Categorii retete

Fasole cu carnati polonezi. Cu ceapa calita si ciuperci

February 28, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu ştiu cât de mâncaţi sunt în genere cârnaţii aştia polonezi, un fel de crenvurşti mai împliniţi la trup, dar eu, în trecut, lăsam anii să treacă fără să le arăt vreo atenţie. Nici azi nu pot spune că merg cu polonezul la pălărie, dar o data, de două ori pe an îl pun în fasole. Asta de când am descoperit că mă satisface alăturarea asta de fasole cu cârnat polonez. Da, ştiu că se poate argumenta că nu se ridică la rangul tradiţionalei şi apreciatei fasole cu cârnati autohtoni, dar mie îmi place şi mă gândesc că poate o să vă placă şi dvs. Nici ciuperca nu se asociează tradiţional cu fasolea, în bucătăria noastră, dar v-o recomand şi sunt convins că o să vă surprindă plăcut. Aşadar, azi, facem de petrecanie la fasole cu carnati polonezi, cu niscai călitură de ceapă şi ciuperci.

Necesar reteta de fasole cu carnati polonezi

2-3 cârnaţi polonezi
400 gr de fasole sau o conservă de 800-1 kg de fasole
5-6 ciuperci
3 cepe
1 cutie mică de roşii cuburi
ardei iute – cine nu vrea, nu foloseşte
piper, cimbru, boia, sare
verdeaţă la alegere – pătrunjel, leuştean
ulei pentru călit

Preparare

1. Curăţăm 2 cepe şi le tăiem mărunt. Tăiem câteva rondele de ardei iute. Punem ceapa la călit în 2 linguri de ulei. Vom folosi o tigaie mai încăpătoare pentru că aici vom finaliza mâncarea. Când ceapa începe a se înmuia adăugăm cârnaţii polonezi feliaţi şi ardeiul iute. Condimentăm şi aromăm cu un praf de piper şi unul de cimbru. Atenţi să mai amestecăm cu spatula de lemn, lăsăm la foc potrivit timp de câteva minute să se prăjească puţin cârnaţii.

2. Adăugăm roşiile cubuleţe şi o ceaşcuţă de apă călduţă şi lăsăm 2 minute să bolborosească uşor.

3. Punem fasolea fiartă şi amestecăm. Vă recomand fasolea la conserva pentru că, cred eu, are acel gust bun, specific, căpătat ca urmare a metodei de conservare. Lăsăm să fiarbă încet 15-20 de minute, până scade după preferinţa fiecăruia.

4. Separat, într-o altă tigaie, călim cea de-a treia ceapă. Tăiem ciupercile bucăţi şi le punem peste ceapă. Când ciupercile s-au gătit adăugăm boia şi sare după gust şi amestecăm.

5. Gustăm şi potrivim fasolea de sare, apoi o aromăm cu verdeaţă.

Când servim, punem în farfurie, peste fasole si carnaţi, ceapă călită cu ciuperci.

Să fiţi bine!

Cuiburi de taitei in sos aromat. Alt fel de paste

February 25, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Această modalitate de a găti pastele am întâlnit-o în Italia ( unde altundeva?) şi reprezintă practic o tehnică diferită de a pregăti acelaşi ingrediente folosite la o reţetă clasică de paste. Folosim cuiburi de taitei de calitate ce se fierb direct în sosul de roşii dar, contrar aparenţelor, fară a se desface, oferind astfel posibilitatea de a se servi tot sub forma de cuiburi. Ca oricare alte paste şi acestea trebuie mâncate fierbinţi, deoarece prin răcire se lipesc între ele. Avantajul ar fi faptul că pastele îşi trag aromă şi gust, fierbând direct în sosul aromat, care la acest fel de reţete este mai abundent. Dacă vă plac pastele şi doriţi să mai încercaţi şi alte tehnici de preparare şi prezentare vă recomand aceaste cuiburi de taitei in sos aromat cu pepite de pui si ciuperci.

Necesar reteta cuiburi de taitei in sos

4-5 cuiburi de tăiţei de calitate
1 ceapă mică
o mână de ardei gras tocat
câteva felii de dovlecei tineri
2 cutii de roşii cuburi cu busuioc sau sos de roşii aromat, la sticlă de 800 ml
3-4 căţei de usturoi
2-3 polonice de supă de pui sau legume
pătrunjel pentru aromat şi ornat
ulei, sare, piper

Separat, pentru prăjit

2-3 pulpe de pui dezosate sau piept de pui
5-6 ciuperci
ulei
piper, sare
pătrunjel verde

Preparare

1. Ceapa tocată mărunt, ardeiul gras, feliile de dovlecel se călesc sumar în două linguri de ulei de măsline. Le dăm un praf de sare şi unul de piper. Am folosit ardei gras multicolor şi dovlecel zucchini, congelate. Nu am găsit legume prospete, dar şi cele congelante sunt foarte bune. Îmi place şi ţin foarte mult la prezenţa dovlecelului în reţetă. Dacă aveţi alte opţiuni pentru legume puteţi adăuga sau scoate din reţetă după preferinţă, deoarece nimic nu este bătut în cuie.

