Retete cu peste, scoici, melci

Rosioara cu mamaliga geandra

February 13, 2013 by Ovidiu Slavulete 4 Comments

Da, ştiu că are oase şi că nu este vreun peşte de soi. Ştiu, de asemenea, că nu se compară cu un file îndestulător. Dar nu se compară, chiar dacă se înscriu sub genericul peşte şi pentru faptul că una-i una şi alta-i alta. Cei ce iubesc malul bălţii şi orice coadă de peşte ştiu ce vreau să spun, ştiu ce înseamnă atracţia dintre pescar şi peşte, vechea legătură dintre pradă şi prădător. Într-un fel se cunosc, se simt, se leagă oamenii între ei în jurul unui platou mare cu roşioară, caras, plătică, obleţi sau bibani, însoţiţi cu mămaligă aburindă şi cu vin roşu spumegând şi alt fel de gastronomie se plămădeşte din peşti mari, fără oase sau fileuri consistente. Sunt registre de lucru diferite. Am observat, parcurgând informaţie culinară că în delicatul Occident începe să crească încet dar sigur cota gastronomică a polentei, respectiv mămăliga noastră cunoscută sub numele italian polenta, crescând diversitatea reţetelor prin adăugarea de către vesticii a tot felul de ingrediente mămăligii clasice. Astfel, mi-am amintit de geandra o veche variantă românească a mămăligii ce presupunea adăugarea şi altor ingrediente în mămăligă, ingrediente ce o puteau transforma într-o mâncare cu personalitate, într-un preparat dulce sau condimentat. Oarecum uitată, geandra românească trebuie readusă în atenţie şi sunt convins că ar avea succes deplin la gurmanzi. Aşa am ajuns să împletesc o plăcere de pescar împăcat cu balta cu o tradiţie aproape intrată în adormire: rosioara cu mamaliga geandra.

Ingrediente necesare rosioara cu mamaliga geandra:

1 kg peşte roşioară sau, după pofta fiecăruia, oricare alt peşte cu sau fară oase
2 ardei kapia
3-4 căţei de usturoi
ulei, sare

Preparare:

Se curăţă peştele de solzi şi se eviscerează. Se crestează pe lăţime, până la os, tăieturi dese pe întreaga lungime a peştelui. Această metodă se poate aplica la roşioară, cum este cazul de faţă, la caras, plătică sau alt peşte autohton cu oase. Aceste tăieturi ajută ca, în timpul prăjirii, uleiul încins să pătrundă la oasele mici şi să le coacă, topească.

Înainte de a-l cresta i-am dat un praf de sare şi l-am lăsat căteva ore să se odihnească, să piardă apă, să se zvânte aşa cum se spune popular. Operaţiunea asta de zvântare permite ca peştele să poată fi prăjit fără să mai fie necesară tăvălirea lui prin făină sau mălai. Dacă nu-i lăsa-ţi timp să piardă umezeala este obligatoriu tăvălirea peştelui prin făină sau mălai, astfel se va destrăma la prăjire. Încingem ulei într-o tigaie şi prăjim bine peşti pe ambele părţi.

Coacem ardeii kapia şi îi curăţăm de coajă. Îi tocăm mărunt şi îi punem într-un bol. Curăţăm usturoiul, îl zdrobim şi îl punem peste ardei în acelaşi bol. Adăugăm o picătură de ulei, puţină sare şi frecăm ardeiul şi usturoiul până se omogenizează şi aproape devin pastă.

Într-un ceaun facem o mămăligă moale, cremoasă, bine amestecată în care raportul mălai/apă este de 1/4 sau chiar 1/5.

Când a devenit cremoasă şi aproape de final adăugăm ardeiul cu usturoi, amestecăm bine să se omogenizeze şi oprim focul. Pe măsură ce se răceşte se va mai întării. Este bună atât caldă cât şi rece.

