Retete de mancaruri cu carne

Jambalaya creole. Cu carnati afumati si pui

November 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Jambalaya îşi are originea în Insulele Caraibe sub influenţa bucătăriei spaniole. Este o rudă a cunoscutei paella, mâncare cu rădăcini maure, din Valencia spaniolă. Se prepară în mai multe variante cea mai cunoscută fiind jambalaya creolă sau roşie. Varianta creolă a fost popularizată de europenii emigranţii în New Orleans, care au încercat să prepare paella în Lumea Nouă dar, neavând şofran datorită costurilor mari de import, au înlocuit acest ingredient cu roşiile. Ca bază de preparare, totul se învârte în jurul trinităţii ceapă, ardei, ţelină, la care se adaugă orez, cârnaţi afumaţi şi carne de pui. Eventual, la sfârşit, mâncarea se finalizează cu fructe de mare. Azi, jambalaya se mănâncă din plin în statul american Louisiana, unde a fost impusă de imigranţii europeni.

Necesar jambalaya creole

300 gr cârnaţi afumaţi
2 pulpe de pui dezosate
1 ceapa
1 ardei gras
2 tulpini de ţelină
1 cană orez
1 cutie mică de roşii cuburi în bulion
3-4 căţei de usturoi
boia, piper, sare
ceapa verde sau arpagic pentru ornat şi eventual pătrunjel verde
supă de pui sau de legume

Preparare:

1. Tăiem felii cărnaţii afumaţi şi tăiem îmbucături, cubuleţe, pulpele de pui dezosate. Încingem două linguri de ulei într-o tigaie şi călim sumar cârnaţii şi carnea de pui.

2. Tăiem mărunt ceapa, ardeiul îl tăiem julien şi mărunţim tijele de ţelină. Le punem peste carne, în tigaie după ce aceasta s-a călit.

3. După ce s-au călit puţin şi legumele, punem o lingură de boia, dăm un praf de piper şi unul de sare. Amestecăm, mai lăsăm 2 minute şi punem conserva de roşii cubuleţe în bulion.

4. După alte 2 minute adăugăm o cană de orez. Am folosit orez prefiert. Încălzim supa de pui sau de legume şi punem treptat, pe măsură ce orezul se umflă, câte un polonic de supă călduţă.

5. Lăsăm pe foc încet să se umfle orezul şi să se maturizeze gustul cca 30 de minute. Avem grijă să nu se lipească orezul pe măsură ce se umflă.

La final, când aproape toată supa este absorbită de orez, adăugăm usturoiul feliat şi amestecăm. Mai lăsăm 2-3 minute pe foc, ornăm cu ceapa verde şi pătrunjel verde proaspăt şi oprim focul. Punem capac pe tigaie sau cratiţă şi lăsăm 15 minute să stea.

P.S. Cu cantitatea de roşii şi felul acestora se poate jongla. Mulţi combină roşiile în sensul că pun o cutie de roşii cubuleţe împreună cu roşii proaspete feliate sau împreună cu roşii întregi în bulion. Cert este că roşiile trebuie bine reprezentate în jumbalaya creole. Eu am folosit la limită, doar o cutie de roşii. Dacă doriţi să evitaţi carnea, puteţi înlocui cârnaţii şi carnea cu ciuperci, caz în care nu mai avem jambalya, dar avem o mâncare gustoasă. Pentru cei ce mănâncă iute, un ardei iute rezolvă, aşa cum trebuie, pofta.

Să fiţi bine!

Piure cu pulpe de rata. Asortat cu țelină, morcov și praz prajit

November 25, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi avem raţă. După ce carnea de raţă a contribuit la o supă de raţă cu găluşte a trebuit să caut să-i găsesc împlinirea într-un ” felul doi”. Dacă data trecută am rumenit carnea din supă pe un pat de cartofi sau am “băgat în tavă, la cuptor” de data aceasta am pregătit repede un piure cu pulpe de rata şi praz prăjit. Am economisit timp şi cu ajutorul piureului asortat am introdus în meniu ţelina pe care copii nu prea vor să o mănânce. Adăugând morcovi și țelină piureul capătă mai multă dulceață ce merge foarte bine cu rața crocantă.

