Retete aluaturi

Cozonac Pufos Preparat Fara Framantare

November 21, 2013 by Ovidiu Slavulete 15 Comments

Se prea poate ca această reţetă de cozonac, preparat fără a frământa din greu aluatul, să fie una dintre cele mai simple, nepretenţioase modalităţi de a obţine un cozonac pufos. Îmi amintesc din copilărie, când se făceau în familie cozonaci, câtă muncă migăloasă şi câtă grijă să nu deranjezi cumva cozonacii ce-şi aşteptau cuptorul. Probabil, neînţelegând, am rămas din aceea perioadă cu impresia că un cozonac pufos se obţine greu şi am asociat întotdeauna cozonacul cu multă muncă. Ei bine, am constatat în timp că un cozonac nu este chiar aşa pretenţios şi nici vreo lucrare culinară pe care un începător în ale bucătăriei să nu o poate realiza.

Necesar reteta de cozonac pufos, preparat fara framantare:

1 kg făină 000, pentru doi cozonaci
6 ouă
100 gr unt gras
4-5 linguri de ulei
250-350 gr. de zahăr sau mai mult, depinde de cât de dulce preferaţi cozonacul
200 ml lapte
stafide, rahat, mac
3-4 linguri de cacao sau mai multă, după preferinţa fiecăruia
esenţă de rom pentru înmuiat stafidele
3 plicuri de zahăr vanilat – nu sunt obligatorii, le folosesc pentru o aromă vagă de vanilie
jumătate de cubuleţ mic de drojdie
coaja de lămâie sau portocală, sau combinate

Preparare:

1. Punem drojdia într-un bol micuţ cu o ceaşcă de lapte călduţ, un praf de făină şi o lingură de zahăr. Amestecăm să se dizolve drojdia şi lăsăm deoparte să lucreze şi să se umfle puţin.

Într-un vas mare punem făina şi facem în mijloc o gropiţă în care punem amestecul cu drojdie după ce a crescut puţin. Spargem ouăle şi separăm albuşurile de gălbenuşuri. Oprim un gălbenuş cu care vom unge cozonacul înainte de al băga la cuptor, iar pe celelalte 5 le punem în mijlocul făinii, peste drojdie. Batem spumă cele 6 albuşurile şi le punem peste făină. Adăugăm, de asemenea, untul topit călduţ, uleiul, zahărul, zahărul vanilat şi restul de lapte călduţ. Radem peste făină coajă de portocală şi lămâie. Deci, în mare fie spus, am pus totul peste făină având grijă ca drojdia să fie puţin crescută, laptele şi untul călduţe şi albuşurile bătute.

2. Amestecăm totul până obţinem un aluat moale şi elastic şi care, dacă nu ai mâinile unse cu ulei, se lipeşte de mâini. Dacă mai este nevoie, pentru a încorpora toată făina, mai adăugăm puţin lapte. Aluatul trebuie doar amestecat, să se omogenizeze ci nu îl luăm la frământat. Îl lăsăm în vas pentru 30 de minute. Eu, în toate cazurile unde am de-a face cu un aluat ce trebuie să crească, iau oala cu aluat şi o bag într-o pungă mare de plastic ( aşa zisele plase de 1 leu din trecut), strângând gura pungii sub oală.

3. Cât se odihneşte aluatul, tăiem rahatul cubuleţe şi punem stafidele într-un bol micuţ acoperindu-le cu esenţă de rom (1-2 fiole, funcţie de calitate) şi puţină apă. După o jumătate de oră, luăm aluatul şi-l punem pe masa de lucru unsă bine cu ulei. Îl împărţim în 6 părţi, 6 bile, câte trei pentru fiecare cozonac. Aluatul este lipicios aşa că trebuie să ne ungem mai des mâinile cu ulei. Luăm pe rând fiecare bilă de aluat şi o întindem cu mâna până obţinem o foaie cu o lăţime aproximativă de 30 de cm şi lungimea puţin mai mare ca a tăvii în care urmează să punem cozonacul.

