Retete aperitive

Salata de hamsii. Chilca cu ceapa rosie

September 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Denumirea de chilcă este asociată cu orice pește mic, marin, ce se prinde în năvod la Gurile Dunării, și care, de regulă, este aruncat direct din plasă, viu, în niște butoaie cu saramură de sare. Formată preponderent din aterină, un pește local al Mării Negre (asemănător cu hamsia), chilca mai poate cuprinde și ceva sprot, hamsie, gingirica. La orice borș de pește, pescarii dunăreni contribuiau cu o mână de chilcă, înainte de a pune în fiertură falnicele bucăți de somn, crap, știucă, etc. Chilca saramurată la butoaie și-a găsit împlinirea într-o salată simplă dar plină de gust, asociată cu omniprezenta ceapă, salată eventual îmbogățită și cu alte participări mai subiective ca măslina, capera, morcovul, gogoșarul acru, cartoful fiert. Cum nu toți avem privilegiu de a trage de plase pe la Gurile Dunării pentru a culege ceva chilcă, ne mărginim să băgăm năvodul în cartierul noastru și alegem hamsia pentru salata noastră.

Vom găsii preponderent două feluri de hamsie conservată și anume, una în saramura de sare (cea mai multă) și alta conservată în ulei cu ceva sare (se găsește și congelată, la pungă de 500 – 1000gr.). Dacă cea sărată necesită, după gust, o eventuală desărare, hamsia în ulei este mai puțin sărată și se pretează excelent la salată fără nici o altă operațiune pregătitoare de desărare. Hamsia sărată poate fi trecută puțin prin apă rece să-și mai piardă săratura. Se obișnuiește, de regulă ca hamsia să se curețe de cap și mațe într-un mod simplu: rupem capul tragându-l spre burta peștelui și astfel scoatem și mațele. Eu, care mi-am petrecut vacanțele copilăriei într-o localitate dunăreana, nu execut această migăloasă operațiune de curățare pentru salata de hamsii, deoarece mi se pare inutilă, fiind obișnuit să mănânc peștele “cu totul”, cum se spune popular.

Necesar salata de hamsii

300 – 400 gr hamsii (a nu se confunda sprotul cu hamsia)
2 cepe roșii, mai prezentabile
1 morcov
1 pumn măsline
o lingură de capere
oțet de mere
ulei măsline
piper
lămâie
pătrunjel proaspăt

1. Spălăm peștele. îl lăsăm să se scurgă bine și îl punem pe un prosop uscat să se zvânte oleacă. Tăiem ceapa julien – fideluță – solzișori (toate reprezintă același fel de tăiere a cepei: se înjumătățește ceapa pe lungime și apoi se feliază jumătățile). Curățăm morcovul și îl tăiem fâșii subțiri cu ajutorul curățătorului sau îl dăm pe răzătoarea mai mare. Morcovul dă puțină dulceață salatei de hamsii. Punem hamsiile într-un bol, adăugăm ceapa tocată și morcovul, măslinele și caperele.

2. Într-un bol, punem 4 linguri de ulei de măsline, 2 linguri de oțet de mere (când cumpăram oțet, citim eticheta, să fie obținut prin fermentație, din fructe, ci nu invers, prin diluarea acidului acetic), un praf de piper proaspăt măcinat și bătem ușor amestecul cu o furculiță până devine suspensie și nu mai este transparent. Adăugăm ploaie peste salată și amestecăm ușor, să învăluie bine dressing-ul ingredientele.

3. Tocăm pătrunjelul, tăiem felii sau sferturi lămâia și ornăm salata.

Să fiți bine!

Suc de soc. Socata

May 26, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Este timpul, pentru cei ce îndrăgim sucurile naturale autohtone, să ne răcorim cu un suc de soc şi eventual să punem la uscat flori de soc pentru a le folosi peste an. Reţeta de preparare a acestui suc este simplă şi nu cred că ridică cuiva dificultăţi, necesitând doar apă, zahăr, flori de soc şi eventual lămâie. Pentru ai creşte aciditatea se poate folosi drojdia sau orezul. De cele mai multe ori prefer să nu folosesc nici drojdia, nici orezul, ci să am răbdare 2-3 zile în plus. Dacă totuşi, vreau să obţin un suc mai acidulat prefer, fără discuţie, să folosesc câteva boabe de orez. Drojdia nu-mi place în sucul de soc deoarece cred că, oricât de puţină ai folosi, tot lasă un miros şi gust caracteristic, care mie îmi displace.

