Retete de mancaruri cu carne

Papricas de Cartofi cu Carne de Porc

January 7, 2014 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Papricaşul este o tocană care, aşa cum îi spune numele, are drept scop existenţial să cinstească paprika, adică boiaua noastră cea de toate zilele, dulce sau iute. Reţeta de mai jos, papricas de cartofi cu carne de porc, simplă şi cu faţă neprefăcută, nu are nici o pretenţie că ar urma linia trasată de păstorii unguri şi ale lor ceaune, ce s-au îndeletnicit în vreme cu armonizarea cărnii cu ardeiul uscat. Aceşti păstori au finisat combinaţia de carne şi boia în papricaş şi gulaş. Un papricas are întotdeauna carne, fie că e de vita, oaie, porc, pui sau peşte, ea este întotdeauna prezentă. Cele doua variante populare de papricaş sunt date de prezenţa cartofului sau a găluştelor. Pe lângă boia, am obiceiul de a mă baza la asemenea tocană pe trei condimente şi anume piper, coriandru şi ienibahar (piper jamaican), toate proaspăt măcinate în mojar. Ardeiul, pentru a fi dominant, nu îl las reprezentat doar de boia ci mai adaug şi ciuşcă uscată coaptă puţin pe foc şi mărunţită din cuţit.

Necesar papricas de cartofi cu carne de porc

500 gr. pulpă de porc
1 kg cartofi
2 linguri de boia
2 cepe
1 ceaşcă bulion dulce
3-4 ardei uscaţi
3-4 căţei de usturoi
boia, piper, coriandru, ienibahar, sare
ulei sau untură
pătrunjel verde

Preparare

1. Tăiem carnea de porc îmbucături. Într-un ceaun încingem o lingură de untură (cea mai bună pentru papricaş) şi rumenim bine carnea, amestecând constant cu o lingură de lemn. Bineînţeles, cine doreşte, poate să evite untura şi să folosescă uleiul. În principiu orice reţetă poate fi adaptată dorinţelor şi constrângerilor pe care fiecare şi le asumă cu privire la mâncare.

2. Tocăm mărunt ceapa şi când carnea este rumenă punem şi ceapa în ceaun. Dăm un praf de sare să scoatem puţin apa din ceapă, să nu o ia focul repede. Amestecăm din când în când şi lăsăm să se călească şi ceapa.

3. Punem câteva boabe de piper, ienibahar şi coriandru în mojar şi le zdrobim. Măcinate mai grosier, în mojar, condimentele vin cu ceva iuţeală dar şi cu aromă. Aceste condimente împreună cu o lingură de boia (dulce sau iute, după cum preferaţi) le punem peste călitură în ceaun. Amestecăm şi mai lăsăm 1-2 minute pe foc după care stingem totul cu o cană cu apă caldă. Lăsăm să fiarbă la foc potrivit cca. 20 de minute până se mai înmoaie carnea.

4. Curăţăm cartofii şi îi tăiem sferturi, bucăţi mai mari. După ce carnea s-a mai înmuiat adăugăm bulionul şi cartofii. Completăm cu apă călduţă pâna aproape că acoperim cartofii. Lăsăm să fiarbă potrivit.

5. Coacem ardeii uscaţi pe flacăra de la aragaz, le tăiem cotoarele şi le scuturăm, cât de cât, seminţele. Mărunţim ardeii copţii din cuţit, adică fără fineţe excesivă şi îi punem în ceaun. Lăsăm totul să fiarbă încet până ce cartofii sunt gata. Nu amestecăm în cartofi decât la început când sunt tari şi nu se fârâmă. Pe măsură ce fierb cartofii, mai agităm uşor ceaunul fără a mesteca în el. Astfel cartofii se păstrează întregi şi nu se transformă totul într-un terci.

6. După ce au fiert cartofii adăugăm căţeii de usturoi feliaţi. Gustul oricărei tocane de cartofi se rotunjeşte şi împlineşte la final cu câţiva căţei de usturoi. La papricaş, pentru a simţi viguros gustul de boia, ultima jumătate de lingură de boia se adaugă la final. Aşa facem şi noi! Apoi aromăm cu pătrunjel proaspăt şi punem un capac pe ceaun.

