Papamond ⋆ Page 56 of 89 ⋆

Rinichi de porc cu sos si mamaliga

April 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă nu tot consumatorul agreează mâncărurile din organe, ele rămân pentru unii gurmanzi lipsiţi de inhibiţii, un soi de trufandale ce merită toată consideraţia. O dată pe an obişnuiesc instinctiv să pun la ceaun ficat, rinichi şi splină şi care se manâncă obligatoriu cu mămăligă şi cu murături. Nevenindu-i încă sorocul ceaunului – găteală de toamnă târzie – voi încerca să vă captez, pe cât se poate, atenţia cu rinichi de porc cu sos românesc, odihniţi pe mămăligă aburindă.

Necesar rinichi de porc cu sos:

3 rinichi
300 ml lapte
ulei pentru prăjit

Pentru sos:

1 cutie roşii decojite cubuleţe sau 400 ml suc de roşii
3 cepe
3-4 căţei de usturoi
100 gr unt
1 lingură făină (sau amidon)
1 cană supă

Pentru mămăligă:

200 gr mălai
sare

Preparare:

1. Se taie rinichi jumătăţi pe lungime. Cu un cuţit îndepărtăm nervurile şi partea albă din interior.

Tăiem rinichi în bucăţi de 2-3 cm. Îi spălăm bine în mai multe ape reci şi îi acoperim cu lapte rece pentru 1,5 – 2 ore pentru a înlătura mirosul înţepător.

Îi scoatem din lapte şi îi opărim 2 minute până îşi lasă spuma.

2. Rumenim rinichii în 2 linguri de ulei, cu un praf de sare şi unul de piper. După ce s-au rumenit punem rinichi într-un bol şi ne ocupăm de sos.

3. Curăţăm şi tocăm foarte mărunt ceapa. Într-o cratiţă, ceaun sau tigaie mai mare, în 10o de grame unt încins punem 1 lingură de făină şi amestecăm. Se fuge mult de făina pusă în mâncăruri, dar gătită bine, făina nu este cu nimic mai rea decât alte alimente. Când făina s-a rumenit 1 minut, se pune şi ceapa tocată. Amestecăm 1 minut să prăjim puţin ceapa şi stingem cu supa sau cu apă călduţă.

4. Adăugăm roşiile cuburi sau sucul de roşii şi lăsăm să dea un clocot.

5. Punem rinichii prăjiţi în sos şi lăsăm să bolborosească la foc mic 30 minute. Lăsăm să scadă după cum dorim sosul, mai gros sau mai subţire. Eventual mai adăugăm supă. După 30 minute oprim focul şi adăugăm căţeii de usturoi tocaţi mărunt. Căpăcim cratiţa.

6. Învârtim o mămăligă mai molatică. Am scris despre asta în articolul referitor la prepararea mămăligii. Punem mămăligă în mijlocul farfuriei şi rinichi de porc cu sos în jurul mămăligii. Aromăm cu verdeaţă proaspătă.

Să fiţi bine!

Ciorba de urzici cu zdrente de ou

April 17, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

În multe case româneşti, la ieşire din iarna carnivoră, verzitura asta agresivă este tratată ca o trufanda, ca o vedetă primăvăratică trecătoare ce-şi lasă fierul – de care este plină- în fiertura românului. Ciorba de urzici se mănâncă acrişoară, însoţind vitamina C cu fierul, ajutoare în confruntarea cu astenia de primăvară. Baza acestei ciorbe diferă de la bordei la bordei şi poate fi iaurt, lapte bătut, zer, borş sau, aşa cum prefer eu în cele mai multe fierturi, zeama de varză.

Necesar ciorba de urzici cu zdrente de ou

500 gr urzici
1 ceapă
1 morcov
1/2 – 1 l zeamă de varză ( funcţie de cât de acră şi sărată este)
1 căpăţână usturoi
3-4 linguri de orez
1 ou
1 lingură mălai
1 lingură hrean ras
leuştean
sare, piper

Preparare:

1. Se curaţă urzicile de eventualele tulpini mai groase, mai tari, se spală în apă rece şi se opăresc în 2 litri de apă fierbinte. Se scot din apă şi se taie mare ( nu se mărunţesc).

