Retete cu sos

Rinichi de porc cu sos si mamaliga

April 18, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Chiar dacă nu tot consumatorul agreează mâncărurile din organe, ele rămân pentru unii gurmanzi lipsiţi de inhibiţii, un soi de trufandale ce merită toată consideraţia. O dată pe an obişnuiesc instinctiv să pun la ceaun ficat, rinichi şi splină şi care se manâncă obligatoriu cu mămăligă şi cu murături. Nevenindu-i încă sorocul ceaunului – găteală de toamnă târzie – voi încerca să vă captez, pe cât se poate, atenţia cu rinichi de porc cu sos românesc, odihniţi pe mămăligă aburindă.

Necesar rinichi de porc cu sos:

3 rinichi
300 ml lapte
ulei pentru prăjit

Pentru sos:

1 cutie roşii decojite cubuleţe sau 400 ml suc de roşii
3 cepe
3-4 căţei de usturoi
100 gr unt
1 lingură făină (sau amidon)
1 cană supă

Pentru mămăligă:

200 gr mălai
sare

Preparare:

1. Se taie rinichi jumătăţi pe lungime. Cu un cuţit îndepărtăm nervurile şi partea albă din interior.

Tăiem rinichi în bucăţi de 2-3 cm. Îi spălăm bine în mai multe ape reci şi îi acoperim cu lapte rece pentru 1,5 – 2 ore pentru a înlătura mirosul înţepător.

Îi scoatem din lapte şi îi opărim 2 minute până îşi lasă spuma.

2. Rumenim rinichii în 2 linguri de ulei, cu un praf de sare şi unul de piper. După ce s-au rumenit punem rinichi într-un bol şi ne ocupăm de sos.

3. Curăţăm şi tocăm foarte mărunt ceapa. Într-o cratiţă, ceaun sau tigaie mai mare, în 10o de grame unt încins punem 1 lingură de făină şi amestecăm. Se fuge mult de făina pusă în mâncăruri, dar gătită bine, făina nu este cu nimic mai rea decât alte alimente. Când făina s-a rumenit 1 minut, se pune şi ceapa tocată. Amestecăm 1 minut să prăjim puţin ceapa şi stingem cu supa sau cu apă călduţă.

4. Adăugăm roşiile cuburi sau sucul de roşii şi lăsăm să dea un clocot.

5. Punem rinichii prăjiţi în sos şi lăsăm să bolborosească la foc mic 30 minute. Lăsăm să scadă după cum dorim sosul, mai gros sau mai subţire. Eventual mai adăugăm supă. După 30 minute oprim focul şi adăugăm căţeii de usturoi tocaţi mărunt. Căpăcim cratiţa.

6. Învârtim o mămăligă mai molatică. Am scris despre asta în articolul referitor la prepararea mămăligii. Punem mămăligă în mijlocul farfuriei şi rinichi de porc cu sos în jurul mămăligii. Aromăm cu verdeaţă proaspătă.

Să fiţi bine!

Pui cu masline si sos din abundenta

April 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De cele mai multe ori am senzaţia că ce lipseşte din plin mâncărurilor cu sos este tocmai sosul ce lasă impresia că niciodată nu este suficient. Astfel ajung să mănânc în final carnea mai fără sos pentru că este primul care se termină. Dar poate mi se întâmplă numai mie? Poate este un defect de poftă? Pentru a răspunde unui S.O.S. lansat de nevoile mele de gurmand am potrivit unor pulpe de pui cu masline un sos pe înălţimea poftelor mele. Un sos simplu, ţărănesc, pe măsura unor şi mai simple, dar peste poate de gustoase, turtiţe calde cu care am împrietenit sosul.

Necesar pui cu masline şi sos

2 pulpe mari întregi
600 gr. roşii cuburi în bulion
200 masline
1 ceapă
4 căţei de usturoi
piper, frunze de dafin, sare, zahăr

Preparare pui cu masline si sos:

1. Înjumătăţim pulpele întregi şi le prăjim bine pe ambele părţi până capătă o crustă crocantă.

2. Într-o cratiţă călim ceapa tocată mărunt şi punem peste ceapa aurie roşiile decojite cubuleţe.

3. Adăugăm o linguriţă piper boabe, 2 foi de dafin şi o linguriţă cu zahăr ce echilibrează aciditatea roşiilor şi lăsăm să dea în clocot 2 minute.