Necesar piure cu pulpe de rata

4 pulpe de raţă pentru 4 porţii
4-5 cartofi
1 morcov mare
1 ţelină
1 fir praz
1 căţel de usturoi
1 lingură unt
sare, piper, nucşoară
verdeaţă

Preparare:

1. Pulpele de raţă, în cazul meu, fierte în prealabil în supă, le rumenim pe ambele părţi într-o tigaie încinsă. Dacă carnea de raţă este prospătă, prăjiţi-o puţin până prinde crustă apoi băgaţi tigaia, acoperită cu folie de aluminiu, la cuptor.

2. Curăţăm cartofii, morcovul şi ţelina şi le punem la fiert cu un praf de sare. Ţelina o tăiem felii. Pe măsură ce sunt fierte, le scoatem într-un bol, prima dată cartofii şi apoi morcovul şi ţelina. Pasăm bine legumele şi dacă este nevoie adăugăm puţin din zeama în care au fiert. Acest gen de piure asortat ( se pot folosi mai multe legume) îmi place să fie mai rustic aşa că zdrobesc legumele cu furculiţa. La final răzuim un căţel de usturoi, dăm un praf de piper şi unul de nucşoară şi punem o lingură de unt. Amestecăm bine să se armonizeze aromele.

3. Prazul îl tăiem rondele de 2-3 cm lungime şi îl prăjim în ulei încins pe ambele părţi. Îi dăm sare şi piper. În trecut, prazul prăjit era o garnitură mai des întâlnită lângă diverse cărnuri.

4. Cât sunt calde, se serveşte piure cu pulpe de rata crocante şi praz prăjit. Se poate aroma cu pătrunjel tocat mărunt sau cu ceapă verde.

Să fiţi bine!

Tuslama Regala. Fiertura Munteneasca de Burta

November 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Mâncare moştenită de la turci, tuslamaua este oarecum o ciorbă de burtă mai nervoasă, scăzută bine şi dreasă puternic cu iaurt, de către turci, sau cu smântână de către noi. A fost foarte populară până la jumătatea secolului trecut când orice restaurant se fălea cu tuslamaua preparată. De altfel, o găsim lăudată şi apreciată de mulţi scriitori ai vremii, iubitorii de viaţă, de la Nicolae Filimon la Caragiale. A venit din Orient odată cu musacaua, cu ciulamaua sau cu baclavaua şi s-a stabilit prima dată la masa dobrogeanului, crescător de vite, ce gătea tuslama atât din burta de vită cât şi din burtă de oaie. Din Dobrogea s-a întins şi a cuprins în mreje toată Muntenia. Azi, a rămas doar povestea vestitei tuslama, că de cunoscut este mai greu, devreme ce n-o mai prezintă în meniu restaurantele de azi şi nici, ca mâncare de casă, nu mai are rădăcină. Încerc să vă prezint mai jos tuslamaua şi ţin să-i sigur pe iubitorii de ciorbă de burtă sau de mâncare de burtă că merită s-o cunoşti şi să te bucuri de ea.

Necesar reteta de tuslama:

1 kg burtă de vită
1, 5 kg piciore de vită, oase de vită cu cartilagii
500 ml smântână vărsată, de gătit
200 ml iaurt gras
2 morcovi
1 păstârnac
1 căpăţână usturoi
2 cepe
3-4 foi de dafin, o lingură boabe piper
1 lingură oţet de vin
1 ardei iute, hrean

Preparare:

1. Se spală oasele de vită, se sparg şi împreună cu burta se pun la fiert în 4 litri de apă. Dacă aveţi burtă proaspătă –în sensul că nu este prefiartă, de la magazin-, este mai bine pentru că se câştigă mult la gust. Cum se curăţă şi se pregăteşte burta am scris în pagina despre burta de vită.

