Ingrediente

Ciorba cu Tocmagei. Din Puicuta Grasa Crescuta in Batatura

September 16, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Ce păţeşte tradiţional un român-naş atunci când are un fin? De cele mai multe ori, cu diverse ocazii, el păţeşte câte un plocon. Iar dacă finul are bătătură, iar în bătătură are şi puicuţe, ploconul va conţine invariabil şi o puicuţă dintre cele mai grase. Aceasta este, pe foarte scurt, provenienţa înaripatei ce va face subiectul meniului de astăzi, meniu ce va cuprinde o ciorba cu tocmagei şi o mâncare mai boierească, pui cu smântână. Vom prepara două feluri având în vedere că statutul de gospodar, responsabil în bucătăria sa, se păstrează cu grijă şi valorificare maximă de resursă păsărească, fără a face prăpăd în specia găinii şi nici în ograda finului. Primul fel, ciorba cu tocmagei (sau borş de găină cu tocmăgei) este lucrare consistentă, de esenţă moldovenească, preparată îndeosebi cu borş, fiind apelată inclusiv pentru propietăţile tămăduitoare în dimineţile obosite, lipsite de avânt şi dorinţă. Tocmagi, cuvânt provenit din turcescul tokmak , nu reprezintă altceva decât nişte tăiţei făcuţi în casă. În trecut, termenul denumea resturile de aluat ce rămâneau după ce străbunicile noastre preparau pâinea sau colacii şi pe care le fărâmiţau cu mâna şi le puneau în ciorbă.

Necesar ciorba cu tocmagei

1 puicuţă grasă
1 ceapă mare
2 morcovi
1 ţelină mică
1 păstârnac
1 ardei gras sau kapia
3-4 roşii coapte bine
1 litru borş sau zeamă de varză
1 legătură pătrunjel sau/şi leuşten – la alegere
1 ou
200 gr smântână
sare, piper

Pentru tocmagi

2 ou
200 gr făină
sare

Preparare

1. După ce facem cu grijă toaleta puicuţei fie o porţionăm, fie o punem întreagă într-o oală, la fiert.

Spumuim, când este cazul, fiertura. Până fierbe carnea ne ocupăm cu preparatul tocmageilor.

2. Amestecăm făina cu ouăle şi un praf de sare şi formăm un aluat mai tare.

Formăm două bile şi le întindem pe rând cu sucitorul până obţinem câte o foiţă subţire. Foiţa fiind destul de mare, o tăiem în două şi rulăm cele două jumătăţi asemeni clatitelor.

Înainte de a le rula, pentru a nu se lipi, le prăfuim bine cu făină. Tăiem aceste clătite în fâşii după cum dorim tocmageii să fie, mai laţi sau mai subţiri.

Odată tăiate, rulourile de tăiţei, fiind presărate în prealabil cu făină, se vor desface foarte uşor. Desfacem toţi tocmăgeii şi îi lăsăm deoparte, până când le vine rândul. Puneţi în ciorbă, mai multi sau mai puţin, după cum doriţi, iar dacă o să mai rămână, puneţii pe o hârtie, la uscat. Se usucă foarte repede şi se păstrează foarte bine într-o pungă de hârtie.

3. Pregătim legumele, curăţindu-le şi tăindu-le pe toate cubuleţe. Eu obişnuiesc să toc odată cu legumele inclusiv codiţele la firele de pătrunjel, ce sunt pline de aromă şi gust. Frunzele de pătrunjel le păstrez, ca de obicei, pentru a da ciorbei aroma finală.

4. Când carnea este destul de fiartă şi puicuţa şi-a lăsat gustul în fiertură, o scoatem din oala într-un vas. După ce se răceşte puţin tăiem găina bucăţi, punând deoparte, pulpele, parte din piept şi eventual aripile (pentru felul doi – pui cu smântână), restul întoarcem în ciorbă. Adăugăm legumele tăiate, litrul de borş sau zeamă de varză, un praf de sare şi unul de piper. Din când în cînd mai gustăm şi dacă nu suntem mulţumiţi de cât de acră este ciorba mai putem adăuga borş sau zeamă de varză.