Pe primele două foi, întinse pe rând, punem din plin rahat tăiat cubuleţe şi le rulăm ca pe clătite.

Pe următoarele doua foi punem stafidele înmuiate şi îmbibate în esenţă de rom.

Ultimele două bile de aluat le punem într-un vas şi punem peste aluat 4-5 linguri de cacao. Amestecăm să se încorporeze uniform praful de cacao. După ce am încorporat cacao, întindem ultimele două foi, la fel ca pe celelalte, şi punem peste ele mac, după care le rulăm. Macul poate fi în prealabil înmuiat în lapte.

Astfel, avem pentru fiecare cozonac câte 3 foi, pe care le-am rulat ca nişte clătite, umplute cu rahat, stafide şi cea de-a treia cu cacao şi mac.

4. Împletim, pentru fiecare cozonac, cele trei foi umplute şi rulate aşa cum îşi împletesc fetele părul şi punem împletitura în tava de cozonac, în care am pus în prealabil hârtie de copt. Lăsăm tava, ca şi oala cu aluat, băgată într-o pungă de plastic lângă aragazul cu 1 ochi aprins. Potrivim punga să stea mai umflată deasupra tăvii, pentru ca, în momentul în care cozonacul creşte, să nu se lipească de pungă. Procedăm la fel şi cu al doilea cozonac. Nu trebuie să lăsăm vreun curent de aer rece, de la geam sau uşă deschisă, să lovească în cozonaci. Lăsăm cozonacul să crească până “umple” tava.

5. După ce au crescut, scoatem tăvile din pungi şi tăiem cu o foarfecă hârtia de copt în exces, urmând marginea tăvii. Cu o pensulă ungem cozonacii cu gălbenuşul oprit şi presărăm zahăr pe toată suprafaţa.

Pornim cuptorul şi coacem cozonacii la foc potrivit până se rumenesc. Îi încercăm dacă sunt gata, înţepându-i cu un băţ de frigăruie, din lemn. Dacă sunt rumeniţi şi nu rămâne aluat pe băţ, când îi înţepăm, înseamnă că îi putem scoate de la cuptor.

Îi mai lăsăm în tavi 10-15 minute, să se mai răcească ( căldura internă încă lucrează asupra lor), după care trăgând de hârtia de copt îi scoatem foarte uşor din tăvi.

P.S. Nu vă îngrijoraţi dacă aluatul pare prea moale şi lipicios şi nu se întinde perfect dreptunghiular. Dacă apar găuri în foi, când întindeţi bilele de aluat, trăgeţi aluat şi acoperiţile să fie învelite stafidele şi rahatul în aluat. Dacă credeţi că este prea complicat sau prea mult de muncă cu trei rulouri, ce trebuie umplute şi împletite, lucraţi cu două, nu are mare importanţă numărul şi puneţi de ex. stafidele împreună cu macul. Dacă împletitura nu iese perfect iarăşi nu-i bai, oricum vă asigur că se va umfla în tavă şi apoi, în cuptor la foc potrivit, se va face uriaş. De dulce, va fi funcţie de cât zahăr doriţi să puneţi iar colorat, de câte linguri de cacao adăugaţi. Ideea de bază este că doar amestecând aceste ingrediente, fără a frământa, putem obţine un cozonac pufos şi care poate fi aromat, umplut, îndulcit după cum are fiecare poftă.

Să fiţi bine!

Cornuri pufoase. De mancat cu lapte

October 25, 2013 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Cornuri pufoase asemeni celor ce le achiziţionăm din raftul cu panificate aditivate putem prepara şi acasă prin reţete simple, uşor de pus în practică şi deloc costisitoare. Le mănâncă copii cu mare poftă, cu lapte, gem sau simple, le pot luat la pachet la şcoală şi tot cu mare poftă, când apucă, le mănâncă şi părinţii. Le poţi umple, asemeni puţişoarelor de aici, sau le poţi orna cu ce-ţi dictează pofta, le poţi prepara mai mult sau mai puţin dulci sau chiar sărate.

