salata

Salata de ridiche neagra, cherry si castravete. Aromata cu portocala

December 6, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi a nins. Îmi plac ridichiile mari, negre sau albe, de toamnă târzie, ce atrag atenţia când iarna îşi intră în drepturi; îmi place să le tai felii subţiri şi să le mănânc, aşezat relaxat în faţa televizorului, cu sare şi eventual, pâine prăjită. În satele din Oltenia se păstrează tradiţional, peste iarnă, într-o groapă acoperită, cu adâncimea de 1-1,5 m, alături de praz, evitând astfel atât alterarea cât şi îngheţul. Dintr-o astfel de locaţie am procurat două ridichii, una neagră, cunoscută ca fiind mai iute şi una albă care, deşi nu trebuia să fie iute, am constatat că s-a iuţit, cred eu, că de la seceta din acest an. Am preparat o salata de ridiche neagra, adăugând roşii cherry şi castraveţi să taie aciditatea şi iuţeala ridichiei. Ideea a fost să se asorteze şi cu pepitele de pui cu sos şi pâine prăjită pe care le-am pregătit rapid azi…

Necesar salata de ridiche cu roşii şi castraveţi:

1 ridiche neagră mai mare
300 gr. roşii cherry
1 castravete
1 portocală
1/2 legătură pătrunjel proaspăt
ulei, sare, piper alb măcinat, oţet

Preparare:

Se curăţă ridichea şi se dă pe răzătoarea mare. Castraveţii se feliează. Roşiile cherry se taie jumătăţi. Se pun toate într-un bol şi se presară pătrunjelul proaspăt tocat. Se pune, separat, într-un castronel o linguriţă de oţet, 3 linguriţe de ulei, un praf de sare şi unul de piper alb proaspăt măcinat şi se freacă până devine emulsie, preparând astfel cel mai simplu dressing pentru salată, vinegreta. Se toarnă peste salată şi se omogenizează bine. Portocala se taie jumătăţi şi se stoarce peste salata de ridiche.

Se lasă să se armonizeze cel puţin 30 minute. Chiar dacă s-a întâmplat ca ridichea să fie foarte iute, combinaţia cu roşii, căstraveţi şi sucul portocalei niveleză asperităţile ridichiei.

A venit iarna şi este bine să nu neglijăm ridichea neagră care, bogată în vitamina C, poate preveni afecţiunile specifice anotimpului friguros. Pentru cei ce doresc să mai dea jos kilograme, ridichea este un aliment care arde binişor grăsimile. Această ridiche se mânca mult în toată Europa înainte de aducerea cartofilor de spanioli. Avea şi un renume de hrean al parizienilor deoarece nu lipsea de pe mesele francezilor în urmă cu ceva secole.

Aşa cum am scris mai sus am asociat salata de ridiche cu, le-am zis eu, pepite de pui înecate în sos aromat şi pâine prăjită.

Să fiţi sănătoşi, prosperi şi să vă bucuraţi de această lună de sărbătoare!

Fazan la ceaun cu cartofi aurii si varza rosie

November 23, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Carnea de vânat, preparată cum trebuie, îţi poate aduce satisfacţii culinare deosebite şi inedite în raport cu gusturile obişnuite ale zilei. Tot ce este extras direct din natură vine cu avantajele conferite de o ” facere competentă”, fără intervenţia umană, vine cu sănătate, cu vigoare, cu gust şi cu o simplitate, întotdeauna, specifică prezenţei calităţii intrinseci. În privinţa fazanului, nu este obligatorie supunerea acestuia unui proces de fezandare, să atârni pasărea la loc aerisit nu ştiu câte zile (de la tătari vine obiceiul) , aşa cum se exprimă păreri că ar fi obligatoriu. Este valabil şi pentru potârnichi sau prepeliţe. Francezii practică mult, la fazan, acesta fezandare la ” straşina casei” dar care nu este obligatorie. Aceste păsări se pot prepara şi sunt foarte fragede şi gustoase şi fără fezandare. Eventual se pot marina pentru potenţarea gustului, după ce le jumuliţi penele sau, dacă vreţi, jupuiţi pielea cu pene cu tot. Despre fazanul meu, vă pot spune că am intenţionat să-i păstrez pielea şi a trebuit să muncesc ceva timp să înlătur tot puful, rezultatul fiind vizibil: un fazan rupt în coate şi zdrenţuit, dar numai bun pentru o reteta de fazan la ceaun.

