Retete rapide

Ficatei cu Usturoi si Mamaliga

August 20, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mare poftă am avut de ficatei cu usturoi şi mamaliga, cu atât mai mult ca i-am neglijat mai bine de un an. Mi s-au revelat şi mi-au aţâţat pofta într-o zi călduroasă, care face ca prezenţa peste măsură la coada tigăii să devină prohibitivă. Mai toţi ştim cum se prepară şi că nu ne răpesc mult timp, cum mai ştim, cei care ne îndeletnicim cu cratiţa, că întrunesc suficiente aprecieri din partea celor ce, pofticioşi, aşteaptă realizările noastre culinare. Îmi place să le las mai mult sos usturoiat care să facă simbioza cu mămăliga fierbinte şi cu un ardei copt. Aşa că nu fac altceva decât să vă readuc în atenţie ficatei cu usturoi dacă, ca şi mine, i-aţi neglijat un timp mai lung. Dacă nu, bine aţi făcut şi să vă fie de bine!

Necesar ficatei cu usturoi si mamaliga:

500 gr ficatei
1 căpăţână usturoi
sare, piper
ulei

Pentru mămăligă:

mălai
un praf de sare
1 linguriţă ulei
apă

Preparare:

1. Curăţăm ficăţeii de eventualele pieliţe şi îi spălăm bine în apă rece. Îi punem la prăjit în puţin ulei, la foc mic. Îi prăjim 5-6 minute până capătă culoare de rumenit după care adăugăm o cană cu apă astfel încât să fie acoperiţi de apă mai bine de jumătate.

2. Lăsăm să fiarbă încet cca 20 minute, până scade şi se formeză sos. În funcţie de cât sos doriţi lăsaţi să scadă mai mult sau mai puţin. În privinţa condimentelor plăcerea fiecăruia dicteză, ficăţeilor priindu-le şi cimbru şi rozmarin, maghiran sau coriandru. Eu m-am limitat la sare şi piper.

3. Curăţim căţeii de usturoi şi îi dăm pe răzătoarea mică. Când sosul dorit s-a format adăugăm usturoiul dat pe răzătoare şi amestecăm să-şi lase gustul. Mai ţinem tigaia pe foc 1-2 minute să se păstreze mai ferm gustul de usturoi.

4. Dăm un praf de sare şi piper, amestecăm încet şi oprim focul. Pregătim o mămăligă mai puţin vârtoasă, dar nici prea moale.

Dacă vă place, peste mămăliga fierbinte punem o felie de unt şi îi alăturăm ficăţeii cu sosul aferent. Pentru că îmi place mai condimentat am copt pe grill câţiva ardei semiiuţi, gen peştişor sau coarnă.

Să fiţi bine!

Vinete, Ardei, Branza. Gustare De Vara

August 11, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Căldură mare, mon cher! Nu prea ai tragere de inimă să te îndeletniceşti, peste temperatura admisă, cu cratiţa şi cu focul sau să faci alchimie la toarta ceaunului. Dar, cum organismul îţi cere şi având suflet milos, ca să îl serveşti, e musai să încropeşti ceva, aşa, pentru autoconservare. Dacă iarna, se spune pe surse, că cea mai bună legumă-i porcul, vara, una din legumele apreciate, este brânza. Aia, pe care o mâncăm vara cu roşii şi ne place. Şi mă gândesc că o să ne placă şi dacă o dregem cu un strop de ulei, usturoi şi verdeaţă şi o însoţim cu o salată de vinete cu ardei, un fel de ajvar sârbesc sau papacioacă băbească. Totul – vinete, ardei, branza- cu pâine prăjită. Ceva de vară, cât să ne împlinim pofta şi să trecem peste căldura asta.

Necesar vinete, ardei, branza:

2-3 vinete
2 ardei kapia
brânza dulce sau sarata (mai cremoasă)
2 roşii
1 ceapă
5-6 căţei de usturoi
pătrunjel proaspăt
ulei de măsline
sare, piper

Preparare:

1. Coacem vinetele şi ardeiul roşu kapia. Le lăsăm să se răcească şi le curăţăm de coajă respectiv de pieliţe. Le mărunţim şi le frecăm cu o lingură ulei de măsline. Adăugăm ceapa tocată mărunt sau dată pe răzătoare şi 4 căţei de usturoi daţi pe răzătoarea mică. Potrivim de sare, după gust.