Necesar reteta cornuri pufoase:

500 gr faina 000
3 galbenusuri de ou
5 linguri de ulei
o jumatate cub mic de drojdie proaspătă sau o linguriţă drojdie uscată
1 lingură zahăr
250-300 apă călduţă
jumătate linguriţă sare
1 ou pentru uns cornurile
oregano, chimen, mac, susan, zahăr pentru presărat pe cornuri

Preparare:

Înainte de toate trebuie spus că uleiul poate fi înlocuit cu unt, apa cu lapte, zahărul cu miere prin urmare varianta de jos este aşa zisa varianta economică, dar cu nimic mai prejos ca gust.

1. Punem făina într-o oală şi ca la mai toate aluaturile, facem o gropiţă în mijloc. Punem o cană cu apă călduţă în care am topit în prealabil zaharul şi drojdia. Amestecăm cu puţină făină şi lăsăm cca 10 minute să înceapă să lucreze drojdia. După 10 minute punem în mijloc gălbenuşurile de ou, lingurile cu ulei şi dăm un praf de sare peste făină. Amestecăm bine, omogenizăm şi formăm un aluat potrivit de vârtos, nici prea tare dar nici moale.

2. Acoperim oala cu aluat şi îl lăsăm 30-40 de minute să crească puţin.

3. Împărţim aluatul în două bile şi le întindem foaie cu sucitorul, pe masa de lucru unsă cu ulei. Formăm triunghiuri de aluat fie tăind foaia de aluat rotundă, dinspre centru spre margine, asemeni unor raze, fie formând pătrate de aluat pe care le tăiem pe diagonală.

4. Rulăm triunghiurile de la bază spre vârf. Dacă dorim să umplem cornurile cu ceva anume, o facem înainte de a le rula. În tava de la aragaz punem o hârtie de copt, o ungem cu ulei şi aşezăm ordonat cornurile. Lăsăm tava pe masa să se odihnească cornurile încă 25-30 de minute.

5. Înainte de a le baga la cuptor, le ungem cu o ajutorul unei pensule, cu gălbenuş de ou şi presărăm peste ele chimen, mac, susan, oregano, zahăr, după cum ne e pofta.

6. Băgăm tava la cuptor la foc potrivit, nu mare. Cornurile vor creşte şi se vor rumeni frumos. Verificăm cuptorul şi când sunt suficient de rumene oprim focul, în cca 20-30 minute. Atenţie la puterea focului să nu se ardă prea repede şi mult jos şi sus să nu se rumenească.

Se coc aproape două tavi, funcţie de cât de mari sunt triunghiurile de aluat. La a doua tava nu este necesar să se schimbe hârtia de copt şi decât se reunge cu ulei. În aceeaşi linie se pot încadra şi mucenicii moldoveneşti sau covrigii cu susan.

Să fiţi bine!

Taitei de casa. Şi în supă, şi în ciorbă

September 16, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuiam să prepar taitei de casa de obicei atunci când aveam programată în meniu vreo fiertură de pasăre, dar treptat, pentru că sunt mai de fală şi provensal, am ajuns să-i prepar mai des, să-i usuc şi să-i folosesc mai la toate ciorbele ce cer taitei. Reţeta este simplă şi din ce ştiu eu, fără variaţiuni de la bordei la bordei, fiind cam aceiaşi şi în sud, şi dincolo de munţi şi pe oriunde mai dai cu lingura de supă. După umila mea părere se mai poate umbla la reţetă şi cred că aduce o creştere calitativă dacă plusezi cu gălbenuşuri, obţinând aceea frumoasă culoare aurie, dovadă de gust nobil şi viguros.