5. Când legumele sunt fierte, adăugăm tocmăgeii şi lăsăm să mai fiarbă cca 10 minute. Tocmageii fierţii se vor ridica destul de repede la suprafaţă. Gustăm şi potrivim de sare.

6. La final, într-un bol, bătem oul cu smântăna şi formăm liezonul. Punem peste el, în bol, un polonic de fiertură fierbinte să-i ridicăm temperatura. Îl punem şi pe al doilea şi amestecăm să se omogenizeze.

Oprim focul la oală şi punem uşor liezonul în ciorba cu tocmagei. Mărunţim verdeaţa şi dăm aroma finală.

Să fiţi bine! Daţi click pe pui cu smântână pentru felu’ doi!

Vinete la cuptor. Tavalite prin pesmet, cu branza si sos taranesc de rosii

September 9, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu o gradină românească suficient de bogată, cu o diversitate suficient de mare de mâncăruri şi reţete, chiar dacă multe derivate, inspirate şi împrumutate de ici şi colo, bucătăria şi leguma românească este foarte abordabilă şi versatilă, astfel încât cu ingrediente simple şi foarte la îndemână poţi prepara mâncăruri dintre cele mai gustoase. Cu puţină imaginaţie şi creativitate, depăşind obişnuinţa şi rutina ce, de obicei, ne împing să nu vedem pădurea de copaci, o legumă de sezon, uşor accesibilă, poate deveni pentru activiştii din bucătărie motivul unor preparate şi încercări culinare încununate cu estetică, aromă şi gust. După cca 2 ani de scris pe Papamond, perioadă în care am ales să scriu, în principal, despre mâncăruri cu filon românesc, ce se bazează pe oferta de legume din orice piaţă de cartier, din orice oraş, constat că diversitatea potenţială de reţete este mult mai mare decât previzionam eu la începutul experienţei online. Mă refer la diversitatea reţetelor ce se pot aduce cu succes la masă folosindu-ne de pleiada legumelor de sezon şi a ingredientelor de sorginte românească, facil de procurat. Am ales să nu folosesc potenţiatori de arome sau alte artificii de natură chimică, să gătesc în principal mâncare de casă, să pun accentul pe gust şi pe prospeţimea legumei noastre autohtone, pe ingredientul românesc, uşor accesibil oricui doreşte să încerce o reţetă.

Traficul la care a ajuns treptat acest website culinar, având în vedere şi numărul relativ scăzut de articole, puţin peste 300, îmi spune că noi încă iubim mâncarea făcută în casă, că nu ne-am depărtat prea mult de casa bunicilor astfel încât să uităm de unde venim, că ne regăsim în gustul necosmetizat şi autentic, dar mai ales sănătos, dăruit de ceaunul românesc. Dacă urmăreşti emisiuni culinare observi cu uşurinţă că, de ex., bucătari celebri englezi realizează emisiuni cu scopul de ai aduce pe englezi înapoi în bucătaria de acasă, la cratiţă, de a le aminti că odată aveau şi ei ceaunul lor, de a le reda o minimă identitate culinară. Sper ca noi să nu uităm de ceaunele noastre şi de grădinile noastre, să ţinem de bucătăria noastră “de casă”, indiferent că este un amalgan de origini, să o reinventăm dacă este nevoie şi să ne bucurăm de ea. Azi, pentru că vânăta este în plin sezon şi bogat expusă peste tot, ne bucurăm de ea şi preparăm vinete la cuptor, tăvălite prin ou şi pesmet, cu brânză telemea şi parfumate cu sos ţărănesc de roşii uşor usturoiate.

