Ingrediente

Salata de cartofi noi cu hamsii

May 18, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

De puţin timp au apărut cartofii noi pe tarabă, fie din cei mari, de la turci şi polonezi, fie din aia mai micuţi, româneşti, scoşi în primă fază din solar. Dornici de nou, mai toţi îi apreciem şi îi mâncăm mai degrabă pe cei mici, tineri şi proaspeţi, de-i trecem prin mână şi îi despuiem de firava coajă. Din asemenea cartofi mici, cu hamsii marinate, ou, gogoşar acru şi ceapă verde, vă propun să încercaţi o salata de cartofi noi, gustoasă, îndestulătoare şi prezentabilă.

Necesar salata de cartofi noi

1 kg cartofi noi mici
300 gr hamsii marinate
1 gogoşar acru
3-4 fire ceapă verde
3 ouă
1 lămâie
sare, piper
ulei măsline, oţet de mere

Preparare

1. Spălăm cartofii şi le înlăturăm prin frecare coaja subţire. Dacă sunt proaspeţi ar trebui să se cureţe uşor. Unde nu merge, ne ajutăm de un cuţit şi răzuim. Îi punem la fiert în apă rece cu sare. Îi încercăm cu o furculiţă şi după ce s-au fiert, îi înjumătăţim pe cei mai măricei să fie bucăţile cam de aceeaşi mărime.

2. Gogoşarul acru îl tăiem fideluţă sau cubuleţe. Fierbem 3 ouă tari, le curăţăm şi le tăiem sferturi. Tăiem mărunt ceapa verde. Dacă nu vă plac ouăle în salată se poate renunţa la ele.

3. Într-o ceaşcă amestecăm o lingură de ulei de măsline cu o linguriţă oţet, un praf de sare şi unul de piper. Ce ce ţin obligatoriu la prezenţa lămâiei pot înlocui oţetul. Opinia mea este că în acest caz (în genere la salatele cu cartofi) oţetul este obligatoriu, lămâia servind ca supliment în momentul servirii. Oţetul potenţează mult mai bine gustul cartofului fiert.

4. Punem cartofii în bol, adăugăm gogoşarii, ceapa şi hamsia. Adăugăm dresingul şi amestecăm uşor ca dresingul să cuprindă bine ingredientele. Pentru a face salata mai prezentabilă, după ce am amestecat, mai presărăm puţină ceapă, ornăm cu hamsii şi aşezăm sferturile de ou. Aşezăm lămâia la îndemână şi eventual punem zeamă atunci când mâncăm. Hamsiile mai bune sunt cele marinate, mai uleioase, ci nu cele exagerat de sărate.

Cantităţile sunt oarecum orientative deoarece se pot modifica funcţie de plăcerea fiecăruia. Unul poate vrea să domine net cartoful, altul doreşte mai mult gogoşar acru. Mie unul, îmi place cu mult peşte. Se pot folosi şi castraveciori dar să fie din cei micuţi, pentru că sunt mai puţin zemoşi. Salata de cartofi cu hamsii este spornică şi destul de arătoasă pentru o masă la evenimente.

Să fiţi bine!

Orez cu Spanac şi Carne Prajita cu Oua Incaierate

May 13, 2014 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Că-i garnitură sau pilaf, că-i în tavă, la cuptor sau în chinezescul wok, mai toţi mâncăm destul de mult şi destul de des, orez. Şi cum această prezenţă constantă se transformă în rutină şi fapt comun este bine să-i mai aducem un plus de diversitate. Astfel, vă propun să încercăm şi o garnitură de orez cu spanac, combinaţie destul de populară pe alte meleaguri. Funcţie de ingredientul pe care cade accentul, orezul cu spanac nu este acelaşi lucru cu mâncarea de spanac cu orez, ceva mai populară la noi. Mi-a trecut prin minte ca pe o asemenea garnitură de orez cu spanac, să aşez ceva carne prăjită la concurenţă cu nişte ouă încăierate. Nu am a mă plânge de această faptă de tigaie, pentru că s-a dovedit a fi o reuşită, că de nu, nu v-aş fi propus-o.