Necesar reteta fazan la ceaun cu cartofi si varza rosie:

1 fazan
1 păstărnac
1 morcov mare
1 rădăcină pătrunjel
1 rădăcină ţelină
1 ceapa
1 pahar vin alb sec
2-3 căţei de usturoi
câteva fire de pătrunjel proaspăt
piper boabe, foi de dafin, sare

Garnitură:

5-6 cartofi
ulei de prăjit pentru rumenit cartofii

Salată:

1 varză roşie
ulei de măsline
oţet – pentru salată

Preparare fazan:

Curăţăm rădăcinoasele şi le tăiem rondele. Le punem în ceaun împreună cu boabe de piper şi 2-3 foi de dafin.

Aşezăm fazanul în ceaun şi îl acoperim cu apă. Lăsăm să fiarbă la foc încet astfel încât în ceaun să mai rămână zeamă de 2 degete.

După ce a fiert fazanul îl scoatem pe un tocător şi îl porţionăm. Repunem bucăţile de carne înapoi în ceaun, adăugăm paharul de vin alb sec, un praf de sare şi băgăm ceaunul la cuptor pentru maxim 30 minute să fiarbă încet, să pătrundă vinul carnea şi să se rumenească.

Cartofii îi spălăm şi îi punem la fiert în apă cu un praf de sare, dar fără să le curăţăm coaja. Când furculiţa intră în cartofi, oprim focul şi lăsăm cartofii într-un bol să se răcească. Când s-au răcit îi curăţăm de coajă şi îi rumenim într-o tigaie până prind crustă aurie.

Tocăm varza mărunt şi o frecăm bine în mâini, cu sare, să se înmoaie şi sa devină suculentă ( varza roşie este mai tare decât varza albă). Astfel, nu mai suntem nevoiţi să aşteptăm un timp mai lung pentru ca varza să se înmoaie şi să-şi lase sucul sub acţiunea sării. Preparăm un sos vinegretă din 3 linguriţe ulei de măsline, o linguriţă oţet, puţină sare şi piper măcinat. Uleiul şi oţetul trebuie să fie la temperatura camerei. Agităm acest amestec şi devine, repede, emulsie. Aşezonăm cu acest sos vinegretă, salata de varză roşie.

Scoatem carnea de fazan, rumenită, din ceaun şi o punem pe o farfurie plată, mai mare.Curăţăm căţeii de usturoi, îi zdrobim şi îi punem într-un bol împreună cu pătrunjelul proaspăt, tocat. Adăugăm 2-3 linguri din zeama ce a rămas în ceaun şi omogenizăm în bol.Turnăm acest mujdei peste carnea aşezată pe platou, adăugăm cartofii aurii şi salata de varză.

Prepararea în acest fel a fazanului nici nu ştiu dacă este reţetă, ţinând cont de simplitatea ei. Cert este că fazanul, fară să-l fi ţinut la fezandat, este foarte gustos, moale şi suculent şi nu opune nici o rezistenţă.

Să fiţi sănătoşi!

Salata de gogonele. Prajite sau coapte

November 8, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

A venit şi vremea gogonelelor şi gospodinele concurează frenetic la borcaniada acestui rest de toamnă, cât încă se mai găsesc prin pieţe una alta de acrit. Mie, cu gogonelele, deocamdată, nu mi-a reuşit borcaniada, fiind deturnat de poftele firii mele pământeşti şi până să ajung cu preparatul la borcan, m-am lăsat atras de salata de gogonele. Aşa că, probabil, atunci când iarna îşi va intra în drepturi, mă voi adresa în mod deschis şi notoriu, ca un greiere pribeag, părinţilor, posesori de pivniţă dotată cu suficient de multe preparate la borcan. La domiciliul, această salata de gogonele a provocat ceva controverse: soţia a mâncat şi a zis ca e OK; fata cea mare , când i-am oferit, m-a privit de sus, superior, şi m-a uitat imediat; fata cea mică, la oferta mea, mi-a răspuns peltic -Mie îmi place dovleacul!; mie mi-a plăcut, lucru ştiut, că doar asta mă împinsese la coada tigaii. Aşa că nu vă pot spune decât că este de încercat salata asta şi apoi fiecare să-şi dea verdictul.

Ingrediente reteta de salata de gogonele:

1 kg gogonele
1 ceapă roşie
1 legătură mărar
piper, sare, ulei pentru prăjit

Preparare:

Salata de gogonele se poate prepara în doua variante, cu gogonele prăjite în ulei şi cu gogonele coapte la cuptor.

