Retete cu oua

Taitei de casa. Şi în supă, şi în ciorbă

September 16, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuiam să prepar taitei de casa de obicei atunci când aveam programată în meniu vreo fiertură de pasăre, dar treptat, pentru că sunt mai de fală şi provensal, am ajuns să-i prepar mai des, să-i usuc şi să-i folosesc mai la toate ciorbele ce cer taitei. Reţeta este simplă şi din ce ştiu eu, fără variaţiuni de la bordei la bordei, fiind cam aceiaşi şi în sud, şi dincolo de munţi şi pe oriunde mai dai cu lingura de supă. După umila mea părere se mai poate umbla la reţetă şi cred că aduce o creştere calitativă dacă plusezi cu gălbenuşuri, obţinând aceea frumoasă culoare aurie, dovadă de gust nobil şi viguros.

Necesar taitei de casa:

2 ouă
200 gr faină
un praf de sare

Preparare:

1. Se bat ouăle şi se amestecă cu făina şi un praf de sare. Fie că puneţi făina în ploaie, peste ouăle bătute sau ouăle peste făină, rezultatul este acelaşi aşa că procedaţi după cum vă convine ( am întâlnit reţete care recomandă o variantă sau alta, ori rezultatul nu este afectat). Se amestecă şi se frământă viguros până se omogenizează şi obţinem un aluat elastic dar ferm, mai tare. În genere la 100 gr de faină trebuie un ou dar poate depinde şi de făină şi de mărimea ouălor aşa că dacă aluatul mai cere lichid se mai pune cu linguriţa dintr-un al treilea ou bătut. Ca orice aluat se lasă 30 de minute la odihnă, acoperit să nu prindă crustă. Aşa cum am spus mai sus se poate folosi la aluat de ex. un ou şi două gălbenuşuri ce vor da o culoare atrăgătoare tăiţeilor dar şi un gust mai bun.

2. Se împarte aluatul în două sau trei părţi, se înfăinează masa de lucru şi se munceşte fiecare parte cu sucitorul până obţinem o mare clătită, cât mai subţire. Se înfăinează ambele feţe ale foii şi se rulează asemeni unei clătite.

Foaia de aluat rulată astfel, se taie cât mai subţire cu un cuţit sau, dacă doriţi tăiţei mai laţi, în fâşii de 3-4 milimetri. Se desfac şi se răsfiră pe o suprafaţă plană. Se poate folosi o parte imediat, la supă sau ciorbă, iar restul se pot usca în câteva ore şi păstra într-o pungă de hârtie. Le puteţi da şi alte forme cum ar fi pătrăţele mici sau îi puteţi tăia mai laţi, adică tagliatelle ce se pot mânca cu sos. De obicei cei pentru ciorbe şi supe se taie mai subţiri. Cei proaspeţi fierb repede şi sunt gata în momentul în care se ridică la suprafaţă.

Să fiţi bine!

Salata cu de toate

September 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu este chiar o salata cu de toate, dar având în vedere că are ou şi brânză, crutoane şi verzituri, îi putem spune şi aşa. Este o salată consistentă, versatilă, ce poate ţine loc de masă principală, mai uşoară şi la care puteţi adăuga sau dimpotrivă, puteţi înlătura după cum vă place.

Ingrediente reteta salata cu de toate:

3 ardei grasi roşu, galben, verde
3-4 roşii mari şi câteva roşii cherry – am folosit şi roşii galbene, pentru că le aveam la îndemînă
1 ceapă
2 ouă
100 gr branza
2 căţei de usturoi
o mână de crutoane
câteva fire de pătrunjel verde
ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare, piper

Preparare:

1. Înlăturăm seminţele ardeilor graşi şi îi tăiem rondele. Roşiile le feliem iar pe cele cherry le înjumătăţim. Dacă putem folosi mai multe soiuri ( inclusiv mai verzi) pentru o diversitate mai mare de gusturi este foarte bine. Ceapa o tăiem julien.

2. Pregătim un dressing din trei părţi ulei de măsline, o parte zeamă de lămâie, sare şi piper alb. Tocăm pătrunjelul verde şi îl punem în dressing. Agităm dressingul într-un borcan sau “îl bătem” cu o furculiţă, până devine suspensie, mai cremos. Punem ardeiul, roşiile şi ceapa într-un bol şi turnăm dressingul peste ele. Amestecăm uşor.