2. Pasăm bine brânza cu o furculiţă şi o frecăm cu o linguriţă ulei de măsline. Adăugăm 2 căţei de usturoi daţi pe răzătoare, un praf piper proaspăt măcinat şi verdeaţa tocată. Amestecăm bine să se omogenizeze şi să devină tartinabilă.

3. Mâncăm cu pâine prăjită, pâine neagră, turtiţe, lipie, după pofta fiecăruia, cu roşii şi cine doreşte, ceva ardei iute.

Să fiţi bine!

Sfecla rosie cu frunze. Facuta salata

August 7, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De obicei sfecla rosie ce se comercializează prin pieţe este lipsită de frunze deoarece acestea nu prezintă interes pentru gurmandul de la oraş, drept pentru care ţăranul nostru, cel cu sfecla roşie, le oferă spre festin raţelor din propia-i curte. Azi, spre surprinderea vânzătorului de sfeclă, am decis să-i las raţele cu ochii-n soare şi să mănânc eu frunzele de sfecla rosie. Ei bine, asta se întâmplă, nu din duşmănie faţă de raţe ci pentru faptul că frunzele astea se mănâncă. Ele se încadrează şi continuă peste vară aceeaşi linie ce se deschide primăvara cu spanacul, dragaveiul, ştevia, loboda, salata verde adică tot felul de verzituri sănătoase ce ne fac vioi la minte şi la trup. De data aceasta am introdus frunzele în cunoscuta şi sănătoasa salată de sfecla rosie.

Necesar salata de sfecla rosie cu frunze:

2 sfecle cu frunze cu tot
brânză tare, preferabil de oaie – opţional
ulei măsline
2 căţei de usturoi
oţet sau zeamă lămâie
sare, piper

Preparare:

1. Rupem frunzele şi fierbem numai sfeclele, fără a le curăţa de coajă, până se înmoaie (când intră furculiţa în ele). În apa în care le fierbem punem un praf de sare şi 2-3 linguri de oţet. Nu este necesar să curăţăm coaja sfeclei înainte deoarece după fierbere se curăţă foarte uşor şi în plus, coaja asigura o protecţie împotriva pierderii, prin fierbere, de culoare, gust şi substanţe nutriţionale. Dacă preferaţi, o altă variantă ar fi să coaceţi sfeclele la cuptor.

2. Înlăturăm cotoarele roşii ale frunzelor şi păstrăm numai partea verde. Este bine să păstrăm pentru salată frunzele mai tinere şi fragede iar cotoarele şi celelalte frunze mai mari şi bătrâne să le folosim eventual la mâncare de frunze de sfecla.

3. Preparăm dresingul din trei părţi ulei, o parte oţet sau zeamă de lămâie, un praf sare şi unul piper. În bolul în care am preparat dresingul adăugăm cei doi căţei de usturoi daţi pe răzătoarea mică. Amestecăm bine, gustăm şi putem jongla de ex. cu oţetul şi usturoiul după plăcerea fiecăruia.

4. Curăţăm sfeclele fierte de coajă şi le tăiem felii subţiri. Le punem într-un bol cu frunzele tăiate mai mare (ca la salata verde), punem dresingul şi amestecăm bine.

5. În jurul salatei, pe farfuria cu salată am ras brânză tare, de oaie şi am mâncat totul cu pâine prăjită.

Să fiţi bine!

Porumb Fiert, Porumb Copt. Bogdaproste

August 6, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Eram o ciurdă de vreo 20 de copii ce ne rupeam gleznele jucând pita pe uliţă, în ţărâna ce te ardea la tălpi. Să tot fie vreo 30 de ani de atunci. Joaca noastră se termina brusc când apărea daica Leana, daica Stana, Floarea sau altă daică ce ieşea în poartă cu un coş acoperit cu un ştergar şi striga: -Bă muică, veniţi mă să vă dau porumb fiert. Bineînţeles că uitam de joc şi fugeam de ne scăpărau călcâiele la daica cu porumbul. Ne dădea la fiecare câte o juma’ de drugă fierbinte şi ne spunea: – Ziceţi bogdaproste. Târziu, încoace, am aflat că bogda sau bodaproste vine din limba bulgară şi înseamnă Dumnezeu să-i ierte! Acel porumb fiert era purtătorul de rugăciune al unor femei ce-şi pomeneau morţii.