Punem câteva gogonele într-o tavă sau vas de jena şi le băgăm la cuptor. Se numeste si se scrie sticla de jena datorita faptului ca această sticla rezistentă a fost produsă pentru prima oară de chimistul german F.O. Schott, care, împreună cu E. Abbe și C. Zeiss, a întemeiat în oraşul german Jena un atelier de sticlărie (1884). Le coacem cca. 30 minute până observăm că s-au înmuiat şi a inceput să se înegrească pieliţa ce le acoperă. Le scoatem de la cuptor şi le lăsăm să se răcească, dându-le un praf de sare. Când s-au răcit le curaţăm pieliţa, le înlăturăm partea tare de la cotor şi după ce se scurg puţin le tocăm aşa cum procedăm şi cu vinetele pentru salată. Tocăm ceapa roşie mărunt.

Le frecăm în castron cu ulei şi încorporăm ceapa roşie marunţită. Gustăm şi potrivim cu sare şi piper proaspăt măcinat, după placerea personală. Trebuie spus- folosiţi piper prospăt măcinat ci nu din plic, gata măcinat, pentru că şi-a pierdut propietăţile. Este valabil pentru orice reţetă care cere piper măcinat.

În cea de-a doua variantă, tocam gogonelele mărunt, cubuleţe şi le călim în 2-3 linguri de ulei, până îşi lasă apa ce trebuie să se evapore. Adăugăm de asemenea, ceapa mărunţită, mărarul tocat ( la prima variantă cu gogonelele coapte nu am adăugat mărar) omogenizăm şi-i dăm condimente după gust.

Salata de gogonele este veche, de pe vremea când românul şi-a hotărât microuniversul, stabilind vatra satului, când gogonelele stăteau şi se pârguiau pe vrej până ce dădea bruma. Salata asta, simplă şi săracă, ca multe alte mâncaruri sărăcăcioase, era mâncată în post, de multă suflare românească cu mult mai puţin făţarnică, dar cu mult mai aproape de cer. Se mănâncă cel mai spornic, cu mămăligă tare, feliată, coaptă pe grătar. Din gogonele, murate de data aceasta, se poate face şi o mancare.

Să fiţi bine!

Salata de fasole boabe. Culoare si gust

October 24, 2012 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Salata de fasole boabe, specifică si tradiţională în America de Sud a caştigat şi la noi teren, deşi aş spune că, pe undeva, neremarcată sau vitregită de preocuparea gastronomică, a existat dintotdeauna şi la noi. Câţi dintre noi nu au mâncat fasole fiartă, scoasă din oala în care se prepară ciorba, peste care au tocat ceapă? Cu timpul am început şi noi să-i dăm o tuşă de estetic pentru a o face mai arătoasă şi a o scoate în lume…. aşa cum am făcut şi eu cu salata mea de fasole boabe.

Ingrediente necesare salata de fasole boabe (uscata):

300 gr. fasole uscată sau fasole de conserva
1 ceapă roşie
2 gogoşari muraţi
1/2 legătură pătrunjel
piper măcinat, cimbru uscat, sare, ulei de măsline

Preparare:

Eu am preparat salata cu fasole din conservă datorită celor patru varietăţi de fasole şi culoare din conservă. Se poate prepara şi este la fel de gustoasă şi cu fasole fiartă în casă, dar eu nu am avut fasole roşie ( copii ţineau mult la culori) şi astfel am apelat la conservă.

Se toacă ceapa roşie julien (peştisori) şi se adaugă la fasole. Gogoşarul acru se taie cubuleţe şi se amestecă cu fasolea şi ceapa. Americani adaugă la salata de fasole, oţet şi o linguriţă de zahăr. Eu am contribuit la gust cu gogoşarul meu dulce- acrişor, ce s-a completat şi armonizat foarte bine cu gustul fasolei. La noi mult mai cunoscută decât salata de fasole uscată este salata de fasole verde

Tocăm mărunt pătrunjelul verde şi ornăm salata. Stropim cu ulei de măsline după preferinţa fiecăruia, mai mult sau mai puţin. Presărăm peste salată putin cimbru uscat, un praf de piper măcinat si unul de sare. Amestecăm şi omogenizăm totul. Salata de fasole boabe se mănâncă cu pâine caldă, eventual turtiţe făcute în casă sau cu pâine prăjită. Mai folosesc fasolea boabe fiartă şi la alte salate cum este cea de porumb şi fasole.

Să fiţi bine!

Salata de ciuperci cu usturoi si verdeturi

October 15, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu spun că nu sunt gustoase, dar salatele încărcate cu maioneza nu au reprezentat niciodată o chemare pentru mine şi parcă tot mai multor salate clasice li se adaugă acest ingredient. Azi, de cele mai multe ori, unde întâlneşti salata de ciuperci este invariabil cu maioneză. Salata de ciuperci de mai jos este simplă, gustoasă şi ciuperca este dominantă în gust fără a fi sabotată de alt ingredient major. Puteţi să o denumiţi cum doriţi (este tradiţională şi în satul românesc deci poate fi ţărănescă) şi este mâncată simplu, pe felii de pâine proaspătă, sau ca acompaniament, garnitură lângă carne.