Lăsăm 10 minute să se maturizeze gustul, timp în care ne facem sau nu ne facem de lucru prin casă. După 10 minute ne întoarcem la al nostru paprikas de cartofi cu carne de porc. Şi-l mâncăm! Pe tot!

Să fiţi bine!

Perisoare cu Sos de Rosii si Ciuperci

December 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ştim cât de mult plac şi cât de sus se află în preferinţe, chiftelele cu sos de roşii, uşor usturoiate şi aromate, mâncate fie cu paste fie cu piure de cartofi. Aşa că, despre chiftele, numai de bine. Totuşi pentru cei ce doresc să evite prăjeala sau pur şi simplu pentru varietate vă propun să înlocuim chiftelele cu perişoarele şi prăjitul cu fierberea. Bineînţeles că schimbăm şi compoziţia tocăturii şi de la carnea tocată cu usturoi şi miez de pâine trecem la compoziţia pentru perişoare, introducând şi orezul. Astfel, a rezultat această mâncare, perisoare cu sos de rosii, sos ce l-am îmbogăţit şi a cărui valoare am crescut-o cu sprijinul şi aportul unor ciuperci călite.

Necesar perisoare cu sos de rosii si ciuperci

500 gr carne tocată amestec vită-porc
1 ceapă
2 ouă
1 pumn de orez
1 legătură pătrunjel
piper, sare

Pentru sos:

1 ceapă mare
200 gr. ciuperci
3-4 căţei de usturoi
puţin ghimbir – opţional, pentru cei ce agreează gustul acestuia
2 cutii mici de roşii decojite cubuleţe
sare, piper boabe, piper măcinat, 2 foi de dafin, verdeaţă
ulei

Preparare

1. Preparăm compoziţia pentru perişoare amestecând carnea tocată, ceapa bine mărunţită, orezul, ouăle, verdeaţă tocată, piper şi sare.

Amestecăm bine să se omogenizeze şi o lăsăm 15 minute să stea pentru a se forma gustul şi armoniza ingredientele. Cu mâna umezită formăm perişoare potrivite ca mărime şi le aşezăm pe un tocător mai mare sau pe un platou.

Într-o oală punem apă de un lat de palmă şi lăsăm pe foc să înceapă fierberea la foc potrivit. După ce a început fierberea, luăm perişoarele formate şi le punem în oală. Le lăsăm să fiarbă 5 minute, să se întărească. Dacă sunt mai multe le punem în două tranşe. Pe măsură ce fierb, vor ieşi la suprafaţă. Le scoatem cu o paletă şi le punem într-un bol. Zeama rezultată în urma fierberii nu o aruncăm.

2. Tocăm mărunt ceapa mare, pentru sos. Curăţăm 3-4 căţei de usturoi şi îi tăiem felii subţiri. La fel procedăm şi cu bucăţica de ghimbir (dacă doriţi un gust ceva mai exotic). Ciupercile le ştergem cu un prosop uscat de resturile de compost şi le tăiem felii nu foarte subţiri. Încingem o tigaie mai mare sau o cratiţă şi călim sumar ceapa tocată. Adăugăm ciupercile tăiate şi le lăsăm să se rumenească odată cu ceapa.

Dăm un praf de sare şi câteva boabe de piper. Când sunt gata punem usturoiul şi ghimbirul.

Amestecăm, lăsăm încă un minut pe foc şi adăugăm roşiile din conservă şi 2 foi de dafin. Omogenizăm totul într-un sos.

3. Luăm perişoarele din bol şi le punem în tigaia cu sos. Adăugăm zeamă din oala cu fiertură, cât să fie aproape acoperite perişoarele.

Punem un capac pe cratiţă, dăm focul mic şi lăsăm să fiarbă cca. 30 de minute, să scadă şi să obţinem un sos după cum dorim de gros. Datorită faptului că îmi place şi mănânc mult usturoi, la final, cu 2 minute înainte de a opri focul, am mai adăugat 3-4 căţei de usturoi feliaţi. De asemenea, cum îmi place mult sosul, las să se formeze mai mult sos şi mai puţin gros. Cu usturoiul fiecare procedează după propia-i plăcere.