3. Bătem cele două ouă cu un praf de sare şi unul de piper şi preparăm o omletă. Brânza, ce poate fi după preferinţa fiecăruia dar mai tare, o tăiem cubuleţe. Prăjim două felii de pâine, le frecăm cât sunt calde cu usturoi şi le tăiem cubuleţe.

4. Peste legumele armonizate cu dressing punem omleta tăiată fâşii, cubuleţe de brânză şi crutoanele crocante.

Să fiţi bine!

Mancare de frunze de sfecla rosie

August 26, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu toate că avem multe reţete cu verzituri sănătoase, nu stă în tradiţia noastră culinară să gătim frunzele de sfeclă roşie sau de gulie, acestea fiind neglijate gastronomic. Dacă dragaveiul, ştevia, salata sau spanacul se regăsesc în diverse reţete de mâncăruri, frunzele de sfeclă roşie, care se încadrează pe aceaşi linie, nu le gătim mai deloc. Această mancare de frunze de sfecla rosie se aseamănă foarte mult cu cele de spanac şi dragavei ( ştevie creaţă sau limba boului în unele zone) şi poate fi servită înclusiv ca garnitură. Reţeta este simplă şi poate contribui la varietate în zilele de post, ajutându-ne să eliminăm toxinele din organism pe lângă multe alte beneficii nutriţionale.

Necesar mancare de frunze de sfecla rosie:

frunze de la 3-4 sfecle
1 ceapă mare
2 roşii sau bulion
2-3 căţei de usturoi
ulei de măsline
sare, piper

Preparare:

1. Curăţăm ceapa, o tocăm mărunt şi o călim în puţin ulei. Spălăm frunzele de sfeclă, le tăiem mai mare, inclusiv tija frunzelor şi le adăugăm peste ceapă. Le călim 2 minute împreună şi punem o cană de supă de legume sau apă. Lăsăm să fiarbă încet 20 de minute.

2. Decojim roşiile şi le tăiem cubuleţe mici. Le punem peste sfeclă şi lăsăm să fiarbă încet 10 minute să-şi lase sucul şi să se formeze sos. Dacă mai este nevoie mai adăugăm puţină supă. Dacă obişnuiţi să formaţi sosul cu făină puteţi adauga puţină. Folosesc foarte rar făina şi la reţetele unde este de bază cum ar fi sosul bechamel, sosul românesc sau ciorba de raci.

3. Gustăm să verificăm textura frunzelor de sfeclă şi dacă sunt moi adăugăm căţeii de usturoi feliaţi. Mai lăsăm pe foc 2-3 minute, îi dăm un praf de piper şi potrivim de sare.

Este foarte bună cu ouă ochiuri şi pâine prăjită sau cu cartofi natur cu verdeaţă sau cu brânză rasă. Dacă se doreşte mâncarea mai acrişoară se poate adăuga lămâie sau puţin oţet aceto balsamic. Ca verdeaţă, pentru un gust mai viguros se poate toca mărar proaspăt.

Să fiţi bine!

Oua dichisite

June 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum putem creşte atractivitatea unor ouă şi cum le putem scoate din banalul obişnuinţei? O să încercăm să le upgradăm, să le revizuim puţin, pe ici pe colo, în locurile esenţiale cum ar spune Farfuridi. Să le dăm puţină culoare, să le însoţim cu o legumă sau două şi să le aromăm cu verzituri. Să le ferchezuim cu nişte perle de ienibahar şi coriandru şi să le scoatem în lume ca pe oua dichisite.

Necesar oua dichisite:

4 ouă
1 ardei gras
2 roşii
1 ceapă
2 căţei de usturoi
1 ardei iute – opţional
2 fire de ceapă verde
1/2 legătură de pătrunjel verde, busuioc proaspăt
piper, coriandru, ienibahar, sare
ulei

Preparare:

1. Curăţăm ceapa şi o tăiem cubuleţe. O călim 2 minute în tigaia încinsă, cu 2 linguri de ulei şi cu ceva boabe de coriandru şi ienibahar zdrobite. Condimentele dau mai multă aromă dacă sunt prăjite. Punem căţeii de usturoi mărunţiţi împreună cu ardeiul gras tăiat cubuleţe şi mai călim 1 minut. Dacă preferaţi puţină iuţeală, tot acum se pune şi ardeiul iute mărunţit. Eu nu am pus decât ardei gras galben, autohton – asta s-a găsit în frigider-, dar ar arăta mai vesel, mai bogat şi cu o combinaţie de ardei gras roşu şi verde. De asemenea, folosesc des ciuşcă uscată sau raci olteneşti (ardei uscat) – precursori pentru boia – pe care îi toc din cuţit şi îi adaug în mâncăruri, pentru gust şi culoare. Nu mă pot lipsi de ciuşcă şi o mănânc zilnic la orice fel de mâncare, că e ciorbă, tocană, orez, etc. Fie zdrobesc ciuşca în mojar, fie o toc din cuţit sau o coc pe flacără, este nelipsită. Din ardeii aştia uscaţi, măcinaţi cu maşina de măcinat cafea, iese o boia excelentă. Oricum nu se compară calitativ cu boiaua din plicurile din comerţ care seamănă mai degrabă cu un praf de căramidă.

2. Tăiem roşiile cubuleţe, mai măricele şi le punem în tigaie. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc mic, să-şi lase roşiile sucul dar să nu se fărâmiţeze prea mult.

3. Cu spatula de lemn facem 4 lăcaşuri, 4 cuiburi în călitură şi punem ouăle exact în aceste locuri. Punem un capac pe tigaie astfel încât aburul rezultat să se întoarcă peste ouă şi să le gătească. Foarte repede, în 2 minute ouăle sunt gata şi oprim focul.

4. Dăm un praf de sare şi ceva piper proaspăt măcinat. Tăiem ceapa verde rondele şi ornăm ouăle. La fel procedăm şi cu pătrunjelul sau orice altă verdeaţă preferăm. Aromăm şi cu ceva frunze de busuioc proaspăt.

Toată treaba asta durează, cu tot cu tăiatul legumelor, un sfert de oră. Într-un timp scurt avem o tigaie tare atrăgătoare cu nişte oua dichisite, pline de culoare şi gust.

Să fiţi bine!

Gustare calda improvizata

May 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Improvizaţia şi imaginaţia, de multe ori stimulate de sărăcie şi nevoi, au stau la baza multor mâncăruri foarte cunoscute azi cum ar fi, de exemplu, pastele, pizza şi făinoasele italienilor în general sau combinaţiile româneşti de mămăligă şi brânzeturi. Dacă nu ne-am manifesta imaginaţia în bucătarie, arta culinară nu ar mai fi artă ci doar o satisfacere fadă, în absenţa atracţiei, a unor nevoi fiziologice. Dacă suntem pasionaţi de gastronomie, este bine să încercăm combinaţii noi în bucătărie iar când apar eşecuri, pentru că sigur apar, să nu dezarmăm pentru că şi acestea fac parte inevitabil din procesul de creştere şi dezvoltare personală în acest domeniu ca şi în oricare altul, în care investim suflet. Astfel am improvizat o gustare calda…

Necesar gustare calda:

1 pulpă dezosată
1 ou
250 ml bulion
1 fir usturoi verde
piper, boia, sare
busuioc verde sau pătrunjel, leuştean, mărar – la alegere

Preparare:

1. Într-un bol bătem oul, adăugăm şi amestecăm bulionul şi condimentăm cu sare şi piper.

2. Pulpa dezosată o frecăm bine cu boia dulce sau iute, după preferinţă, cu sare grunjoasă şi un praf de piper. O punem pe grătarul încins cu pielea în jos şi o rumenim bine pe ambele părţi.

3. Amestecul de ou cu bulion îl punem într-o tigaie fără ulei, la foc potrivit, amestecăm şi lăsăm să se mai evapore din apa conţinută de bulion până devine mai consistent. Se pot folosi şi roşii tăiate cubuleţe sau roşii decojite în bulion. În câteva minute, timp în care amestecăm constant, ar trebuie să-şi piardă din suculenţă.

Când îşi schimbă consistenţa adăugăm usturoiul verde tocat şi amestecăm. Mai lăsăm 1 minut pe foc mic şi finalizăm. Usturoiul trebuie să rămână al dente. Gustăm şi potrivim, dacă mai este nevoie, de sare şi piper, dacă dorim mai condimentat. Bineînţeles că, la alegere, îşi pot găsi locul şi alte condimente sau verdeţuri suplimentare.