2. Apa în care sau opărit, se strecoară încet şi se aruncă numai apa de pe fundul oalei unde probabil a rămas ceva nisip şi alte reziduri (de obicei rămân oricât de bine ai spăla urzicile). Nu obişnuiesc să arunc această apă deoarece urzicile, prin opărire, au lăsat gust şi nutrienţi în ea.

3. Se toacă mărunt ceapa şi morcovul şi se pun la fiert în apa strecurată (este verzuie) împreună cu urzicile tocate. Chiar dacă au fost opărite urzicile, fiertura va mai face puţină spumă negricioasă pe care o înlăturaţi uşor cu o lingură. După ce au fiert 30 minute se adaugă orezul şi zeama de varză. Dacă zeama de varza este prea acră sau prea sărată puneţi mai puţină, dacă este zeamă “normală” puneţi un litru. Fiecare după cum ştie că mănâncă de acru.

4. Se bate oul cu o lingură de mălai. Se zdrobeşte usturoiul cu presa de usturoi. După ce a fiert orezul, cca. 15- 20 minute, se pune usturoiul în ciorbă împreună cu o lingură de hrean ras. Se pune oul bătut, vânturându-l cu o furculiţă să se împrăştie în ciorbă şi să se facă ” zdrenţe”. Obiceiul de a pune o lingură de mălai în oul cu care se drege o ciorba l-am observat la bunica mea şi la alte bătrâne din satul copilăriei mele.

Se mai lasă să fiarbă două minute, se gustă, se drege de sare şi se dă un praf de piper. Se opreşte focul, se aromează cu leuştean ( leuştean pe care eu nu l-am avut dar trebuie spus de el) şi se pune un capac pe oală pentru 5 minute, să se odihnească.

Dacă nu aveţi zeama de varză, puteţi pune borş, numai că îl puneţi ceva mai târziu, nu odată cu orezul ci cu 5 minute înainte de a opri focul. De asemenea se poate drege cu iaurt, bătându-se odată cu oul. Fără ou devine atrăgătoare pentru cei ce ţin postul. Am mai scris pe site despre mancare de urzici cu usturoi şi mămăligă coaptă la grătar. Ciorba de urzici se aseamănă oarecum cu ciorba de salata verde.

Să fiţi bine!

Cartofi fondanti. Rumeni si cremosi

April 15, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Cartofi fondanti – sunt acompaniament perfect pentru orice fel de friptură, de vită, de porc sau vânat şi adaugă o notă de eleganţă la orice masă. Pot fi o opţiune şi pentru peşte. Sunt cu tradiţie în Anglia şi Franţa unde se preparau în untură de raţă. În timp untura a fost înlocuită de ulei de măsline. Este neclar de unde vine numele de fondanţi, bucătăria rurală britanică asociind această denumire cu prepararea în suc propiu. O altă variantă ar fi că denumirea provine din faptul că sunt aromatizaţi cu unt. Forma cartofilor preparaţi poate fi mai simandicoasă cum sunt cei cilindrici sau poate fi mai rustică. Sunt convins că sunt o garnitură pe gustul oricui, rustici dar şi eleganţi, cremoşi şi plini de savoare, meritând cu prisosinţă să ne însoţească friptura.

Necesar cartofi fondanti

3 cartofi mai mari
5o gr unt
1 cană supă de pui
piper, sare
ulei de măsline

Cartofi fondanti preparati de Gordon Ramsay

Preparare:

1. Se curăţă cartofii şi se înjumătăţesc pe lung. Se condimentează uniform cu sare şi piper.

2. Se încing două linguri de ulei în tigaie şi se pun cartofii cu partea plană în jos. Tigaia trebuie să aibă coada metalică sau detaşabilă pentru că va fi băgată la cuptor. Se poate folosi şi o tăviţă. Se aromează, după preferinţă, cu crenguţe de cimbru sau praf de cimbru, rozmarin sau tarhon. Tot acum se pune şi untul.

Focul trebuie să fie peste mediu, nu mic. După ce sau rumenit pe faţa plană se întorc să se rumenească peste tot.