Gustăm, potrivim de sare şi eventual îi mai dăm un praf de piper proaspăt măcinat (boabele de piper dau aromă iar piperul măcinat dă şi iuţeală). Oprim focul şi aromăm mancarea de perisoare cu sos de rosii cu verdeaţă proaspata. În genere, în privinţa condimentelor, fiecare poate completa după cum îl atrag diverse arome şi mirodenii.

Să fiţi bine!

Chili con carne. Fierbinte si iute din Tex – Mex

December 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate că, aproape peste tot, chili con carne este prezentată ca fiind o mâncare mexicană, datele istorice arată că de fapt este o mâncare specifică statului american Texas, neregăsindu-se în tradiţiile culinare mexicane. În fapt, chili con carne a fost inventată de cowboy şi aventurierii texani, ca mâncare pentru vremuri grele, atunci când cutreierau preeria şi munţii în căutare de aur. Au găsit drept soluţie să usuce carnea de vită şi ardeiul iute, să formeze pacheţele rezultând aşa zisa cărămidă iute care putea fi rehidratată prin fierbere şi transformată în mâncare. Aceasta este reţeta originală americană şi conţine numai carne de vită şi ardei iute, nici o altă legumă în plus. De altfel, chili con carne este mâncare oficială a statului Texas, lucru stabilit prin legislaţia statului încă din 1977. Influeţa mexicană şi sud-americană s-a manifestat mult mai târziu, ei find, mai mult decât texanii, creditaţi cu apariţia fasolei şi a roşiilor în reţeta clasică. Reţetele din zona Texas şi Mexic au căpătat cu timpul apartenenţă şi încadrare la bucătăria Tex – Mex. Uite aşa am aflat, citind despre istoria acestui aprig preparat, ce mâncau cowboy-i (aşa s-o fi scriind?), la foc de tabără, în filmele alea după care ne dădeam în vânt, de rare ce erau, în timpul comunismului: chili con carne.

Necesar reţeta de chili con carne

400-500 gr carne tocată vită sau amestec
2 conserve de fasole boabe de 400 gr
1 conserva mică de roşii cubuleţe
1 ceapă mare
3-4 căţei de usturoi
ardei iute uscat, ardei iute verde, boia de ardei – la alegere sau toate împreună, după dorinţă şi putinţă
piper, sare
pătrunjel verde
ulei

Preparare:

1. Curăţăm, tocăm ceapa şi o călim în 2 linguri de ulei, într-o tigaie mai mare. Lăsăm ceapa la călit doar până devine transparentă şi adăugăm carnea tocată. Dăm un praf de sare şi unul de piper şi cu o spatulă de lemn amestecăm şi fărâmiţăm carnea până se omogenizează cu ceapa. Lăsăm să se călească la foc mic cca 10 minute, până carnea îşi schimbă culoare şi se rumeneşte puţin.

2. După ce s-a rumenit carnea adăugăm ardeiul iute tocat, atât cel uscat cât şi cel proaspăt, boiaua şi usturoiul feliat. Nu este deloc obligatoriu să folosim toate cele trei ingrediente. S-a întâmplat să am în casă ardei iute proaspăt, altfel nu l-aş fi folosit. Ardeiul uscat şi boiaua sunt suficiente. Acum, chiar dacă mâncarea asta, prin tradiţie, este iute şi focoasă, cei care nu pot mânca aşa condimentat, să folosescă ardei dulce sau boia dulce, că nu se supără nici un texan. Mâncarea este delicioasă atât cu ardei iute dar şi cu multă boia dulce. Amestecăm şi mai lăsăm 1 minut pe foc, să-şi lase usturoiul şi ardeiul gustul.

3. Adăugăm roşiile cubuleţe şi lăsăm să bolborosească de câteva ori, 1-2 minute, în tigaie.

4. Desfacem conservele de fasole, în total 800 de grame, şi le punem în tigaie. Am folosit o conservă cu fasole roşie şi una cu fasole albă să obţin o mâncarea mai pestriţă şi mai atrăgătoare. Am pus tot din conservă, inclusiv zeama. Nu obişnuiesc să scurg fasolea din conservă decât în cazul în care o folosesc la salată.

