dulceata

Dulceata de Nuci Verzi

June 3, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Se cunoaşte că orice lucru bun şi de calitate, de obicei, necesită ceva mai multă muncă şi răbdare. Această regulă o putem considera valabilă şi în cazul dulceţei de nuci, care, părerea mea, este poate cea mai muncită dulceaţă dar care te recompensează cu un gust rafinat şi de neegalat, dulce amărui. Dulceata de nuci verzi are şi un rol de medicament, de pansament gastric. Coaja verde şi frunzele nucului sunt bogate în iod şi tanin, fapt ce le dă diverse utilizări, de la industria cosmeticelor la folosirea lor tratarea diverselor boli. La sfarşitul lunii mai, începutul lui iunie, nucile au mărimea potrivită pentru dulceaţă aşa că, dacă intenţionaţi să preparaţi dulceata de nuci verzi , acum este momentul.

Necesar dulceata de nuci verzi

1, 5 kg nuci verzi
1 lămâie
1 kg zahăr
1 baton scorţişoară
3 cuişoare
3-4 linguri de miere

Preparare

1. Curăţim nucile de coaja verde şi le punem într-un vas cu apă rece, pentru a-şi pierde din amăreală şi pentru a evita să se înnegrească. Pentru a nu ne înnegri pe mâini folosim mânuşi de cauciuc. Curăţirea de coajă a nucilor este cea mai muncită fază, deoarece cere timp şi răbdare. După ce am terminat de curăţit, le lăsăm în apă rece până a doua zi. Schimbăm apa de 3-4 ori, pe măsură ce devine verzuie.

2. A doua zi, opărim nucile de 2 ori, ţinându-le în apă fierbinte câte 10 minute. Într-o oală punem 1 litru de apă şi topim kilogramul de zahăr şi mierea, formând siropul.

3. Punem nucile în sirop, scorţişoara şi cuişoarele.

Când punem nucile, siropul trebuie să fie cât de cât legat deoarece nucile nu trebuie fierte excesiv, această dulceţă fiind mai mult o conservare în sirop a nucilor. Eu am stors lămâia şi am tăiat cubuleţe o parte din coajă, adăugând-o la dulceaţă. În toate dulceţurile îmi plac bucăţile de coajă de lămâie. Coaja de lămâie nu este obligatorie, fiecare alege s-o folosească sau nu. Zeama de lămâie obişnuiesc să o adaug în dulceaţă spre sfârşitul fierberii.

4. Fierbem până ce, verificând fluiditatea, consistenţa siropului, constatăm că acesta s-a legat.

Înlăturăm eventuala spumă ce se formează. Picurăm sirop în apă rece şi dacă acesta se coagulează înseamnă că este suficient de legat. Oprim focul şi lăsăm să se răcorească. Punem nucile în borcane şi turnăm peste ele siropul.

Să fiţi bine!

Dulceata din flori de salcam

May 22, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Câtă vreme mai sunt încă înfloriţi salcâmii puteţi încerca să mobilaţi cămara cu câteva borcane cu dulceata din flori de salcam. Procedura şi ingredientele sunt aceleaşi ca la oricare altă dulceaţă, respectiv zahăr şi eventual, dacă doriţi, ceva arome suplimentare date de o scorţişoară, lămăie sau vanilie pentru un plus rafinament. Este bine ca florile să fie mai tinerele, fapt ce se verifică prin scuturarea ciorchinelui. Dacă florile nu se scutură uşor însemna că sunt tinere, proaspete şi mai aromate, adică tocmai cum este mai bine.

Necesar dulceata din flori de salcam

500 gr flori de salcam
500 ml apă
500 gr. zahăr
1 lămâie
1 baton scorţişoară – opţional

Preparare

1. Spălăm în apă rece florile de salcâm şi înlăturăm chiorchinele alegând numai florile. Le lăsăm deoparte să se scurgă apa.

2. Într-un vas punem apa şi zahărul şi fierbem până se formează siropul.