2. După ce spumuim bine fiertura, dăm un praf de sare, adăugăm foile de dafin şi piperul boabe. Fierbem cât este nevoie, 4-6 ore, să se înmoaie burta şi să fiarbă bine oasele. Când apreciem că burta este aproape fiartă, adăugăm în oală cepele întregi curăţite, morcovii, păstârnacul şi câţiva căţei de usturoi întregi. După ce burta este fiartă şi în oală a mai rămas zeamă de-o palmă, se scot oasele, burta şi legumele.

3. Se strecoară zeama şi se pune înapoi în oală. Burta, dacă a fost fiartă în bucăţi mai mari, după ce se răceşte, se taie fideluţă şi se pune înapoi în zeamă. Dacă oasele de vită au avut carne se pune şi aceasta în oală. Eu prefer să întorc şi morcovul fiert în oală, tăiat rondele. Se aduce din nou la fierbere, se mai lasă pe foc să mai scadă până rămân aproximativ 500 ml de zeamă (să zicem 2 căni) şi se opreşte focul.

4. Restul de usturoi se dă pe răzătoarea mică şi se freacă cu oţet, cu sare şi cu o lingură de smântână. Cei 500 ml de smântâna se amestecă bine cu iaurtul gras. Eu prefer această combinaţie de smântână şi iaurt. Turci folosesc numai iaurt iar la noi se folosea mai mult smântână. Merge bine şi laptele prins, bătut. Se pune usturoiul frecat şi amestecul de smântână-iaurt peste fiertura fierbinte, bine scăzută. Se amestecă bine să devină cremoasă. Se adaugă, opţional, în oală o linguriţă cu hrean ras în oţet şi se toacă fin puţin ardei iute.

Când se mănâcă se potriveşte încă odată de hrean, sare, ardei iute şi usturoi după cât de nervoasă doriţi fiertura.

Să fiţi bine!

Pui cu sos de rosii si usturoi. Cu cartofi aromati

November 17, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Ştiu că eticheta combate, dar mă îndoiesc că sunt prea mulţi oameni ce, bucurându-se de un sos şi o pâine caldă, s-au abţinut să nu “întingă”, aşa cum mâncai când erai de-o şchioapă, în farfuria cu sos aburind şi cu carne moale. Prin urmare, ceva pulpe de pui cu sos de rosii si usturoi nu pot decât să servească lipsei de inhibiţii şi să te îndemne să-ţi faci de cap în propia-ţi farfurie cu pâine caldă sau turtă ţărănească. Şi dacă mai vii şi cu nişte cartofi gătiţi molatic la cuptor şi aromaţi cu verdeţuri, poţi spune că ai avut o zi, pe cât de simplă culinar, pe atât de gustoasă.

Necesar reţeta de pui cu sos de rosii si usturoi:

3-4 pulpe superioare de pui
1 cutie de roşii cubuleţe în bulion sau o cană de bulion
1 ardei gras roşu
1 ceapă
1 căpăţână usturoi
1 cană supă de pui
1 linguriţă boia, sare
ulei pentru prăjit

Pentru cartofi:

4-5 cartofi
ulei de măsline
cimbru sau rozmarin, oregano
sare

Preparare:

1. Spălăm pulpele, le scurgem de apă, încingem o tigaie cu 2-3 linguri de ulei şi le rumenim începând cu partea cu piele. După ce le-am rumenit pe ambele feţe, le lăsăm într-un bol.

2. În aceeaşi tigaie călim sumar ceapa şi ardeiul roşu, acestea fiind tăiate cubuleţe foarte mici. Dăm o linguriţă de boia dulce şi un praf de sare.

3. După ce s-au călit ceapa şi ardeiul adăugăm o cană de bulion de casă sau o conservă de roşii cubuleţe.

4. Pulpele rumenite le punem în sos şi turnăm o cană de supă de pui. Punem un capac pe tigaie şi lăsăm să scadă la foc mic, să se înmoaie carnea şi să se pătrundă de aroma sosului.

