Ingrediente

Chiftelute marinate in sos imbogatit. Cu piure

January 17, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Cum omul îşi aminteşte instinctiv momentele plăcute si le înlătură pe cât posibil din rafturile memoriei pe cele lipsite de bucurie aşa şi subspecia gurmandă oricât de sofisticată i-ar fi farfuria, tânjeşte după gustul ce i-a adus cândva împlinire, strigându-şi dorinţa – Încă o porţie, monşer! Aşa m-a pocnit pe mine dorul şi pofta de chiftelute marinate in sos, îmbrăţişate protector de un piure aromat cu unt. Aşa că vă invit la o chiftea şi o amintire, bineînţeles plăcută…

Necesar chiftelute marinate in sos:

Pentru chiftele

1 kg carne tocată porc sau amestec
2 ouă
3-4 felii de pâine sau un cartof mare
1 ceapă mare,
pătrunjel sau altă verdeaţă
4-5 căţei de usturoi funcţie de cât de usturoiată doriţi compoziţia
piper, sare, făină, ulei

Pentru sos

500 ml bulion sau pastă îndoită cu apă sau suc de roşii
1 ardei gras
1 ceapă
1 ceaşcă vin
1 linguriţă zahăr
piper, sare, 1 foaie dafin
supă sau apă călduţă

Pentru piure

1 kg cartofi
100 gr. unt
200 ml lapte
sare, piper alb

Preparare:

Se amestecă carnea tocată cu pâinea înmuiată în apă sau lapte şi stoarsă sau cu cartoful ras (se poate folosi şi pesmetul dar în acest caz probabil că va trebuie să completaţi cu lichid, supă), cu ceapa dată pe răzătoarea mică, cu usturoiul zdrobit, cele doua ouă, pătrunjelul tocat mărunt, piperul proaspăt măcinat şi un praf de sare. Eu am folosit pâine înmuiată în lapte şi am adăugat şi un praf de boia, deoarece obişnuiesc să mănânc mai condimentat. Compoziţia pentru chiftele este destul de flexibilă, astfel încât puteţi combina tot felul de condimente, după plăcerea propie.

Am frământat bine, să se omogenizeze şi am lăsat compoziţia să se odihnească la frigider minim 2 ore. Înainte de a le prepara le-am mai frământat odată. Cu mâna umedă se formează chiftele, se dau prin făină şi se prăjesc în tigaia încinsă. Se pun în farfurie, pe un şerveţel ce absoarbe uleiul în exces. Dacă nu suportaţi prăjeala puteţi coace chiftele în tavă, la cuptor, aşezate pe hârtie de copt.

chiftelute marinate in sos - pregatim sosul — Călim ceapa şi ardeiul pentru sos

Pregătim sosul. Într-o cratiţă încinsă călim sumar ceapa tocată mărunt împreună cu ardeiul gras, un praf de piper şi unul de sare. Eu am îmbogăţit sosul cu ceapa şi ardeiul călite pentru dulceaţă, aromă şi consistenţă. Puteţi să le înlăturaţi dacă preferaţi un sos simplu de tomate. Când s-au călit stingem totul cu ceaşca de vin ( poate fi alb, dar şi roşu), punem foaia de dafin, linguriţa de zahăr şi turnăm bulionul. Punem o cană cu supă sau, dacă nu avem, apă călduţă (să-i dea timp să fiarbă şi să aibă de unde scădea şi controla consistenţa) şi lăsăm să bolborosească încet.

Punem chiftele în cratiţă, în sos şi lăsăm să mai fiarbă încet 10 minute. Chiftelele trebuie să fie înecate în sos, aşa că dacă este cazul mai completaţi cu supă sau apă. Am evitat să abuzez de făină şi nu am pus la sos pentru că m-am bazat pe făina rumenită pe chiftele şi care contribuie suficient la legarea sosului.

După ce am oprit focul, trebuie să lăsăm cratiţa căpăcită să se odihnească minim 10 minute să se pătrundă chiftelele, să-şi tragă sos. Dealtfel, veţi observa că lăsate de pe o zi pe alta chiftele vor absorbi lichidele şi sosul va deveni mai gros. Cât timp se rotunjeşte gustul în cratiţă, pregătim piure-ul cu ceva lapte , o bucată bună de unt şi sare. Nu mai reiau cum se prepară un piure de cartofi dar cine este interesat poate citi aici. Am condimentat piure-ul cu un praf de piper alb. O alta variantă ar fi chiftele cu paste, pentru cei ce le preferă piureului.

Să fiţi sănătoşi!

