Bucatarie internationala

Paste cu bacon, ciuperci şi roşii cherry

June 23, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Deşi îmi plac pastele, nu le prepar decât atunci când îmi solicită copii, ce le agreează în mod deosebit, şi atunci când nu am timp sau pur şi simplu nu am chef de stat prea mult în bucătărie. Mai toate reţetele de paste sunt simplu de preparat şi neconsumatoare de timp, fiind în acelaşi timp suficient de săţioase astfel încât să nu ai surpriza ca peste o jumătate de oră să strige cineva că îi e foame (cum păţesc uneori cu copii, la puţin timp după ce s-au ridicat de la masă). Preferatele mele, ca rapiditate de preparare şi gust, sunt aceste paste cu bacon şi ciuperci, cărora, atunci când le prepar special pentru mine, le dau puţin ardei iute şi mai mult usturoi.

Paste cu bacon si ciuperci

250 paste penne
150 bacon
5 ciuperci – cca 200 gr
400 gr rosii cherry / 3-4 roşii coapte şi zemoase
puţin ardei iute
3-4 căţei de usturoi
pătrunjel verde
piper, sare
ulei

Preparare:

1. Punem ceva mai multă apă la fiert ( pastele se fierb în apă mai multă) cu o lingură cu sare. Adăugăm pastele în apa fierbinte şi le fierbem al dente.

2. Tăiem felii subţiri baconul şi ciupercile, curăţate în prealabil cu un prosop curat.

Roşiile cherry le spălăm şi le înjumătăţim. Dacă folosim roşii mari le curăţam de coajă (le scufundam în apă fierbinte) şi apoi le tăiem cubuleţe. Vara optez pentru roşii proaspete, coapte şi zemoase, pe când iarna aleg să folosesc roşii cubuleţe la conservă.

3. Încingem o tigaie cu două linguri de ulei şi călim baconul.

Adăugăm feliile de ciuperci şi amestecăm constant până ce acestea se călesc.

Punem roşiile cherry înjumătăţite, dăm un praf de sare şi unul de piper. Amestecăm şi aşteptăm să lase roşiile ceva zeamă.

Mărunţim ardeiul iute şi usturoiul şi le punem în tigaie.

Luăm cu o paletă pastele fierte al dente şi le punem în tigaie peste sosul format. Amestecăm uşor şi mai lăsăm 2-3 minute pe foc să cuprindă sosul pastele.

Tocăm pătrunjelul verde şi aromăm pastele.

Amestecăm şi oprim focul. Aceasta-i cea mai simplă variantă ce o prepar eu. Uneori mai adaug o ceapă şi un ardei gras, ce le călesc odată cu baconul. Se poate adăuga puţin parmezan sau caşcaval ras în farfurie când se mănâncă.

Să fiţi bine!

Musaca de Dovlecei Grijita cu Sos Romanesc

June 17, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuit din familie, probabil ca mai toţi, cu clasicele musacale de cartofi sau de vinete, cu ceva timp în urma m-am abătut de la obişnuinţa mea şi am experimentat musacaua de conopidă, după o reţetă descoperită într-o veche carte de bucate. Niciodată nu m-am dat în vânt după conopida gătită, dar musacaua cu conopidă m-a surprins foarte plăcut şi v-o recomand ca fiind o mâncare excelentă.

Ei bine, succesul conopidei m-a împins să diversific legumele ce pot fi parte la o delicioasă musaca. De fapt, cred că tehnica în sine de preparare a musacalelor, în general vorbind – prăjeală, sos, cuptor – completată de ingrediente ce sunt tradiţional, mai de toţi apreciate, face ca o diversitate mare de musacale să se bucure de apreciere. Azi, vă propun să încercăm o musaca de dovlecei rotunjită, în schimbul mai prezentului sos bechamel, cu un sos românesc cu ceapa şi roşii, discret astringent. Iar dacă cumva nu vă plac dovleceii, nu judecaţi a priori această musaca, aşa cum am procedat eu eronat cu cea de conopidă, ci chemaţi-o în farfurie să-i faceţi de-ncercare pentru un drept verdict.

Ingrediente musaca de dovlecei

3-4 dovlecei
400-500 gr carne tocată (vietatea la alegere )
1 ceapă
3 roşii
1/2 ardei gras
3-4 căţei de usturoi
2-3 linguri de bulion sau roşii cubuleţe la conservă
1 ou
1 legătură pătrunjel
sare, piper
ulei

Pentru sos românesc

1 ceapă
1/2 ardei gras
o cană bulion sau o conserva de roşii cubuleţe
puţin ardei iute (opţional, dacă nu suportă organismul)
piper, sare
ulei

Preparare

1. Curăţăm de coajă dovleceii şi îi tăiem felii groase de cca 1 cm. Punem feliile într-un bol şi le dăm un praf de sare mare, ajutându-le astfel să mai piardă din apă.