4. Punem pulpele rumenite în sos şi o ceaşcă cu apă să aibă de unde să scadă. Adăugăm măslinele spălate şi lăsăm să fiarbă încet 25 minute până ce sosul capătă consistenţă. Recomand măslinele mari, cărnoase, mai tari şi nesărate deoarece îşi păstreză fermitatea şi gustul. Dacă totuşi sunt sărate trebuie desărate 30 de minute în apă rece.

5. Cu 5 minute înainte de a opri focul adăugăm usturoiul feliat.

Nu avem de ce să ne complicăm pentru a obţine un sos bun, de ce să căutăm să folosim multe şi felurite condimente ce nu fac altceva decât să-i dea un caracter nedefinit sosului. O mămăligă sau turtiţe calde şi pufoase fac întotdeauna casă bună cu un sos bazat pe roşii.

Să fiţi bine!

Piure cu sos şi pui. Cu salată de verzituri

April 4, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Când eram mic, ca orice copil, aveam mai multe fixuri, damblale, printre care şi câteva ciudăţenii gastronomice. De exemplu una ar fi că până aproape de vârsta majoratului nu am putut sub nici un chip să mănânc salata de boeuf sau că, după pofta mea de copil, mâncarea supremă era saramura de pui şi cea mai bună bucată de carne în saramură era căpăţâna puiului pentru care făceam mare gălăgie dacă lipsea din farfurie. Mai ştiu că nu acceptam să mănânc piure fără sos sau cel puţin fără câteva linguri din uleiul în care s-a prăjit carnea. Pentru consolare, mă gândesc că toţi, copii fiind, am avut în copilărie diverse tabieturi culinare. Azi, mi-am rezolvat neînţelegerile cu arta culinară dar tot mă dau în vânt după un piure cu sos şi ceva pepite de pui însoţit de ciuperci şi o salată de verzituri primăvăratice.

Necesar piure cu sos:

Pentru piure:

1 kg cartofi
100 gr unt
200 ml lapte
sare, piper

Pentru sos cu carne:

1 piept pui sau o pulpă dezosată
1 ceapă
100 gr roşii cuburi în bulion
3-4 căţeii de usturoi
5-6 ciuperci – opţional
o linguriţă boia, sare, ulei

Pentru salată de verzituri primăvăratice:

o legătură lobodă
1 legătură leurdă
1 salată
1 roşie
ulei, oţet, sare

Preparare:

1. Se taie carnea de pui bucăţele şi se rumeneşte împreună cu ceapa tocată şi o lingură de boia. Când s-au rumenit se adaugă rosiile cubuleţe şi căţeii de usturoi feliaţi. Se amestecă şi se mai ţine 2 minute pe foc. Se potriveşte de sare după gust. Dacă doriţi iute puteţi folosi boia iute. Am mai avut câteva ciuperci singuratice în frigider şi le-am prăjit şi pe acelea.

2. Se prepară piureul de cartofi cu lapte şi unt, aşa cum am prezentat aici.

3. Preparam o salată rustică din lobodă, salată verde şi leurdă rupte cu mâna şi o roşie pentru zeamă şi culoare. Se aşezonează cu ulei, oţet şi sare amestecate suspensie în prealabil, adică o vinegretă clasică. Îmi place să rup verziturile cu mâna atunci când le fac salată deoarece nu le este afectată prospeţimea şi atractivitatea de lucrul mecanic al cuţitului.

M-au atras şi bucurat întotdeauna mâncarurile şi combinaţiile culinare rustice deoarece toate au o caracteristică principală – pun gustul pe primul plan- fapt ce le asigură şi rezistenţa în timp. Mâncare foarte gustoasă, se serveşte punându-se sos cu carne peste piureul pufos şi cald şi se mănâncă însoţită de ceapă sau usturoi verde .

Sa fiti sanatoşi!