Necesar vinete la cuptor

2 vinete
1 kg roşii
300 gr brânză de oaie sau altă brânză la alegere
200 gr cascaval
3 ouă
pesmet
3-4 caţei de usturoi
piper, cimbru (sau oregano), o linguriţă zahăr, sare
puţin ardei iute (opţional)

Preparare

1. Opărim roşiile şi le decojim. Le tăiem mărunt şi le punem într-o tigaie cu o lingură de ulei, un praf de piper, unul de sare, căţeii de usturoi daţi pe răzătoare şi puţin ardei iute bine mărunţit. Adăugăm o linguriţă de zahăr să reducem aciditatea. Le lăsăm 5 minute pe foc, să-şi lase sucul, să se formeze un sos.

2. Tăiem vinetele felii de cca. 1 cm. Spargem ouăle, le punem într-un bol şi le bătem sumar.

Dăm feliile de vinete prin ou şi apoi prin pesmet.

Într-o tavă punem un prim strat de sos. Pe măsură ce dăm feliile de vinete prin pesmet le aşezăm ordonat în tavă, în sos.

3. După ce am aşezat un prim strat de vinete, răzuim jumătate din brânza deasupra vinetelor, uniform, pe întreaga suprafaţă a stratului de vinete. Peste brânză răzuim jumătate din caşcaval.

4. Peste brânzeturi punem restul de sos de roşii şi îl întindem uşor cu o lingură peste caşcaval şi brânză.

5. Dăm din nou felii de vânătă prin ou şi pesmet şi mai formăm în tavă un strat.

Răzuim brânza şi caşcavalul rămas, formând un alt strat. Peste acest ultim strat presărăm oregano.

Introducem tava la cuptor cca 30 de minute, până se gătesc vinetele. Se taie asemeni musakalei şi se mănâncă caldă. Eu la porţia mea îi adaug nişte busuioc proaspăt.

P.S. Sosul trebuie să fie suficient pentru ca să aibă de unde să scadă şi ce să absoarbă pesmetul. Dacă nu este suficient ultimul strat de vinete, de deasupra, se va găti mai greu şi va rămâne al dente. Cei ce consideră că nu le prieşte coaja de vânătă, să o cureţe. Mie îmi place să las coaja vinetei, dar din punct de vedere al frăgezimi mâncarea asta iese mai bine cu felii de vânătă curăţate de coajă, care nu opun pic de rezistenţă la mâncat. Dacă se doreşte şi mai mult sos, fiecare îşi poate prepara sosul preferat şi să-şi “stropescă” porţia. Vă asigur că rămâne delicioasă şi că suportă şi mai multă imaginaţie.

Să fiţi bine!

Ardei umpluti. Feluriti, imbogatiti si deliciosi

September 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Mâncată de toţi şi citită peste tot, mâncarea şi reţeta de ardei umpluti a intrat în clasicitatea bucătariei noastre ca un întreg la care cu greu îţi vine să umbli ca nu cumva să-i afectezi rotunjimile. Ici colo, după spiritul locului, clasicului i se adaugă ba o notă de romantism bucovinean, cu o mână de nuci în umplutura ardeilor într-o toamnă târzie, ba o tuşă de smerenie cu trimitere iluministă prin prezenţa în ceauanele mânăstirilor, în zilele de post, a felurite ciuperci crescute la poala muntelui. Azi, oleacă am schimbat şi eu haina ardeilor umpluti, ca pentru toamna ce va să vie, îmbogaţiindu-i cu arome şi gust, încercând ai scoate din rutina obişnuinţei şi ai înveselii coloristic. Valoarea ardeiului gras cu parfum de gradină, a kapiei cărnoase şi dulci, a ardeiului de raci rustic şi cu parfum de vatră este înălţată şi rotunjită de gustul bine definit al unui sos consistent, delicios personalizat de afumătură. Vânăta, legumă versatilă şi distinsă, îşi face discret simţită prezenţa şi ajută ardeiul să capete valenţe noi şi să se exprime într-un registru îmbietor pentru gurmandul căutător de gust şi plăcere.