Cremozitatea unei mămăligi este dată de gelatinizarea amidonului din cereală, proces ce depinde de cantitatea de apă, timpul de fierbere şi amestecatul viguros. Geandra este o mămăligă mai moale, cremoasă în care se adăuga pe lângă mălai şi alte ingrediente: lapte, brânză, unt, sau ardei, usturoi, ceapă, ciuperci, cartofi şi ce își mai permitea ţăranul nostru. Era o mâncare a satului românesc care se putea întâlni personalizată de la bordei la bordei. Aşa cum multe mâncăruri au apărut ca soluție improvizată, din necesitate, unele deveniind foarte cunoscute – de ex. pizza margherita (şi pizza în general), numită aşa după regina Margherita, care iniţial era preparată, din cauza sărăciei, din roşii sau untură întinsă pe aluat – şi geandra noastră poate fi reevaluată şi introdusă în diverse combinaţii culinare, cu atât mai mult că este gustoasă, săţioasă şi sănătoasă.

Să fiţi sănătoşi!

Peste la cuptor. Chefal cu roşii aromate

December 5, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Deunăzi, a fost dezlegare la peşte, ziua în care cei ce ţin post pot mânca peşte. Bineînţeles că şi cei ce nu postesc pot mânca, numai că pentru ei nu este dezlegare pentru simplu motiv că nu au fost legaţi de nici un post. Cam aşa stau lucrurile cu dezlegarea ci nu cum s-ar crede de unii enoriaşi că, după ce am măncat azi carne pe saturate, mâine luăm cu asalt pescăria pentru că se mănâncă peşte şi nicidecum nu trebuie să ne punem rău cu cele sfinte. Eu o singură dată, în urmă cu ceva ani, am reuşit să ţin un post şi de atunci, din punctul asta de vedere, sunt un păcătos care nu a avut onoarea să primească dezlegare la peşte. Am mâncat peşte ca un păcătos care nu s-a legat, dar care nici nu a mimat dezlegarea în speranţa că poate am trecere la Sf. Pătru. Azi am preparat peste la cuptor, respectiv un chefal cu roşii aromate cu ….

Necesar peste la cuptor cu rosii aromate:

1 peşte de 1,5 kg , chefal, peşte marin cu foarte puţine oase
5-6 roşii potrivite
1 lămâie
ghimbir, usturoi, coaja de lămâie, piper, coriandru, sare de mare, ulei

Preparare:

Eviscerăm peştele şi îl curăţăm de intestine şi de solzi. Îl spălăm bine în apă rece şi îl feliem rondele late de două degete.

Îl aşezăm într-o tavă – eu am folosit tava de jena – şi îl lăsăm în aşteptare până pregătim roşiile. Într-un wok încins ( puteţi folosi şi o tigaie normală dacă nu aveşi wok ) punem 2 linguri de ulei, 5-6 căţei de usturoi feliaţi, ghimbir mărunţit, coajă de lămâie rasă, coriandru şi piper proaspete măcinate. Din coaja de lămâie radem numai parte galbenă deoarece partea albă dă o nuaţă de amărui.

Călim 30 secunde să se aromatizeze uleiul şi adăugăm roşiile tăiate sferturi. Dăm un praf de sare şă lăsam pe foc câteva minute ( dar nu foarte mult să nu se fărâmiţeze roşiile ), agitând wok-ul mereu să-şi lase roşiile sucul.

Punem sosul rezultat, uniform peste peşte, în tavă. Tăiem lămâia şi împănăm peştele cu felii de lămâie.

Dăm la cuptor pentru 30 minute să se rumenească.

Acest peste la cuptor l-am mâncat fierbinte, cu turtiţe mici, gen tortillas. Am mai pregatit la cuptor si am mai scris despre platica.

Să fiţi sănătoşi!