Mazare cu rosii la wok

January 17, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Azi am vrut să ma bucur de mazare cu rosii. Să o gust aşa cum este ea, mazarea, dezbrăcată de sosurile ce o însoţesc în mod tradiţional, în bucătăria noastră. Tot azi, este ziua lui Mihai Eminescu. Încerc să nu-mi pierd preţuirea pentru gustul autentic, curat şi simplu, pentru ingredientul purtător de valoare intrinsecă, pe care-l redescoperi din timp în timp, ca pe o necunoscută din ecuaţia aflată în farfuria ta. Am senzaţia de paradox gândiind că exprimarea valorii este subminată de libertatea exprimării, că valorile pozitive işi găsesc greu loc pe mesele sufocate de înbulzeala valorilor negative, libere să-şi ţipe exprimarea.

De ani buni şi din ce în ce mai abitir ni se serveşte de la cel mai înalt nivel, în farfurii, o matematică a valorii distorsionată, prezentată ca având gust autentic. Veroşi, scrobiţi şi goi servesc la masa unui neam întreg modele de succes steril, ascunzând cocoaşele căpătate în efortul lor de marire şi iarba uscată de pe potecile ce le-au umblat. Cei ce nu sunt ancoraţi şi nu discern le pot urma cărarea. Asupra lor acţionează timpul, ei sunt foarte grăbiţi. Ceilalţi, nu sunt presaţi de timp, au o răbdare nesfârşită pentru că ei ştiu că ce e val ca valul trece. O ştiu de la Eminescu. Eminescu, cel ce nu-şi mai găseşte loc în matematica valorii servită de mai marii zilei. Azi a fost ziua lui Mihai Eminescu. El este valoare de simţit, gustat şi preţuit. Am ales gustul lui şi am refuzat sosul zilei.

Mazare cu rosii:

500 gr. mazare
2 roşii micuţe sau cherry
mărar verde
piper, sare, ulei sau unt

Preparare:

Mazărea cea mai gustoasă este, bineînţeles, cea proaspătă urmată de mazarea congelată, cea conservată rămânând departe, pe ultimul loc, cu slabe calitaţi. Iarna, recomand mazărea congelată şi evitarea celei la conserva care şi-a pierdut din propietaţi. Vara mazărea proaspătă are o dulceaţă aparte şi este de preferat, în masura în care apare în pieţe. Sunt mai multe feluri de mazăre prezente pe tarabe în pieţe, inclusiv mazăre furajeră, lipsită de dulceaţă şi din acest motiv trebuie gustată înainte de a o cumpăra.

Se pune puţin ulei în tigaie sau în wok, se încinge şi se adaugă mazărea. Eu am folosit mazăre congelată şi am preparat-o în wok. Se agită tigaia sau wok-ul şi în 5 minute este gata. Puteţi, în loc de ulei să puneţi unt pentru o aromă şi gust mai pregnant.

Cu un minut înainte, tăiem roşiile în sferturi ( sau folosim cherry) şi le punem peste mazăre. Tot acum adăugăm şi mărarul tocat proaspăt. Agităm tigaia să se omogenizeze. La final presărăm piper proaspăt şi sare.

Se însoţeşte cu orice fel de carne şi nu este cu nimic mai prejos decât clasicele garnituri de cartofi şi orez. O mănânc preparată simplu, cu carne de pui şi în combinaţii cu piure de cartofi. Am tăiat fâşii subţiri dintr-o pulpă de porc, le-am condimentat şi rumenit rapid la wok. Am pus şi ceva frunze de pătrunjel. Astfel, am găsit rapid pereche pentru mazăre. Este de încercat si mazarea alaturi de friganele sau mazarea cu snitel de porc.

Să fiți bine!

Costite de porc si ciuperci. Grijite pe mamaliga

January 15, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Nu că nu aş fi o fire sensibilă, dar renunţatul la fumat şi la cafea de mai bine de o săptămână mi-a indus, în prezent, stări de adâncă emoţiune şi ataşament. Ataşament gastronomic. Mă ataşez uşor şi în mod continuu de entităţi culinare care cu greu mi-ar fi provocat vreo poftă în trecutul meu de cafegiu şi fumător. De ex. biscuiţii populari. După o săptămână, nu simt nevoia să fumez, nici să beau cafea, dar cineva râde de mine şi mi-a dat, în schimb, o poftă de biscuiţi populari care mi-a întărit prietenia cu vânzătoarea de panificate. Am lăsat frâu liber acestei efervescenţe sentimentale tocmai pentru a nu îmi supune trupul unor rigori demne de oameni mai merituoşi. Tot ce am reuşit să încropesc într-o pauză de biscuiţi, au fost costite de porc la tigaie cu ciuperci în unt, aşezate pe mămăliga aburindă, cautare şi dorinţă de trăiri mai înalte, peste perfidul biscuite popular şi a a lui gelozie.