Necesar orez cu spanac si carne prăjită cu ouă încăierate

300 gr. orez
500 gr. spanac
500 gr carne porc
4-5 ouă
1 legătură pătrunjel verde
3 fire usturoi verde
2 căţei de usturoi
1 ceapă
2 linguri de unt
sare, piper
ulei

Preparare

1. Spălăm spanacul şi îi rupem codiţele. Într-o oală punem apă la fiert şi opărim spancul 1 minut. Îl scoatem şi îl lăsăm să se scurgă.

2. Între timp, carnea o tăiem bucăţi şi o punem într-o tigaie, la prăjit. După ce se rumeneşte uşor, punem apă cât să acopere carnea, dăm focul încet şi o lăsăm să se înmoaie. Trebuie să obţinem la final o carne fragedă şi moale.

3. Într-o altă tigaie călim sumar ceapa tăiată mic. Când ceapa a devenit sticloasă adăugăm căţeii de usturoi feliaţi. Amestecăm, mai ţinem pe foc 30 de secunde şi adăugăm orezul. Amestecăm şi călim puţin orezul. Punem o cană cu apă fierbinte în tigaie (sau cu supă de legume sau de pui, dacă avem la îndemână – ar fi mai gustos) amestecăm uşor şi lăsăm orezul să absoarbă apa. Dăm un praf de sare. După ce orezul a absorbit prima apă, punem şi a doua cană cu apă. Normal, apa folosită este ceva mai mult decât dublu cantităţii de orez. Când apa a fost absorbită şi suntem mulţumiţi de textura orezului, adăugăm cele două linguriţe de unt. Untul dă fineţe orezului.

4. Spanacul scurs îl tocăm mărunt cu cuţitul.

Punem spancul mărunţit peste orez şi amestecăm să se omogenizeze amestecul.

Mărunţim pătrunjelul, îl punem peste orez şi amestecăm încă odată. Gustăm şi potrivim de sare şi piper.

5. Între timp, carnea s-a frăgezit în tigaie. Apa s-a evaporat şi carnea s-a rumenit în amestecul final de ulei cu ceva grăsime de la carne. Dăm sare şi piper. Spargem ouăle şi le punem peste carne. Încăierăm carnea rumenă cu ouăle. Mărunţim usturoiul verde şi îl punem peste carne şi ouă. Amestecăm şi oprim focul.

6. Punem orez cu spanac în farfurie şi peste, aşezăm o porţie seriosă de carne încăierată cu ouă. Excelentă!

Să fiţi bine!

Ciorba de Ied cu Macris si Loboda Rosie

May 12, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Mai săracă în grăsimi decât carnea de vita şi chiar decât carnea de pui, carnea de ied este recomandată ca fiind foarte sănătoasă, inclusiv prin prisma faptului că aceste animale mănâncă şi cresc natural ci nu într-un regim intensiv. Nu prea obişnuim să mâncăm în mod constant carne de ied sau de miel şi după părerea mea, rău facem. Cu excepţia sărbătorilor de Paşti, în restul anului nu prea mai luăm în calcul această gustoasă carne. Am introdus şi mielul în acelaşi plan cu toate că acesta are carnea mai grea decât cea de ied. Pentru cei ce mănâncă cu plăcere această carne, ciorba de ied poate fi un deliciu, fie că alegi să o prepari dreasă cu smântână, cu tarhon şi cu ceva verzituri, în primăvară, sau cu roşii proaspete şi leuştean parfumat, vara. Aceiaşi ciorbă se poate face şi cu carne de miel.

Necesar reteta ciorba de ied

1,5 kg carne de ied cu os
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
2 cepe
2 morcovi potriviţi
1-2 tulpini de ţelină sau ţelină rădăcină
3 legături macriş
3 legături lobodă roşie
sare, piper, tarhon

Pentru legat ciorba (liezon)

300 smântână
4 gălbenuşuri
1 lingură mălai

Preparare

1. Spălăm bine carnea şi o verificăm atent, deoarece, de obicei, carnea de ied sau de miel mai are fire din blana animalului (depinde de provenienţa cărnii). Curăţăm carnea, dacă este cazul, de grăsimea în exces, dar nu de tot, mai lăsăm, pentru că ajută la gust. Tăiem carne bucăţi mai mari, cu tot cu os, şi o punem la fiert în 5 litri de apă rece. O lăsăm să fiarbă la foc potrivit şi spumuim fiertura.