Saramura de Melci de Balta. Grijita ca la Ostroveni

November 1, 2012 by Ovidiu Slavulete 5 Comments

Erau alte vremuri! De câte ori nu folosim această expresie atunci când depănăm amintiri şi evocăm un trecut în care timpul se scurgea altfel, cu mult mai încet, dându-ne parcă răgaz sa privim în jur si astfel sa găsim bucurie si crânpeie de fericire în simplitatea unor lucruri si manifestări umane pornite dintr-o conştiinţă neatârnată ataşamentelor materiale. Atunci nu era viteză, era ritm si puls. Era o copilărie prelungită spre 20 de ani, trăită pentru cei norocoşi, desculţi în vacanţele de vară, intr-un sat ce-şi purta bunicile şezute pe ţol, la poartă, învârtind fusul si puzderia de copii, în ţărână, pe uliţă, jucând pita, purceaua, castel, pituluşul sau raţele si vânătorii. Nu existau prea multe mijloace tehnice de comunicare sau socializare dar oamenii erau mai apropiaţi, se simţeau unii pe alţii, se bucurau unii de alţii, formele aveau fond. Azi, aceste mijloace, ne împing nevăzut sa creăm forme fără fond, să ne trimitem mesaje si să nu ne mai sunăm, să credem că avem prieteni dar să ne simţim singuri. Viteza de azi ne-a făcut sa ne pierdem inocenţa de ieri. Atunci o saramura de melci, săracă în simplitatea ei, îi strângea pe toti la masă, azi o friptură mare desparte pe mulţi.

Ingrediente saramura de melci de apa dulce:

1 kg melci
2 cepe
sare
ciuşca
patrunjel, sare

Preparare:

Se lasă melcii de apa dulce o zi, în apă rece. Aceşti melci se recunosc usor deoarece au un căpăcel ce închide cochilia. Dealtfel, sunt melcii ce predomină în bălţile noastre. Cei ce iubesc pescuitul trebuie sa-i ştie deoarece se întâmplă sa prindă, rar, câte unul la undită. Se recoltează cu mâna din apele puţin adânci, aflandu-se în bălţi şi râuri. În trecut femeile din sat, pentru că, nu ştiu de ce, lor le revenea rolul de a aduce melci de la rau, îi culegeau cu minciogul cu care prindeau şi peşte. Azi nu prea se mai întâlnesc asemenea mincioage şi nici oameni care să ştie să le împletească. Se pun într-o strecurătoare mare sa se scurgă apa bine. Se coc in cochilie, pe o tablă pusă pe flacară. Sunt gata când cochilia capăta puţină culoare de copt (ca un ardei). Lângă ei se coc şi câţiva ardei uscaţi- ciuşti.

Se ia de pe tablă şi se pun intr-o cratiţă cu apă clocotită în care în prealabil s-a pus ceapa tocată şi sare. Se adaugă şi ciuşcă. Se aromează cu verdeaţă.

Sunt convins ca foarte mulţi ar refuza să mănînce aşa ceva. Este treaba lor. Este şi o chestiune de obişnuinţă. Eu cu aceşti melci sunt obişnuit, cu toate că nu am mai mancat de mult, dar am mâncat des în copilărie. Nu sunt aşa obişnuit cu cei de crescătorie ( sau de prin grădină), care, dealtfel, sunt buni şi am mancat de cateva ori în Franţa, dar nu pot spune că mental, m-am obişnuit. Aceştia de baltă, copţi au o aromă deosebită, puternică şi foarte plăcută. In urmă cu 20-25 de ani se mâncau des, vara, in satele dunărene. Azi, cred că se consumă foarte rar.

Era să uit, o parte importantă. Cum credeţi că se mănâncă?… Cu acul de siguranţă. Cel puţin aşa se mâncau atunci. Se înlătură căpacelul cochiliei, se înţeapă melcul cu acul şi se trage din cochilie. Nu are rost să vă ascund faptul că după ce am terminat saramura, a fost imposibil să găsesc un ac de siguranţă în casă. Oare se mai fabrică sau au dispărut odată cu saramura de melci? Am încercat cu scobitoarea şi nu merge. În final am găsit goblenul soţiei şi i-am luat acul şi aşa am mâncat melcii. Din cauza melcilor era să primesc o sapuneala. Când s-au prezentat fetele la domiciliu şi au vazut saramura de melci, m-au acuzat că sunt un egoist care găteşte numai pentru poftele lui excentrice. Ce să le spun? Că am pregătit şi chiftele de scoici? Ce-or avea cu melci mei?