Tocăm puţin pătrunjel verde, eventual codiţele la crenguţele de pătrunjel (frunzele le păstrăm pentru ornat, la final) şi le punem peste fasole. Codiţele astea nu se aruncă deoarece conţin vitamine şi dau aromă. Amestecăm mâncarea, punem un capac la tigaie şi o lăsăm să fiarbă uşor cca 20 de minute.

Dacă cumva observăm, înainte de a pune capacul, că mâncarea este prea groasă, că sosul de roşii şi zeama din conservă nu asigură suficient lichid pentru fierbere, putem să mai adăugăm puţin suc de roşii sau în ultimă instanţă, o ceşcuţă cu apă. Trebuie să aibă zeamă să fiarbă şi ce să se evapore, să se formeze sosul, în cele 20 de minute. Mie, mâncarea asta, chili con carne, îmi place mai cu sos aşa că nu o las pe foc până se pierde tot sosul.

Să fiţi bine!

Organe de porc cu usturoi si mamaliga

December 16, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De două trei ori pe an mănânc organe de porc prăjite respectiv, ficat, splină si rinichi. Obiceiul şi plăcerea asta am căpătat-o prin 1996, de la un om, politician la vremea aceea, cu care am colindat satele Doljului. Este vorba de Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne în perioada de început a democraţiei nostre şi care, în 1996 candida la Dolj pentru un loc în Parlament. Tânăr dornic să contribuie la construcţia democraţiei ( ce naiv!!!!), intrasem în politică şi luptam pe baricadă prin diverse campanii electorale. În campania din 1996, tot perindându-mă cu candidatul pe la popor, după munca asiduă de convingere că ce buni şi frumoşi suntem noi, din când în când mai trebuia să şi mâncăm.

Ei bine, la restaurantul unde ne mâna foamea, solicita candidatul nostru şi mânca cu aşa poftă organe de porc încât, mă întrebam dacă nu cumva este penurie de organe în capitală, de unde venea el. Sau poate că încă din perioada aceea de început, politicienii, încercau în forma asta, mâncând măruntaie de porc, transplantul la şoriciul gros, pe care mulţi din rândurile lor au ajuns să-l aibă azi. În final s-a dovedit că al nostru candidat mânca organe de porc doar pentru gust şi placere şi drept dovadă, s-a retras din politică. De atunci au trecut de 17 ani şi de câte ori vad organe în galantare – ficat, splina sau rinichi -, în faţa ochilor îmi apare imaginea candidatului, imagine ce nu vine niciodată singură, vine cu o tigaie mare cu organe de porc cu usturoi şi cu o mămăliga fierbinte. Asta văd şi asta fac, măcar de două ori pe an!

Necesar reteta de organe de porc cu usturoi si mamaliga

cantităţi la alegere, eu am preparat aproximativ500 gr ficat, 3 rinichi, 2 bucăţi splină
1 căpăţână mare de usturoi
piper, sare
ulei
mălai pentru mămăligă

Preparare:

1. Ţinem 30 de minute organele în apă rece să înlăturăm cât de cât sângele. Rinichii îi tăiem în două, pe lung şi le înlăturăm nervurile şi partea albă din interior. Am mai scris la tocăniţa de rinichi cum îi curaţ. Tăiem bucăţi puţin mai măricele, ficatul, splina şi rinichi. Prin prăjire, aceste bucăţi se vor strânge şi micşora. Încingem bine 2-3 linguri de ulei într-o tigaie şi punem organele la prăjit. Dacă tigaia va fi bine încinsă nu vor lăsa prea multă spumă şi se vor rumeni frumos.

După ce se strâng, îşi schimbă culoarea şi începe rumenirea, dăm focul încet. Amestecăm cu o spatulă de lemn să se prăjească uniform timp de cca 25-30 de minute. Nu se prăjesc excesiv spentru că se întăresc. Se ia o bucăţică de ficat, se taie, se verifică textura, se gustă şi când ficatul este pătruns, moale şi ne mulţumeşte gustul, trecem la pct. 2.

2. Curăţăm usturoiul, îl zdrobim cu presa şi îl punem într-un bol. Îi dăm un praf de sare, puţin ulei şi îl frecăm cu o lingură să-i extragem bine sucul. Punem peste usturoiul frecat un pahar de apă călduţă şi amestecăm să obţinem un mujdei clasic. Când organele sunt gata punem peste ele, în tigaie, mujdeiul de usturoi.

