Ingrediente

Aceste sarmale oltenesti, spre deosebire de alte sarmale,  se caracterizeaza prin faptul ca sunt mai mari, mai corpolente, si se prepara cu zeama multa. De asemenea, pentru un gust mai rotunjit printre sarmale se aseaza in oala si cativa raci (ardei uscat) umplut cu carne tocata. Ma refer la sarmalele traditionale, preparate la sat, unde de multe ori le intalnim sub denumirea de ” ciorba de sarmale “. Originile sarmalei se pierd in negura timpului, avand in vedere ca, odata cu descoperirea vaselor de lut a aparut si modalitatea de a prepara carnea, maruntita, invelita in diverse frunze. Persanii au preluat acest mod de a prepara carnea de la populatiile bastinase din India si mai tarziu, prin intermediul popoarelor din Orientul apropiat, a patruns in Balcani. Azi intalnim sarmalele in Palestina, Siria, Liban, Grecia, Turcia, Bulgaria, Croatia si celelalte tari balcanice, in variante foarte diferite. Practic fiecare popor a reinventat sarmaua. Denumirea de sarma vine de la verbul “ sarmak”, din limba turca, ce inseamna “ a roti”.

Necesar reteta  sarmale oltenesti

• 1 kg carne tocata de porc sau amestec
• doua verze murate
• o mână de cubulețe de șuncă afumată sau nu
• 200 grame orez
• 2 cepe mari
• un pahar bun de bulion
• cateva pastai de ardei uscat “raci”, cum se numesc in Oltenia
• piper macinat, boia, foi de dafin, sare, crengute de cimbru ( uscat sau verde), marar uscat si patrunjel, putin ulei sau untura.

Preparare

1. Se aleg foile de varza murată care trebuie sa fie subtiri. Nervura principala a foi de varză dacă este tare, trebuie decupata.  Dacă varza este prea sărată trebuie ținută în prealabil in apa rece, la desarat. Primele 2-3 foi, mai mari si mai groase, se pun deoparte si le vom folosi la capacitul vasului.

2. Se scoate cotorul si se scutura semintele la 5-6 raci (ardei uscat), se cresteaza la varf si se lasa in apa calduta pana invelim sarmalele.
3. Se curata ceapa, se toaca marunt si se caleste pana devine transparenta. Se amesteca bine carnea tocata cu ceapa calita, cu orezul spalat bine, cu un varf de cutit piper, unul boia, sare si praf de marar uscat.

4. Se aseaza carnea pe marginea foii, se intoarce un capat al foii peste carne si se ruleaza toata foaia de varza pana la celalalt capat. Apoi marginile frunzei de la capete se introduc in interiorul sarmalei. Daca va plac sarmalele mai mari sau mai mici puneti carne ca atare, functie de placere.  Dupa ce  am terminat de invelit sarmalele, se scot si racii de la inmuiat si se umplu cu ajutorul unei lingurițe. Tocam marunt ce ne-a ramas de la cele doua verze dupa ce am folosit foile, respectiv “inimile” de varza ( asa cumse numeste in multe catune mijlocul verzei acre- inima de varza).

5. Ungem vasul cu ulei sau untura si pe fundul lui (si bine ar fi sa folosim un vas de pamant – vas roman), se aranjeaza un pat din varza tocata marunt, jumătate din cubulețe de șuncă, crengute de cimbru, crengute de marar uscat, piper boabe si 2-3 foi de dafin. Pe acest pat se aseaza sarmalele, randuri suprapuse si printre ele se pune, ici-colo, cate un ardei – rac umplut.

Dupa ce s-au aranjat meticulos sarmalele in vas, punem deasupra ceva varza tocata, restul de șuncă, 2-3 frunzulite de dafin, piper si patrunjel verde sau uscat (asa intreg, tulpina cu frunze, fara sa il tocam). Peste toate se toarna bulionul, uniform pe intreaga suprafata si se acopera cu o patura formata din primele foi, mai groase, curatate de la verze.

Punem apa calduta, dar nu  sa umplem vasul pentru ca sarmalele o sa se umfle si o sa dea sosul peste buza vasului. Pe parcurs, daca va fi  nevoie mai completam cu apa. Cand totul este cu dichis impachetat, avem doua variante: fie punem vasul cu sarmale, acoperit cu capac, numai pe aragaz, plita, (dacă avem vas de pamânt, punem o tablă pe aragaz) etc la foc mic sa fiarba asezat timp de peste 3 ore, fie, îl dăm și la cuptor, în ultima oră. Important: niciodata nu dam focul iute la sarmale si in caz ca nu folosim vas de pamant ci cratita normala, este bine, pentru a evita afumarea sarmalelor, sa punem pe fundul cratitei crengute care sa formeze un gratar. Sarmalele devin mai bune daca se “invechesc” o zi sau doua. În satul oltenesc, de regulă, se lasă zeamă mai multă la sarmale, astfel că, avem un fel de ciorbă de sarmale. Aceste sarmale oltenesti se pot servi, ca mai toate sarmalele, cu smantana, ardei iute si mamaliguta fierbinte.

La aceste sarmale oltenesti se impune prezenta unui vin rosu (si daca vorbim de Oltenia, de ce sa nu fie zaibar?), care nu ar face decat sa potenteze valoarile organoleptice ale simbolului national- sarmaua.
Sa fiți bine!
…si dupa ce v-ati indestulat din aceasta bunatate,  este foarte probabil sa intrati in acord cu Pastorel Teodoreanu si a sa cantare:

Oda Sarmalei
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc si vaca, simfonia tocaturii,
imn de lauda mâncarii, înaltat în cerul gurii.
O cocheta care-si scalda trupu-n sos si în smântâna
si se-nfasoara în varza ca în valuri de cadâna.
O abila diplomata ce-a-ncheiat o strânsa liga
c-o bardaca de vin rosu si-un ceaun de mamaliga.
Oponenta din principiu si un strasnic adversar
pentru tot ce e dieta sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivola parfumata
ce te-mbie cu mirosuri de slanina afumata.
Locatara principala tine-n spatiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaica’nnascuta, cum s-o prinzi în prozodie
ca de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducator de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iata-n câteva cuvinte, cum s-ar defini .. sarmaua !!!
Pastorel Teodoreanu