Prima dată se întâmpla de Sf. Ilie, atunci porumbul este tocmai bun de băgat în ceaun. Se depănuşa porumbul şi se forma un pat de foi pe fundul ceaunului, se aşezau ştiuleţii se turna apă şi se acopereau din nou cu foi. Se fierbea în vatră până ce, gustând, mamaie hotăra ca este gata. Am zice că este simplu, dar pe cât de simplu fierbi azi nişte porumb, pe atât de greu sau aproape imposibil este să regăseşti plăcerea şi gustul porumbului de la daica de ieri. Ăla, după care ziceai bogdaproste.

Dacă porumbul fiert însemna treabă organizată, porumbul copt, de multe ori te împingea şi îşi avea obârşia într-un păcat. Faptă nevinovată de copil inocent care fura câteva drugi de pe câmp să le coacă pe malul Jiului sau al Dunării. Plecam la pescuit şi scăldat la gura de vărsare a Jiului, la Dunăre şi prinşi de febra frumosului ce ne aştepta acolo, numai mâncării nu-i duceam grijă. Şi cum, după o bălăceală până seara, vine o foame pe măsură, porumbul şi cartofii copţi ne făceau noaptea liniştită. Începeam noaptea aceea de pescuit lângă un foc făcut pe plaja Dunării, sub un cer senin, de vară, cu o boltă de stele.

În jarul încins erau îngropaţi cartofi şi pe el erau aliniaţi porumbii, cu beţe ascuţite înfipte în coceni ca să-i putem roti pe jar. Acela era porumbul copt suprem. Dimineaţa, majoritatea aveam urme de cenuşă pe faţă, de la festinul de peste noapte, mai ales dacă luna ne refuzase prezenţa în acea noapte.

Azi, peste mulţi ani, uneori frec porumbii cu un amestec de unt, usturoi, verdeaţă, îi învelesc în folie de aluminiu şi îi coc în tigaia grill.

Dacă sunt buni? Sunt buni, nimic de zis, dar gustul lor rămâne suspendat undeva, fără rădăcină, pentru că nu au o poveste în spate, o poveste cu jăratic, cu o boltă de stele şi eventual, cu o faptă inocentă, de copil.

Cel mai bun porumb copt rămâne cel făcut pe jar, aproape de pământul ce ia dat dulceaţă, ale cărui boabe le auzi pocnind sub fierbinţeala lemnului. Şi cu siguranţă că cel mai bun porumb, fiert sau copt, este cel ce te împinge să spui bogdaproste.

Să fiţi bine!

Bruschette cu Ciuperci si Salata Salsa

July 23, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Intrate de curând în meniul nostru, bruschettele au câştigat rapid teren şi aprecieri atât pentru gust, dar şi pentru uşurinţa şi rapiditatea cu care se prepară. Aperitiv specific Italiei, a apărut ca o modalitate de valorificare a pâinii uscate. Genul asta de preparat este foarte versatil pentru că practic, pe o felie de pâine prăjită, poţi pune multe. Prin urmare am preparat bruschette cu ciuperci şi le-am însoţit cu o salată salsa, o combinaţie gustoasă şi care nu cere prea mult timp.

Necesar orientativ bruschette cu ciuperci:

4-5 ciuperci
3-4 felii de pâine
unt
2 căţei de usturoi
pătrunjel proaspăt
piper, sare

Necesar orientativ salată salsa:

3 roşii
1 castravete
1/2 ardei gras
1 ceapă mică
1 ardei iute
1 căţel de usturoi
ulei de măsline
pătrunjel proaspăt
zeamă de lămăie
piper, sare

Preparare:

1. Tăiem roşiile, castravetele, ardeiul gras cubuleţe şi mărunţim bine ceapa. Ardeiul iute îl tăiem rondele sau îl mărunţim. Preparăm un dressing din 3 părţi ulei de măsline, o parte zeamă de lămâie (pentru cantităţile de mai sus am folosit o jumătate de lămâie), un praf de sare, unul de piper şi căţelul de usturoi dat pe răzătoare. Punem toate ingredientele într-un bol, adăugăm dressing-ul şi amestecăm bine. Ornăm şi aromăm din plin cu pătrunjel proaspăt. După gustul fiecăruia, se pot modifica cantităţile.

