marar

Fasole Verde cu Rosii. Bogat Aromata cu Marar

August 25, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că mâncarea de fasole verde cu rosii este cea mai simplă şi rapidă modalitatea de a fructifica fasolea verde fără a pierde nimic din bucuria gustului oferită de acestă legumă. Această potrivită asociere de fasole verde si rosii este una din preferatele mele în special primăvara, atunci când fasolea verde apare în pieţe, şi toamna, la a doua recoltă a grădinarilor. Anul acesta, nu am apelat la grădinari sau supermarket, deoarece am avut plantată, pe ogorul familie, atât tradiţionala fasole oloagă, cât şi o fasole verde cu teci lungi, adică deloc oloagă. Aceste teci lungi au participat la mâncarea mea de fasole verde cu rosii. Deşi am mai mâncat felul asta de fasole pastai, este prima dată când o am din grădina familiei, drept pentru care vă pot spune (pentru cei care au posibilitatea să planteze) că este foarte productivă, face flori şi teci până toamna târziu şi are mania căţăratului peste tot. Ca gust, această fasole verde lungă mi se pare ceva mai dulce şi mai fragedă, şi nu prea face aţe.

Ingrediente necesare fasole verde cu rosii:

500 gr fasole verde
3 roşii bine coapte (sau bulion sau roşii cuburi la conservă)
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
1 legătură mărar
1 legătură mică pătrunjel
sare, piper
ulei

Spălăm fasolea, înlăturăm capetele şi o tăiem în bucăţi de 4-5 cm. Atunci când cumpărăm fasole verde trebuie să o verificăm dacă este proaspătă şi să nu aibă aţe (să fie bătrână). Acest lucru se face simplu prin ruperea unei teci între degete. Dacă se rupe uşor, prin îndoire, este fragedă, dacă doar se îndoaie este cam pălită.

Într-un vas micuţ încălzim apă. Crestăm roşiile în cruce şi le scufundăm câteva secunde în apă fierbinte. Le lăsăm să se răcească 1-2 minute şi le înlăturăm coaja. Le tăiem cubuleţe şi le punem într-un bol.

Tocăm mărunt ceapa şi o călim într-o tigaie sau cratiţă cu 2 linguri de ulei încins. Dăm un praf de sare peste ceapă, să se înmoaie fără a se rumeni. După ce ceapa devine sticloasă, adăugăm fasolea teci tăiată bucăţi. Amestecăm pentru ca uleiul fierbinte să îmbrace fasolea verde, mai lăsăm 2 minut pe foc mic şi adăugăm roşiile din bol. Adăugăm o ceaşcuţă de apă şi lăsăm să înceapă fierberea.

Curăţăm usturoiul, mărunţim căţeii cu cuţitul şi îi punem în mâncare. Spălăm legătura de mărar şi o punem aşa întreagă, nedesfăcută, în mâncare. Prin fierbere, mărarul îşi va lăsa aroma bogată. mai completăm cu o ceaşcă de apă şi lăsăm să fiarbă încet cca 30 de minute. Timpul de gătire depinde de tinereţea şi prospeţimea tecilor de fasole, aşa că după cca 30 de minute verificăm dacă fasolea verde a fiert, dacă mai trebuie apă sau nu. Pastăile nu trebuie fierte excesiv, până se sfarmă ci, în final, trebuie să-şi păstreze din fermitate.

Când mâncarea de fasole verde cu rosii a scăzut (fiecare alege cât de mult sos doreşte şi o lasă să scadă ca atare) şi tecile au fiert, înlăturăm legătura de mărar şi potrivim după gust, cu sare şi piper. Dacă doriţi ca mărarul să râmână în mâncare, îl tocaţi şi puneţi odată cu usturoiul. După ce am oprit focul, mărunţim pătrunjelul verde şi aromăm mâncarea. Această simplă dar gustoasă mâncare de fasole verde cu rosii poate fi servită la masă atât caldă cât şi rece, la temperatura camerei. Iubitori de arome şi condimente pot încerca să lucreze şi cu cimbru, paprika sau chiar oregano.

Să fiţi bine!

Mancare de Limba cu Rosii si Marar

March 12, 2016 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Încă din vechime se spune că mărarul este iarba renașterii şi că are puterea tainică de a întineri trupul, mintea și spiritul. Păi, dacă este aşa, nu cred că găsim pe cineva să nu-şi dorească o asemenea renaştere de amploare. Dacă la aceste spuse mai adăugăm şi vechea zicală cum că “limba dulce, mult aduce”, pentru mine, ca bărbat la cratiţă, dornic de asemenea beneficii, nu se impune decât o singură concluzie: mancare de limba aromată cu mărar. Aşa intenţionez să-mi tratez renaşterea în acest weekend şi vă invit şi pe voi, dacă vă place limba, să-i faceţi de încercare acestei populare lucrări culinare.