Mancare de Dragavei sau Stevie Creata

April 3, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ştevia creaţă sau dragavei în Oltenia, dar şi limba boului în alte zone, se mănâncă de când lumea – o mâncau şi dacii – în ciorbe, salate, mâncăruri ba chiar şi pe gratar sub forma păpuşilor de dragavei. Este asemănătoare cu spanacul dar pe care îl întrece în vitamine deoarece are de două ori mai mult fier. Are gust acrişor de unde şi denumirea populară de macrişul calului şi dacă vă uitaţi pe fereastră în gradiniţa din faţa blocului se prea poate să-l vedeţi deoarece creşte cam peste tot. Nu trebuie confundat cu ştevia dulce, dragaveiul având marginile frunzei încreţite şi puţin aspre. Reţetele pe bază de dragavei sunt de cele mai multe ori extrem de simple, fără tehnici speciale şi secrete de preparare. Am preparat mancare de dragavei clasică pe care am mâncat-o cu ou prăjit. Dacă ţineţi postul înlăturaţi oul şi mâncaţi-o cu pâine caldă sau pâine prăjită.

Necesar mancare de dragavei:

1 kg dragavei
1 ceapa
1 legătură ceapa verde
1 legătură usturoi verde
2 linguri pastă de roşii
1 legătură mărar şi 1 legătură pătrunjel
piper, sare, ulei

Preparare:

1. Se spală bine în apă rece frunzele de ştevie pentru a se înlătura nisipul şi alte resturi. Se pune într-o oală apă la încălzit şi când aceasta a dat în clocot se pun frunzele de ştevie şi se opăresc 2 minute. Se scot şi se pun într-o strecuratoare mare să se scurgă. Din experienţă spun că nu este necesară curăţarea codiţelor şi nervurilor la dragavei deoarece nu sunt aţoase şi devin moi prin gătire. Dacă obiceiul vă cere să le curăţaţi, procedaţi ca atare. În principiu, ştevia se poate găti şi fără opărire dar este mai incomod şi este acelaşi rezultat. Se opreşte într-un vas zeamă din oala în care a fost opărită ştevia. Când sau scurs de apă se pun frunzele pe un tocător şi se mărunţesc.

2. Se toacă mărunt ceapa uscată, ceapa verde şi usturoiul verde şi se călesc în 2-3 linguri de ulei într-o cratiţă. Am pus şi o ceapă uscată pentru dulceaţă. Când sau călit, punem 2 linguri de pastă şi amestecăm. Adăugăm un pahar cu zeamă de dragavei din fiertură şi lăsăm 2 minute să bolborosească.

3. Punem dragaveiul mărunţit şi lăsăm să fiarbă încet 5 minute. Potrivim cu sare şi piper. Tocăm mărunt pătrunjelul şi mărarul şi aromăm mâncarea. Punem capac pe cratiţă şi lăsăm 5 minute.

Pentru fiecare porţie servită preparăm câte un ou prăjit pe care îl aşezăm pe dragavei, în farfurie. Aceasta mancare de dragavei se mănâncă tradiţional cu mămăligă. Merge foarte bine şi cu pâine caldă sau prăjită. Am avut pâine caldă cu măsline făcută în casă.

Să fiţi bine!

Peste in Sos Tomat Preparat la Cuptor

March 20, 2013 by Ovidiu Slavulete 3 Comments

Nu stiu alţi cum sunt dar eu când mă gândesc la unii dintre peştii noştri, micuţi şi cu multe oase mai că îmi vine să-i fac conservă, spre topirea tuturor oscioarelor. Şi asta nu datorită peştelui ca atare, pentru că mănânc orice fel de peşte mare sau mic, cu oase sau fără, ci datorită faptului că întotdeauna m-am dat în vânt după conservele de peşte de orice fel. După ce am prăjit roşioară şi am măncat-o cu mămăligă, după ce am valorificat-o alături de alţi peşti într-o ciorbă pescărească, ultimul pachet din lada frigorifică l-am dedicat unei reţete simple de peste in sos tomat.

Necesar pentru peste in sos tomat:

1 kg peşte – se poate prepara orice fel de peşte
1 ceapă mare
300 gr pastă de roşii
150 ml oţet
100 ml ulei
2 foi dafin, piper boabe, sare

Preparare:

1. Se curăţă peştele de solzi, se eviscerează şi se înlătură măruntaiele. Se spală în apă rece, se taie capetele şi se dă un praf de sare mare.

2. Într-un vas termorezistent – cel mai bun este de jena- sau crăticioară se pun foile de dafin şi o linguriţă de piper boabe. Peste condimente se pune alternativ un strat de rondele de ceapă şi un strat peşte, ultimul strat fiind de peşte ( în vasul meu s-au potrivit ceapa-peşte-ceapă-peşte).