2. Cât timp fierbe carnea, tăiem, nu excesiv de mărunt, ceapa, morcovul, păstârnacul, rădăcina de pătrunjel, ţelina. Carnea de ied este uşoară şi moale, aşa că va fierbe destul de repede. Când se poate desprinde de pe os o scoatem cu o paletă, pe o farfurie. O lăsăm să se răcească puţin şi o curăţăm de pe oase, eventual, dacă este cazul, o putem tăia bucăţi mai mici. O repunem în oală şi adăugăm legumele tăiate.

3. Spălăm macrişul şi loboda roşie. Macrişul îl tăiem ca pentru o salată, rupem frunzele de lobodă de pe tulpină şi le tăiem la fel.

Când legumele au fiert, adăugăm macrişul şi loboda şi dăm focul mic la oală. Nu fierbem macrişul şi loboda decât 2-3 minute, cât preparăm liezonul. Gustăm şi potrivim de sare.

4. Imediat, frecăm şi amestecăm până se omogenizează, gălbenuşurile, smântăna şi mălaiul. Luăm un polonic cu ciorbă fierbinte din oală şi o punem în bolul cu liezon pentru ai ridica temperatura. Amestecăm bine. Punem şi al doilea polonic. Amestecăm şi dregem ciorba cu amestecul rezultat. Oprim focul la oală.

5. Mărunţim un pumn de frunze proaspete de tarhon şi le punem în oală. Dăm un praf de piper proaspăt măcinat. Punem capac pe oală şi o lăsăm, să se rotunjescă gustul ciorbii.

Se mănâncă fierbinte cu ardei iute. Merge foarte bine şi cu hrean sau cu puţin usturoi tocat.

Să fiţi bine!

Ciulama de bureti de roua. Cu smântână şi mărar

May 8, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Este ceva timp de când nu am mai mâncat bureţi dat fiind faptul că nu am mai cotrobăit după ei, prin pădure, de când eram dănac. Nu trecea vară, când îmi petreceam vacanţele la bunici, să nu mănânc ciulama de bureti, ciorbă sau tocăniţa. Erau ceva comun, nu li se acorda mare atenţie, intrau în fireasca varietate a mâncarurilor ţărăneşti preparate cu dezlegare de la natură. Îşi iţeau micile pălării, cam după orice ploicică, mai ales în perdelele de salcâm. Pe mine, dacă eram în zonă, mă punea bunică-mea să-i culeg şi îmi aduc aminte că, pe undeva, treaba asta mă enerva, pentru că bureţii sunt mici, sporesc greu în traistă şi necesită răbdare la cules. Azi, sunt mai răbdător şi îngăduitor cu ei, pentru că îi vad cu ochii unui pofticios care, întâmplător, mai zăpăceşte şi coada tigăii. De dimineaţă, când, conform rutinei, am făcut rondul prin piaţă, găsii bureţii la o măicuţă: 4 franci punga. Îi făcui ciulama. Condimentai cu perfectul simplu “făcui” deoarece şi ciulamaua de bureţi de rouă este simplă şi perfectă!

Necesar ciulama de bureti

1 kg bureţi de rouă
400 gr smântână dulce
1 fir ceapă verde
1 fir usturoi verde
2-3 căţei usturoi
1 legătură mare de mărar
sare, piper
ulei sau unt

Preparare:

1. Spălăm bine bureţii în apă rece, înlăturăm eventualele fire şi firişoare de iarbă şi îi punem într-o strecurătoare mare să se scurgă cât mai bine apa. Dacă la ciupecile mari poţi evita spălarea şi să le cureţi cu un prosop curat, la bureţi nu prea ai ce face şi trebuie să-i treci prin apă pentru a elimina firele de nisip. Drept urmare, bureţii o să absoarbă puţină apă.

2. Tăiem rondele ceapa şi usturoiul verde. Încingem o tigaie mai mare şi călim puţin ceapa şi usturoiul, în două linguri de ulei sau în unt.