Ingrediente necesare mancare de limba:

500 gr limba de porc
1 ceapă
10-15 măsline
2 căţei de usturoi
1 tulpină mică de apio sau o felie de ţelină
1 conservă roşii decojite în bulion sau 5-6 roşii proaspete, bine coapte
1 legătură de mărar
sare, piper, 1 foaie dafin
ulei

Spălăm bine limba şi o punem la fiert pentru 30 de minute, în apă cu o linguriţă de sare, până când se pătrunde. Scoatem limba fiartă pe o farfurie şi o lăsăm să se răcească (o putem curăţa şi fierbinte dacă nu ne deranjează). După ce s-a răcit o curăţăm de piele şi o tăiem felii de jumătate de cm. Păstrăm 2 polonice din supa în care a fiert limba.

Încingem ulei într-o tigaie şi călim ceapa şi apio (sau ţelina) mărunţită. Ţelina dă o aromă subtilă, de grădină ţărănească, Când ceapa devine transparentă, adăugăm bucăţile de limbă şi căţeii de usturoi tăiaţi felii subţiri. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi amestecăm să se înfierbinte oleacă. Peste două minute punem roşiile în bulion şi foaia de dafin. Putem folosi roşii întregi decojite în bulion, roşii cubuleţe sau roşii proapete tăiate cubuleţe. În cazul roşiilor proaspete, adăugăm în plus un praf de zahăr să reducem aciditatea.

Adăugăm două polonice din supa rezultată în urma fierberii limbii. Lăsăm focul mic şi când începe sosul să bolborosească, adăugăm măslinele. Lăsăm să fiarbă uşor cca 30 de minute, până ce scade sosul suficient. Spre final, tocăm mărarul şi aromăm a noastră mancare de limba. Punem un capac peste tigaie şi lăsăm mâncarea 10 minute, să se maturizeze la gust şi aromă. Fiecare o mănâncă după cum doreşte, fiindu-i potrivită atât pâinea cât şi mămăliga.

Să fiţi bine!

Fasole Lata cu Pui de Tara. Aromata cu Marar

June 24, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pofticios din fire şi vulnerabil la leguma ţărănească proaspătă, azi, în piaţă, am fost ispitit cu o fasole lata fragedă, ce plesnea de prospeţime când o rupeai între degete. Cum o găină de ţară era programată pentru supă, ispita a bine primită pentru felul doi: o mâncare de fasole lata proaspătă, cu sos de roşii, usturoiată şi parfumată cu mărar. După ce găina a fost bază pentru supă, am împreunat pulpele, pieptul şi aripile cu fasolea lată, rezultând un gust şi o aromă, ce sper să răzbată din fotografii şi să vă îndemne la cratiţă.

Necesar fasole lata cu pui

3-4 pulpe de pui sau părţile cărnoase dintr-o găină, dacă situaţia este similară cu a mea
max 1 kg de fasole lata
3 roşii cărnoase şi coapte
2 cepe
1 căpăţănă de usturoi
1 legătură mărar
piper, sare
ulei

Preparare

1. Spălăm bine fasolea lată şi îi tăiem capetele. Pentru că de obicei este mai lungă (sunt şi soiuri cu teaca scurtă) o tăiem jumătăţi sau sferturi, după cum place fiecăruia. Când se cumpăra, fasolea teci se verifică să nu fie bătrână şi să nu aibă cumva aţe. Când este proaspătă nu este prea elastică ci se rupe între degete cu o uşoară pocnitură. Punem fasolea la fiert în apă cu sare.

2. Grijim carnea de pui, o spălăm şi eventual tăiem pulpele întregi în două bucăţi. Încingem o tigaie şi rumenim pulpele pe ambele părţi. Dacă avem pasăre de ţară, carnea trebuie fiartă înainte pentru că, altfel, va fi tare. După cum am spus, carnea folosită de mine a contribuit la supă. După ce rumenim pulpele, le lăsăm deoparte, să aştepte, într-o farfurie.

3. În uleiul în care am călit carnea punem cele două cepe, tocate mărunt. Nu pierdem acel ulei pentru că este plin de gust. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat, să-l ia uleiul încins şi să-i valorifice aroma. Dăm şi un praf de sare.

4. Decojim (le scufundăm în apă fierbinte, eventual în cea în care fierbem tecile de fasole) roşiile şi le tăiem felii. Eu am ales să le tai felii şi nu cubuleţe pentru că am vrut să simt, cât de cât, în mâncare textura roşiei. După ce ceapa a devenit sticloasă adăugăm şi roşiile. Amestecăm şi lăsăm două minute să lase roşiile zeamă.