3. Odată rumeniţi cartofii, se adaugă supă cât jumătate din înălţimea cartofilor şi se întroduc în cuptorul încins pentru 12 – 15 minute. Se încearcă cu vârful cuţitului dacă sunt pătrunşi. Cartofii trebuie să fie rumeniţi la suprafaţă şi interiorul să fie cremos şi delicat.

Se servesc calzi lângă friptură. În tigaia în care se rumenesc poate fi adăugat usturoi pentru aromă, ceapă, vin sau orice alt condiment sau plantă aromatică ce considerăm că ne-ar satisface. Am mai scris şi despre cartofi picanţi

Să fiţi sănătoşi!

Musaca de Varza Murata cu Carne Tocata si Orez

April 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Musaca de varza murata, o mâncare din sud vestul Olteniei ce se aseamănă cu mult mai cunoscuta varza a la Cluj sau cu sarmalele împrăştiate. Diferenţa consta în faptul că este prezent ardeiului gras, lipseşte smântâna în faza de preparare şi carnea folosită este tocată mărunt din cuţit. Rezultantă a imaginaţiei şi spiritului practic al bunicilor noştri, mâncarea asta este inspirată, pe de o parte, de cunoscuta musaca de cartofi şi pe de altă parte, de sarmalele tradiţionale. Aceasta musaca de varza murata se mănâncă, cu onestitate tradiţională, cu mămăligă şi cu ardei iute murat. Este gustoasă, rustică şi se însoţeşte cu vin roşu, uşor şi tineresc.

Necesar musaca de varza murata

- 500 gr carne porc
- 2 verze murate potrivite
- 200 gr orez
- 2 cepe
- 4 ardei gras sau kapia
- 4 roşii
- 3 linguri de bulion sau roşii decojite cuburi
- 1 legătură pătrunjel
- 1 cană supă de carne

<li>cimbru, piper, boia de ardei, foi de dafin, sare, ulei

Preparare:

1. Se toacă carnea din cuţit cât mai mărunt. Se pune la călit pentru 3-4 minute, împreună cu ceapa tocată, în 2-3 linguri de ulei. Se aromează şi condimenteză cu o crenguţă de cimbru verde sau cimbru uscat fărâmiţat împreună cu un praf de piper măcinat şi o linguriţă de boia. După ce s-au călit, se adaugă un pahar cu apă să se înăbuşe.

2. Se fierbe orezul al dente, două măsuri de apă la una de orez. Se pune orezul împreună cu 3 linguri de roşii decojite cuburi peste carne şi ceapă. Se amestecă şi se omogenizează un minut, pe foc.

3. Se taie un ardei cubuleţe, se toacă jumătate din pătrunjelul verde, se pun în călitură şi se amestecă. Se potriveşte de sare, după gust.

4. Varza murată se spală în apă rece şi se toacă mărunt, fideluţă. Dacă varza este prea sărată se ţine la desărat, 2 ore în apă rece. Se păstrează 4-5 foi de varză întregi.

5. Pe fundul cratiţei sau vasului roman se aşează un strat de varză tocată cu ardei gras tăiat, o lingură de bulion şi condimente: 2 foi de dafin, piper, boabe, cimbru. Se mai pun şi 2 linguri de ulei.

6. Peste varză se pune un strat de carne cu orez, ardei, roşii. Urmează din nou un strat de varză, un al doilea strat de carne şi se încheie totul cu varză.

7. Se căpăceşte totul cu felii de roşii şi ardei taiat mai mare, se aromează cu cealaltă jumătate de pătrunjel verde. Se condimentează iarăşi cu piper boabe, cimbru şi 2 frunze de dafin. Se acoperă totul cu foile de varză întregi.

8. Se pune o cană de supă sau, în lipsă, apă călduţă. Se pune capac pe cratiţă şi se bagă la cuptor pentru cca. o oră. Se ia capacul ultimele 10 minute, sa se rumeneasca putin. Aceasta musaca de varza se serveste la masa cu mamaliga si ciusca iute.

Să fiţi bine!