Necesar taitei de casa:

2 ouă
200 gr faină
un praf de sare

Preparare:

1. Se bat ouăle şi se amestecă cu făina şi un praf de sare. Fie că puneţi făina în ploaie, peste ouăle bătute sau ouăle peste făină, rezultatul este acelaşi aşa că procedaţi după cum vă convine ( am întâlnit reţete care recomandă o variantă sau alta, ori rezultatul nu este afectat). Se amestecă şi se frământă viguros până se omogenizează şi obţinem un aluat elastic dar ferm, mai tare. În genere la 100 gr de faină trebuie un ou dar poate depinde şi de făină şi de mărimea ouălor aşa că dacă aluatul mai cere lichid se mai pune cu linguriţa dintr-un al treilea ou bătut. Ca orice aluat se lasă 30 de minute la odihnă, acoperit să nu prindă crustă. Aşa cum am spus mai sus se poate folosi la aluat de ex. un ou şi două gălbenuşuri ce vor da o culoare atrăgătoare tăiţeilor dar şi un gust mai bun.

2. Se împarte aluatul în două sau trei părţi, se înfăinează masa de lucru şi se munceşte fiecare parte cu sucitorul până obţinem o mare clătită, cât mai subţire. Se înfăinează ambele feţe ale foii şi se rulează asemeni unei clătite.

Foaia de aluat rulată astfel, se taie cât mai subţire cu un cuţit sau, dacă doriţi tăiţei mai laţi, în fâşii de 3-4 milimetri. Se desfac şi se răsfiră pe o suprafaţă plană. Se poate folosi o parte imediat, la supă sau ciorbă, iar restul se pot usca în câteva ore şi păstra într-o pungă de hârtie. Le puteţi da şi alte forme cum ar fi pătrăţele mici sau îi puteţi tăia mai laţi, adică tagliatelle ce se pot mânca cu sos. De obicei cei pentru ciorbe şi supe se taie mai subţiri. Cei proaspeţi fierb repede şi sunt gata în momentul în care se ridică la suprafaţă.

Să fiţi bine!

Turte la ceaun. De la bunici

June 27, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Din când în când, de parcă ne-am depărtat prea mult de prispă, ne întoarcem la turta noastră ţărănească, de vatră românească, ca într-o regăsire de sine. Conştientă sau nu, această chemare, acest imbold este ca o condiţionare a celulei noastre, se regăseşte în ADN-ul nostru aşa că oriunde am fi, pe orice drumuri am umbla, dorul de vatră ne bate la poartă. Aceasta înseamnă să ai rădăcină şi de aici seva necesară să fiinţezi, cu o vigoare poate prea tăcută, peste orice vremuri. Turta asta ne-a bucurat pe mulţi, ne-a crescut şi ne-a dat şi reper care, chiar dacă de multe ori nu-l vedem, cu siguranţă se află în noi. Aşa că, să mâncăm turte la ceaun, să cinstim şi să ne bucure amintirea bunicilor ce ni le coceau pe plită. Vă amintiţi când ne dădeau într-o mână turtă caldă şi în cealaltă un boţ de brânză? Puteai să concepi ceva mai bun? Azi, când poate nu mai este, ai definii aceea stare ca fiind sublimă.

Necesar turte în ceaun:

1 kg făină
o linguriţă droşdie uscată sau un sfert cubuleţ mic
un praf de sare
apă calduţă

Preparare:

1. Punem drojdia într-o ceaşcă cu apă călduţă şi cu o lingură de făină, amestecăm cu o furculiţă şi o lăsăm să se dizolve şi să se umfle puţin. Nu punem niciodată sare în apa cu drojdie deoarece inhibă acţiunea drojdiei. Eventual, se poate pune puţin zahăr, care ajută drojdia, dar nu este obligatoriu. Într-o oală mai mare în lăţime sau alt vas mai mare punem kg de făină. Dăm un praf de sare făinii. Facem un lăcaş în mijloc şi turnăm amestecul de apă, făină şi drojdie.