2. Feliem ciupercile şi le rumenim în ulei de măsline, la foc mare. La final adăugăm cei doi căţei de usturoi daţi pe răzătoare şi pătrunjelul tocat. Potrivim de sare şi piper, mai amestecăm o dată şi oprim focul. Cum se rumenesc ciupercile şi cum se produce reacţia Maillard am scris la ciuperci sote.

3. Prăjim feliile de pâine şi aşa calde, le ungem cu unt şi le ” încărcăm” cu ciuperci. Asta-i tot! Bruschetta – de vară, preparat rapid şi cu mare trecere la apetit.

Să fiţi bine!

Oua dichisite

June 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum putem creşte atractivitatea unor ouă şi cum le putem scoate din banalul obişnuinţei? O să încercăm să le upgradăm, să le revizuim puţin, pe ici pe colo, în locurile esenţiale cum ar spune Farfuridi. Să le dăm puţină culoare, să le însoţim cu o legumă sau două şi să le aromăm cu verzituri. Să le ferchezuim cu nişte perle de ienibahar şi coriandru şi să le scoatem în lume ca pe oua dichisite.

Necesar oua dichisite:

4 ouă
1 ardei gras
2 roşii
1 ceapă
2 căţei de usturoi
1 ardei iute – opţional
2 fire de ceapă verde
1/2 legătură de pătrunjel verde, busuioc proaspăt
piper, coriandru, ienibahar, sare
ulei

Preparare:

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem cubuleţe. O călim 2 minute în tigaia încinsă, cu 2 linguri de ulei şi cu ceva boabe de coriandru şi ienibahar zdrobite. Condimentele dau mai multă aromă dacă sunt prăjite. Punem căţeii de usturoi mărunţiţi împreună cu ardeiul gras tăiat cubuleţe şi mai călim 1 minut. Dacă preferaţi puţină iuţeală, tot acum se pune şi ardeiul iute mărunţit. Eu nu am pus decât ardei gras galben, autohton – asta s-a găsit în frigider-, dar ar arăta mai vesel, mai bogat şi cu o combinaţie de ardei gras roşu şi verde. De asemenea, folosesc des ciuşcă uscată sau raci olteneşti (ardei uscat) – precursori pentru boia – pe care îi toc din cuţit şi îi adaug în mâncăruri, pentru gust şi culoare. Nu mă pot lipsi de ciuşcă şi o mănânc zilnic la orice fel de mâncare, că e ciorbă, tocană, orez, etc. Fie zdrobesc ciuşca în mojar, fie o toc din cuţit sau o coc pe flacără, este nelipsită. Din ardeii aştia uscaţi, măcinaţi cu maşina de măcinat cafea, iese o boia excelentă. Oricum nu se compară calitativ cu boiaua din plicurile din comerţ care seamănă mai degrabă cu un praf de căramidă.

2. Tăiem roşiile cubuleţe, mai măricele şi le punem în tigaie. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc mic, să-şi lase roşiile sucul dar să nu se fărâmiţeze prea mult.

3. Cu spatula de lemn facem 4 lăcaşuri, 4 cuiburi în călitură şi punem ouăle exact în aceste locuri. Punem un capac pe tigaie astfel încât aburul rezultat să se întoarcă peste ouă şi să le gătească. Foarte repede, în 2 minute ouăle sunt gata şi oprim focul.

4. Dăm un praf de sare şi ceva piper proaspăt măcinat. Tăiem ceapa verde rondele şi ornăm ouăle. La fel procedăm şi cu pătrunjelul sau orice altă verdeaţă preferăm. Aromăm şi cu ceva frunze de busuioc proaspăt.

Toată treaba asta durează, cu tot cu tăiatul legumelor, un sfert de oră. Într-un timp scurt avem o tigaie tare atrăgătoare cu nişte oua dichisite, pline de culoare şi gust.

Să fiţi bine!