Aripioare picante si crocante. KFC

April 12, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Aripioarele picante şi crocante, dar şi alte asemenea produse, marinate şi trecute prin fulgi de porumb, făină sau pesmet sunt specifice bucătăriei americane, în special din Texas şi Mexic. În statele din sudul american carnea de pui este foarte consumată şi multe preparate au origini mexicane. Este aceeaşi bucătărie promovată de firme ca Kentucky Fried Chicken – KFC ce a făcut cunoscute peste tot în lume aceste aripioare picante. Pentru că sunt delicioase şi dacă înlăturăm usturoiul praf, vegeta şi alţi potenţiatori de gust, de poftă ne putem prepară acasă aripioarele asemănătoare celor de la KFC. Totuşi, nu trebuie abuzat de asemenea preparate, cunoscut fiind faptul că nu sunt sănătoase.

Necesar aripioare picante şi crocante:

1 kg aripioare
2 ouă
100 ml lapte
1 cană făină
fulgi de porumb
boia iute, sare

Pentru marinat aripioarele:

4-5 căţei de usturoi
piper măcinat
boia
busuioc uscat
ienibahar
rozmarin
2 linguri ulei
sare

Pentru sos:

200 gr. iaurt
3-4 căţei de usturoi
2 linguri ulei de măsline
sare

Preparare:

1. Se taie aripioarele în trei bucăţi, renunţându-se la cea de-a treia, vârful. Se spală în apă rece şi se pun într-un vas. Se amestecă câte o linguriţă din fiecare condiment şi se pune amestecul peste aripioare. Se curăţă usturoiul, se dă la presă şi se pune peste aripioare. Se adaugă două linguri de ulei. Puteţi folosi ce mix de condimente doriţi. Eu am evitat usturoiul granulat şi vegeta şi am folosit acest mix.

Se frământă bine aripioarele cu condimentele şi se lasă două ore în vasul acoperit, la frigider.

2. După două ore se acoperă aripioarele cu apă şi se fierb 10 minute.

3. Se bat ouăle într-un bol şi se amestecă cu laptele. Se pune făina într-o farfurie normală şi se amestecă cu o linguriţă boia iute. Fulgi de porumb se mărunţesc în mojar sau strângându-i în mână şi se pun, de asemenea, într-o farfurie.

4. Aripioarele fierte se scot cu o paletă pe o farfurie şi se lasă să se răcească. Se pune ulei de două degete într-o tigaie şi se încinge. Aripioarele se trec prin făină, prin ou şi apoi prin fulgii mărunţiţi de porumb şi se prăjesc în uleiul încins până se rumenesc auriu pe toate părţile. Fulgi de porumb sunt foarte lipicioşi şi se vor lipi de degete aşa că după 4-5 aripioare trebuie să vă spălaţi. De asemenea, dacă nu sunt fulgi de porumb, se pot da aripioarele prin făină, ou cu lapte şi din nou făină. În tigaie se ţin 4-5 minute, nu mai mult, până devin aurii şi crocante. Se pot prăji şi în baie de ulei dacă aveţi sita necesară, dar consumaţi aproximativ o sticlă de ulei. Pe măsură ce se prăjesc se scot pe prosoape de hărtie să absoarbă uleiul în exces.

Aripioarele picante se mănăncă atât calde cât şi reci, cu sos de iaurt.

Să fiţi sănătoşi!

Cum se Face Mamaliga?