2. Amestecăm cu mişcări concentrice în mijloc până ce se încorporează făină şi capătă consistenţă. Pentru a încorpora şi restul făinii adăugăm treptat apă călduţă şi amestecăm până ce se formează un aluat.

3. Ne pudrăm mâinile cu făină şi începem să frământăm acest aluat. Dacă este lipicios mai luam făină – deci trebuie să avem făină de rezervă– în pumn şi presărăm peste el în timp ce frămăntăm în continuare. Munca asta o facem preţ de cca. 5 minute şi trebuie să obţinem un aluat nelipicios şi omogen. Acoperim vasul cu aluat cu o folie sau tragem peste el o pungă, plasă de plastic şi îl aşezăm pe aragaz şi lăsăm lângă el un ochi de la aragaz aprins. Ca să crească mai repede trebuie să-l ajutăm cu ceva căldură, asta dacă nu este oricum cald în bucătărie, caz în care decât îl acoperim cu folie.

4. Îl lăsăm să se odihnească 30 minute – 1 oră. Verificăm după 30 de minute dacă a crescut – este suficient să-şi dubleze volumul – şi decidem dacă îl mai lăsăm sau nu. Când este gata, tăiem din aluat bucăţi ceva mai mari de un pumn bărbătesc, presărăm un pumn de făină pe masa de lucru şi formăm cu sucitorul turtiţe rotunde.

5. Punem ceaunul pe foc mediu şi când este încins, punem turtiţele la copt. Când s-au rumenit pe o parte, le întoarcem. Le putem face groase de un lat de palmă sau, dacă dorim, mai subţiri. Cele subţiri au tendinţa de a se umfla ca o pungă – ca în ultima foto – şi dacă le rupem pe o parte se pot umple cu legume, cu carne şi ceva smântănă şi obţinem un fel de şaorma mult mai sănătoasă şi cu mare trecere la copii. Dacă le subţiem bine putem obţine tortillas.

6. Pe măsură ce le coacem, acoperim farfuria cu turte cu un prosop pentru a nu se răci mai brusc şi a le menţine pufoase – la pâinea caldă ingredientele lucrează şi după ce ai luat-o după foc.

P.S. Din experienţă, consider că cele coapte în ceaun de fontă se apropie cel mai mult de turtele coapte pe plita ţărănească. Turte se pot face şi la cuptor dar există riscul să se usuce mai mult. Dacă se coc în tigaia teflonată trebuie un foc mai mic pentru a nu se rumeni repede la suprafaţă şi să râmănă mai crude în interior.

Să fiţi bine!

Putisoare la cuptor. Delicioase si fara ofensa

May 31, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Există putisoare preparate prin fierbere zise şi nudli şi care seamănă pe undeva cu colţunaşii – la partea cu fierberea – şi există putisoare coapte la cuptor ce se aseamănă cu cornuleţele. La cele fierte se mai pune şi un cartof şi se dau prin mac, pesmet, zahăr, etc iar cele rumenite la cuptor se umplu cu nuci, alune, rahat, stafide şi ce ne mai face plăcere. Una peste alta, este plină lumea de fel de fel de putisoare. M-am oprit asupra celor rumenite la cuptor pentru că de obicei sunt vitregite pe internet, cele fierte fiind mai prezente în mediul virtual.

Necesar putisoare la cuptor:

5 gălbenuşuri
2 ouă întregi
300 gr făină
200 gr unt
1 ceaşcă lapte
1/2 cub drojdie mic
alune, nuci, stafide, rahat – pentru umplutură după plăcerea fiecăruia
zahăr pudră, scorţişoară
sare

Preparare:

1. Punem 150 gr de unt într-un vas şi îl frecăm puţin cu o lingură de lemn până devine moale şi se face cremă. Dizolvăm drojdia în ceaşcuța cu lapte călduţ. Într-un bol, punem cele 5 gălbenuşuri şi cele 2 ouă întregi, făina, ceaşca de lapte cu drojdie şi un praf de sare, și amestecăm și frământăm până obţinem un aluat ferm, nelipicios. Dacă este nevoie, pentru a ieşi aluatul mulţumitor, se potriveşte din făină sau lapte.