Amestecăm şi mai lăsăm două minute pe foc mic, să se formeze puţin sos. La final gustăm, potrivim de sare şi dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

3. Pregătim mămăliga şi mâncăm atât organele de porc prăjite cât şi mămăliga, calde.

Cunosc că mulţi evită reţetele cu măruntaie de porc şi mă gândesc că poate mai mult din motive de aspect. Mie îmi plac şi găsesc că au un gust aparte, care nu este de lepădat, aşa că vă încurajez să le încercaţi din când în când.

Să fiţi bine!

Piept de pui cu piure de conopida si cartofi

December 5, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Frigul şi îngheţul au alungat ţăranii de prin pieţe, unde încercau să mai câştige un ban vânzând ultimele roade ale grădinilor din acest an. Ardeiul ăla pricăjit şi roşiile mici şi pătate ce încă le mai găseai alaltăieri pe masa ţăranului erau mai bune decât bobonatele roşii turceşti şi decât uriaşul ardei California. Aflat în piaţa, oarecum pustie la 8.30, tot ce mi-a trezit interesul, fiind şi rod al gliei strămoşeşti, a fost o conopidă la a cărei vedere am purces să-i fac mental felul, în toate chipurile culinare. Dar, după ce am făcut-o musaca şi am onorat-o prin diverse salate, am ales să o fac piure, sau cel puţin să încerc, să vedem ce obţinem. Ei bine, după ce am preparat piureul de conopidă – preparat normal ca şi ăla de cartofi- rezultatul nu m-a satisfăcut, fiind prea dulce pentru gustul meu. M-am orientat rapid la două variante de dres busuiocul şi anume: prima care presupunea să-i dau usturoi şi brânză şi a doua idee era să-i adaug 2 cartofi fierţi pasaţi şi o ceapă roşie tocată mărunt. Cum din capul locului mi-am propus ca acest piure să fie garnitură la piept de pui, nu prea am văzut bine variata cu brânza aşa că, am ales să fac piept de pui cu piure de conopida şi cartofi.

Ingrediente reteta piept de pui cu piure de conopida si cartofi

1 piept de pui
1 conopidă
2 cartofi
1 ceapă
2 căţei de usturoi
1 lingură de unt
piper, oregano, sare
ulei

Preparare

1. Desfacem conopida bucheţele şi o spălăm bine. O punem la fiert în apă cu sare pentru 10-15 minute, până se înmoaie. După ce a fiert o lăsăm într-o strecurătoare mare să se scurgă bine apa. Spre deosebire de cartofi, conopida lasă mai multă apă. O altă variantă ar fi coacerea acesteia la cuptor pentru 30-45 de minute, caz în care conopida nu mai este apoasă şi piureul iese mai închis la culoare. Fierbem şi doi cartofi mai mari, cât să fie pe jumătatea cantităţii de conopidă. După ce s-a scurs conopida o dăm prin blender sau o zdrobim cu furculiţa sau presa de cartofi. Eu am dat-o prin blender dar, acum când scriu, cred că ar fi trebuit să o pasez cu furculiţa, să las piureul mai rustic. Gustul ar fi acelaşi dar cred că ar fi mai arătos un piure mai rustic, mai ţărănesc. Pentru a reduce apozitatea şi ai da o cremozitate mai ridicată, punem piureul de conopida într-o tigaie încinsă şi amestecăm să crească cremozitatea prin evaporarea sucului.

2. Adăugăm peste piureul de conopidă puţin unt, un praf de piper, cei doi cartofi făcuţi, de asemenea, piure. Tot acum adăugăm şi cei doi căţei de usturoi daţi pe răzătoarea fină. Mai amestecăm 1 minut şi oprim focul. Tocăm mărunt ceapa, o punem peste piure şi omogenizăm. Gustăm şi potrivim de sare. Am folosit ceapă de apă, din cea lungă şi roşie, mai puţin iute.

