Improvizaţia şi imaginaţia, de multe ori stimulate de sărăcie şi nevoi, au stau la baza multor mâncăruri foarte cunoscute azi cum ar fi, de exemplu, pastele, pizza şi făinoasele italienilor în general sau combinaţiile româneşti de mămăligă şi brânzeturi. Dacă nu ne-am manifesta imaginaţia în bucătarie, arta culinară nu ar mai fi artă ci doar o satisfacere fadă, în absenţa atracţiei, a unor nevoi fiziologice.
Altele
Tocana campeneasca
Tocana campeneasca este mancare văratică ce se prepară în baza carni de porc şi cu aportul legumelor ce sunt, la momentul poftei, în rod în grădina gospodarului sudist. Legumele pot fi multe sau puţine şi foarte variate aşa că nu avem vreo obligaţie anume de o paleta fixă de ingrediente. Dacă avem vreo obligaţie, aceasta este faţă de carne ce trebuie bine preparată astfel încât fragezimea să fie de necontestat.
Carnati cu cartofi
Rezultatul este irezistibil cu cârnaţi proaspeţi de calitate ce îşi lasă sucul şi aroma, să cuprindă cartofii pe care sunt aşezaţi. O nuanţă vagă de iute şi o aromă de usturoi trebuie să invăluie carnaţii şi cartofii. Acum este un moment foarte prielnic, pentru o asemenea combinaţie, deoarece cartofii noi sunt deja în pieţe şi pot fi un mare câştig pentru plăcere. La fel cum poate fi şi însoţirea acestora cu focaccia.
Focaccia. Placere italiana
Focaccia este o pâine specifică Italiei, foarte populară, aşezonată de obicei cu ulei de măsline, sare şi ierburi aromatice. Poate fi acoperită cu ceapă, măsline, carne, brânză sau diverse legume, aluaturile pentru focaccia fiind similare celor pentru pizza. Această pâine este cunoscută din timpul Romei Antice şi prezintă o mare varietate de reţete, funcţie de ingredientele locale specifice diverselor zone ale Italiei.
Gogosi. De pofta si de dor
Oricât ar fi de cotidiană reţeta şi indiferent cât de “fără secrete” ar fi preparatul, din când în când ne cuprinde pofta şi dorul de gogosi. Rotundă şi umflată, gogoaşa ne bucură şi ne atrage periodic şi pentru faptul că vine cu un bagaj emoţional legat de copilărie şi ale ei bucurii inocente.
Stufat de Miel. Traditie Culinara Pascala
O mâncare ce, prin prisma ingredientelor, este simbol al primăverii, acest stufat de miel se bazează pe două componente de bază: miel şi verdeţuri primăvăratice din abundenţă. Termenul de stufat provine din limba greacă, întâlnindu-se şi în italiană drept stufato şi înseamnă tocană. Prepararea stufatului lasă loc iniţiativei şi prezenţei, la alegerea şi plăcerea fiecăruia, a diverselor verdeţuri de primăvară cum ar fi leurda, ştevia sau dragavei, măcriş, lobodă şi binenţeles, ceapa şi usturoiul verde fără de care nu am avea stufat.