Necesar suc de soc

10-12 flori de soc
10 litri apă
1 kg zahăr
2 lămâi

Preparare

1. Se întâlnesc mai multe variante de prepare, dar va pot spune ca toate au acelaşi rezultat calitativ, aşa că o să alegem varianta cea mai facilă. Într-un vas punem doi litri de apă şi kg de zahăr, îl punem pe foc, amestecăm şi îl lăsăm până se topeşte zahărul. După ce s-a topit zahărul, lăsăm apa îndulcită să se răcească.

2. Într-un borcan de 10 litri (sau două de 5 litri), punem florile de soc. Când apa îndulcită s-a răcit, o punem în borcan, peste flori. Stoarcem zeama celor două lămâi, le tăiem bucăţi ţi le punem în borcan.

3. Completăm cu apă rece până umplem borcanul. Îl acoperim cu tifon sau îi punem un capac, fără al strânge, şi îl punem într-un loc luminos. Ar fi bine ca locul ales să permită razelor soarelui să atingă borcanul. În 4-5 zile sucul este gata. Dacă se doreşte obţinerea unui suc mai acidulat adăugăm o liguriţă cu boabe de orez.

4. Sucul de soc se ţine în sticle, la rece şi se bea, de asemenea, rece. Ţinut în sticlă, la temperatura camerei, procesul de acidificare va continuă şi presiunea în sticlă va creşte.

Să fiţi bine!

Omleta cu ciuperci, ceapa si usturoi verde

April 29, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ideea de bază este că ciupercile pleurotus prajite, cu putin piper şi unt, sunt foarte gustoase şi se împaca bine cu ouale şi diverse verdeţuri. Pentru consistenţă am combinat ciupercile cu ceapă verde şi câteva ouă, rezultand clasica omletă. Nefiind subţire la trup, fapt ce ridică probleme când vrei s-o întorci în tigaie, omleta cu ciuperci şi verdeţuri după poftă, se pretează foarte bine pentru cuptor.

Omleta cu ciuperci:

300 gr ciuperci
5-6 ouă
3 fire de ceapă
2 fire de usturoi
o lingură unt
o lingură smântână – opţional
piper, sare
pătrunjel proaspăt
ulei

Preparare:

1. Tăiem ciupercile felii şi le rumenim în tigaia încinsă, cu 2 linguri de ulei. Folosim o tigaie care poate fi băgată în cuptor. Dăm un praf de sare şi unul de piper. Când sunt rumenite punem untul ce le va potenţa gustul.

2. După ce ciupercile s-au rumenit, adăugăm ceapa verde tăiată şi o înfierbântăm 30 de secunde.

3. Într-un bol bătem ouăle cu smântâna şi le amestecăm cu usturoiul tăiat mărunt. Dăm şi acestui amestec un praf de sare. Punem ouăle în tigaie, peste ciuperci şi ceapă.

4. Agităm tigaia să se uniformizeze compoziţia şi o băgăm la cuptor. În 10-15 minute este gata. La final putem aroma cu pătrunjel verde. Îmi place să mănânc această omletă cu iuţică.

Să fiţi bine!

Drob de urzici cu ciuperci

March 13, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Primăvara este un anotimp prolific, cu totul deosebit pentru cine-şi face de lucru la cratiţă, datorită abundenţei de verzituri cu care natura ne îmbie şi ne bucură în aceasta perioadă. Tinere şi proaspete, bolbotinele ce înverzesc pieţele, urcă în topul preferinţelor şi toţi căutăm să ne lepădăm de greutatea lucrările culinare cu care ne-am îndeletnicit în iarnă. Prima vedetă a primăverii este urzica a cărei relaţie aproape ritualică cu pofta românului se pierde în negura timpului, în bocănitul lingurilor de lemn prin blidele bătrânilor noştri. Intrăm şi noi în primăvară şi deschidem sezonul tot cu urzici dichisite, în tava de cozonac, cu ciuperci şi ouă sub numele de drob de urzici.

Necesar reteta de drob de urzici

6-7 pungi de urzici vândute în pieţe cu 1 leu punga de precupeţe, să tot fie o poală de urzici
400 gr ciuperci champignon sau bureţi de primăvară dacă aveţi de unde procura
10 ouă
4 cepe
2 legături ceapă verde
1 legătură usturoi verde (3 fire)
1 căpăţână usturoi
cimbru uscat, 1 legătură mărar, 1 legătură pătrunjel
piper, sare

Preparare reteta

1. Curăţăm urzicile, în măsura în care este cazul, de codiţele mai lemnoase, de fire de iarbă şi alte buruieni. Le punem la fiert preţ de 10-15 minute până se înmoaie bine. După ce au fiert, le scoatem într-o strecurătoare şi le lăsăm să se răcească. Odată răcite, le mărunţim bine din cuţit.