Ingrediente necesare reteta de salata de ciuperci:

1 kg ciuperci champignon
4-5 căţei de usturoi
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
piper, cimbru uscat
zeama de lămâie, ulei de măsline, oţet

Preparare:

1. Ciupercile se şterg cu un prosop uscat, de resturile de compost. Putem să le curăţim de pieliţă, dacă dorim, dar nu este obligatoriu mai ales dacă sunt proaspete.

Într-o oală punem la fiert ciupercile întregi, într-un litru de apă cu 2-3 linguri oţet, piper boabe, un praf de sare grunjoasă şi cimbru uscat cât iei între 3 degete. Le lăsăm să clocotească la foc potrivit 20 minute după care se scot şi se pun într-o strecurătoare mare la scurs.

2.Tocăm mărunt verdeaţa – pătrunjelul şi mărarul. Usturoiul îl curăţăm şi îl zdrobim bine în mojar sau la presă.

3. Ciupercile se feliează, se stropesc din abundenţă cu ulei de măsline, se adaugă usturoiul şi verdeaţa şi se amestecă bine. Gustăm şi funcţie de cât de acrişoară dorim salata, stropim cu zeamă de lămâie. Ciupercile sunt deja puţin acrişoare de la fierberea în apă cu oţet.

Se mănâncă acompaniament la orice friptură şi considerând această salata de ciuperci baza, putem da frâu liber imaginaţiei, îmbogăţind ciupercile cu sos de roşii, sos pesto, sau maioneză cu mărar şi mai multă lămâie, muştar sau smântână acrişoară. Le putem combina cu o salată salsa. Am mai scris şi despre cum se prepară ciuperci frumos rumenite sau ciuperci marinate.

Sa fiti bine!

Salata de Toamna cu Varza, Conopida si Sfecla Rosie

October 9, 2012 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu sunt un tip pretenţios la mâncare în sensul că nu număr caloriile din farfurie dar nici nu fac lobby pentru o alimentaţie anapoda, fiind adeptul în tot şi toate a dictonului – nimic în exces. Mănânc şi mâncăruri mai grase în condiţiile în care ştiu că am un consum energetic ridicat. Dupa zilele mai încărcate culinar obişnuiesc să-mi rezerv o zi în care pregătesc o salată uriaşă de cruditaţi cu care mă lupt zi de vară până-n seară să o dovedesc. Cu această salata tomnatica m-am luptat ceva mai puţin să o dau gata, nu atât datorită zilei mai scurte, de toamnă, cât faptului că s-a dovedit a fi foarte gustoasă.

Ingrediente reteta de salata tomnatica de varza, conopida si sfecla:

1 varză roşie
1 conopidă
1 sfeclă roşie
1 legătură mărar
ulei de măsline, oţet de mere, sare, piper

Preparare:

1.Tocăm mărunt varza roşie, presărăm sare peste ea şi o frecăm în mâini să se înmoaie şi să-i potenţăm gustul. Procedăm aşa cu atât mai mult dacă dorim să servim imediat salata, fără a o lăsa să se odihnească după preparare, pentru a se înmuia varza.

2. Sfecla roşie o fierbem în apă cu o lingură de oţet şi un praf de sare, după care o tăiem cubuleţe. Nu este cazul să o curăţăm de coajă, înainte de fierbere, deoarece se înlătură foarte uşor după fierbere. Procedând astfel, sfecla va avea un gust dulce – acrişor.

3. Conopida o spălăm bine să înlăturăm eventualele fire de nisip şi o rupem bucheţele potrivite.

4. Ca dressing vom prepara un clasic, foarte cunoscut, respectiv vinegreta din ulei de măsline, oţet de mere, mărar, sare şi piper proaspăt măcinat. Raportul de ulei/oţet trebuie sa fie de 3 la 1, respectiv la trei linguri de ulei, una de oţet.

Punem într-un bol uleiul şi o lingură de oţet şi amestecăm bine să devină suspensie, să îşi schimbe culoarea şi consistenţa. Tocăm mărarul mărunt şi-l adăugăm în dressing, presăram piper măcinat şi sare. Lăsăm dressingul să se odihnească 10-15 minute pentru ca aromele să se întrepătrundă. Amestecăm bine legumele cu dressingul şi gata-i salata. Pentru că îmi place mult conopida crudă în salate, recomand şi salata de conopida si macris .

Sa fiţi bine!