3. Îndată ce am obţinut siropul, adăugăm în vas florile de salcâm şi batonul de scorţişoară. Punem zeama de lamâie iar coaja o tăiem cubuleţe şi, de asemenea, o adăugăm în dulceaţă.

4. Lăsăm să fiarbă până se îngroaşă şi devine ca mierea. Gustăm pentru a verifica dacă florile sunt moi si pătrunse de sirop (vor deveni transparente).

5. Umplem borcanele spălate şi uscate cu dulceaţa fierbinte, le punem capac şi le lăsăm să se răcească aşezate invers, pe capac, pentru a nu pătrunde aerul.

Să fiţi bine!

Papanasi cu dulceaţă şi smântână

January 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă internetul este plin de reţete de papanasi mi-am propus, din respect pentru bucătaria noastră, uneori nedrept minimalizată, să trec prin toate reţetele de dulciuri tradiţionale româneşti. Aşa cred eu că este bine, să te bucuri şi să cauţi să apreciezi ce este în bucătăria ta, după care să îndrepţi privirea spre bucătăria vecinului şi să-ţi globalizezi tigaia. Şi din asta derivă, printre multe altele, participarea la o identitate, de care uneori prea repede şi uşor ne lepădăm, uitând să consolidăm şi să apărăm ce-am primit ca zestre. Spun asta, pentru că încercând să cunosc mai multe despre istoria papanaşilor am gasit pe, probabil, cel mai mare site culinar al nostru, o scriere de-a dreptul prostească care, sub titlul Legenda papanaşilor, încearcă să strecoare o porţie de papanaşi într-o legendă daneză. Am arătat, pentru că aşa este drept, de mai multe ori pe acest site, urmele bucătăriei turceşti, a celei ruseşti sau austro-ungare, în reţete ce, cu timpul, au înflorit în bucătăria noastră. Asta este normalitatea culinară în mai toate bucătăriile lumii şi ar fi ridicol să credem (şi totuşi unii cred) că există peste tot bucătării de o alchimie pură în timp ce a noastră-i de împrumut. Totuşi, să ajungi să treci gaura de la papanaşul moldovenesc în dreptul creativităţii daneze este certamente un lucru de sminteală slugarnică ce anulează identitatea dincolo de nivel personal. Danezii or fi inventat gaura din gogoaşa lor, căci gaura din papanaşul moldovenesc sigur este inventată de un moldovean. Şi eu care credeam că vorba aia despre gaura de la covrig este o glumă!

Necesar reteta de papanasi

500 gr. brânză dulce de vacă
3 linguri de faină
2 linguri de gris
2 ouă
100 gr zahăr
2 pliculeţe zahăr vanilat
o mână de stafide
un sfert de linguriţă bicarbonat de sodiu
smântână
dulceaţă

Preparare:

1. Într-un vas punem branza de vacă, zahărul, bicarbonatul de sodiu, zahărul vanilat, stafidele şi ouăle. Le amestecăm bine până se omogenizează. Branza de vacă trebuie să fie cât mai bine scursă. O frământăm-fărămiţăm bine înainte şi o lăsăm să se scurgă, dacă este cazul. Ca o paranteză, v-aţi întrebat vreodată cum este corect spus: branza de vaci sau branza de vacă? Ţăranul care are o singură vacă în gospodărie ce îi dă laptele din care face branza, cum îi spune brânzei, de vacă sau de vaci? De ce în unele magazine brânza la calup, la bucată, este de vacă iar brânzica dulce, bulgăraşi, este de vaci?

Să ne întoarcem la papanasi, să adăugăm făina şi grisul şi să amestecăm bine. Combinaţia făină-gris nu este obligatorie, putând fi preparat aluatul numai cu făină sau numai cu gris. În orice caz, dacă, după ce punem făina şi grisul, observăm că aluatul nu este foarte consistent (din motive de brânză îmbibată cu zer) putem să mai completăm cu făină până avem un aluat suficient de tare. Eu prefer, după ce prepar aluatul, să îl las 30 de minute la frigider să se răcească bine. Astfel, odihnit şi răcit bine, aluatul devine mai uşor modelabil.