2. Curăţăm şi tocăm cât de mărunt ceapa. La foc potrivit, încingem o tigaie şi călim ceapa. Ciupercile se taie mărunt şi se pun peste ceapă, la călit. Dăm un praf de sare şi piper proaspăt măcinat.

3. Spălăm ceapa verde şi usturoiul şi le tocăm mărunt. Mărunţim mărarul şi pătrunjelul. Căpăţâna de usturoi o curăţăm şi zdrobim căţeii de usturoi cu presa. Când ciupercile s-au gătit, adăugăm toate verziturile şi usturoiul zdrobit. Amestecăm şi luăm tigaia de pe foc.

4. Într-o cratiţă spargem 10 ouă şi le bătem bine cu un praf de sare. Punem în cratiţă, peste ouăle bătute, călitura din tigaie şi urzicile mărunţite. Adăugăm cimbru uscat cât luăm între trei degete. Amestecăm bine, să se omogenizeze compoziţia pentru drob.

5. Ungem o formă de cozonac cu ulei şi apoi o prafuim cu făină. Turnăm compoziţia pentru drob, în formă.

6. Băgăm la cuptor, la foc încet, să se închege şi să se rumenească. În 25-30 de minute ar trebui să fie gata.

Dacă urzicile nu sunt suficiente sau pentru că pur şi simplu aşa preferaţi, puteţi completa urzicile cu oricare altă buruiană primăvăratică: dragavei, lobodă, salată, ştevie. Drobul de urzici este bun usturoiat dar fiecare poate pune usturoi după cu obişnuieşte să mănânce. Mai putem preparara urzicile cu usturoi, urzici cu frigănele sau ciorbă de urzici cu zdrenţe de ou ( puteţi da click pe cuvintele roşii pentru a vedea reţetele)

Să fiţi bine!

Mini pizza – o pizza mica si invartita

February 15, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deşi sunt un obedient al cratiţei, nu doresc a trage toată spuza pe turta mea, evidenţiind că sunt vioara întâi la coada tigăii, pe raza de domiciliu. Vreau să spun că, uneori, acest uneori fiind de obicei în weekend, a mea soaţă vine cu idei propii şi se apucă să meşterească gastronomic. Ei bine, de câteva weekend-uri încoace, mă asaltează cu nişte pizze mici preparate cu atât de mult spor încât nu îmi mai regăsesc mijlocul subţire în oglindă. Suspectez că a găsit aceste mini pizza cotrobăind pe net aşa că, împărtăşindu-le aici, le întorc acolo de unde le-a luat, să mai pericliteze şi alte siluete.

Necesar mini pizza

Aluat:

1 kg făină
2 ouă
1 cub mic de drojdie
4 linguri de ulei de măsline
un praf de sare
o lingură zahăr

Ingrediente:

400-500 gr şuncă presată
200 gr caşcaval
bulion
1 ou
piper, sare, oregano

Preparare:

1. Preparăm clasic aluatul, ca orice aluat numai că adăugăm suplimentar uleiul de măsline şi două ouă. După ce drojdia s-a activat în puţină apă călduţă cu făină şi zahăr, se pune peste făină. Se dă un praf de sare, se pun ouale şi uleiul şi se amestecă bine. Se pune treptat apă călduţă şi se frământă până se formează aluatul. Consistenţa este aceeaşi ca la aluatul de pâine. Acoperim vasul cu un prosop şi lăsăm aluatul să crească 30 de minute.

2. Dintr-un kg de făină coacem patru tavi de aragaz cu mini pizza. Împărţim aluatul în patru, ungem masa de lucru cu ulei şi întindem cu sucitorul prima foaie de aluat. Foaia să fie mai subţirică deoarece urmează să mai crească. Ungem foaia de aluat cu ketchup sau bulion făcut în casă sau din comerţ, aromat sau nu. Eu prefer acest bulion ceva mai condimentat aşa că prepar rapid un soi de ketchup cu piper şi puţin ardei iute.

3. După ce am uns foaia de aluat cu roşii, punem ordonat feliuţe de şuncă presată. Aici, fiecare poate contribui, pe lângă şuncă, cu ce-i place: ciuperci, măsline, ceapă tocată, salam, ardei gras, etc. Eu am mai adăugat şi nişte ardei gras roşu. La final presărăm uniform caşcaval ras.