4. Feliem carnea rumenă şi o aşezăm peste patul de ou şi roşii. Ornăm cu busuioc verde sau alte verdeţuri după preferinţe.

Cred că ar fi interesantă combinaţia şi dacă am adăuga şi nişte brânză sau parmezan ras şi eventual să o însoţim cu cartofi fondanţi, crocanţi la suprafaţă şi pufoşi la interior. Fiind accentul pus pe dulce, spre echilibru, se cer castraveciori muraţi micuţi, cunoscuţi drept bulgăreşti.

Să fiţi bine în toate!

Cocartau oltenesc. Din vremuri imemoriale

April 24, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Când iarna încă nu se da dusă, când porcul era gătat şi verziturile primăvăratice nu erau decât în dor şi poftă, ţăranul îşi găsea sprijinul în ulcica cu untură, în lada cu mălai, în ultimele murături din putină şi în prazul pus la fereală în groapă. Din sărăciile astea încropea mâncăruri ce îl scoteau din iarnă şi chiar dacă nu s-ar crede, era mai împăcat cu el însuşi şi cu lumea decât suntem noi astăzi. Dacă peste toate astea mai găsea câte un ou în cuibar şi câte un boţ de brânză tare, de oaie, putea spune că are alb în căpistere. Mămăliga rămasă de pe o zi pe alta, fărâmiţată şi coaptă în tigaie cu untură până căpăta un iz de rumenire şi fermitate crocantă se chema cocartau oltenesc. Dacă la lucrare participau şi ceva jumări sau şuncă – slănină, firimituri de brânză sau vreun ou, mare era desfătarea. Cu gândul la echilibrul nutriţional ţăranul însoţea cocârţăul cu o strachină mare de zeamă de varză în care se scăldau, după posibilităţi, ce se găsea prin beci, ardei kapia, un morcov doi, frunze de ţelină, o inimă de varză, o pătlăgea sau o lubenicioară – harbuz. La asemenea găteală, ţăranul din Oltenia, ţinea prazul în dreapta, să-i vină bine, să cadă pe regulile ergonomiei.

Necesar cocartau oltenesc:

1 bucată mămăligă rece
3 felii slănină
2 ouă
ceapă verde

Preparare:

1. Tăiem trei felii lungi de şuncă în Oltenia sau slană, clisă, slănină în Ardeal şi Moldova. Le crestăm pe lăţime, pătrăţele, până la şorici şi le punem într-o tigaie încinsă fără ulei. Feliile de şuncă se vor rumeni şi vor lăsa untură în tigaie. Totodată, datorită crestăturilor, se arcuiesc odată cu prăjirea şoriciului, ce devine crocant. Odată devenite crocante, se scot din tigaie şi se pun deoparte.

2. Mămăliga tare se sfărâmă în tigaia cu untura lăsată de şuncă şi se prăjeşte – 10-15 minute – până devine puţin crocantă şi începe să capete culoare caramel în urma rumenirii.

Mămăliga va absorbi toată untura şi se va sfărâma mai mult.

3. Se pune mămăliga prăjită într-o farfurie mai largă, se prăjesc două ouă şi împreună cu şunca prăjită, se pun peste mămăliga caldă. Se poate împodobi cu ceapă verde sau rondele de praz şi i se alocă o acritură. Se bea vin uşor, rose, cum ar fi o roşioară sudistă.

Este cu untură, poate prea greu şi de nedorit pentru consumul nostru energetic, ce nu se compară cu consumul alor bătrâni, ai noştri, ce se trezeau când cântau cocoşii şi nu le stăteau mâinele toată ziua. Atunci, o tragem mai spre timpurile nostre şi în loc de untură, prăjim mămăliga în unt, în locul slăninei putem pune ceva îmbucături de kaiser sau costiţă. Mai putem fărâma peste mămăligă în tigaie nişte brânză iar ouăle le putem face, peste toate, în tigaie, jumări. Pe această bază de mămăligă prăjită în unt – ce are un gust excelent – putem încropi orice fantezie comestibilă.

Să fiţi bine!