5. Fasolea lată nu o fierbem excesiv ci cât să se înmoaie mediu şi să-şi păstreze fermitatea. Adăugăm fasolea lată fiartă peste sosul format. Amestecăm şi punem jumătate din legătura de mărar tocată.

6. Aşezăm carnea rumenită peste fasolea teci şi punem două polonice de supă sau din zeama în care a fiert fasolea. Punem un capac şi lăsăm să mai fiarbă încet până scade şi se formează sosul, mai subţire sau mai gros, după cum ne convine.

7. Curăţăm căpăţâna de usturoi, zdrobim căţeii, îi frecăm cu puţină sare şi preparăm cu puţină apă un mujdei simplu. Usturoiul este din cel românesc, nou, fără multă vlagă. Pentru asta am pus o căpăţână. Fiecare poate pune după cum ştie că mănâncă de usturoiat. Când mâncarea este scăzută adăugăm mujdeiul şi mai ţinem 2 minute la foc mic.

Oprim focul şi aromăm cu restul de mărar tocat. Punem capac pe cratiţă şi lăsăm 10 minute să se odihnească.

Să fiţi bine!

Ciolan cu varza noua si marar. La cuptor

May 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Oarecum ritualic, atunci când apare varza nouă pe tarabe, în piaţă, pregătesc mult mâncatul ciolan cu varza noua şi mărar. De această dată, am ales să prepar un ciolan crud, adică neafumat, iar varza, pentru a-i da vioiciune am preferat să o frec cu sare de lămâie. Bineînţeles că ciolanul crud poate fi înlocuit cu ciolan afumat iar cine preferă varza dulce, poate renunţa la sarea de lămăie.

Necesar ciolan cu varza noua

1 ciolan
1 varză mare sau 2 mai micuţe
2 roşii
1 legătură bună de mărar
piper boabe, foi de dafin, cimbru uscat, 1 plic sare de lămâie, sare
1 ardei iute – opţional
1 felie de ţelină
1 ceapă

Preparare

1. Pregătim ciolanul şi îl punem la fiert într-o oală cu foi de dafin, sare, boabe de piper, o felie de ţelină şi o ceapă întreagă curăţată.

Îl fierbem cca o oră şi îl scoatem pe o farfurie. Punem ciolanul fiert într-o tăvă sau vas roman cu o ceşcuţă de apă şi îl băgăm la cuptor să se rumenească.

Dacă consideraţi prea consumatoare de timp această variantă, puteţi alege să puneţi ciolanul într-un vas cu ceva apă, cu condimente, să-i puneţi capac şi să-l daţi la cuptor. Adică să faceţi şi fierberea şi rumenirea la cuptor. În orice caz, ciolanul trebuie frăgezit înainte de a fi pus pe varză.

2. Tocăm fideluţă varza şi tăiem roşiile cubuleţe. Punem varza tocată într-un vas şi presărăm peste ea un plic sare de lămâie şi cât iei între trei degete, sare grunjoasă. Frecăm în mâini varza tocată pentru a se înmuia şi pentru a pierde din apă. Lăsăm varza 10 minute să lase apă. Scurgem varza de apă şi o punem într-un vas roman sau cratiţă. Adăugăm roşiile cubuleţe, mărarul tocat, 2-3 frunze de dafin, câteva boabe de piper, cimbru uscat şi amestecăm totul.

3. Ciolanul rumenit îl punem pe varză. Eu am avut un ciolan ceva mai mare şi am preferat să-l tai în câteva bucăţi şi să-l aşez pe varză. Punem un polonic cu zeama din oala în care am fiert ciolanul. Pentru că îmi place să mănânc mai iute, am tocat şi un ardei iute, suficient cât să dea o uşoară iuţeală. Cei care nu pot mânca iute, să înlăture ardeiul.

4. Băgam vasul cu varză şi ciolan la cuptor şi îl lăsăm cca 1 oră. Timpii, în genere sunt orientativi, pentru că depinde şi de cum coace cuptorul. Verificaţi varza, gustaţi-o şi când sunteţi mulţumiţi de textură, opriţi focul. Oricum, nu trebuie ţinut la cuptor până se moleşeşte rău varza. Este mai bună, mai gustoasă, varza ce prin gătire îşi păstrează din fermitate. Ciolanul cu varză este o mâncare ce se mănâncă întotdeuna caldă.

Să fiţi bine!