2. Acoperim vasul cu aluat cu o pungă şi lăsăm aluatul să se odihnească 30 de minute.

3. Întindem aluatul foaie mai subţire şi tăiem dreptunghiuri de mărimea aproximativă a unor cărţii de joc, la fel ca în foto. Punem pe fiecare dreptunghi alune sau nuci fărâmiţate, prăfuim cu scorţişoară şi cu zahăr vanilat şi rulăm dreptunghiurile, să rezulte puţele.

Jumătate le-am făcut cu alune şi cealaltă jumătate cu rahat.

În tava de la aragaz punem hârtie pergament şi arânjăm puţişoarele. Cu restul de 50 de grame de unt ungem din abundenţă, cu o pensulă, puţele. Acest unt are mare importanţă pentru calitatea finală. Mai lăsăm tava în aşteptare pentru 15-20 minute spre dospirea şi creşterea puţelor.

4. Băgăm tava în cuptorul încins până se rumenesc. La final, dupa ce le scoatem din cuptor, le pudrăm cu zahar.

Să fiţi bine!

Focaccia. Placere italiana

May 13, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Focaccia este o pâine specifică Italiei, foarte populară, aşezonată de obicei cu ulei de măsline, sare şi ierburi aromatice. Poate fi acoperită cu ceapă, măsline, carne, brânză sau diverse legume, aluaturile pentru focaccia fiind similare celor pentru pizza. Această pâine este cunoscută din timpul Romei Antice şi prezintă o mare varietate de reţete, funcţie de ingredientele locale specifice diverselor zone ale Italiei.

Necesar focaccia:

500 gr făină
4 linguri ulei de măsline
o lingură drojdie uscată
300 ml apă călduţă
1 linguriţă rasă zahăr
1 linguriţă rasă sare

Pentru ornare:

3 linguri ulei de măsline
2 roşii
măsline
busuioc
oregano
sare mare

Preparare:

1. Se pune drojdia în puţină apă călduţă împreună cu linguriţa de zahăr şi un praf de făină. Se lasă 10 minute să se dizolve şi să se activeze drojdia. Punem făina într-un bol mai mare, presărăm sarea şi adaugăm 4 linguri de ulei de măsline. Peste această făină adăugăm maiaua şi amestecăm. Punem treptat apa călduţă şi frământăm până obţinem un aluat moale dar nelipicios. Ungem aluatul cu ulei pentru a nu prinde crustă şi îl lăsăm într-un vas acoperit cu o pungă, lângă un ochi aprins al aragazului, să crească timp de cca 2 ore.

2. În tava aragazului punem hârtie de copt şi o ungem cu ulei de măsline. Întindem uşor aluatul în tavă şi ne asigurăm, încă o dată, că este bine uns cu ulei. Îl lăsăm în tavă să se odihnească şi să mai crească, 30 minute. Această lipie italiană nu ar trebui să depăşească în înălţime 2 cm.

3. Cu degetul facem gropiţe în aluat până atingem fundul tăvii şi punem în aceste gropiţe felii de roşii, busuioc şi măsline. Jumătate din focaccia am ornat-o cu roşii şi busuioc şi cealaltă jumătate, cu măsline şi oregano. Am presărat pe toată suprafaţa pâinii, sare grunjoasă. După ce am ornat-o, o mai lăsăm 15 minute să stea.

4. Băgăm tava la cuptor pentru 25-30 de minute, la cca 200 C până se rumeneşte. Se mănâncă caldă sau rece. Pentru a se menţine proaspătă mai mult timp putem adăuga la aluat un cartof fiert. De asemenea, se poate presăra pe focaccia brânză, ceapă tocată sau alte legume. Dintre plantele aromatice cele mai folosite sunt rozmarinul şi oregano.

Să fiţi bine!