2. Mărunţim căţeii de usturoi şi îi punem peste legume. Călim uşor, timp de un minut.

3. Adăugăm roşiile aromate. Tigaia să fie ceva mai măricică, să încapă fără a se înghesui cuiburile de tăiţei. Eu am preparat cu roşii aromate cu busuioc, dar puteţi folosi şi roşii cu usturoi sau cu verdeţuri de Provence sau oricare alte combinaţii preferate.

4. Punem cuiburile de tăiţei în sos fără a le înghesui şi avănd grijă să stea pe fundul tigăii ci nu pe legume. Adăugăm 2 polonice de supă, dar fără a acoperi şi îneca tăiţeii. Aceştia trebuie să fie trei sferturi în sos. Poate pare prea multă supă, dar tăieţeii o vor absorbi pe toată şi chiar s-ar putea să mai fie nevoie de supă.

După ce am adăugat supa, punem un capac şi lăsăm să fiarbă încet la foc mic. Aburul şi căldura for face ca, treptat, tăiţeii să se scufunde în sos pe măsură ce fierb şi absorb supa. Când observăm, după un timp destul de scurt că sosul s-a îngroşat, verificăm tăiţeii dacă sunt fierţii. Dacă nu sunt, şi tăiţeii nu mai au lichid de absorbit, mai adăugăm un polonic cu supă.

5. Tăiem îmbucături pulpele dezosate sau pieptul şi feliem ciupercile. Încingem o altă tigaie şi rumenim carnea de pui. Când aceasta este aproape gata punem şi ciupercile.

Dăm sare şi piper proaspăt măcinat. Nu folosiţi piper măcinat, la plic, pentru că nu are nici o valoare. Şi-a pierdut de mult aroma. Dacă nu aveţi râşniţă, puneţi boabele în mojar şi zdrobiţi-le. Când şi ciupercile s-au rumenit, tocăm în tigaie codiţele de la legătura de pătrunjel verde (au aromă şi vitamine, nu trebuie aruncate). Frunzele le păstrăm pentru sos. Cine preferă preparatul mai usturoiat, poate adăuga şi 2-3 căţei de usturoi feliaţi. Mai ţinem pe foc mic 2-3 minute după care luăm tigaia de pe foc.

6. Aromăm cu pătrunjel cuiburile de tăiţei în sos. Luăm cu o paletă cuibul de tăiţei, îl punem în farfurie, pe lângă el punem cu lingura sos, iar peste aşezăm pepite de pui şi ciuperci. Cam asta-i tot.

Să fiţi bine!

Risotto cu praz si piept de rata

February 24, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Face bine la inspiraţie ca din când în când să mai ieşim din bucătăria noastră şi să aruncăm un ochi pe continent, să vedem ce mai pun alţii pe masă. Constatăm astfel că italianul mănâncă mult risotto, în timp ce, la o aruncătură de băţ, francezul se laudă cu raţa lui. Luăm şi noi atât de la unul, cât şi de la celălalt şi preparăm un risotto cu praz şi piept de rata. Risotto am mai tot gătit, ba cu ciuperci, ba cu sfeclă roşie şi este o soluţie foarte onorabilă şi puţin costisitoare când vrei să rezolvi rapid masa. Mie îmi place aşa că vă invit şi pe voi să-l încercaţi, dacă mai este cineva care nu a făcut-o până acum.

Risotto cu praz si piept de rata

1 piept de raţă
300 gr orez
700-800 ml supă de pui sau legume
1 fir mai mare de praz
1 ceapă
2 linguri unt
o lingură parmezan ras
ulei de măsline, sare, piper

Preparare:

1. Curăţăm prazul şi-l tocăm mărunt. Procedăm la fel şi cu ceapa. Punem într-o tigaie 2-3 linguri de ulei de măsline şi călim sumar ceapa şi prazul.

2. Adăugăm orezul şi amestecăm, călindu-l până ce devine puţin sticlos. Nu spălăm orezul în prealabil pentru a nu înlătura amidonul ce ne ajută la cremozitate. După ce orezul a devenit sticlos punem un polonic de supă fierbinte. Amestecăm şi lăsăm la foc mic până ce orezul absoarbe supa. Punem şi al doilea polonic de supă. Supa trebuie să fie menţinută fierbinte. Procedăm la fel în continuare până ce orezul s-e umflă şi devine cremos.

3. Adăugăm untul şi amestecăm pentru ca acesta să crească cremozitatea şi să dea aromă. La final, dăm un praf de piper şi sare după gust. Presărăm uniform parmezan ras şi acoperim tigaia.