Asta-i saramura de melci, aşa cum am găsit-o şi mâncat-o pe valea Dunării, la Ostroveni.

Să fiţi bine!

Saramura de Peste. Ardeiata la Mal de Balta

October 26, 2012 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Cine a petrecut un apus de soare, la malul unei balţi, împreună cu prietenii, în jurul unui foc mocnit pe care bolboroseşte încet, într-un ceaun, un borş sau o saramura de peste, cu siguranţă că a gustat din bucuria unor momente, poate, cinstit de sărace culinar dar înălţător de bogate sufleteşte. Dacă aduni câţiva străini, în aer liber, la o saramură de peste şi o mămăligă fierbinte, cu siguranţă că vor pleca prieteni buni, aceasta fiind calitatea intrinsecă a unor preparatelor care, uneori, peste aspectele culinare, leagă oamenii, reaşezând valori umane şi sufleteşti. Saramura asta ce, privind la a ei faţă neprefăcută, zici că-i nescoasă-n lume, te împinge să te lepezi mai mult de tine şi să te îngrijeşti de binele altuia. Cu aşa deschidere şi poftă ne-am îndreptat spre malul apei, către aceeaşi baltă primitoare de ceaun, ce ne-a mai ostoit în trecut pofta, cu un borş de peşte. Ardeiată şi înmiresmată cu ciuşcă coaptă, mare distincţie va primi saramura de peste, o rotundă lucrare culinară al cărei parfum nu îl veţi uita niciodată.

Ingrediente necesare reteta saramura de peste:

peşte de apă dulce, mai mare sau mai mic, de ce fel se nimereşte
ardei gras sau kapia
roşii bine coapte
verdeaţă – pătrunjel
ciuşcă
sare grunjoasă

Preparare saramura de peste:

S-a plecat pe principiul – ce prindem, aia saramurim aşa că am pescuit ceva caras, biban, mârliţe (ştiucă mică) si 2-3 şalăi micuţi.

1. Am eviscerat peştele, am înlaturat măruntaiele, l-am spălat cu apă rece şi i-am dat sare grunjoasă. La peştele copt pe gratar nu se curaţă solzii, astfel acesta nu se va lipi de grătar şi sfărâma. Solzi arşi se curăţă, prin răzuire cu un cuţit, după ce peştele a fost copt. Lăsăm peştele în aşteptare, sa-şi tragă sare şi sa-l ia aerul, aproximativ o oră.

2. Între timp aprindem focul şi pe o tablă coacem 4-5 roşii si 4-5 ardei kapia. Odată copţi, le dam un praf de sare şi îi lăsăm într-un vas acoperit, să se mai răcească. Când s-au răcit, curăţăm de coajă atât roşiile cât si ardeii. Roşiile le pasăm cu o furculiţă iar ardeii îi putem lăsa întregi sau, de asemenea, îi curăţăm de seminţe şi îi mărunţim. Obişnuiesc ca în aer liber să las ardeii întregi, să las o notă de arhaic, dar dacă prepar acasă saramura, procedez la curăţare şi tocare. Depinde de plăcerea fiecăruia. Prin tocare se mai câştigă la gust, datorită valorificării mai bune a sucului din ardeii copţi. Este important atunci când curăţăm ardeii copţi să nu pierdem zeama, sucul ce se acumulează în interiorul lor în timpul coacerii deoarece este valoros pentru aromă şi gust. După ce am pregătit roşiile şi ardeii copţi, le lăsăm într-un vas acoperit, până coacem peştele.

3. Roşiile şi ardeii s-au copt pe tablă, la flacară, aşa că acum pregătim jarul şi grătarul pentru peşte. Punem peştele pe grătar şi în paralel punem, într-un ceaun, apă cu un praf de sare să ajungă la punctul de fierbere şi să dea câteva clocote. Peştele se va coace destul de repede.