3. Amestecăm pasta de roşii cu o ceaşcă cu apă pentru a o subţia, cu uleiul şi oţetul şi turnăm amestecul în vas, peste peşte.

4. Punem capac la vas sau îl acoperim cu folie de aluminiu şi-l băgăm la cuptor, la foc mic. Din când în când mai verificăm cât a scăzut şi eventual mai adăugăm o ceşcuţă cu apă. În 2,5 – 3 ore va fi gata. Oasele nu se vor mai simţi deoarece oţetul le va înmuia. Tot oţetul ajută şi la menţinerea peştilor întregi şi care nu se vor face terci. Peştele va avea o savoare de oţet dar nu va fi acru, cum s-ar putea crede, deoarece intervine procesul de evaporare.

Se poate mânca după ce s-a răcit bine. Cu toate că are suficientă dulceaţă de la ceapă şi de la pasta de roşii, cei ce apreciază un gust mai dulce pot adăuga o linguriţă de zahăr. Zic eu ca merita aruncat un ochi si la plachia de peste preparata putin diferit in sudul Olteniei.

Să fiţi sănătoşi!

Pui Cacciatore cu Ciuperci. Reteta Vanatoreasca

March 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Pui cacciatore cu ciuperci este o măncare italiană pregătită vânătoreşte, cacciatore însemnând în italiană vânător. Tradiţional este o mâncare de lux a ţărănului italian, servită la ocazii festive. În principal reţetele cacciatore se bazau pe ce avea ţăranul în grădină. În unele zone din Italia reţeta se bazează în principal pe roşii si seamănă cu ostropelul nostru iar în altele, se folosesc mai multe legume şi aduce a tocana de pui. În orice caz, vinul este nelipsit – doar este reţetă vânătorească- in Nord preparându-se cu vin alb iar în sud, predominant cu vin roşu. De obicei carnea folosită pentru o reţetă cacciatore este de pasăre sau de iepure.

Ingrediente necesare pui cacciatore cu ciuperci:

2 pulpe sau piept de pui
5-6 ciuperci
1 ceapă mare
1 ardei gras roşu potrivit sau kapia
1 morcov
3-4 căţei de usturoi
1 pahar vin alb
500 gr roşii decojite cubuleţe
1 legătură pătrunjel
1 crenguţă cimbru, rozmarin, o foaie dafin, piper, sare, ulei
o cană supa de pui sau o cană apă călduţă

Preparare:

1. Înjumătăţim pulpele şi obţinem 4 bucăţi sau le putem tăia bucăţi mai mici. Dacă pulpele sunt mici, putem pune mai multe. Se poate prepara şi cu piept de pui. Le asezonăm cu sare şi piper măcinat, le punem într-o cratiţă încinsă, cu 3-4 linguri de ulei, şi le rumenim pe toate părţile.

2. Curăţăm ceapa, o tocăm potrivit şi o punem în cratiţă în momentul când carnea este rumenită. Călim 2 minute ceapa, la foc mic, până devine sticloasă.

3. Curăţăm ciupercile cu un prosop uscat şi le înjumătăţim sau tăiem sferturi. Le adăugăm în cratiţă să se călească 2-3 minute, timp în care amestecăm uşor. Tot acum punem căţeii de usturoi feliaţi şi aromăm cu o foaie de dafin, o crenguţă cimbru şi puţin rozmarin.

4. Curăţăm morcovul şi îl tăiem rondele, ardeiul îl tăiem cubuleţe şi le punem în cratiţă. Le lăsăm 1 minut să se înfierbinte şi adăugăm un pahar de vin alb sec. Dacă nu se găseşte alb, merge şi roşu.

5. Lăsăm să bolborosească încet 4-5 minute, să iese alcoolul şi adăugăm roşiile decojite. Amestecăm, lăsăm să dea 2-3 clocote şi punem o cană de supă sau de apă călduţă. Punem capacul şi lăsăm să fiarbă încet, la foc mic, 30 minute. Gustăm la final şi-i dăm sare după gust. Aromăm din plin cu pătrunjel tocat sau, aşa cum obişnuiesc italieni, cu busuioc proaspăt.

Italienii îl mănâncă mult cu paste sau cu pâine tărănescă. Eu am preferat o mămăligă.

Să fiţi bine!