Necesar ardei umpluti

Ardei şi compoziţie

3-4 ardei graşi, 3-4 kapia, 3-4 ardei uscaţi, de raci – după cum este aglomeraţia la masă şi după tavă
500-600 gr carne tocată amestec
1 ceapă
1 ceşcuţă orez
1 jumătate de vânătă micuţă
1 linguriţă boia, un praf de cimbru, piper, sare
pătrunjel proaspăt tocat mărunt

Pentru sos

5-6 roşii coapte bine, cărnoase
1 cârnat afumat
150 bacon
2 cepe
cealaltă jumătate de vânătă
piper, 1 foaie de dafin, sare, 1 linguriţă zahăr
2 crenguţe de cimbru
2 fire de leuştean
ulei

Preparare

1. Tocăm mărunt ceapa şi o călim sumar. Prima jumătate de vânătă o tăiem cubuleţe mărunte, asemeni zarurilor, şi o punem peste ceapă. Orezul îl spălăm şi îl adăugăm în tigaie. Le omogenizăm şi le călim 2-3 minute pe toate.

2. Punem călitura peste carnea tocată, condimentăm cu piper proaspăt măcinat, boia, puţin cimbru şi sare. Tocăm mărunt pătrunjelul proaspăt şi îl adăugăm compoziţiei. Se poate adăuga şi ou dacă doriţi un ardei umplut cu o umplutură mai tare. Eu îi prefer mai afânaţi. Amestecăm bine să se omogenizeze şi lăsăm să se odihnească (orice compoziţie, că e de ardei umpluti, că e de sarmale, de perişoare sau musaka, se lasă puţin timp să se maturizeze la gust) cât pregătim ardeii şi sosul.

3. Pregătim ardeiul: tăiem cotoarele ardeilor, nu de tot, astfel încât să se mai “ţină” puţin pentru a avea “capace”. Sunt mai aspectoşi grijiţi aşa. Înlăturăm cu grijă seminţele şi nervurile mari. Ardeii de raci îi introduce 5 minute în apă călduţă să se înmoaie pentru a putea fi umpluţi.

4. Pregătim sosul: tocăm mărunt cele două cepe, a doua jumătate de vânătă o tăiem cubuleţe – zaruri, tăiem felii cârnatul şi mărunt baconul. Întroducem roşiile în apă fierbinte, le lăsăm să se răcească puţin, le decojim şi le tăiem cât mai mărunt. Punem ceapa la călit, adăugăm baconul şi cârnatul. Dăm un praf de sare şi piper măcinat.

După ce le-a luat focul două minute adăugăm şi vânăta cubuleţe.

Mai călim două minute şi adăugăm toate roşiile mărunţite cu o foaie de dafin şi o linguriţă de zahăr, să tăiem aciditatea. Lăsăm la foc mic să se “topească” roşiile, să lase zeamă şi să se formeze sosul. Funcţie de suculenţa roşiilor, îl mai ajutăm cu o ceşcuţă de apă sau supă.

5. Punem sosul în tavă. Umplem ardeii cu o linguriţă şi îi aşezăm cât de cât milităreşte, ordonat culcaţi în sos. Opţional, ardeii graşi şi cei kapia odată umpluţi, pentru a le potenţa gustul se pot da un minut într-o tigaie încinsă pe toate feţele şi apoi se pun în tavă. Eu aşa am făcut, dar rămâne la alegerea fiecăruia.

Aromăm punând pe lateralele tăvii, în sos, două crenguţe de cimbru şi fire de leuştean. Atenţie: ardeii umpluti să fie cuprinşi cât de cât de sos, cam până la brâu adică ceva peste jumătate. Eventual adăugăm puţină apă deoarece vor sta cca 45-60 de minute la cuptor şi trebuie să aibă de unde să scadă. Pentru că mănânc aproape la orice mâncare ardei iute şi de data asta am dotat tava cu ardei umpluti cu câţiva ardei iuţi (care nu afectează, în sensul că nu iuţesc mâncarea, decât se coc şi ei).