Chiar dacă vi se pare mai bine făcut, mai ars, nu vă îngrijoraţi, se curăţă repede cu un cuţit, deoarece arsura este reprezentată de solzi. În saramura preparată cu peşte la grătar, trebuie să regăsim gustul de peşte copt aşa că peştele trebuie bine făcut. Pentru a coace peşte este mai bun un disc (mă refer la discul de tractor folosit la discuit pământul arat şi care a fost transformat în grătar), daca ai, ceea ce nu era cazul la noi, pe baltă. Se controlează mai uşor puterea focului şi implicit temperatura.

4. Ceaunul cu apă fierbinte se ia de pe foc şi în el se pune peştele curăţat de arsură, repejor se pun si roşiile cu ardeii şi se acoperă să se armonizeze totul în mireasmă şi gust. În ceaun trebuie să fie apă cât să acopere peştele, ci nu cum am mai văzut, o cănuţă de apă. Se numeşte saramură pentru că are saramură, adică zeamă.

Cât timp coacem roşiile, ardeii şi peştele, pregătim şi usturoiul, îl curăţăm, îl zdrobim bine şi-l frecăm puţin (ca pe mujdei) cu un praf de sare, să-şi lase şi să-i valorificăm bine sucul şi aroma.

5. Lăsăm ceaunul cu saramura de peste sa se odihnească 5 minute şi să mai scadă fierbinţeala deoarece nu dorim să anulăm contribuţia usturoiului prin opărirea acestuia. Nu este bine pentru saramură, usturoiul trebuie să-l simţim, să fie “viu”. După ce am adăugat şi usturoiul, gustăm sa vedem cum stăm cu sarea (chiar dacă toate ingredientele au avut sare, s-ar putea să mai trebuiască să punem), tocăm o legătură sănătoasă de pătrunjel şi aromăm saramura. Pe jarul ce încă mai fumegă, coacem nişte ciuşti uscate de vreme, mai iuţi sau mai puţin iuţi, după cum ne e pofta şi le adaugăm în ceaun, ca o încununare finală a lucrării noastre. Acoperim şi lăsăm să se împlinească la gust.

Saramura de peste se mănâncă cu mămaligă răsturnată pe cârpător şi tăiată cu aţa. Înainte se bea o ţuică fiartă cu condimente dar şi cu ceva miezuri de nucă, al căror ulei iese la suprafaţă şi dă aromă. Uleiul ăsta de nucă pe langă aroma este şi un bun pansament gastric.

Am stat doua zile la baltă şi cum din bătrâni se spune că atunci când cade bruma, când se culeg gutuile şi când vinul s-a oprit din fiert, este timpul pentru pastramă de oaie, nu am putut să nu ascultăm înaintaşii şi să nu muncim mai mult grătarul.

Astfel că, pe lângă peşte, ne-am mai făcut de lucru cu ceva pastramă de oaie şi cu doi pui tăiaţi jumătăţi, unşi cu ulei, condimente şi ierburi aromatice.

Cred că japonezi au o vorbă, cum că burta plină nu ţine mintea sprintenă. Dacă mai trebuia vreo dovadă în sensul ăsta, ea a venit în momentul în care, după masă, Nea Ion şi amicul Victor s-au preocupat frenetic de şah. Fotografia vorbeşte de la sine de cât de şprinţari erau la mutări şi în strategii.

Şahiştii Papamond.ro — Luptă crancenă la şah

Să fiţi bine!

Scoici de Dunare. Chiftele Gustoase la Superlativ

October 7, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiftele din scoici de Dunare sau de baltă, pentru că vorbim de acelaşi scoici, seamănă puţin cu cele din carne de pui şi sunt recunoscute în mediul dunărean, şi nu numai, pentru gustul lor excelent şi pentru viteza cu care dispar din farfurie. Nu are rost sa mai specificăm sau să argumentăm cum că sunt comestibile şi că nu te ia cu leşin sau cu dureri la lingurea dacă mănânci şi scoici de apă dulce nu numai de apă sărată. În anumite zone se mănâcă inclusiv melcii de apa dulce. Despre cum se aleg şi se curăţă scoicile, am mai spus câte ceva la reţeta de drop din scoici.