2. Cu mâna pudrată cu făină, preparăm din aluat gogoşi cu o gaură în mijloc şi gogoşele bile, la fel ca cele din fotografie. Pentru fiecare gogoaşă câte o bilă, un moţ pentru papanaş. Într-o tigaie punem ceva mai mult ulei (papanaşi cam trebuie să plutească în baie de ulei) şi rumenim perechile de gogoşi şi bile ce împreună vor împlini atingerea obiectivului nostru. După ce le rumenim bine pe ambele părţi, scoatem gogoşelele pe o farfurie cu prosop de hârtie, să absoarbă uleiul în exces.

3. Montăm papanaşii în felul următor:

– aşezăm gogoaşa cu gaură pe farfurie şi punem o linguriţă de dulceaţă în gogoaşă;

– montăm peste dulceaţă, în mijloc, moţul cel rotund

– punem cu o lingură smântănă. peste papanaş. Smântâna o bătem bine înainte, să devină mai fluidă şi să nu aibă cocoloaşe.
– peste smântână, adăugăm dulceaţă sau, dacă preferaţi, puteţi folosi diverse toppinguri

Eu îi prefer cu smântână şi dulceaţă din abundenţă, dar fiecare îşi împodobeşte papanaşul cum doreşte. De asemenea, îmi plac stafidele în papanasi, dar dacă nu le agreaţi le puteţi tăia de pe listă. Denumirea de papanaşi vine din latinescul papa care înseamnă mâncare pentru copii şi prin urmare vă doresc, de câte ori mâncaţi papanaşi, să redeveniţi copii şi să trăiţi aceeaşi bucurie.

Să fiţi bine!

Dulceata de Sfecla Rosie Aromata cu Lamaie

September 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu am oftat niciodată prea mult după dulceţuri dar, în timp, mi-am descoperit simpatia pentru dulceţurile ce-şi prezintă curajos fructul sau leguma, în bucăţi ferme, confiate în siropul dulce. Astfel, îmi plac în mod deosebit dulceaţa de morcovi, de nuci, de dovleac, de ardei sau de coajă de pepene verde, tocmai pentru că mă atrag rondelele de morcov confiate sau cubuleţele de coajă de lubeniţă. Nu am preparat până acum dulceata de sfecla rosie, dar cum în ultimul an am gătit ceva mai mult sfecla rosie, încercând s-o aduc periodic în alimentaţia copiilor, am exitat să mai fac încă o mâncare cu sfeclă pentru a nu fi prea insistent şi astfel, gândindu-mă ce pot face nou şi mai inedit cu sfecla, mi-a venit ideea cu dulceaţa, gândind tot la bucăţica dulce, al dente, confiată despre care v-am spus că-mi place. Am preparat-o clasic şi mie, care mai greu mă apropii de o dulceaţă, mi se pare excelentă.

Necesar dulceata de sfecla rosie:

1 kg sfecla rosie
500 gr zahăr
2 lămâi

Preparare:

1. Curăţăm sfecla roşie de coajă, o feliem şi în final o tăiem cubuleţe, nu excesiv de mici. Punem sfecla tăiată într-o oală, adăugăm apă cât să acopere de două degete cubuleţele de sfecla şi le fierbem până se înmoaie. Sfecla fierbe destul de repede aşa că nu va dura mult şi va trebui verificata textura, prin gustare .

2. Scurgem fiertura şi repunem pe foc, într-un alt vas, zeama împreună cu zahărul şi cu lămâiile tăiate cubuleţe. Lăsăm să se topească zahărul şi să mai scadă, să se formeze siropul. Punem siropul format peste cubuleţele de sfeclă fierte şi le repunem pe foc. Fierbem până ce scade şi observăm ca se leagă. Pentru a verifica dacă este făcută, picurăm cu o linguriţă sirop din dulceaţă într-un pahar cu apă şi dacă se dizolvă repede înseamnă că mai trebuie ţinută pe foc. Ţinem cont că prin răcire dulceaţa se va mai închega.

