Ingrediente

Varza cu carnati la cuptor

June 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Varza nouă românească este prezentă în pieţe ceva mai devreme anul acesta şi se impune să-i alocăm câţiva cârnaţi de porc. Varza cu carnati este mult mai atragătoare când este preparată cu varza românescă mai puţin îndesată şi aţoasă ca varza de import şi mult mai fragedă. Pentru ai rotunji gustul puţină şuncă afumată este binevenită şi cu tradiţie. Ne mai trebuie mărar proaspăt din plin şi-i gata îndestulătoarea varza cu carnati. Ieftină, simplă, rapidă şi degrabă provocatoare de poftă.

Necesar varza cu carnati:

2 kg de varză – 2-3 verze
500 gr carnaţi de porc
100 -200 şuncă afumată, după poftă
1 ceapă mare
2 roşii mari, coapte şi zemoase
1 legătură bogată de mărar
2-3 foi de dafin, boia, piper boabe, sare mare
ulei

Preparare:

1. Se curăţă, se toacă varza mărunt fideluţă şi se pune într-un vas roman – unde îi stă cel mai bine- sau în cratiţă. Se dă un praf de sare mare şi se frământă în mâini să se înmoaie şi să-şi lase sucul.

2. Tăiem şi crestăm cârnaţii după cum ne place şi împreună cu şunca mărunţită îi călim într-o tigaie încinsă.

3. Se taie ceapa şi se căleşte cu o lingură de boia şi 2-3 frunze de dafin în tigaia în care am prăjit cârnaţii, astfel încât să nu se piardă nimic din aroma lăsată de afumătură. După ce a devenit ceapa sticloasă, se taie roşiile cubuleţe mai mari şi se pun peste ceapă. Se mai ţine călitura 2-3 minute pe foc mic.

4. Se pune peste varză o lingură de boabe de piper şi mai mult de jumătate din legătura de mărar. În privinţa condimentelor, ca la multe alte mâncăruri, plăcerea fiecăruia este suverană. Mai mult sau mai puţin piper, coriandru, cimbru, chimen, ardei iute toate sunt bine primite de varză. Alături de condimente, peste varză, adăugăm şi călitura cu ceapă şi roşii precum şi afumătura călită. Amestecăm şi aşezăm cârnaţii deasupra.

5. Varza nu va face faţă cu sucul propiu aşa că punem un păhărel de apă, punem capac pe vasul roman sau cratiţă şi dăm la cuptor încins pentru 30-40 minute. În ultimele 10 minute luăm capacul vasului şi lăsăm să prindă varza culoare. Timpul este orientativ, funcţie de cum dorim varza mai moale sau mai al dente, aşa că trebuie gustată şi când suntem mulţumiţi oprim focul. La final, îi mai dăm o tuşă cu mărarul rămas.

Varza nouă prefer să o mănânc cu o pâine proaspătă, albă sau neagră pe când la o varză murată se impune o mămăligă.

Să fiţi bine!

Scoici si melci cu verzituri. Arheologie culinara

May 30, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Unii le vor blama, alţii le vor aprecia, mulţi vor rămâne indiferenţi şi mai mulţi vor fi curioşi! Cam aşa se prezintă situaţia acestor scoici si melci de râu, de baltă sau de apă dulce, după cu vreţi să le spunem. Scoicile astea se mănâncă de când lumea şi încă sunt foarte prezente în special în sudul dunărean. Melcii de râu, deşi se mâncau bine în trecut, azi nu se mai întâlnesc decât sporadic. Accesul la scoici si melci este destul de restrâns şi poţi obţine aceste moluşte numai dacă ai vreo legătura cu satul unde încă se mai consumă sau dacă ai un pescar în familie şi le întâlneşte în peregrinări pe râuri, bălţi sau Dunăre. Prin sud, vara, când Dunărea scade destul de mult, rudarii îşi umplu căruţele cu scoici din Dunăre şi le vând prin sate sau fac troc cu cereale.