Ingrediente necesare chiftele din scoici de Dunare:

500 gr carne scoici
1 ceapă
1 căpăţână usturoi
1 ou
1 legătură pătrunjel
1 legătură mărar
pesmet, sare, piper, făină, ulei pentru prăjit

Preparare chiftele:

1. Fierbem scoicile 10 minute şi le înlăturăm pe cele care nu se deschid pentru că sunt moarte. Fierte, scoicile se curăţă mai uşor, aşa că recoltăm carnea celor ce s-au deschis şi o punem într-un vas. Scoicile au la un capăt o punguliţă negricios-verzuie ce trebuie curăţată. Se rupe cu mana şi se înlătură depozitul negricios din această pungă. Practic, acestă punguliţă este stomacul în care se acumulează alge. Scoicile sunt organisme filtratoare ce filtrează în medie 10 litri de apă pe zi cu scopul de a reţine hrana, respectiv alge şi alte organisme. Pe măsură ce curăţăm fiecare scoică în parte, le spălăm pe rând cu apă rece şi le punem într-o strecurătoare să se scurgă. Când considerăm că s-a scurs apa, montăm maşina de tocat şi le dăm prin maşină.

Carne tocata de scoici de Dunare cu pesmet — Carne tocata de scoici cu pesmet

2. Va trebui să dăm o altă consistenţă tocăturii, deoarece nu se pot forma chiftelele, aici intervenind pesmetul sau pâinea. Prin urmare, presărăm 2-3 linguri de pesmet sau cât este nevoie să se “ţină compoziţia”. Putem folosi şi pâinea, respectiv când dăm scoicile prin maşina de tocat adăugăm şi 3-4 felii de pâine.

3. Curăţăm şi tocăm mărunt ceapa şi o adăugăm peste amestec, zdrobim bine usturoiul şi îl punem în vas, verdeaţa o tocăm fin şi o încorporăm în amestec. Finalizăm compoziţia adăugând oul bătut.

Compozitia pentru chiftele din scoici de Dunare — Scoici, pesmet, ceapa, usturoi, patrunjel, marar, ou, sare si piper

Amestecăm bine să se omogenizeze şi dacă considerăm că mai este nevoie, la final, mai presărăm şi încorporăm puţin pesmet.

Omogenizam compozitia pentru chiftele din scoici de Dunare — Omogenizam compozitia pentru chiftele

4. Când compoziţia este bine omogenizată şi suficient de fermă, punem într-o farfurie o mână de făină şi formăm chiftele rotunde. Le tăvălim prin făină şi le rumenim în tigaia încinsă.

Ţinem focul potrivit, să nu se ardă prea rău pesmetul la suprafaţă. La 2-3 chiftele mai umezim mâna pentru a evita lipirea compoziţiei de mână. Continuăm până terminăm toată compoziţia.

P.S. Usturoi se pune după cum preferă fiecare chiftele, mai mult sau mai puţin usturoiate. Mie îmi plac mai usturoiate. Îmi plac şi cu fulgi de ardei iute, dar nu-mi permit întotdeauna pentru că strigă consoarta ” Băi, nu mai pune atâta ardei iute” şi trebuie să mă conformez că sunt trei fete în casă şi eu sunt singur şi nu de capul meu. Dar punctez pe final şi îmi fac lutenitsa…ce merge foarte bine cu aceste scoici de Dunare.

Să fiţi bine!