4. Încingem bine o altă tigaie şi punem pieptul de raţă cu pielea în jos, să se rumenească. Nu este neapărat nevoie să punem ulei în tigaie deoarece grăsimea din piele se va topi repede. Îl prăjim cca 10 minute pe partea cu pielea, până ce aceasta devine crocantă şi apoi încă 4-5 minute pe partea cealaltă.

5. Feliem pieptul de raţă şi punem felii peste fiecare porţie de rizotto. Aromăm cu pătrunjel verde.

Să fiţi bine!

Amestec mexican si copane. Improvizatie in tigaie

February 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred ca pe undeva preparatul meu de astăzi seamănă cu o mancare originară din insulele Caraibe, jambalaya roşie. Vă propun o mâncare simplă care nu ridică dificultati în preparare şi care poate satisface destule gusturi. Dacă cumva vă număraţi printre cei ce ţin post sau pur şi simplu evită carnea din alte considerente, înlăturarea copanelor nu afectează decisiv bonitatea acestui preparat bazat pe amestec mexican, roşii si ceva orez.

Necesar amestec mexican si copane

3-4 copane
400 gr amestec mexican
1 cutie roşii întregi în bulion
1 ceaşcă orez -cca 150 gr
1 ceapă
1 ardei iute – opţional
pătrunjel verde
o cană supă pui sau legume
ulei, piper, sare

Preparare

1. Curăţăm ceapa, o tăiem mărunt şi o călim împreună cu ardeiul iute şi un praf de piper într-o tigaie mai încăpătoare. Cei care nu suporta ardeiul iute să-l evite. Eu prefer mâncarea asta mai acrişoară şi mai iute. Pentru acest motiv folosesc roşii întregi decojite în bulion, sunt mai acrişoare.

2. Peste ceapa călită adăugăm amestecul de legume mexican. Le înfierbântăm 3-4 minute, amestecând în tigaie cu o spatulă de lemn.

3. Punem roşiile peste legume şi adăugăm o jumătate de cană de supă. Lăsăm să fiarbă încet, la foc mic, pentru 2-3 minute. Separat încingem o tigaie şi rumenim uniform copanele.

4. Adăugăm orezul şi amestecăm. Dăm sare după gust şi aşezăm copanele rumenite în tigaie. Băgăm tigaia la cuptor să se umfle orezul. Gustăm pentru a verifica orezul şi dacă mai este nevoie mai adăugăm supă.

Când mâncarea s-a leagat şi orezul este gata, o scoatem de la cuptor şi aromăm cu pătrunjel proaspăt. În 20-30 minute ar trebui să fie gata.

Să fiţi bine!

Macrou la cuptor. Cu niscai legume si sos

February 17, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Având în vedere că nu v-am mai invitat la un peşte din vremea când puneam obleţi autohtoni pe orez, mă gândesc că a venit timpul să vă îndemn la un peşte mic, din oceanul Atlantic. Vom încerca şi cu siguranţă că vom şi reuşi să punem câteva macrouri, în tavă, pe ceva legume, sau mai bine zis, să preparăm macrou la cuptor. Sună puţin straniu pluralul asta de la macrou – macrouri. Am zis niscai legume pentru că nu am gândit o selecţie anume şi am optat pentru o baza simplă şi comodă de cartofi, îndulcită cu ceapă şi îmbujorată cu ardei gras roşu. Dacă vreţi mai sofisticată lucrarea şi dacă mai poftiţi şi la alte verzituri din piaţă, le puteţi face de-ncercare.

Necesar macrou la cuptor

4 peşti macrou
1 kg cartofi
3 cepe
1 ardei gras roşu
2 cutii mici de roşii cuburi ( sau una mare de 800)
1 lămâie
cimbru, piper, sare
3-4 linguri ulei de măsline

Preparare

1. Curăţăm cartofii şi îi tăiem rondele. Îi punem într-o tavă ceva mai înaltă, bună pentru cuptor. Peste cartofii punem ceapa tăiată julien, fideluţă. Aromăm cu cimbru, piper proaspăt măcinat şi dăm un praf de sare.

Adăugăm şi ardeiul roşu taiat fideluţă. Peste toate legumele şi condimentele punem uleiul de măsline.

Amestecăm bine astfel încât condimentele şi uleiul să cuprindă toate legumele. Dacă credeţi că vă avantajează o aromă mai puternică încercaţi nişte ierburi de Provence.

2. Peste tot amestecul aromat punem roşiile şi uniformizăm cu dosul unei linguri. Gustaţi roşiile şi dacă gustul vi se pare mai aspru daţi-le o linguriţă de zahăr înainte de a le pune în tavă.