2. Încingem o tigaie şi punem carnea tocată să se rumenească. Condimentăm cu sare şi piper proaspăt măcinat. Amestecăm şi aşteptăm să-şi schimbe carnea culoarea şi să-şi lase zeama.

Curăţăm şi tocăm mărunt o ceapă. Când zeama lăsată de carne s-a cam evaporat, adăugăm ceapa tocată.

Amestecăm şi călim ceapa şi carnea împreună până ce ceapa devine sticloasă. Tocăm mărunt jumătate de ardei gras şi căţeii de usturoi şi îi punem peste prăjeală, în tigaie. Tot acum punem şi 2-3 linguri de bulion.

Amestecăm constant şi lăsăm tigaia pe foc mic încă 3-4 minute, până se armonizează gustul. Înainte de a lua tigaia de pe foc, adăugăm pătrunjelul proaspăt tocat mărunt şi amestecăm să aromeze călitura.

Punem toată această prăjeală într-o farfurie şi o lăsăm să se răcească. Când s-a răcit suficient spargem peste ea un ou şi omogenizăm bine.

3. Ungem tava, în care urmează să montăm musacaua, cu ulei şi o tapăm bine (chiar dublate dacă este cazul) cu felii de dovlecei. Peste acest strat de dovlecei întindem uniform compoziţia pregătită mai înainte.

Peste stratul de compoziţie retapăm cu felii de dovlecei.

Tăiem roşiile felii şi peste ultimul strat de dovlecei, venim cu un strat de roşii.

4. Preparăm sosul. Tocăm mărunt ceapa şi o punem la călit. Adăugăm cealaltă jumătate de ardei gras şi eventual, câteva rondele de ardei iute. Piperăm şi dăm puţină sare.

Adăugăm conserva de roşii cubuleţe sau cana cu bulion. Amestecăm şi ţinem 2 minute pe foc. Gustăm sosul format şi dacă nu ne mulţumeşte mai dăm sare, piper, eventual puţin zahăr.

Se pot încerca şi alte condimente sau arome. Se pot folosi şi roşii proaspete dar trebuie decojite şi tăiate cubuleţe mici. Eu am folosit fix o cutie de roşii cubuleţe: 2 linguri cu roşii la prăjeală şi restul la acest sos.

5. Cu o lingură întindem tot sosul peste musaca, nivelând şi ajutându-l să pătrundă prin toate ungherele.

Băgăm tava în cuptorul încins pentru cca. o jumătate de oră.

Cam asta-i cu acest fel de musaca de dovlecei. Când am mâncat-o, am tocat rondele de ceapă verde în a mea farfurie.

Să fiţi bine!

Mazare cu orez “rizi-bizi”

June 4, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Şi eu, probabil ca mulţi alţii care s-au lovit de acest rizi-bizi, m-am întrebat care este provenienţa termenului. Nu am găsit un răspuns satisfăcător privind denumirea de rizi-bizi, dar pot spune că este destul de veche, din prima jumătate a secolului trecut, poate chiar mai devreme. În fine, referitor la reţetă, putem vorbi de o garnitură de mazare cu orez rizi-bizi sau de o mâncărică singulară, eventual de post, dacă dorim. Se prepară foarte simplu şi repede, iar mazărea nouă, proaspătă, a apărut în piaţă, aşa că îi facem de încercare reţetei. Recomandat, de obicei, a se mânca cu unt sau cu caşcaval, eu am ales, după pofta mea, să o mănânc cu brânză rasă.

Necesar mazare cu orez rizi-bizi

400 – 500 gr mazăre
150-200 orez
1 ceapă
1 ardei kapia roşu
1 linguri de unt
brânză de oaie

Preparare

1. Punem mazărea la fiert în apă cu sare. După ce fierbe o trecem pe sub jet de apă rece să îi înviorăm culoarea verde. Păstrăm apa în care am fiert mazărea.

2. Curăţim ceapa şi o tocăm mărunt. Încingem o tigaie, topim untul şi călim ceapa în el. Tăiem cubuleţe ardeiul roşu şi îl punem peste ceapă. Dăm un praf de sare şi unul de piper.

3. Spălăm orezul şi îl punem peste călitura de ceapă şi ardei.

Amestecăm 30 de secunde şi înecăm totul cu apă fierbinte din oala în care am fiert mazărea. Punem trei măsuri de apă la una de orez. Eu am folosit polonicul, adică la un polonic orez am pus trei polonice de zeamă. Lăsăm să fiarbă domol, la foc mic, până ce orezul se umflă. Gustăm şi dacă nu suntem mulţumiţi de textura orezului mai putem adăuga zeamă.