3. Adăugăm bureţii şi amestecăm. Dăm un praf de sare. Pe măsură ce scad o să lase apă. Îi ţinem pe foc pănă se evaporă apa şi începe călirea.

4. După ce apa s-a evaporat şi bureţii s-au gătit, adăugăm smântăna. Amestecăm, şi mai ţinem 1 minut pe foc.

5. Imediat, punem căţeii de usturoi feliaţi şi mărarul tocat. Mărarul face treabă bună şi trebuie din abundenţă. Dăm un praf de piper. Gustăm şi dacă mai este nevoie, potrivim de sare. Oprim focul şi punem capac pe tigaie.

Preparăm mămăliga cu care vom însoţi ciulamaua. Servim la masă, ciulamaua şi mămăliga, calde.

Să fiţi bine!

Tarta cu spanac. Cu niţică brânză şi ouă

May 5, 2014 by Ovidiu Slavulete 2 Comments

Plouă întruna! Efectele acestor ploi continue sunt multiple şi de tot felul, unele rele, altele bune! Unul din aceste efecte se manifestă în grădină prin faptul că flora, spontana sau nu, începe să-şi facă de cap şi să te inunde cu salată, spanac, dragavei, lobodă, pătrunjel sau usturoi verde uriaş. Asta, în cazul în care ai muncit cât de cât prin grădină, pentru că în celălalt caz, nu-ţi rămâne decât să te plimbi, cu mintea plină de metafore, prin lanul de ştir şi rostopască. Acestea fiind în fapt condiţiile, primesc un telefon din satul copilăriei, de la părinţi, care mă întreabă: Mă băiete, tu nu vrei un sac de spanac, salată şi alte cele? Dacă nu vrei, să spui! Că le dau la răţişoare şi la curci. Răspunsul meu a fost – Bine, trimite! Astfel, prin mijloace întru totul ortodoxe, m-am chivernisit cu atâta spanac încât mă simpt copleşit de dilema valorificării lui culinare. Cam asta este povestea al cărui rezultat, printre altele, este tarta cu spanac.

Necesar tarta cu spanac

800 – 1 kg spanac
6 ouă
300 gr brânză telemea de vacă sau oaie
5-6 fire ceapă verde
3 fire usturoi verde
1 legătură mărar
1 legătură pătrunjel
sare, piper
făină
ulei

Preparare

1. Pregătim un aluat, o compoziţie asemeni celei pentru clătite, dar ceva mai groasă din două ouă, apă, sare, făină şi puţin ulei. Amestecăm să se omogenizeze şi o lăsăm deoparte, să aştepte.

2. Curăţăm spanacul de codiţe, îl spălăm şi îl scurgem bine de apă. Îl tocăm potrivit, după cum se vede în fotografie, ca pentru o salată. Îl punem într-un vas mai mare şi îi dăm un praf de sare.

3. Tocăm marunt pătrunjelul, mărarul, ceapa şi usturoiul verde şi le punem în vasul cu spanac.

Brânza telemea o răzuim peste verdeţuri. De asemenea, spargem 3 ouă, le bătem şi le punem în vas. Dăm un praf de piper şi amestecăm cu mâna spanacul, verdeţurile, brânza şi ouăle.

4. Ungem cu ulei o tavă potrivită pentru cantitatea noastră de amestec şi turnăm aluat cât să acopere fundul tăvii.

Peste acest aluat punem, cu ajutorul unei linguri, compoziţia cu spanac şi nivelăm uşor cu lingura.

Ne-a rămas mai mult de jumătate aluat, aşa că îl punem deasupra spanacului într-un mod cât de cât uniform. Gălbenuşul celui de-al 6-lea ou îl bătem şi îl punem ici-colo peste tartă să ajute la o rumenire frumoasă.

Băgăm tava la cuptor pentru 40-50 de minute. Verificăm când este rumenită tarta şi o scoatem de la cuptor. Este foarte bună şi caldă şi rece.

Funcţie de preferinţă, folosind acest mod de preparare, puteţi adăuga şi alte verzituri, mai multe ouă, alte condimente şi arome, cascaval, ou bătut cu smântână. Reuşită garantată.

Să fiţi bine!