Lăsăm să se răcească şi o punem în 2-3 borcane. Cantitatea de zahăr folosită se poate creşte dacă doriţi un rezultat mai dulce. De asemenea, se poate adăuga, pentru arome, de ex. scorţişoară sau anason. Toamna, sfecla se găseşte şi este şi ieftină aşa că vă invit să o încercaţi, pentru că se face repede şi este -părerea mea- foarte bună.

Să fiţi bine!

Dulceata de Morcovi. Aromata cu Citrice

April 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Reţeta de dulceata de morcovi apare pentru prima dată într-o carte scrisă de Isabella Maria Beeton şi publicată în Anglia în 1861 sub denumirea de Managementul treburilor gospodăreşti. Cartea cuprinde printre altele şi 800 de reţete ale epocii victoriene. Este epoca industrializării în care se dezvoltă clasa de mijloc şi apar tabieturile culinare. În această perioadă apare obiceiul de a servi musafirii cu dulceaţă, obicei pe care îl regăsim şi la noi şi este bine surprins în scrierile lui Caragiale. Una dintre cele mai delicate dulceţuri era considerată dulceaţa de caise dar pe care şi-o permiteau numai bogaţii vremii. Drept compensare, mare parte a populaţiei engleze, mult mai sărace, de nevoie a substituit dulceaţa de caise cu dulceata de morcovi pentru că se asemănau şi pentru a fi cât de cât în trendul zilei în ce priveşte dulceţurile. Morcovii se găseau şi la ei aveau acces şi săracii, în schimb la caise se ajungea mai greu. Cam asta este istoria pe scurt a acestei dulcegării. Am pus pentru putin exotism şi ceva citrice, rezultand o dulceaţă surprinzător de bună, de care nu-ţi dai seama că este din morcovi dacă nu ţi se spune.

Necesar dulceata de morcovi:

1,5 kg morcovi
1 kg zahar
2 lămâi
1 portocală micuţă

Preparare:

1. Se curăţă şi se taie morcovi cubuleţe. Îmi plac morcovii tăiaţi cubuleţe ci nu daţi pe răzătoare deoarece vreau să aibă fermitate în dulceaţă, să pară confiaţi. Se pun la fiert într-o cratiţă cu apă ce întrece cu aproximativ 2 degete – deci nu prea multă apă – nivelul morcovilor. Se fierb încet cca. 25 de minute până morcovi se înmoaie.

2. Apa rămasa după fierberea morcovilor este cam la acelasi nivel cu morcovi. După ce au fiert morcovi se scurge apa printr-o sită, într-un vas, morcovii rămânând în cratiţă. Se pune vasul cu apa strecurată pe foc şi se adaugă tot zaharul să se topescă. Tot acum punem lămâile şi portocala taiate cubuleţe, dar fără sâmburi. Numărul de lămâi nu este fix, se pot folosi mai multe sau mai puţine, după cum doreşte fiecare. Amestecăm până se topeşte zahărul şi se formează un sirop.

Eu am la borcan cu zahar lamai şi portocale taiate cuburi. De ce? Am observat că mai tot timpul râmâneau fetelor de ex. de la ceai sferturi sau jumătăţi de lămâi ce în final ajungeau să fie aruncate şi am început să le tai cuburi şi să le pun într-un borcan. Peste un strat de lămâi turnam un strat de zahăr. Apoi am adăugat şi ceva portocale, clementine, inclusiv coji de portocale. Treptat am umplut 3 borcane de 400 gr. Zahărul s-a topit şi au început să apară un proces de confiere. Citricele astea în zahar se pot folosi la ceaiuri, la dulceţuri sau la dulciuri. Un asemenea amestec de citrice cu zahar am pus eu la dulceaţa de morcovi. Dacă nu aveam aşa ceva aş fi folosit aşa cum am scris mai sus 2 lâmâi şi o portocală.