4. Spre final adăugăm mazărea fiartă. Amestecăm şi mai ţinem câteva minute pe foc mic. Gustăm şi potrivim de sare şi piper.

Mazărea cu orez rizi-bizi se mânâncă caldă, cu caşcaval ras sau, aşa cum am ales eu să o mănânc, cu brânză rasă.

Să fiţi bine!

Tarta cu spanac. Cu niţică brânză şi ouă

May 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Plouă întruna! Efectele acestor ploi continue sunt multiple şi de tot felul, unele rele, altele bune! Unul din aceste efecte se manifestă în grădină prin faptul că flora, spontana sau nu, începe să-şi facă de cap şi să te inunde cu salată, spanac, dragavei, lobodă, pătrunjel sau usturoi verde uriaş. Asta, în cazul în care ai muncit cât de cât prin grădină, pentru că în celălalt caz, nu-ţi rămâne decât să te plimbi, cu mintea plină de metafore, prin lanul de ştir şi rostopască. Acestea fiind în fapt condiţiile, primesc un telefon din satul copilăriei, de la părinţi, care mă întreabă: Mă băiete, tu nu vrei un sac de spanac, salată şi alte cele? Dacă nu vrei, să spui! Că le dau la răţişoare şi la curci. Răspunsul meu a fost – Bine, trimite! Astfel, prin mijloace întru totul ortodoxe, m-am chivernisit cu atâta spanac încât mă simpt copleşit de dilema valorificării lui culinare. Cam asta este povestea al cărui rezultat, printre altele, este tarta cu spanac.

Necesar tarta cu spanac

800 – 1 kg spanac
6 ouă
300 gr brânză telemea de vacă sau oaie
5-6 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
sare, piper
făină
ulei

Preparare

1. Pregătim un aluat, o compoziţie asemeni celei pentru clătite, dar ceva mai groasă din două ouă, apă, sare, făină şi puţin ulei. Amestecăm să se omogenizeze şi o lăsăm deoparte, să aştepte.

2. Curăţăm spanacul de codiţe, îl spălăm şi îl scurgem bine de apă. Îl tocăm potrivit, după cum se vede în fotografie, ca pentru o salată. Îl punem într-un vas mai mare şi îi dăm un praf de sare.

3. Tocăm marunt pătrunjelul, mărarul, ceapa şi usturoiul verde şi le punem în vasul cu spanac.

Brânza telemea o răzuim peste verdeţuri. De asemenea, spargem 3 ouă, le bătem şi le punem în vas. Dăm un praf de piper şi amestecăm cu mâna spanacul, verdeţurile, brânza şi ouăle.

4. Ungem cu ulei o tavă potrivită pentru cantitatea noastră de amestec şi turnăm aluat cât să acopere fundul tăvii.

Peste acest aluat punem, cu ajutorul unei linguri, compoziţia cu spanac şi nivelăm uşor cu lingura.

Ne-a rămas mai mult de jumătate aluat, aşa că îl punem deasupra spanacului într-un mod cât de cât uniform. Gălbenuşul celui de-al 6-lea ou îl bătem şi îl punem ici-colo peste tartă să ajute la o rumenire frumoasă.

Băgăm tava la cuptor pentru 40-50 de minute. Verificăm când este rumenită tarta şi o scoatem de la cuptor. Este foarte bună şi caldă şi rece.

Funcţie de preferinţă, folosind acest mod de preparare, puteţi adăuga şi alte verzituri, mai multe ouă, alte condimente şi arome, cascaval, ou bătut cu smântână. Reuşită garantată.

Să fiţi bine!

Bors acru din sfecla rosie. Oleacă, cât să prinzi putere

March 20, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Ţi-ai propus să-ţi reglezi funcţia hepatică la milimetru? Bea bors acru din sfecla roşie! Te simţi demineralizat? Mineralizează-te degrabă cu bors din sfecla roşie. Astea, probabil, ţi le-ar spune un meşter nutriţionist.

Eu te întreb dacă primăvara asta ai de gând să faci o ciorbă de lobodă, de urzici, de salată sau de altă buruiană, ieşită de curând la iveală din pământul ţării. Te întreb, nu aşa, de taină lungă, ci ca să-ţi propun ca în această primăvara frumoasă şi gustoasă, să porţi puţin roşu. Roşu în ciorbă. S-ar putea să-ţi priască şi chiar să-ţi placă. Foarte simplu de preparat, cu calitaţi nutriţionale şi curative de netăgăduit, borşul din sfeclă roşie poate fi o surpriză foarte plăcută pentru gust şi sănătate. Mie unul, mi se pare excelent la gust, că îl bei aşa, simplu, sau că îl foloseşti la ciorbe.