Necesar scoici si melci cu verzituri:

500 gr carne scoici
200 gr melci – opţional, se găsesc greu
3 fire ceapa verde
8-10 fire de usturoi verde tânăr
3 căţei de usturoi
2 roşii
1 pahar mic vin alb
1 ardei iute
1 legătură bogată de pătrunjel proaspăt
piper, sare

Preparare:

1. Scoicile si melcii se fierb 10 minute şi se scoate carnea din cochilii. Despre scoici în general şi despre cum se curăţă am mai scris la chiftele din scoici şi la drob de scoici aşa că nu mai rescriu. Cum arată melcii de baltă şi câte ceva despre ei găsiţi la saramură de melci. Se încinge tigaia cu 2 linguri de ulei, se aromează cu căţeii de usturoi feliaţi şi ardei iute tocat şi se rumenesc 2 minute scoicile şi carnea de melci. Nu se prăjesc foarte mult pentru că devin tari, cauciucate.

2. Se stinge cu cu vin alb şi se lasă să se evapore alcoolul. Se adaugă ceapa şi usturoiul verde mărunţit. Se amestecă cu spatula de lemn.

3. Se pun roşiile tăiate cubuleţe mai mari. Se dă un praf de piper şi unul de sare. Se mai perpelesc 1 minut la foc mic să lase roşiile ceva suc.

4. Se adaugă o legătură bună de pătrunjel verde, tocat mai mare. Se amestecă şi se opreşte focul.

Cei ce au mâncat cu plăcere asemenea moluşte ştiu să citească semnele acestui amestec cu verzituri şi să-l aprecieze ca atare. Pentru ceilalţi, nu pot decât să-i încurajez ca, în caz că întâlnesc aşa ceva, să guste cu îndrăzneală. Mai am câteva reţete cu scoici de râu şi când voi pleca la pescuit şi apa va fi suficient de scăzută voi culege ceva scoici pentru nişte sarmale în foi de viţă şi un drob în cochilie, la cuptor.

Să fiţi bine!

Orez cu carnati si afumatura

May 29, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cred că am mai spus că devin pătimaş în preajma cârnaţilor proaspeţi, aromaţi şi condimentaţi şi din reflex mâna găseşte tigaia pentru a împlini menirea şi a da un rost cârnaţilor. Când ai de partea ta cârnaţii şi ca bonus ceva afumătură, nu este cazul să complici prea mult căutările pentru a le găsii o partidă bună, pentru că au calitatea de a fi obedienţi oricărei combinaţii. Orez cu carnati si afumatura este împlinirea pe care şi-au găsit-o azi şi nu s-au dezminţit în aportul de savoare şi gust.

Necesar orez cu carnati si afumatura:

500 gr cârnaţi proaspeţi în maţ de oaie, de la măcelărie
200-300 gr şunculiţă afumată
1 cană orez – cca. 200 gr
1 ceapă
1 ardei gras roşu
1 morcov
2 fire usturoi verde
1 cubuleţ de unt – 20-30 gr
pătrunjel verde
piper, sare
2 canii supă de pui sau legume sau apă
ardei iute – opţional

Preparare:

1. Într-o oală potrivită punem 2 căni de supă de pui sau legume, o cană orez şi o punem pe foc. Dacă nu avem supă punem apă. Obişnuiesc, când fac supă, să pun în 2-3 jumătăţi, să bag sticlele în ladă şi să le valorific când prepar orez. Dăm un praf de orez şi unul de sare şi lăsăm să fiarbă 2-3 minute. Amestecăm să nu se prindă orezul de fundul oalei. Luăm oala de pe foc şi o acoperim cu o farfurie mai mare, să poată lucra fiertura şi aburul pentru a umfla orezul. În aproximativ 15 minute orezul va fi umflat. Normal două măsuri de apă la una de orez trebuie să fie de ajuns pentru a umfla orezul, făra al face terci. Dacă, totuşi, textura orezului nu este mulţumitoare, mai adăugăm puţină apă fierbinte. La final, după ce orezul este umflat, punem cubul de unt şi amestecăm.

2. Tăiem cârnaţii înbucături, feliem afumătura şi într-o tigaie încinsă, cu o lingură ulei, le rumenim. Tigaia trebuie să fie mai mare şi suficient de înaltă pentru că, în final, în ea se vor aduna toate. Punem, pentru început, cârnaţii, pentru că necesită un timp mai lung de prăjire şi mai apoi afumătura. Nu trebuie mai mult ulei, pentru că vor lăsa cârnaţi şi şunca grăsime şi nu trebuie înecaţi în ulei. Dacă doriţi, pentru aromă mai pregnantă, se poate pune în tigaie o crenguţă rozmarin, cimbru sau oregano. Scoatem într-un bol cârnaţii şi şunca şi trecem mai departe.