6. Băgăm tava la cuptor până scade sosul şi se rumeneşte partea superioară a ardeilor – max. o oră, timp suficient ca orezul să se umfle şi carnea să se gătească. Îi mâncăm cum poftim, simpli, cu smântână sau iaurt.

Să fiţi bine!

Mancare de bame cu carne de pui

September 1, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Originare din Africa, bamele sunt consumate preponderent în Orientul Mijlociu, nordul Africii dar şi în Europa mediteraneană. În secolul trecut erau prezente şi în bucătăria românească dar, treptat, asemeni bobului şi lintei, au cam dispărut din cultură şi drept urmare şi din cratiţă. Numele de bamă provine din cuvantul arab bãmyah, în vest fiind cunoscute sub denumirea de okra, termen de origine africană. Vorbeşte lumea că ar fi sărace în proteine şi hidraţi de carbon, dar că ar compensa prin bogaţia în vitaminele A, B şi C precum şi în mai multe elemente din tabelul lui Mendeleev printre care, calciu şi magneziu. Trec repede peste aceste repere ştiinţifice şi vă spun că de vreo doi ani am depistat două măicuţe care apar sporadic în piaţa centrală din oraş cu scopul de a valorifica pecuniar mica lor producţie de bame. Anul trecut am ratat joncţiunea, aşa că, mi-am propus, ca vara aceasta să cresc vigilenţa ochiului şi să mă înfrupt din producţia lor de nişă. Ei bine, acum două zile le-am surprins în fapt, cu bamele pe tarabă şi am achiziţionat şi eu cam pentru trei feluri de mâncare, primul, cel la care vă poftesc azi, find mancare de bame cu carne de pui.

Necesar mancare de bame cu carne de pui

cca 400 gr bame
2 pulpe dezosate
4 roşii mari
2 cepe
4-5 căţei de usturoi
1 pumn măsline
pătrunjel verde
piper, sare
ulei, oţet

Preparare

1. Datorită faptului că bamele secretă un suc lipicios trebuie niţel grijite înainte de a le prepara. Prin urmare, începem prin a le tăia codiţele.

Punem pe foc un vas cu apă (cât să acopere bamele), 3-4 linguri de oţet şi o lingură de sare. Lăsăm să înceapă fierberea şi opărim pentru cca 2 minute bamele în apa fierbinte.

Scoatem bamele opărite într-o strecurătoare şi le dăm sub jet de apă rece să se spele bine. În felul acesta scăpăm de substanţa lipicioasă caracteristică bamelor.

2. Tăiem mărunt ceapa şi o călim într-o cratiţă cu un praf de sare şi piper prospăt măcinat. Când ceapa este călită adăugăm căţeii de usturoi mărunţiţi.

3. Adăugăm bamele şi le călim 2 minute după care înecăm totul cu o ceaşcuţă de apă călduţă. Lăsăm să fiarbă încet la foc mic.

Tot acum adăugăm şi măslinele. Am folosit măsline maturate în ulei.

4. Decojim roşiile ( le opărim în prealabil cu apă fierbinte) şi le tăiem felii mari. Punem feliile de roşii în cratiţă, peste bame şi ceapă. Lăsăm să fiarbă încet ca să-şi lase roşiile sucul.

5. Încingem o lingură de ulei în tigaie şi prăjim pulpele dezosate, rumenindu-le bine pe ambele feţe. Eu am folosit pulpe marinate puţin în ulei cu cimbru, boia, rozmarin, piper, dar se poate folosi, în principiu, orice carne de pui sau, dacă doriţi, altă zburătoare.