5. Când este aproape scăzut, adăgăm usturoiul mărunţit din cuţit. Usturoi adăugaţi funcţie de cât de puternic doriţi sosul usturoiat. Mai lăsăm 2-3 minute pe foc, să-şi lase usturoiul aroma în sos. Gustăm şi eventual îi mai dăm sare, după preferinţă.

6. Curăţăm cartofii, îi tăiem felii mai subţiri şi îi punem într-o tavă. Punem peste ei 2 linguri de ulei de măsline, le dăm un praf de sare şi presărăm cimbru uscat sau altă verdeaţă preferată cum ar fi rozmarin, oregano, ierburi de provence. Îi amestecăm, să-i învelească uleiul şi ierburile aromatice. Punem o folie de aluminiu sau hârtie de copt umezită peste tavă şi o băgăm la cuptor. În 25-30 de minute ar trebui să fie gata.

Cartofii rezultaţi sunt moi, aromaţi şi se împacă foarte bine cu pulpele de pui cu sos de rosii si usturoi. Se mănâncă cu pâine ţărănească proaspătă sau cu turte la ceaun.

Să fiţi bine!

Inima de porc cu sos de soia. Langa pilaf de orez

November 14, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru cei ce agreează mâncărurile gustoase din măruntaie – ficat, rinichi, inimă – le aduc în atenţie un muşchi mai aparte, în caz că l-au neglijat o perioadă mai lungă. Este vorba de inima de porc ce se poate prepara într-o varietate destul de mare de reţete şi îţi poate aduce satisfacţii gastronomice generoase. Inima este oarecum asemănătoare la textură şi “tărie” cu limba, mâncată probabil mai des, în special cu măsline. Azi am avut o iniţiativă cu tentă asiatică şi am preparat inima de porc cu sos de soia, acompaniată de pilaf de orez cu legume.

Necesar reţeta inima de porc cu sos de soia si pilaf de orez:

Pentru inima de porc cu sos:

2 inimi de porc
2 fire de ceapă verde
3-4 linguri de sos de soia
1 lingură pastă sau o ceaşcă bulion
1 legătură pătrunjel verde
boia, piper
ulei

Pentru pilaf de orez:

1 cană orez
1 ardei gras roşu (pentru culoare am folosit jumătate ardei roşu şi jumătate galben)
1 morcov
1 ceapă
1 bucată de 10 cm de praz
1 lingură de unt
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Spălăm bine inimile, curăţăm grăsimea şi resturile de artere, cartilaje şi le tăiem feliuţe-îmbucături. Le lăsăm în apă rece o jumătate de oră, să înlăturăm bine sângele. Când apa se înroşeşte, o schimbăm.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi punem franjurii de inimă. Când îşi schimbă culoarea adăugăm o linguriţă de boia şi dăm un praf de piper. Inima lasă destul de multă apă, mai completăm noi cu o cană de apă, punem un capac şi lăsăm să fiarbă bine. Când scade mai adăugăm apă călduţă. Este destul de tare aşa că va trebui să o fierbem până ne convine textura.

3. Într-o oală punem 2 căni de apă, un praf de sare, o cană de orez şi o punem pe foc. Fierbem 2-3 minute, oprim focul, punem un capac pe oală şi lăsăm să se umfle orezul. Ardeiul îl tăiem julien, ceapa şi prazul le mărunţim bine, morcovul îl tăiem fâşii cu curăţătorul. Într-o cratiţă încingem o lingură de ulei de măsline şi călim sumar ceapa şi prazul.

Adăugăm ardeiul şi morcovul, dăm un praf de sare şi unul de piper şi călim încă 2 minute. Adăugăm orezul umflat, amestecăm bine şi punem o lingură de unt. Amestecăm, gustăm şi potrivim, dacă mai este cazul, de sare şi piper.

4. Când inima s-a înmuiat, punem sosul de soia, o ceşcuţă de bulion şi lăsăm să fiarbă la foc mic, până scade. Tocăm mai mare ceapa verde şi mărunt pătrunjelul verde. Când a scăzut sosul, adăugăm ceapa şi pătrunjelul, amestecăm şi oprim focul. Dacă dorim aromă de piper, acum este momentul să dăm un praf de piper proaspăt măcinat.