3. Tăiem morcovul, ardeiul, ceapa julienne – adică felii subţiri-, tocăm usturoiul verde şi ardeiul iute – dacă doriţi iute- şi le călim sumar în tigaie, astfel încât să râmână al dente. La călirea legumelor vom folosi din sucurile şi grăsimea rămase după prăjirea cârnaţilor şi suncii pentru că este păcat să pierdem acel gust. Dacă considerăm că este prea multă grăsime mai înlăturăm.

4. După ce căldura a învăluit legumele 2 minute, punem orezul umflat şi amestecăm cu o spatula de lemn 1-2 minute să se armonizeze toate.

5. Punem cârnaţii şi afumătura şi ornăm cu pătrunjel proaspăt.

Să fiţi bine!

Fasole Verde cu Carne de Pui

May 28, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Una din cele mai prolifice perioade pentru un împătimit al bucătăriei este aprilie – mai când ai posibilitatea să schimbi şi să diversifici cu uşurinţă registrul în care lucrezi. Înviorarea grădinilor şi verziturile din pieţe îţi permit cu prisosinţă acest lucru. Este perioada în care folosesc la mai toate mâncărurile ceapa şi usturoiul verde ce au capacitatea, din punctul meu de vedere, de a da unei reţete, oricât de prăfuite şi anoste, savoare şi atractivitate. Să nu mai spunem de potenţialul de sănătate ce-l deţin. Din păcate nu le avem întregul an, aşa că profităm cât putem în această perioadă. Azi am îmbogăţit cu ceapă şi usturoi verde o mâncare de fasole verde cu carne de pui. De câte ori doresc să ajung mai “pe scurtătură”, din lipsă de timp, la o mâncare, aleg fasolea verde sau mazărea. Se prepară rapid şi cele două găteli sunt încă bine cotate în preferinţele copiilor.

Necesar fasole verde cu carne de pui:

500 gr fasole verde proaspătă sau congelată
2 pulpe de pui
3 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
2 roşii
1 legătură mărar
piper, sare, boia, coriandru
ulei

Preparare:

1. Frecăm pulpele de pui cu un amestec de sare, piper şi boia şi le rumenim într-o tigaie cu 3-4 linguri de ulei şi boabe de coriandru. Punem un pahar de supă sau apă, punem capac şi le băgăm la cuptor pentru cca. 30 minute. În final carnea trebuie să fie bine făcută, să se desprindă uşor de pe oase. În tigaie va rămâne ceva sos în care carnea şi condimentele şi-au lăsat aromele şi care nu trebuie pierdut, punându-se în final peste carne.

2. Tăiem ceapa şi usturoiul verde în bucăţi de 1-2 cm şi le călim sumar într-o tigaie, cu 2-3 linguri de ulei, un praf de piper şi unul de sare.

3. Punem fasolea verde peste ceapă şi usturoi, amestecăm, ţinem 2 minute pe foc să o învăluie căldura şi punem un pahar de supă sau apă caldă. Dăm focul mic şi lăsăm, să se înmoaie fasolea, timp de 20-25 minute. Gustăm fasolea, să fie fragedă dar totuşi să-şi păstreze din fermitate, să nu fie prea fiartă.

4. Tăiem cele două roşii cuburi mai mari şi le punem peste fasole. Amestecăm şi mai lăsăm 5 minute pe foc să-şi lase roşiile sucul şi să se armonizeze gusturile şi aromele. Gustăm şi potrivim mâncarea de sare.

5. Desprindem carnea fâşii, de pe oase, o aşezăm peste fasolea verde, punem 1-2 linguri din sosul rămas în tigaia cu carne şi aromăm cu mărar prospăt tocat. Când o prepar pentru mine, fiindcă mănânc mai condimentat folosesc boia iute la condimentarea pulpelor astfel că uleiul, sosul rămas în tigaie devine iute.

Să fiţi bine!