Cum se prepară? Nu sunt prea multe de spus deoarece în afară de sfeclă şi apă nu-ţi mai trebuie nimic. Cumperi un 2 kilograme de sfeclă roşie sau mai mult dacă vrei, o cureţi, o tai felii, o pui într-o oală şi o acoperi cu apă rece. Laşi oala acoperită, în bucătărie, la loc mai călduţ, o săptămână, să-şi lase sfecla vitamina. Poate părea curios că nu se mai pune şi altceva, dar vă asigur că rezultatul va fi foarte bun. Zeama roşie va fi dulce – acrişoară, neacidulată şi efectiv, când o bei, simți cât bine îţi face. Ciorbele primăvăratice, de post sau nu, câştigă bine în gust datorită acestui borş. Se înţelege că ciorbele împrumutate de la ruşi, polonezi şi ucraineni, la care în mod tradiţional se pune sfeclă roşie, pot beneficia din plin de acest borş. Despre ciorba sau borşul ucrainean am mai scris. Sunt reţete de bors acru din sfecla care se bazează pe mai multe ingrediente: usturoi, mărar, pătrunjel, drojdie, dar cărora nu le-am făcut de-ncercare. Cred că şi acel borş este foarte bun, doar că, probabil, este acidulat. Feliile de sfeclă din borş, vor căpăta un gust uşor acrişor şi se vor menţine ferme. Sunt foarte bune şi se pot mânca simplu sau în diverse salate. Dacă observaţi că după un timp, 6-7 zile, borşul începe să “facă floare” la suprafaţă, nu-i nici o problemă, se curăţă cu o lingură. Calitatea borşului nu va fi afectată. Eu am borş preparat de 3 săptămâni, fără al ţine în condiţii speciale şi este foarte bun. Trebuie doar să-i curăţăm “floarea” cum spun bătrânii şi să mai amestecăm în el la 2-3 zile, să-şi ia aer. Cam atât am avut de spus şi scris!

Să fiţi bine!

Linte verde cu carnati afumati

March 12, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Lintea seamănă mult cu fasolea dar are avantajul că se preparară mult mai repede. Este foarte bogată în fibre şi proteine şi o perioada nu a mai fost prezentă în bucătaria nostră. În prezent mâncărurile cu linte au început să revină şi să fie din ce în ce mai îndrăgite în primul rând pentru calitatea de a fi bune la gust. Pentru cei ce ţin postul lintea poate fi un mare ajutor oferind o consistenţă ridicată mâncărurilor. Dacă se înlătură cârnaţii din această mâncare de linte verde cu carnati poate fi obţinută o mâncare de post. Legat de linte, am mai prezentat pe site o reţetă foarte bună de supă turcească de linte roşie.

Necesar reteta de linte verde cu carnaţi:

300 gr linte verde
300 gr cârnaţi afumaţi sau proaspeţi
1 ceapă
1 morcov
1/2 păstârnac
1 ţelină mică
2-3 căţei de usturoi
o ceaşcă bulion
cimbru, coriandru, piper, sare
pătrunjel verde
2-3 linguri ulei de măsline
500 ml supă de legume sau de pui

Preparare reteta

1. Curăţăm şi tocăm mărunt legumele: ceapa, morcovul, ţelina şi păstârnacul. Încingem uleiul de măsline într-o tigaie şi călim sumar legumele. Condimentăm cu puţin piper proaspăt măcinat şi dăm un praf de sare.

2. Adăugăm lintea în tigaie, peste călitură şi amestecăm. Călim 2-3 minute la foc încet.

3. Adăugăm bulionul şi aromăm cu cimbru şi puţin coriandru proaspăt zdrobit. Amestecăm şi punem supă cât să acopere lintea. Lăsăm să fiarbă încet şi lintea să absoarbă supa. Pe măsură ce supa este absorbită mai adăugăm. Gustăm să verificăm dacă lintea este fiartă.

4. Prăjim cârnaţii într-o altă tigaie. Când lintea este aproape fiartă punem căţeii de usturoi feliaţi şi amestecăm. Adăugăm cârnaţii prăjiţi la mâncare şi un ultim polonic de supă. Lăsăm să se absoarbă şi această ultimă supă. La final, aromăm cu pătrunjel proaspăt.

Lintea va fierbe destul de repede, în aproximativ 30 de minute. Se poate pune în practică şi varianta în care lintea se fierbe separat şi apoi, împreună cu legumele şi cârnaţii, se găteşte. Prefer să fierb lintea direct în mâncare şi pentru fierbere să folosesc supă pentru a obţine un gust mai bun. Îmi place să mănânc această mâncare de linte verde însoţită de praz.

Să fiţi bine!