3. Se toarnă siropul înapoi peste morcovi, în cratiţă şi se dă din nou pe foc timp de 5 minute. Când se răceşte se poate pune dulceata de morcovi în borcane.

Se pot face şi alte diverse combinaţii respectiv să se adauge migdale sau nuci, arome de anason sau scorţişoară sau un strop de coniac. Oricum, vă asigur că iese o dulceaţă excelentă, cu mult peste aşteptării. Şi este şi ieftină, că morcovul nu-i scump. Ceva inedit este şi dulceata de ardei iuti.

Să fiţi bine!

Orez cu Lapte si Dulceata de Fructe de Padure

February 5, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Nu îmi amintesc de când nu am mai preparat aceasta dulcegărie simplă, dar ştiu că ne bucuram destul de des în copilărie de orez cu lapte. Oferta de dulce era mai firavă în timpul tovarăşului Ceauşescu şi probabil cei ce am copilărit în aceea epocă am mâncat mai des orez cu lapte. Mi-am amintit şi mi-a venit pofta în urma unei emisiuni TV. I-am dat dulce cu un mix de fructe de pature si oleaca coaja de portocala, caramelizate intr-o tigaie incinsa.

Ingrediente necesare orez cu lapte şi dulceată de fructe de pădure:

1 cană orez
3 căni lapte
3 linguri zăhăr
scorţişoară, coajă rasă de lămâie, dulceaţă

Preparare orez cu lapte:

Spălăm orezul şi îl scurgem bine de apă. Pentru o măsură de orez am folosit 3 măsuri de lapte. Fierbem orezul şi zaharul în lapte, la foc mic lăsând să fiarbă încet 15 minute şi amestecând să nu se lipescă. Gustăm şi dacă dorim mai dulce mai adăugăm zahăr. Luăm vasul de pe foc, adăugăm coajă rasă de lămâie, presăram scorţişoară, amestecăm şi punem capac pe vas să se umfle orezul bine. Lăsăm 30 minute.

Putem fierbe orezul până se îngroaşă dar orezul se va transforma în terci, fără urmă de fermitate aşa că eu prefer să las orezul 70% fiert şi să absoarbă treptat laptele astfel încât bobul de orez să-şi păstreze rezonabil forma dar în acelaşi timp să abunde în lapte.

Puteţi servi cu orice dulceaţă dar este mai sănătoasă şi gustoasă să fie făcută în casă. Dacă nu aveţi, preparaţi rapid una din ce fructe doriţi. Eu am preparat dulceaţă din fructe de pădure cu coajă de portocală. In afara sezonului, fructele de pădure se găsesc congelate vrac, la preţuri rezonabile, la supermarket.

Preparare dulceaţă:

Înainte de a pune orezul la fiert am pus fructele într-un bol şi am presărat zahăr peste ele. Căt timp a fiert orezul, fructele şi-au lăsat sucul şi s-a format un sirop. Am pus fructele împreună cu siropul format în tigaie, am adăugat coajă de portocală mărunţită cubuleţe şi am lăsat focul mic, amestecănd să se topescă bine zahărul. Am lăsat 5 minute pe foc.

Datorită faptului că mai mereu îmi rămân jumătăţi de lămâi sau lămâi stoarse de zeamă de la alte mâncăruri nu le arunc ci le taie bucăţele, le pun cu zahăr într-un borcan în straturi alternante lămâie- zahăr. În scurt timp zahărul se topeşte şi treptat, pătrunde lămâile. La fel procedez şi cu portocalele pe care copii le decojesc sau le taie şi nu le mănâncă. Astfel am tot timpul lămâi şi portocale în zahăr (în sirop de zahăr), bune pentru ceai, prăjituri, plăcinte sau diverse dulceţuri. Asemenea portocale am adăugat în tigaie, la dulceaţa de fructe de pădure.

Să fiţi bine!