6. Carnea rumenită o aşezăm în cratiţă, peste lucrarea noastră şi dăm cratiţa la cuptor pentru 20 de minute. Dacă vreţi să nu pierdeţi din gust, grăsimea lăsată în tigaie de carne o punem peste mâncare.

7. Scoatem mâncarea de bame din cuptor şi îi dăm pătrunjel proaspăt.

Mie îmi place să mânânc această mâncare de bame punând 1-2 linguriţe de mujdei peste porţia mea sau cu puţin hrean cu oţet.

Să fiţi bine!

Iahnie de Dovlecei Aromata cu Busuioc

August 14, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Simplă şi facilă, dar intrată oarecum într-un con de umbră, această iahnie de dovlecei se mânca mai bine în prima jumătate a secolului trecut, când orice birt sau restaurant facilita diverse gustări pe lângă sticle sau halbe. Era prezentă şi în posturile mai abitir ţinute, în vremea aia, în România rurală. Este de încercat în zilele astea, de vară călduroasă, mai ales că este bună nu numai caldă dar şi rece, mâncată cu pâine prăjită.

Fără să ne ţină prea mult timp în bucătărie, dăm carnea la o parte pentru o zi şi facem o încercare cu iahnie de dovlecei. Poate fi văzută ca gustare – salată (gen salata de vinete), ca mâncare de post sau, de ce nu, drept garnitură lângă o friptură suculentă, cu smerenie preparată pentru a nu-i indigna pe cei ce ţin post. Sper să placă amatorilor de dovlecei!

Necesar iahnie de dovlecei

4-5 dovlecei tinerei
2 roşii
1 ceapă
4-5 căţei de usturoi
sare, piper, cimbru
busuioc proaspăt sau verdeaţă după preferinţă
ulei

Preparare

1. Curăţăm dovleceii de coajă şi îi tăiem cubuleţe. Îi punem într-o strecurătoare mare şi le dăm un praf de sare să mai piardă din apă. Îi lăsăm 20 de minute.

2. Încingem o tigaie cu 2 linguri de ulei şi călim cubuleţele de dovlecei. Apa din dovlecei se va evapora şi acestia se vor fărâmiţa. Dăm pe răzătoarea mică doi căţei de usturoi, peste dovlecei şi amestecăm. Îi scoatem din tigaie, pe o farfurie.

3. Tocăm ceapa şi o călim în aceaşi tigaie. Adăugăm piper şi câteva fire de cimbru. Decojim roşiile şi le tăiem mărunt. După ce s-a călit ceapa adăugăm roşiile. Lăsăm să se formeze un sos şi apa roşiilor să se evapore. Se poate folosi în loc de roşii şi bulion, dar eu prefer vara să folosesc roşii proaspete.

4. Adăugăm dovleceii rumeniţi peste călitura de ceapă şi roşii. Amestecăm şi lăsăm să scadă bine.

Deoarece mănânc mai usturoiat eu mai adaug în faza finala usturoi ras pentru un gust mai pregnat de usturoi. Fiecare poate adăuga usturoi după cum doreşte. Tot acum se adaugă pătrunjel proaspăt tocat mărunt. Eu am ales să folosesc busuioc proaspăt.

5. Iahnia de dovlecei se poate servi atât caldă cât şi rece. Mie îmi place rece, întinsă pe felii de pâine, prăjite sau nu, peste care presar busuioc mărunţit.

Cu imaginaţie, fiecare poate lucra la paleta de condimente şi se poate modifica textura, în sensul de a se face mai tartinabilă.

Să fiţi bine!