Necesar costite de porc, ciuperci şi mamaliga:

costite de porc, cantitate apreciată după pofta fiecăruia
400-500 gr ciuperci
20-30 gr unt
1/2 legătură mărar, piper, sare, ulei

Costite de porc la tigaie — Rumenim costiţele în puţin ulei încins şi apoi punem o cană de apă călduţă şi lăsăm să se frăgezească carnea.

Preparare:

Tăiem costiţele potrivit, pentru prăjit în tigaie, înlăturăm dacă este cazul, pe cât se poate, surplusul de grăsime. Ulei se foloseşte puţin, 3-4 linguri iar dacă costiţele sunt mai grase (cum au fost costiţele mele) se poate folosi şi mai puţin ulei. Încingem uleiul şi punem costiţele să se rumenească uşor, 2-3 minute, după care punem o cană cu apă călduţă, căpăcim tigaia şi lăsăm pe foc încet, 45-60 minute până se evaporă apa şi costiţele s-au frăgezit bine. Dacă nu le puţeţi aprecia din ochi, încercaţi costiţele cu o furculiţă sau gustaţi, să fie carnea fragedă. Puteţi freca costiţele cu piper, sare, coriandru sau orice alt condiment vă place, înainte de ale pune în tigaie caz în care recomand să le lăsaţi să se odihnească o oră. Eu procedez aşa când prepar costiţa pe grătar şi mai rar când o prăjesc la tigaie.

Eu am vrut să am un gust curat de costiţă prăjită la tigaie, condimentată la sfărşit cu puţin piper proaspăt şi sare. Vă amintiţi gustul cărnii de porc prăjită imediat după sacrificarea porcului, aceea pomană a porcului cu gustul ei inconfundabil, pregătită ţărăneşte fără condimente, pe care ţăranul nu se prea înghesuia să le folosească abuziv. De asemenea gust am intenţionat să mă apropii cu aceste costite de porc.

După ce s-a evaporat apa şi am rumenit costiţele, eliberăm tigaia de costiţe dar fără să aruncăm sosul, prăjeala rămasă. Ciupercile le ştergem bine de eventualele resturi de compost, cu un prosop curat. Le punem în tigaie, în sosul încins, rămas în urma costiţelor. Este păcat să pierdem gustul şi aromele rămase în tigaie după prăjirea costiţelor. Punem bucăţica de unt să îmbogăţim sosul şi călim ciupercile pâna îşi pierd apa şi se rumenesc. Ciupercile trebuie să se pătrundă pentru a fi uşor digerabile (ciupercile mai crude sunt greu digerabile).

Când ciupercile sunt gata, le răsturnăm cu tot cu sos într-un bol, presărăm un praf sare şi unul piper. Am tocat mărarul şi l-am pus peste ciuperci, amestecându-le. Dacă preferaţi altă verdeaţă, puteţi aroma ciupercile cu ce doriţi sau puteţi renunţa la verdeaţă.

Preparăm o mămăligă, nu gutuie, ci mai moale, intermediară, o răsturnăm fierbinte într-o strachină mare şi punem peste ea costiţele şi ciupercile cu sos. Untul din sos va aroma mămăliga şi te poate face să-ţi lingi degetele. Cine ştie? Că eu am terminat costiţele de mult şi m-am întors la dragoste cu forţa- biscuiţii populari.

Să fiţi sănătoşi şi să găsiţi bine!

Ciorba de praz cu zeama de varza si orez

January 12, 2013 by Ovidiu Slavulete 1 Comment

Fiertură ușoară de curățare a trupului, ciorba de praz cu zeama de varza face bine sănătății, răpindu-te pentru o zi cărnii. Ciorba simplă, bazată pe roadele grădinii, ea îți oferă un gust delicat și o savoare aparte, ce de regulă însoțește bucătăria tradițional țărănească. Zeama de varză, poate cea mai puternică sursă de vitamina C din bucătăria nostră, dă ciorbei de praz mai multă vioiciune și te îndemnă să participi cu o ciușcă coaptă, ușor iute și care te îmbată cu parfumul ei aparte. Totodată, buchețelul de cimbru uscat participă cu un parfum care parcă te scoate din prezentul încărcat și te întoarce în timp, pe ulița copilăriei. Recomand încercarea cimbrului la mai multe ciorbe și sunt convins că o să vă placă asemenea împodobire cu aromă. Eu mă bucur de această ciorbă în orice anotimp, în măsura în care se găsește prazul aferent, așa că nu aș localiza-o temporal, cu toate că țăranul, dependent de grădină, o prepara în vreme mai răcoroasă și în special în cele două mari perioade de post. Mai multe nu am a vă spune despre ciorba de praz, știu că vă place și că probabil din când în când apelați și beneficiați de calitățile ei, așa că nu fac decât să o readuc în atenție, în caz că nu ați m-ai preparat-o de ceva timp.