4. Odată ornat aluatul începem să-l rulăm încet şi cu grijă până terminăm foaia de aluat şi obţinem un rulou aşa zis de pizza. Atenţie la cât de bogat ornăm aluatul pentru că o să întâmpinăm ceva greutăţi la rulat. De ex. la mine pentru că am folosit ardeiul gras tăiat lung (trebuia să-l tai cubuleţe) mi-a cam înţepat aluatul. Acest rulou îl băgăm la frigider pentru 30 de minute să se întărească pentru al putea taia mai bine.

5. Scoatem ruloul de la rece şi îl tăiem felii de 2-2,5 cm grosime.

Ungem tava de la aragaz cu ulei şi arânjăm ordonat mini pizzele, păstrând o distanţă minimă între ele.Ele o să mai crească la cuptor şi să nu se ivească oarece înghesuială.

După ce le-am pus pe toate în tavă, le ungem cu ou şi presărăm pe ele oregano, chimen, sau ce altceva preferăm, inclusiv caşcaval, dacă dorim.

Băgăm tava în cuptorul încins şi aşteptăm să se umple toată casa de miros aţâţător de pofte. Verificăm la ochi când sunt gată, rumenite. Procedăm la fel, trecand prin aceleaşi etape si cu celelalte trei părţi de aluat. Cred ca în Italia, melcisorii sau rulourile astea se cheamă rotolo di pizza.

Să fiţi bine!

Sfecla Rosie si Branza cu Hrean

September 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă tot avem, din primăvară până-n toamnă, pieţele pline cu variate şi nu puţine legume autohtone, este păcat să nu le trecem pe toate prin farfurie, spre bunăstarea şi sănătatea noastră. Avem totuşi un pământ, spre deosebire de alte naţii, ce ne acordă un satisfăcător privilegiu de rod, ce ne permite vaste posibilităţi de abordare prin bucătărie a tigăii , numai chef de coada ei să ai. Încerc să trec prin paleta de legume cu reţete mai noi sau mai vechi, cu încropiri de moment sau cu găteli mai abitir muncite, care să valorifice o cât mai largă paletă de nutrienţi chiar dacă unele legume sunt mai greu receptate, nefiind tradiţional şi cu aplecare consumate. De exemplu, încerc să introduc cu insistenţă în meniul casei şi să-i dau constanţă consumului de sfeclă roşie, legumă care de obicei, şi în special pentru copii, nu este prea atractivă. Aşa că pun sfecla roşie în borş, o fac salata marocana, o pun în risotto, o trag la tigaie sau o fac salată de crudităţi, numai să o aduc în atenţie, să-i cultiv gustul, pentru că este valoroasă prin propietăţile ei nutriţionale. Azi am apropiat sfecla rosie si branza cu hrean, să se susţină reciproc pe feliile de pâine prăjită. Un fel de bruschette cu sfecla roşie…

Necesar sfecla rosie si branza cu hrean:

2 sfecle roşii medii
300-400 branză dulce
3-4 linguri de smântână
2 linguriţe de hrean făcut în casă sau mai multe din cel cumpărat, mult mai lipsit de tărie
1 pumn de capere – opţional, ca să vă iau drumul din picioare, dacă nu aveţi prin casă
oţet, sare

Preparare:

1. Spălăm sfecla rosie, îi tăiem frunzele (pe care le putem face mâncare sau salată) şi o punem la fiert în apă cu 3-4 linguri de oţet din vin. Nu este necesar să-i curăţăm coaja deoarece se curăţă foarte uşor după fierbere.

2. Punem brânza dulce într-un bol, adăugăm smântănă şi hrean şi amestecăm bine cu o lingură de lemn să devină cremoasă, tartinabilă. Eu prefer brânza dulce, dar cred că este ok şi branza puţin sarată, ce dată pe răzătoare şi frecată cu smântănă capătă cremozitate. Hrean se adaugă după gust şi preferinţa fiecăruia, mai mult sau mai puţin.

3. Încercăm sfecla cu o furculiţă şi când este fiartă o scoatem pe tocător, o lăsăm să se răcească, îi curăţăm coaja şi o tăiem julienne sau cubuleţe. Sfecla va avea gust acrişor, de la oţet.

4. Prăjim felii de pâine pe grill, le ungem cu brânza cremoasă, punem peste brânză sfeclă mărunţită şi capere.

Rezultă o gustare excelentă şi zic că aliate, pentru sprijin şi completare reciprocă, de ex. cu bruschette cu ciuperci, fac bine la orice musafir.

Să fiţi bine!