April 12, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Se pare că mămăliga a prins bine la noi, ca revoltă faţă de Înalta Poartă, care cerea biruri. Românii au început să cultive tot mai mult porumbul, din care făceau mămăliga şi totodată, să crească porci, deoarece pe acestea Poarta nu punea zeciuială. Pot spune că în timp, datorită celor două pasiuni, pescuitul şi bucătăria, am câştigat ceva experienţă în prepararea a tot felul de mămăligi. Un pescar autentic nu pleacă la baltă fără mămăligă, chiar dacă se poate întâmpla să nu prindă nimic la mămăligă. Cum se face mamaliga? Pentru a respecta procedura ţărănească, ce presupune fierberea mălaiului un timp, chiar dacă o preparăm pe aragaz, trebuie ceaun, pentru a fi siguri că nu se lipeşte mămăliga. Astfel, într-o oală normală sau mai subţire timpul de fierbere este redus, în schimb creşte munca cu făcăleţul, mestecăul tocmai pentru a evita lipirea. De asemenea, dacă preparam mămăliga din mălai grisat, o fierbem mai puţin. Ce este mălaiul grisat? Este mălai degerminat. Adică se înlătură germeni, se separă embrionul din cereale, porumb, grâu, etc. în procesul de obţinere a făinurilor pentru a se elimina grăsimile şi substanţele ce ar scurta durata de păstrare a acestora. Prin urmare este un proces determinat nu de grija pentru sănătate ci de nevoia comercială de a se mării perioada de valabilitate. Prin degerminare, porumbul şi făina de porumb pierd mult din substanţele nutritive. Comparativ se poate asemăna cu diferenţa dintre pâine integrală şi cea albă, franzelă. Prin urmare, zic eu că mălaiul de ţară, care nu este degerminat este mai sănătos. În principiu, fiecare îşi stabileşte în timp propia metodă, timpii şi cantităţile astfel încât se ajunge să se prepare o mămăligă reuşită, la ochi. Asta este experienţa pe care nu o înlocuieşte nici o scriere pe un blog culinar. Drept cantităţi, în principiu, pentru o mămăligă vârtoasă se pune o lingură rasă de sare la 1 kg mălai şi 3 litri apă.

Cum se face mamaliga? Necesar orientativ:

1 cană mălai
3 cănii apă – pentru o mămăligă potrivit de tare
sare mare- cât iei între 3 degete

Preparare:

1. Se pune apa în ceaun împreună cu sarea şi se dă un praf de mălai, aproximativ o jumătate de mână. Mălaiul acesta de început se poate pune imediat ce punem ceaunul pe foc sau când apa a început să fiarbă nu are mare importanţă. Acesta este primul mălai care se va ” umfla” şi care va domoli procesul de fierbere prin formarea unei soluţii ce treptat va atrage grosul mălaiului pus mai târziu.

2. Când primul mălai se umflă şi face spumă, când clocoteşte, se adaugă în mijlocul ceaunului restul mălaiului, fără să amestecăm. Acum dăm focul mai mic astfel încăt să fiarbă domol şi moviliţa de mălai din mijlocul ceaunului să fie încet spălată de apa ce fierbe. Treptat apa va eroda din mălaiul aflat în mijloc şi va creşte în consistenţă. Dacă amestecăm imediat ce punem mălaiul nu prea mai lăsăm timp să fiarbă deoarece consistenţa devine prea ridicată pentru un proces de fierbere. Şi atunci trebuie amestecată continuu. Numai, eventual dacă facem o mămăligă foarte subţire.

3. După ce a fiert 15 minute începem să amestecăm vârtos cu o lingură de lemn până când mămăliga se leagă bine şi capătă consistenţa dorită. Trebuie ţinut cont că prin răcire mămăliga se va mai întării. Mămăliga trebuie să capete textura unei budinci, adică mălaiul să se lege bine, să fie fiert, să absoarbă apa ci nu să fie fărâmicios. Ultima rundă de amestecat este cea mai puternică şi se face prin tragerea ceaunului de pe aragaz pentru o poziţie bună de amestecat. Bătrânele satului prindeau ceaunul cu picioarele să nu fugă şi amestecau puternic cu mestecăul până nu-l mai puteau roti de cât de vârtoasă era mămăliga. Se amestecă bine şi se uniformizează mămăliga cu lingura după care se pune din nou pe foc să se umfle şi să răsufle. În momentul în care a răsuflat înseamnă că s-a desprins de fundul ceaunului şi se poate răstoarna pe o farfurie lată sau un tocător – popular se răstoarnă pe cârpător.

Prezenţa unui ceaun conteză mult la mămăligă şi amestecatul vârtos. Dacă mămăliga este prea subţire se fierbe până capătă consistenţă. Dacă s-a greşit şi s-a pus mălai mai mult se mai poate adăuga apă cu condiţia să fie fierbinte. Dacă rămâne mămăligă şi se răceşte a doua zi se poate felia şi coace pe plită. Este excelentă la gust. Sau se poate face cocârţău.

Să fiţi bine!