Chiftele cu Sos Alb Bechamel si Ciuperci

May 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Sunt foarte pofticios la mâncărurile preparate pe bază de carne tocată iar chiftele nu fac excepţie, fie că sunt simple sau însoţite de sos de rosii, cu paste sau piure. Dacă predominant le însoţesc cu sos de roşii, azi am preparat chiftele cu sos alb, un clasic al sosurilor, aflat între sosurile mama – bechamel. Am depăşit puţin cadrul clasicităţii şi am îmbogăţit sosul bechamel cu ciuperci rumenite. Acestor chiftele cu sos alb le-am alăturat o salată de dovlecei şi roşii coapte pe plită.

Necesar chiftele cu sos alb:

Pentru chiftele:

400 gr carne tocata amestec vita-porc
1 ceapă mare
1 ou
2 felii de pâine înmuiate în lapte ( sau cartof fiert)
3 căţei de usturoi
1 legătură mărar
piper, sare
făină

Pentru sos bechamel:

1 litru lapte
70-80 gr. unt
70 gr. făină
3-4 ciuperci
piper, sare

Salata de dovlecei şi roşii:

3 dovlecei
3 roşii
3 căţei usturoi
mărar verde
ulei, oţet, piper, sare

Preparare:

1. Preparăm compoziţia pentru chiftele amestecând carnea tocată, oul, ceapa tocată mărunt şi călită, pâinea înmuiată în lapte şi fărâmiţată, usturoiul zdrobit, mărarul tocat şi câte un praf consistent de sare şi piper. Frământăm bine amestecul, îl lăsăm să se odihnească 20-30 minute şi formăm chiftele, după cum ne plac, rotunde sau plate, mai mici sau mai mari. Le dăm prin făină, le scuturăm de excesul de făină şi le prăjim în ulei încins. Pe măsură ce se prăjesc le scoatem pe o farfurie, pe şerveţele de hârtie pentru a înlătura excesul de ulei. Dacă se preferă altă compoziţie pentru chiftele de ex. cu cartof fiert în loc de pâine, se poate face după cum se doreşte, fiecare având, de obicei, reţeta lui pentru chiftele.

2. Într-o tigaie topim untul, încorporăm făina, călim 2 minute şi stingem cu un polonic de lapte. Amestecăm să devină cremos şi fără cocoloaşe şi adăugăm restul laptelui. Îi dăm un praf de sare şi unul de piper alb (dacă este) şi lăsăm să fiarbă la foc mic timp de 30 minute, amestecând din când în când, să nu se lipească. Trebuie fiert încet un timp mai lung pentru a se găti făina bine şi a înlătură gustul pregnant de făină.

3. Curăţăm şi feliem ciupercile, le sotăm şi rumenim într-o tigaie încinsă. Când sosul este aproape gata le adăugăm în sos.

4. Punem chiftelele în sosul cald şi aromăm cu mărar proaspăt tocat.

5. Am mâncat aceste chiftele cu sos alb bechamel cu salată de dovlecei şi roşii preparată în felul următor: se feliează dovleceii şi roşiile şi se coc pe o plită grill, dar fără a exagera ci păstrându-le din gustul proaspăt al dente.

Se formeză un sos vinegrette din 3 linguri ulei, o lingură oţet, căţeii de usturoi zdobiţi, mărar proaspăt tocat, piper şi sare. Se amestecă toate şi se asezonează dovleceii şi roşiile coapte.

Se mănâncă chiftelele şi sosul cald cu salata de dovlecei rece.

Să fiţi bine!

Lapte de pasare. Ile flottante

May 23, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cunoscut la noi şi dacă nu mă înşel în Balcani, drept lapte de pasare acest desert este de provenienţă franceză şi se numeşte ile flottante – insula plutitoare sau oeufs a la neige – oua în zăpadă. Este unul din deserturile favorite ale francezilor şi este atribuit ca fiind creaţia lui Marie-Antoine Careme, celebrul bucătar din perioada Napoleon Bonaparte, ce a pus bazele haute cuisine. Indiferent de ingredientele ce-l orneză- migdale, alune, caramel, biscuiţi, gem şi indiferent că i se spune lapte de pasare, ile flottante sau oeufs a la neige acest desert are la bază o bezea ce pluteşte pe crema anglaise.