Necesar ciorba de praz:

1 kg praz
1 ceapă
2 morcovi
1 ţelină mică
1 păstârnac
1 rădăcină pătrunjel
2 cartofi
1 ceaşcă orez
1 cană bulion pentru ciorbă
1 litru zeamă varză
1 buchet (măturică) de cimbru uscat
verdeaţă – pătrunjel sau leuştean- după preferinţă

Preparare:

Aș spune că, referitor la ciorbe, există o normă veche, rezultată din experiență, şi anume : o ciorbă bună se construieşte pe o bază de legume rădăcinoase bogată. Plecând de la baza asta de rădăcinoase, se poate lucra la ciorbe cu oricare alte legume. Astfel, și la ciorba de praz, se pot folosi legume diverse şi din plin atâta timp cât acestea nu domină prazul, care trebuie să rămână pilonul central.

Tăiem rădăcinoasele rondele sau cubulețe – păstârnac, ţelină, pătrunjel, morcovi- şi le punem la fiert în oală cu 3-4-5 litri apă (fiecare îşi stabileşte cantitatea după necesităţi ). Tăiem prazul rondele subţiri sau mai mărunt, după cum preferă fiecare. De asemenea, tocăm ceapa mărunt. Am adăugat această ceapă pentru că dă mai multă dulceață ciorbei.

Punem prazul și ceapa la fiert, peste rădăcinoase. Nu are rost să ne complicăm cu calcularea unor timpi separați de fierbere la legume. Punem toate legumele la fiert, cu excepția cartofului și a orezului. Prazul are fibre şi fierbe cam în acelaşi timp cu rădăcinoasele.

După cum probabil știți, unele reţete de ciorba de praz recomandă călirea prealabilă a cepei şi a prazului. Cu asemenea prăjeală prepara şi bunica, la ţară, ciorba de praz, și era foarte bună, dar eu nu am dorit prăjeală în ciorba mea. Fierbem legumele timp de 20-30 minute (gustăm fiertura pentru a evalua situaţia) şi punem zeama de varză. Se poate şi fără zeama de varză dar eu de cca. 2 ani nu mai fac ciorbe, cu rare excepţii, fără zeamă de varză sau borş. M-am obişnuit aşa şi cred că este un lucru bun deoarece şi zeama de varză şi borşul sunt excelente pentru vitamina C. S-au obişnuit şi fetele şi dacă ciorba este fără, nu prea o mănâncă.

După ce am adăugat zeama de varză, fierberea se va domoli. În momentul în care reîncepe fierberea ciorbei, punem orezul spălat, cartofii tăiaţi cubuleţe şi bulionul. Frecăm în mâini buchețelul de cimbru uscat, deasupra oalei cu ciorba și apoi, îl scufundăm în ciorbă, să fiarbă și să aromeze ciorba. Lăsăm ciorba să mai fiarbă, la foc domol, 10-15 minute, după care verificăm în ce măsură a fiert cartoful şi orezul. Cartofii nu trebuie fierți până se fărâmiţează ci trebuie să-și păstreze din fermitate. Gustăm şi îi dăm sarea necesară, funcție și de cât de sărată a fost zeama de varză. Oprim focul și înlăturăm buchetul de cimbru care și-a făcut datoria. Aromăm cu verdeaţa tocată şi punem un capac pe oală.

Ciorba de praz este bună iarna, fierbinte, aromată cu o ciuşcă coaptă pe flacără dar şi rece, răcoritoare vara, mâncată cu turtiţe ţărăneşti. O ciorbă asemănătoare este ciorba de bureti de fag.

Să fiţi bine!

Ciorba de perisoare de curcan dreasă cu smântână

January 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Dacă v-aş spune că din motive de colesterol, din grijă pentru dietă şi din fugă de grăsimi, am făcut ciorba de perisoare de curcan, v-aş minţi. Este drept că are curcanul aceste calităţi dar eu am avut un alt motiv, respectiv o mare poftă de ciorba de perisoare de pasăre, dulce – acrişoară, aromată din plin cu verdeaţă prospătă, pe care să o mănânc cu ardei iute murat. Pentru acest gust am gătit şi pentru că, singura păsărică din frigider a fost curcanul, el a căzut victimă poftei mele.

