Obişnuit din copilarie cu mâncăruri preparate din melci sau scoici de apa dulce, nu trece nici o vară fără să mă dedau la asemenea preparate. Copilărind aproape de Dunăre, consumul acestor scoici este pentru mine firesc, înţelegându-i totodată pe cei ce privesc suspicios asemenea inedite mâncăruri, dat fiind faptul că poate împrejurări obiective i-au ţinut departe de aceste fructe de baltă. Dacă nu te-ai intersectat cu aşa ceva este firesc să nu prea pofteşti la scoici de baltă. Pe de altă parte, sunt convins că mulţi (in special cu rădăcini în localităţile dunărene) apreciează chifteluţele de scoici, sarmalele sau drobul de scoici, poftesc la ele fripte pe ţepuşă la foc viu sau pe tablă, cu sare, iar alţii îşi amintesc cu plăcere de ai lor bătrâni încercând o săracă saramură de melci. Fundamentul acestei reţete de scoici de apa dulce, umplute şi coapte la cuptor, este preluat din Ostroveni de Dolj, eu improvizând pe acest fundament după propia-mi poftă.
Necesar ingrediente reţeta de scoici de apa dulce umplute
- cochiliile a 10 scoici mari, cât să umpli tava de la aragaz (aşa zişii popular, scoicani)
- carne de scoici de la cele 10 plus încă atât ( cam de la 20 de scoici)
- 2 cepe
- 1/2 ardei gras
- 1 ceaşcă de orez
- 2 roşii
- 2-3 căţei de usturoi
- puţin ardei iute (opţional pentru cei ce nu suportă)
- 1 legătură pătrunjel proaspăt
- piper, sare
- ulei
Preparare
1. Spălăm bine scoicile şi le punem în apă clocotită pentru a se desface. Le lăsăm 2-3 minute şi le scoatem, lăsându-le să se răcorească puţin.
Le desfacem cu ajutorul unui cuţit, scoatem carnea, şi punem cochiliile deoparte. Spălăm carnea, păstrăm piciorul scoicii (carne mai tare) şi înlăturăm din săculeţul stomacului, depozitul negriceos (se observă cu uşurinţă). Nu intru în amănunte privind curăţarea pentru că se pot citi mai multe la drobul de scoici. După ce le curăţăm, alegem 10 cochilii mai mari – pentru a putea fi umplute – şi le spălăm bine în interior şi exterior (eventual cu o perie). Restul cochillilor le putem arunca. Atenţie la accidente, la lucrul cu acestea pentru că taie destul de bine. Carnea recoltată o spălăm bine şi o lăsăm să se scurgă apa.
2. Montăm maşina de tocat şi dăm prin maşină carnea scoicilor. O lăsăm deoparte, în aşteptare. Curăţăm ceapa şi o tocăm mărunt, ardeiul şi roşiile le tăiem cubuleţe (eu am pus cherry tăiate sferturi). Încingem o tigaie şi călim ceapa cu un praf de sare, piper şi ardei iute.
Când ceapa a devenit transparentă adăugăm ardeiul gras tăiat mărunt. Amestecăm şi mai călim 2-3 minute pe foc potrivit.
Spălăm orezul şi îl adăugăm, împreună cu roşiile tăiate, în tigaie.
Călim puţin să-şi lase roşiile din zeamă şi mai completăm cu o ceşcuţă cu apă pentru a umfla orezul. Când orezul a absorbit zeama, adăugăm căţeii de usturoi mărunţiţi.
Amestecăm şi peste 1 minut adăugăm carnea de scoică tocată. Carnea va mai lăsa zeamă. Omogenizăm şi lăsăm la foc mic să se umfle orezul bine şi să nu mai fie zemoasă această compoziţie.
La final parfumăm cu pătrunjel proaspăt tocat şi mai dăm un praf de sare, amestecăm şi oprim focul.
3. Cu o lingură umplem bine jumătatea unei cochilii, închidem scoica cu cealaltă jumătate şi o legăm cu o sfoară, de orice fel. Procedăm aşa şi cu celelalte cochilii până terminăm compoziţia.
Pe măsură ce le umplem şi legăm, aşezăm scoicile în tava de la aragaz. Punem în tavă un pahar de apă şi băgăm tava în cuptorul încins, cu foc mai moale. Lăsăm aproximativ 30-45 de minute.
Eu am complicat puţin reţeta, tradiţional, bătrânii, căleau ceapa cu o lingură de bulion, adăugau carnea de scoici şi cu acest amestec umpleau scoicile, care erau mai apoi legate cu aţă de cânepă. Uneori adăugau şi orez, dar cam atât. Oricum, erau delicioase. Eu le-am ţinut mai puţin la cuptor pentru că orezul era deja umflat iar compoziţia era aproape gătită din tigaie. Bunică-mea punea mai multă apă în tavă şi le ţinea mai mult la cuptor, iar compoziţia era cca. 70% carne de scoică.
Să fiţi bine!