3. Desfacem pieptul de pui şi îl tăiem felii, nu foarte subţiri, bune de a fi puse pe grill. Nu cumva să ne punem cu ciocanul pe carne că-şi pierde sucurile şi obţinem o uscătură. Într-un bol punem 2-3 linguri de ulei de măsline, o lingură de oregano şi piper proaspăt măcinat. Feliile de piept, aşa cum le-am tăiat, le tăvălim şi le masăm bine în bolul cu pricina, să nu scape nimic neuns şi nearomat. Le lăsăm 10 minute în bol. Dacă preferaţi alte arome folosiţi ce ierburi doriţi, putând adăuga inclusiv puţină zeamă de lămâie sau un căţel de usturoi zdrobit. Încingem bine tigaia grill şi punem feliile de piept de pui. Le ţinem două minute pe o parte şi alte două pe cealaltă. Dăm sare la sfârşit.

Servim pe cei ai casei, ca să ne facem datoria până la capăt şi dacă mai apucăm, că prea este bun, mâncăm şi noi.

Am încercat să valorific sucurile şi aromele lăsate de carne pe grătar. Am pus puţină supă călduţă pe grill, am extras aromele după care sosul rezultat l-am turnat de pe grill într-o tigaie micuţă. Am pus o lingură de unt şi una de de sos de soia, piper proaspăt măcinat şi l-am lăsat să scadă puţin. Treabă de 2-3 minute. Iei cu lingura şi pui în jurul piureului şi pieptului de pui, în farfurie.

Să fiţi bine!

Pui Intreg la Cuptor in Sos de Rosii. Rustic si Gustos

November 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Am rumenit acest pui intreg la cuptor în ideea de a-l mânca cu piure de cartofi bine garnisit cu unt. Cum întotdeauna mi-a plăcut să pun peste piure sosul gustos ce rămâne în tigaie după ce prăjeşti carnea, am gândit că pot rumeni puiul în sos. Astfel, sucurile ce rezultă din pui pe măsură ce acesta se coace vor îmbogăţii sosul şi îi vor da prestanţă. Drept sos, am ales o variantă dulce-acrişoară pe bază de ceapă, roşii şi ardei kapia copţi, aromat cu cimbru şi verdeaţă. S-a mâncat totul cu frenezie, însoţind carnea suculentă cu piure, ardei copţi şi peste toate un sos savuros ce ne scoate din banal şi ne trimite într-un rustic gustos şi îndrăgit firii noastre latine.

Necesar reteta pui intreg la cuptor

1 pui
3-4 roşii
2 ardei kapia
2 cepe
2 căţei de usturoi
1 cană supă de pui
cimbru, boia, piper, sare
1 legătură pătrunjel verde
ulei

Preparare:

1. Amestecăm o linguriţă boia, un praf piper, o linguriţă cimbru uscat, un praf de sare. Frecăm puiul cu ulei şi cu condimentele amestecate şi îl punem în vas roman.

2. Coacem roşiile şi ardeiul kapia pe tigaia grill. După ce s-au copt, curăţăm pieliţele şi pasăm bine roşiile şi ardeiul sau le dăm prin blender. Curăţăm şi tocăm cele două cepe şi feliem căţeii de usturoi. Călim ceapa şi usturoiul într-o tigaie, în 2 linguri de ulei încins. Condimentăm cu puţin piper şi sare. După ce s-a călit ceapa adăugăm roşiile şi ardeiul pasat. Tăiem mărunt cotoarele crenguţelor de pătrunjel şi le punem în sos. Crenguţele de pătrunjel sunt pline de vitamine şi aromă şi nu trebuie aruncate, orice reţetă am prepara. Lăsăm să fiarbă uşor 5 minute. Gustăm şi potrivim de sare. Dacă doriţi să reduceţi aciditatea roşiilor şi să obţineţi un sos mai dulce adăugaţi puţin zahăr.

3. Punem sosul în vasul roman, în jurul puiului. Adăugăm o cană de supă de pui sau de legume, să aibă de unde să scadă cât va sta la cuptor. Punem capac pe vas şi îl băgăm la cuptor. După o jumătate de oră scoatem vasul şi întoarcem puiul. Lăsăm la cuptor minim o oră. La final luăm capacul şi lăsăm puiul să se rumenească.

Se mănâncă cu piure, cartofi natur sau fondanţi, orez sau legume mexicane. I-am adăugat şi câţiva ardei copţi.

Să fiţi bine!