Se observă că nu am adăugat sare în tigaie, deoarece sosul de soia este sărat şi nu mai trebuie sare. Când puneţi sosul de soia, gustaţi după fiecare lingură să nu rezulte un sos prea sărat.

Se mănâncă punând inima de porc cu sos de soia pe un pat de orez.

Să fiţi bine!

Musaca de conopida cu carne de pui

November 13, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu ştiu cum este în alte oraşe, dar de ceva zile pieţele din Craiova sunt pline de conopidă la nişte preţuri ridicol de mici, de 0,5-1 leu kg-ul comparativ cu 8 lei cât era în urmă cu trei săptămâni. Gătită, conopida nu m-a atras mai deloc, dar mi-a plăcut întotdeauna cea murată sau mâncată crudă, simplă, sau în salate alături de varză, sfeclă roşie sau alte verzituri, cum ar fi macrişul. Asta până astăzi când, profitând de abundenţa din piaţă, m-am decis să încerc o musaca de conopida preparată după idei propii, după cum credeam eu că ar rezulta ceva gustos. Ei bine, pot spune că am nimerit-o! A ieşit o musaca excelentă, cu mult peste aşteptări, eu având fixată în minte ideea că nu-mi place conopida în mâncare. Aşa că, recomand cu tărie, mâncătorilor de conopidă, această musaca.

Necesar reţeta de musaca de conopida:

1, 5 -2 kg conopidă
3-4 pulpe superioare de pui
2-3 roşii
2 cepe verzi
4 căţei de usturoi
1 mănă de pătrunjel verde
1 lingură boia, piper, sare
unt, ulei

Preparare:

1. Desfacem conopida în bucheţele mici şi le spălăm în apă rece să înlăturăm orice eventual fir de nisip. Într-o oală punem apă la fiert cu o lingură de sare şi când aceasta clocoteşte punem buchetele de conopidă, le opărim şi le lăsăm să mai fiarbă 5-6 minute. Scoatem conopida din apă cu o paletă, o punem într-o strecurătoare mare şi o băgăm sub jet de apă rece. O lăsăm să se scurgă apa.

2. Înlăturăm pielea pulpelor de pui, le dezosăm şi tăiem carnea bucăţi de 1,5-2 cm. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi rumenim carnea tăiată bucăţele. Dăm un praf de sare şi unul de piper. Când este rumenită adăugăm ceapa verde mărunţită şi o lingură de boia dulce (sau iute dacă aşa preferaţi). Amestecăm, mai ţinem 1 minut pe foc, apoi punem carnea într-un bol.

3. Roşiile le tăiem cubuleţe şi le punem în aceeaşi tigaie în care am rumenit carnea. Le dăm un praf de sare şi le lăsăm două minute la foc potrivit să-şi lase sucul. Curăţăm căţeii de usturoi şi-i mărunţim din cuţit. Tocăm şi pătrunjelul verde. După ce roşiile au lăsat zeamă adăugăm usturoiul şi verdeaţa, amestecăm şi oprim focul.

4. Într-o tavă potrivită, unsă cu unt, punem un strat de bucheţele de conopidă. Peste acest strat adăugăm uniform carnea de pui rumenită cu boia şi ceapă verde.

Peste carne punem al doilea strat de conopidă. La final cu o lingură, împrăştiem deasupra sosul de roşii cu usturoi şi verdeaţă.

5. Dăm la cuptor pentru 30 de minute şi asta-i tot. Cei care preferaţi tradiţionala combinaţie de smântână şi ou, specifică musacalei de cartofi, mă gândesc că, după preferinţă, puteţi înlocui sosul de roşii. Musacaua de conopidă, nu stă foarte bine straturi în farfurie – se aseamănă cu musacaua arabo-turcească din acest punct de vedere – dar vă asigur că are un gust excelent, fiind o mâncare de excepţie.

Să fiţi bine!