Necesar lapte de pasare:

1 litru lapte
4 oua
200 gr zahăr
1 pastaie vanilie, esenţă vanilie sau zahăr vanilat
sare
migdale sau alune, pentru ornat

Preparare:

Preparăm bezeaua:

1. Separăm albuşul de gălbenuş la cele patru ouă. Bătem albuşul cu puţină sare (cât iei între trei degete), cu 100 gr zahăr şi cu un plic zahăr vanilat până se întăreşte şi devine lucios. Este gata când, întorcând vasul cu fundul în sus, bezeaua nu cade.

2. Punem laptele la fiert şi când începe fierberea se dă focul mai mic şi se pune pe rând câte o lingură de bezea. Se fierbe câte 1 minut pe fiecare parte. Dacă mărimea vasului cu lapte permite, se pun mai multe bezele la fiert dar nu înghesuite, pentru că îşi vor mării volumul. Nu se lasă mai mult la fiert pentru că apare o reacţie inversă şi se vor strânge, se vor micşora. Pe măsură ce se fierb se scot şi se pun pe un platou, pe un şerveţel ce va absorbi laptele în exces.

Preparăm crema anglaise:

1. Punem apă într-o oală, mai largă în gură şi o punem la fiert. Vasul în care am fiert laptele şi bezelele trebuie să încapă cu fundul în această oală sau vas mai mare cu apă fiartă. Îl vom folosi ceva mai târziu să îngroşăm crema dar să avem apa adusă la fierbere.

2. Se freacă gălbenuşurile cu cealată 100 gr de zahăr până se topeşte zahărul. Se adaugă zahăr vanilat, esenţă de vanilie sau seminţele de la o pastaie de vanilie. Laptele fiert, încă fierbinte, se strecoară pentru a se înlătura resturile de albuş. Se pune puţin peste gălbenuşurile cu zahăr pentru a le ridica temperatura şi a evita brânzirea acestora. Se amestecă şi se repetă operaţiunea cu încă un polonic de lapte. Când temperatura amestecului a crescut, se toarnă tot în vasul cu lapte. Tehnica este similara liezon-ului cu care dregem ciorba. Nu are rost să folosim făina sau amidonul pentru îngroşare ci, chiar dacă durează câteva minute mai mult, îngroşăm crema la bain marie. Este cea mai sigură metodă pentru a înlătura riscul brânzirii şi evităm făina sau amidonul. În oala cu apă aflată în fierbere punem vasul cu amestec de lapte şi gălbenuşuri astfel încât aburul şi apa în fierbere “să bată” în fundul acestui vas. Amestecăm încet, permanent, în vasul cu amestec şi treptat, sub influenţa căldurii, crema începe să capete consistenţă. Este gata când scoţând lingura din cremă şi trăgând o linie cu degetul pe ea, urma lăsată de deget în crema de pe lingură, se menţine. Chiar dacă aparent crema poate părea subţire, prin răcire, consistenţa ei creşte. Crema se poate prepara şi punând direct laptele cu gălbenuşuri pe foc mic dar este mai riscant d.p.d.v al brânzirii.

3. Se pune crema în boluri şi se pune câte o bezea pe cremă, în fiecare bol. Se pot pune şi toate bezele într-un vas şi se toarnă crema peste ele, asta dacă nu prea ne interesează aspectul. Ornăm cu migdale, alune, zahăr caramelizat sau orice altceva se potriveşte cu pofta noastră. Se lasă să se răcească.

Cea de-a doua combinaţie – cea cu crema roză -, iese din cadrul reţetei clasice şi este o idee ce mi-a venit pe moment şi am pus-o, spre încercare, în practică. Am preparat o spumă de căpşune şi am aşezat insulele de bezea peste această spumă. Spuma se prepară repede şi este foarte simplă, agreabilă şi răcoritoare. Eu o pregătesc, în perioada căpşunilor, pentru fete şi se mănâncă “de una singură”, adică nu necesită nici o combinaţie. Totuşi, spuma asta se pretează foarte bine la a deveni parte în alte dulcegării, după plăcere şi imaginaţie.

Practic, se înjumătăţesc căpşunele, se pun într-un vas şi se adaugă zahăr după cât de dulce dorim rezultatul. Se pun 1-2 albuşuri de ou şi eventual vreo aromă, dacă nu ne este suficientă cea de căpşune şi se bat cu mixerul până se fac spumă. Este foarte bună rece.

P.S. Cantitatea de zahăr este orientativă şi se poate schimba funcţie de cât de dulce doriţi rezultatul.

Să fiţi bine!