Bors Pescaresc, la Balta la Nea Ion Bijutieru’

September 19, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pentru a cunoaste si aprecia cum trebuie un bors pescaresc ai nevoie de o anumita stare de spirit indusa de prezenta balti, a focului jucând sub ceaun, a povestilor pescaresti spuse la apus de soare si de o palinca ce-si tradeaza virtutiile prin prezenta margelelor cristaline. Zicere mai cu valoare decat cea a lui Radu Anton Roman nu putem gasi “Noaptea, cand pleaca barbatii Deltei la pescuit, nu cara cu ei decat ceva paine, o ceapa-doua, sare, otet si ciusca. Prea rar o sa mai uite lipoveanul prin fundul sacului si un cartof. Dar va sti, in inima plaurului, sa construiasca, ca un arhitect cu inspiratie divina, cea mai gustoasa ciorba de peste din cate exista si iese din apa dulce”. Aflati la balta la nea Ion, un prieten si combatant mai vechi in ale pescuitului, nu am pierdut ocazia de a ne rasfata cu un bors pescaresc.

Ingrediente pentru un ceaun de 6 litri cu bors pescaresc:

1,5-2 kg.peste de diverse specii
3 cepe mari
2 morcovi
1 pastarnac
1 telina potrivita
2 ardei grasi
3 ardei iuti
5-6 rosii
1 legatura leustean
sare, otet

Pentru inceput a trebui sa prindem ceva peste, incercand sa avem o varietate cat mai mare, obligatorie pentru prepararea unui bors pescaresc, imbelsugat ca o simfonie.

prindem pestele pentru bors — Incercam sa prindem pestele prin orice mijloace pasnice, invocandu-l si chemandu-l la ceaun

Pregatim legumele, le curatam, le spalam si le tocam pe rand, incepand cu ceapa. Punem 5 litri de apa in ceaunul aflat pe foc, adaugam ceapa tocata marunt si lasam sa fiarba 5 minute.

pregatim legumele pentru borsul pescaresc — Pregatim legumele…

Radacinoasele – morcovul, pastranacul si telina- le dam pe o razatoare mare si le punem in ceaun peste ceapa. Lasam sa fiarba 10 minute.

Ceapa si radacinoasele maruntite pentru bors pescaresc — Ceapa si apoi, radacinoasele

Ardeiul gras il tocam cubulete mici, maruntim bine ardeiul iute si ii punem in bors. Dupa alte 5 minute de bolborosit pe foc adaugam rosiile curatate de coaja si taiate cubulete.

Lasam sa fiarba 10-15 minute, timp in care curatam pestele de solzi si il evisceram. Pestele nu trebuie spalat peste masura ci doar ii scoatem matele si alte maruntaie si il clatim cu apa curata. Nu trebuie scoase branhiile sau cumva, curatat de oase. Eventualul gust amar la peste vine de la fiere ( de obicei are culoarea galbena sau verde) ce trebuie eliminata odata cu maruntaiele.

Curatand pestele — Curatatorul de peste…

Pentru un bors pescaresc gustos, este nevoie de pesti de diverse specii: caras, ciortan, albitura, stiuca, biban, platica, somn. Noi am prins si am pus la bors: caras, oblete, stiuca, biban, reginuta si un ciortan.

Pesti diversi pentru bors — Varietate … cat s-a putut

Adaugam si pestele in ceaun si mai lasam 15 minute in clocot. Tot acum punem sare dupa gust.

Punem si otetul, mai lasam 2-3 clocote si gustam sa vedem daca este cazul sa mai adaugam sare sau otet. Tragem ceaunul de pe foc si presaram leusteanul tocat. Nici sa nu va ganditi sa faceti bors pescaresc fara leustean. Puteti pune si patrunjel cat doriti dar obligatoriu este leusteanul. Am mai aromat si cu doi ardei uscati copti pe jar.

Retete de bors pescaresc sunt mai multe, dar noi am fost interesati de un bors mai cu multa zeama, cu iuteala si fierbinte (am avut parte pe balta de un week-end rece, cu vant si ceva ploaie). Mancat fierbinte in aer liber, in zilele racoroase de toamna, ciorba pescareasca te face sa declari solemn ca nu-ti mai trebuie nimic si sa azvarli cu palaria in sus.

Dupa ce s-a terminat borsul — Odata finalizata operatiunea BORSUL, cu tot cu bors, nu ne-a ramas decat sa numaram pana la trei si sa respiram adanc…

Sa fiti bine!