Ciorba de Vacuta. Taraneasca, Bogata in Legume

August 13, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cu mare încredere investită în capacitatea ciorbei de a aduce beneficii consistente sănătăţii românului, mă declar, cinstiţi meseni, ca fiind ciorbagiu. Că-i ciorba de vacuta, de puicuţă vioaie sau curcă melancolică, de lobodă sau coadă de peşte, sunt un captiv al cazanului cu ciorbă. Libertatea de a te declara ciorbagiu, azi, este deplină şi nu implică riscuri decât, eventual, de pondere. În secolele trecute, un asemenea moment de sinceritate, creştea considerabil şansele să serveşti o palmă grea de răzeş sau vreun şut de pandur. În vremea aia drept ciorbagii erau cunoscuţi şefii regimentelor de spahii ce, în peregrinările lor prin Ţările Româneşti, îşi purtau vicios ceauanele şi cazanele de ciorbă, pentru a evita ca, fără o bolborosită ciorbă de burtă sau berbecuţ, să fie total neinspiraţi în lupta cu oşteanul mioritic. Astfel, punând pirostiile pe pământ românesc, spahiul Imperiului Otoman, între două ciomăgeli, a punctat cultural cu ciorba sa. Probabil, strategic, s-a dorit ca, mai târziu, istoricii cârcotaşii să nu comenteze că otomanul imperialist nu ar fi avut amprentă culturală. Revenind la ciorba nostră, după ce în urmă cu ceva vreme am preparat o reţetă de ciorba de vită la ceaun şi am acrit-o cu aguridă, azi ne bucurăm de o reţetă casnică şi de o aromă de leuştean.

Ingrediente necesare ciorba de vacuta

1 os de vită măricel, cu ceva cărniţă şi ligamente
rasol de vită, coastă sau altă carne
2 cepe
2 morcovi
1 ţelină mică
1 păstârnac
1 ardei gras
3 roşii mari, zemoase
2 cartofi
pătrunjel verde
leuştean prospăt
sare, piper, o lingură oţet

Preparare

1. Spălăm osul şi carnea, fără a o tăia bucăţi, şi le punem la fiert în apă rece cu un praf de sare. Pe măsură ce fierb, spumuim bine zeama. Dacă zeama scade excesiv, completăm cu apă. Lăsăm focul potrivit, să fiarbă molcom. Când carnea este fiartă o scoatem cu o paletă pe o farfurie şi o lăsăm să se răcească. După ce s-a răcit, curăţăm carnea de pe oase şi o tăiem cubuleţe cât o îmbucătură. O lăsăm deoparte, să aştepte.

2. Tăiem mărunt ceapa, morcovul, ţelina, păstârnacul şi ardeiul gras. Le punem la fiert în zeama în care a fiert carnea. Si ciorba de vacuta, ca mai toate ciorbele, pentru un gust bogat, se bazeaza pe o abundenta a legumelor si in special a radacinoaselor.

3. Într-o crăticioară punem roşiile şi apă şi o punem pe foc. Când apa se încălzeşte coaja roşiilor crapă puţin, putându-se astfel a se înlătura foarte uşor. Scoaten roşiile, le decojim şi le tăiem mărunt. După ce legumele au fiert zece minute adăugăm roşiile mărunţite. Lăsăm să fiarbă încet minim 20 de minute, să se rotunjească gustul.

4. Curăţăm cartofii şi îi tăiem cubuleţe. Gustăm ciorba, verificăm dacă legumele sunt fierte, dacă roşiile şi-au lăsat gustul şi culoarea. Potrivim de sare. Spre final adăugăm cartofii tăiaţi şi odată cu ei întoarcem şi carnea fiartă în ciorbă. Mai fierbem ciorba cca. 10 minute.

Gustăm din nou şi dacă o preferăm puţin acrişoară (mie aşa îmi place) adăugăm puţin oţet. Dăm şi un praf de piper proaspăt măcinat.

5. Oprim focul şi aromăm cu pătrunjel tăiat mărunt şi leuştean.

Atunci când mănânc ciorba de vacuta, adaug din plin leuştean proaspăt în farfurie. Dacă obişnuiţi şi vă place astfel, puteţi să o dregeţi cu 1-2 ouă bătute cu smântănă (clasicul liezon), la 2-3 minute după ce opriţi focul.

Să fiţi bine!