Ciulama de bureti de roua. Cu smântână şi mărar

May 8, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Este ceva timp de când nu am mai mâncat bureţi dat fiind faptul că nu am mai cotrobăit după ei, prin pădure, de când eram dănac. Nu trecea vară, când îmi petreceam vacanţele la bunici, să nu mănânc ciulama de bureti, ciorbă sau tocăniţa. Erau ceva comun, nu li se acorda mare atenţie, intrau în fireasca varietate a mâncarurilor ţărăneşti preparate cu dezlegare de la natură. Îşi iţeau micile pălării, cam după orice ploicică, mai ales în perdelele de salcâm. Pe mine, dacă eram în zonă, mă punea bunică-mea să-i culeg şi îmi aduc aminte că, pe undeva, treaba asta mă enerva, pentru că bureţii sunt mici, sporesc greu în traistă şi necesită răbdare la cules. Azi, sunt mai răbdător şi îngăduitor cu ei, pentru că îi vad cu ochii unui pofticios care, întâmplător, mai zăpăceşte şi coada tigăii. De dimineaţă, când, conform rutinei, am făcut rondul prin piaţă, găsii bureţii la o măicuţă: 4 franci punga. Îi făcui ciulama. Condimentai cu perfectul simplu “făcui” deoarece şi ciulamaua de bureţi de rouă este simplă şi perfectă!

Necesar ciulama de bureti

1 kg bureţi de rouă
400 gr smântână dulce
1 fir ceapă verde
1 fir usturoi verde
2-3 căţei usturoi
1 legătură mare de mărar
sare, piper
ulei sau unt

Preparare:

1. Spălăm bine bureţii în apă rece, înlăturăm eventualele fire şi firişoare de iarbă şi îi punem într-o strecurătoare mare să se scurgă cât mai bine apa. Dacă la ciupecile mari poţi evita spălarea şi să le cureţi cu un prosop curat, la bureţi nu prea ai ce face şi trebuie să-i treci prin apă pentru a elimina firele de nisip. Drept urmare, bureţii o să absoarbă puţină apă.

2. Tăiem rondele ceapa şi usturoiul verde. Încingem o tigaie mai mare şi călim puţin ceapa şi usturoiul, în două linguri de ulei sau în unt.

3. Adăugăm bureţii şi amestecăm. Dăm un praf de sare. Pe măsură ce scad o să lase apă. Îi ţinem pe foc pănă se evaporă apa şi începe călirea.

4. După ce apa s-a evaporat şi bureţii s-au gătit, adăugăm smântăna. Amestecăm, şi mai ţinem 1 minut pe foc.

5. Imediat, punem căţeii de usturoi feliaţi şi mărarul tocat. Mărarul face treabă bună şi trebuie din abundenţă. Dăm un praf de piper. Gustăm şi dacă mai este nevoie, potrivim de sare. Oprim focul şi punem capac pe tigaie.

Preparăm mămăliga cu care vom însoţi ciulamaua. Servim la masă, ciulamaua şi mămăliga, calde.

Să fiţi bine!

Salata de ridichi si castraveti cu vinegreta

September 12, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Salata de ridichi cu castraveti este intalnita in diverse variante pe papamond, astfel ca daca-i punem iaurt putem sa o consideram arabeasca iar daca-i punem sos de soia o putem denumi chinezeasca. Chiar daca cele doua ingrediente de baza: castraveti si ridichi sunt pentru noi comune, aceasta salata are potential.

Ingrediente necesare salata de ridichi cu castraveti:

1 ridiche mai mare
3-4 castraveti cornison sau unul mai mare
1 legatura marar
lamaie sau otet, ulei de masline
sare, piper, boabe de mustar

Curatam ridichea de coaja si o dam pe razatoarea mare. Poate fi atat ridiche neagra despre care stim ca este in general iute cat si ridiche alba. Cele albe nu ar trebui sa fie iuti dar anul acesta , datorita secetei si ridichiile albe, autohtone sau mai iutit. Curatam castraveti, le taiem capetele si-i feliem subtire, cu un curatator. Se pot felia dupa placerea fiecaruia, cu conditia sa respire si sa-si lase in salata sucul, gustul si aroma.

Tocam marunt mararul. Intr-un bol pregatim dressing-ul cu 3 lingurite cu ulei de masline, o lingurita zeama de lamaie sau otet de mere, piper proaspat macinat, boabe de mustar macinate si un praf de sare. Se amesteca bine pana devine emulsie ( isi pierde transparenta si devine solutie). Este dressingul clasic numit vinegreta cu trei parti ulei si una otet. Imi place sa sfarm boabele de piper si de mustar (separat) in mojar datorita faptului ca obtin o granulatie mai mare ce da aceasi aroma ca si condimentul macinat fin dar are un gust mai pregnant datorita prezentei acestor granule mai mari in mancare. Daca doriti piper fin macinat folositi o rasnita dar oricum procedati, pentru ca piperul sa aiba gust si aroma, puneti-l in salata proaspat macinat.

Punem dressing-ul peste ridiche, castraveti si marar si amestecam pentru omogenizare. Obisnuiesc, inainte de consum, sa las salata de ridichi cu castraveti la frigider o jumatate de ceas sa se odihneasca si sa se amestece sucucurile si aromele.

Sa fiti sanatosi!