3. Peste tot aranjamentul, aşezăm algoritmic vărgaţii peşti, binenţeles, curăţaţi şi decapitaţi în prealabil. Am condimentat puţin peştele cu piper şi sare, inclusiv în interior. Radem puţină coajă galbenă de lămâie peste toată lucrarea şi stoarcem niţică zeamă. Băgăm tava în cuptorul încins. Verificăm peste o jumătate de oră dacă cartofii s-au înmuiat. Este gata când cartofii sunt făcuţi.

La final, peştele rumenit îl aromăm şi decorăm cu pătrunjel verde.

Un peşte deosebit şi mai aromat se poate obţine dacă umplem burta peştelui cu verdeţuri proaspete: pătrunjel, cimbru, coriandru. Dacă sosul nu vă prieşte îl puteţi înlătura şi totodată puteţi adăuga alte pete de culoare în farfurie, caz în care vă puteţi baza de ex. pe un broccoli, pe măsline sau pe un porumb dulce.

Să fiţi bine!

Mini pizza – o pizza mica si invartita

February 15, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deşi sunt un obedient al cratiţei, nu doresc a trage toată spuza pe turta mea, evidenţiind că sunt vioara întâi la coada tigăii, pe raza de domiciliu. Vreau să spun că, uneori, acest uneori fiind de obicei în weekend, a mea soaţă vine cu idei propii şi se apucă să meşterească gastronomic. Ei bine, de câteva weekend-uri încoace, mă asaltează cu nişte pizze mici preparate cu atât de mult spor încât nu îmi mai regăsesc mijlocul subţire în oglindă. Suspectez că a găsit aceste mini pizza cotrobăind pe net aşa că, împărtăşindu-le aici, le întorc acolo de unde le-a luat, să mai pericliteze şi alte siluete.

Necesar mini pizza

Aluat:

1 kg făină
2 ouă
1 cub mic de drojdie
4 linguri de ulei de măsline
un praf de sare
o lingură zahăr

Ingrediente:

400-500 gr şuncă presată
200 gr caşcaval
bulion
1 ou
piper, sare, oregano

Preparare:

1. Preparăm clasic aluatul, ca orice aluat numai că adăugăm suplimentar uleiul de măsline şi două ouă. După ce drojdia s-a activat în puţină apă călduţă cu făină şi zahăr, se pune peste făină. Se dă un praf de sare, se pun ouale şi uleiul şi se amestecă bine. Se pune treptat apă călduţă şi se frământă până se formează aluatul. Consistenţa este aceeaşi ca la aluatul de pâine. Acoperim vasul cu un prosop şi lăsăm aluatul să crească 30 de minute.

2. Dintr-un kg de făină coacem patru tavi de aragaz cu mini pizza. Împărţim aluatul în patru, ungem masa de lucru cu ulei şi întindem cu sucitorul prima foaie de aluat. Foaia să fie mai subţirică deoarece urmează să mai crească. Ungem foaia de aluat cu ketchup sau bulion făcut în casă sau din comerţ, aromat sau nu. Eu prefer acest bulion ceva mai condimentat aşa că prepar rapid un soi de ketchup cu piper şi puţin ardei iute.

3. După ce am uns foaia de aluat cu roşii, punem ordonat feliuţe de şuncă presată. Aici, fiecare poate contribui, pe lângă şuncă, cu ce-i place: ciuperci, măsline, ceapă tocată, salam, ardei gras, etc. Eu am mai adăugat şi nişte ardei gras roşu. La final presărăm uniform caşcaval ras.

4. Odată ornat aluatul începem să-l rulăm încet şi cu grijă până terminăm foaia de aluat şi obţinem un rulou aşa zis de pizza. Atenţie la cât de bogat ornăm aluatul pentru că o să întâmpinăm ceva greutăţi la rulat. De ex. la mine pentru că am folosit ardeiul gras tăiat lung (trebuia să-l tai cubuleţe) mi-a cam înţepat aluatul. Acest rulou îl băgăm la frigider pentru 30 de minute să se întărească pentru al putea taia mai bine.

5. Scoatem ruloul de la rece şi îl tăiem felii de 2-2,5 cm grosime.

Ungem tava de la aragaz cu ulei şi arânjăm ordonat mini pizzele, păstrând o distanţă minimă între ele.Ele o să mai crească la cuptor şi să nu se ivească oarece înghesuială.

După ce le-am pus pe toate în tavă, le ungem cu ou şi presărăm pe ele oregano, chimen, sau ce altceva preferăm, inclusiv caşcaval, dacă dorim.

Băgăm tava în cuptorul încins şi aşteptăm să se umple toată casa de miros aţâţător de pofte. Verificăm la ochi când sunt gată, rumenite. Procedăm la fel, trecand prin aceleaşi etape si cu celelalte trei părţi de aluat. Cred ca în Italia, melcisorii sau rulourile astea se cheamă rotolo di pizza.

Să fiţi bine!