și sufletește, luptând să înlăture pornirile de lăcomie, clevetire, invidie, fățărnicie, îngâmfare și egoism (toți suntem supuși greșelii ci nu sus-puși), și totodată să ridice spre ceilalți ceva mai multă iubire și iertare, cele două esențe cuprinse și manifestate în stare pură de Cel pe care îl sărbătorim în această lună, Isus. De obicei, evit să fac discuții pe teme religioase, pentru a nu cădea în fățărnicie și pentru că nu religia mă preocupă ci credința. Încă odată, ca și în alte perioade de post, obiceiul de a căuta prin magazine prăjituri de post, salam de post, pateu de post și alte fripturi de post, capătă vigoare în numele așa zisei credințe. Acest obicei m-a împins să abordez, pe scurt, tema. Ei bine, trebuie spus, că postul nu este o chestiune obligatorie peste bătrânețea și sănătatea omului (mai ales), peste voința slabă și puțina tărie în credință, astfel încât să aluneci pe panta minciuni și a fariseului care spală blidul pe dinafară și lasă mizeria în interior. Un om care alege să mănânce în fiecare zi carne în perioada postului poate fi mai cinstit în neputința lui decât unul care alege să mimeze postul cu fripturi de post și să fie, astfel, necinstit în așa zisa lui credință. Postul nu este o chestiune care trebuie bifată, ca fiind făcută, așa cum credința nu este o afacere de duminică. Când alegi să ții postul cu prăjituri de post, mezeluri de post și alte asemenea prostii, alegi de fapt să cosmetizezi credința strâmbă și lăcomia în raport cu fructul oprit. La fel falsezi și când, cu vigoare, te abții de la mâncăruri în post, și tot cu vigoare, în același timp, judeci pe alții, bârfești, invidiezi vecinul pentru mașină și nevastă sau te înghesui în grămada dezorganizată de la intrarea în supermarket-ul cu tigăi 3 in 1-a. Închid această paranteză despre post, scrisă fără intenție de verdict, și revin la ce ne mână-n luptă la coada tigăii, respectiv la valorificarea (iarăși) a prazului autohton într-o plachie de praz cu alte cele.

Necesar plachie de praz

patru fire de praz trupeșe și de înaltă ținută
500 gr ciuperci champignon
150-200 măsline fără sâmburi, rondele
2 cepe
o ceașcă de bulion
3-4 căței de usturoi
3-4 roșii
piper, boia, cimbru, sare
ulei

Preparare

1. Grijim și curățăm prazul de mustăți și de eventuala foaie urâtă și îl tăiem bucăți de 2-3 cm lungime. Încingem o tigaie cu puțin ulei și rumenim bucățile de praz până ce se îmbujorează oleacă. Scoatem prazul rumenit pe o farfurie și îl lăsăm în așteptare.

2. Tăiem ciupercile mai mare, jumătăți sau sferturi. Le rumenim în tigaie până ce capătă culoare. Cum obținem culoarea aceea frumoasă, evitând să se înnegrească, am explicat la ciuperci sote. Asezonăm cu piper proaspăt măcinat.

3. Tăiem, cât de mărunt, cepele și le călim. Când a devenit ceapa sticloasă adăugăm bulionul, un praf de boia și puțin cimbru. Lăsăm să bolborosească puțin și adăugăm rondelele de măsline. Punem un strop de apă și lăsăm 4-5 minute pe foc mic. Gustăm și funcție de cât de sărate sunt măslinele, mai potrivim sau nu de sare. Oprim focul.

4. Într-un vas ceramic, tavă sau cratiță punem prazul și ciupercile și le amestecăm ușor să fie bine distribuite. Cu ajutorul unei linguri, repartizăm uniform sosul cu măsline peste amestecul de praz și ciuperci. Curățăm cățeii de usturoi, îi tăiem felii subțiri și le punem peste sos.

5. Tăiem roșiile felii și tapăm, bine rânduit, toată mâncarea. După voință, rândul de roșii poate fi chiar dublat pentru o prezență mai generoasă a roșiilor. Odată încheiată lucrarea, introducem vasul în cuptorul încins și îl lăsăm până ce roșiile se gătesc și rumenesc. La final, fiecare poate aroma cu ce ierburi dorește, dacă dorește. No, asta-i rețeta de plachie de praz ce v-o propun spre încercare!

Să fiți bine!