Tocana de miel la ceaun. Cu ceapa si usturoi verde

May 2, 2014 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Obişnuiesc să prepar tocana în acest mod atunci când am carne de vânat – iepure, fazan sau chiar căprioară. Dat fiind rezultatul unanim apreciat dar şi raritatea întâlnirilor cu carnea de vânat am extins aplicabilitatea la carnea de miel sau de ied. Celor ce apreciază carnea de miel sau de iepure le spun că această tocana de miel le va aduce mare satisfacţie, preparată în aer liber, la ceaun, cu prieteni sau familia în jurul focului la un pahar de vin. Find vremea verziturilor nu am putut să nu profit de ceapa şi usturoiul verde. În restul anului, acestea se înlocuiesc fără nici o problemă cu usturoi şi ceapă uscată. Atunci când prepar această tocană din carne de iepure folosesc în plus şi măsline negre. De data aceasta, la tocăniţa de miel nu am pus, dar se pot adăuga dacă vreţi, că-s bune.

Necesar tocana de miel

1,5 kg carne de miel cu os
2 cepe
2 cutii roşii cuburi
300-400 gr ciuperci feliate, la borcan sau proaspete
300 gr smântână
un pumn măsline negre – opţional
1 pahar vin alb sau roze
1 tijă bună tulpină de ţelină
3 fire ceapă verde
6 fire usturoi verde
3-4 căţei de usturoi
boia, piper, sare, cimbru uscat
pătrunjel, leuştean şi eventual dacă place, puţin tarhon verde
ulei

Preparare

1. Tăiem carnea bucaţi nu prea mici. În genere, încerc, pe cât posibil, ca la o mâncare sau o ciorbă să las şi osul pentru a fi gătit chiar dacă mai târziu, după fierbere, aleg să-l înlătur. Osul cu cartilagiu, cu măduvă, vine cu plus valoare la gust. Amestecăm piper proaspăt măcinat, boia, cimbru uscat, un praf de sare cu 2-3 linguri de ulei şi căţeii de usturoi zdrobiţi. Cu acest amestec ungem şi masăm bine bucăţile de carne. Eu am făcut această operaţiune seara şi am gătit a doua zi, dar este suficient şi câteva ore dacă este grabă la ceaun. Ideea este de a potenţa gustul. Nu am curăţat carnea excesiv, de toată grăsimea, din motive practice şi de gust.

2. Încingen ceaunul în care punem o lingură de ulei ( se mai topeşte şi din grăsimea cărnii) şi punem carnea fără a o curăţa sau spăla de condimente. O călim cât de cât, până mai lasă ceva grăsime şi sucuri, şi adăugăm cele două cepe tăiate fideluţă.

3. După ce s-a călit şi ceapa stingem cu paharul de vin şi lăsăm câteva minute să fiarbă încet. Punem apă călduţă cât să acopere carnea şi adăugăm şi cele două cutii cu roşii cubuleţe. Vara, când avem roşii româneşti bine coapte şi zemoase apelăm la ele şi renunţăm la conserve. Lăsăm să fiarbă încet până mai scade şi se formează un sos, dar nu gros, căci mai avem de adăugat.

4. Adăugăm ciupercile feliate şi tija de ţelină tăiată rondele. Amestecăm şi mai lăsăm să bolborosescă uşor 5 minute.

Adăugăm smântâna şi amestecăm, continuând fierberea înceată. Orice tocană se face la foc mic, să laşi timp ingredientelor să se armonizeze şi gustului să se rotunjească.

5. Când sosul este aproape gata, tocăm mărunt usturoiul şi ceapa verde şi le punem în ceaun. Mai ţinem pe foc două minute, gustăm şi potrivim de sare apoi oprim focul.

6. După ce oprim focul aromăm cu verdeaţă. Eu, în ultimul timp, adaug mâncărurilor din ce în ce mai multă verdeaţă pentru că îmi place mult. La această tocana de miel, merge şi pătrunjel şi leuştean şi tarhon, la alegere, după cum place fiecăruia. Cred că şi mărarul ar fi bine primit.

Se mănâncă de minune cu mămăligă dar şi cu pâine albă, d’ aia ţărănească, mare şi rotundă, scoasă din vatră, la care felia se taie de doua deşte muncite.

Să fiţi bine!