Necesar ciorba de perisoare de curcan:

1 piept curcan – cca. 700 gr. şi opţional alte bucaţi din curcan, cu os care apoi vor fi folosite, eventual, la altă reţetă
1 ceaşcă orez – 100 gr.
2 oua
2 cepe
2 morcovi
1 telină micuţă
1 ardei gras
1 radacina patrunjel
1 păstârnac
2 roşii mari sau bulion pentru ciorbe
pătrunjel verde, leuştean
cimbru, piper, boia, sare
500 ml – 1l zeama de varză funcţie de cât de acră doriţi ciorba

Preparare ciorba de perisoare de curcan:

Se toacă carnea de curcan mărunt şi se dă prin maşina de tocat. Preparăm compoziţia pentru perişoare: într-un vas se pune carnea tocată, orezul, o ceapă tocată foarte mărunt sau dată pe răzătoare, piper proaspăt măcinat, un praf sare, o linguriţă boia, un praf cimbru uscat, albuşul de la cele două ouă şi pătrunjel tocat fin. Unele persoane obişnuiesc să pre fiarbă orezul înainte de a-l pune în amestec. Nu obişnuiesc acest lucru deoarece consider- şi nu mi s-a întâmplat niciodată altfel- că orezul se va umfla prin fierberea perişoarelor şi va fi foarte bun fără să fie necesară prefierberea lui. Ceapa este foarte important să fie bine mărunţită deoarece perişoarele, chiftelele şi orice alt preparat pe bază de tocătură se desface dacă ceapa este prea mare tocată şi prea multă. Poate părea ciudată prezenţa cimbrului în compoziţie dar prezenţa sa dă o identitate şi aromă aparte acestor perişoare cum, dealtfel, sunt sigur că şi maghiranul sau tarhonul ar face treabă bună dacă le-am încerca. Frământăm şi omogenizăm bine compoziţia. O lăsăm să se odihnească 30 minute să-şi definească personalitatea şi să se împlinească la gust. Aşezăm oala pe foc, cu 4-5 litri de apă şi punem să fiarbă osul de la piept de pe care am curăţat carnea şi alte bucăţi din curcan pentru a obţine, prin fierbere timp de 30 minute, o supă. Înlăturăm spuma care se va forma. Eu am pus o pulpă întreagă care după ce a fiert 30 minute, cât să-şi lase gustul, am folosit-o la o mâncare de mazăre. Această etapă nu este obligatorie dacă nu există posibilitatea dar trebuie spus că această supă prealabilă ridică mult calitatea ciorbei.

Tocăm mărunt, din cuţit rădăcinoasele: morcovii, ţelina, păstârnacul şi rădăcina de pătrunjel sau, dacă preferaţi, le puteţi da şi pe răzătoarea mare. Le punem în supă la fiert. Tocăm cea de-a doua ceapă şi o adăugăm în oală.

Cât timp fierb legumele formăm perişoarele, de mărimea unei nuci, cu mâna umezită. Le lăsăm pe o farfurie în aşteptare. După ce legumele au fiert 20 minute punem în oală zeama de varză. Tot acum punem ardeiul mărunţit şi roşiile tăiate cubuleţe sau o cană de bulion de casă pentru ciorbe. Lăsăm să dea din nou în clocot şi începem să punem perişoarele, una câte una. Nu le punem pe toate într-un loc ci mai răsfirat. Perişoarele vor ieşi treptat la suprafaţă şi le lăsăm să fiarbă cca. 20 minute.

Când s-a scurs timpul oprim focul, tocăm pătrunjelul şi eventual, leuşteanul şi aromăm ciorba. Punem capacul pe oală şi pregătim liezon-ul ( adică amestecul cu care se dreg ciorbele, supele, etc format în principal din ou şi smântână şi uneori cu făină sau amidon). Batem cele două gălbenuşuri şi le amestecăm bine cu smântâna ( este bine ca smântâna să fie peste 20% grăsime şi dacă se poate nefermentată). Luăm cu polonicul zeamă din oală o răcim 1 minut şi o punem uşor peste liezon. Punem 2-3 polonice. Dacă oala cu ciorbă a stat minim 5 minute, să-şi piardă din fierbinţeală, putem turna amestecul încet amestecând în acelaşi timp în oală. Evităm astfel să se brânzească liezon-ul. Odată dreasă ciorba, nu mai intervenim să punem oţet sau altă acritură-acid pentru că va brânzi smântâna.

Când se mănâncă se mai poate drege, în plus, cu smântână (pentru cine doreşte mai multă) sau se mai poate acri cu zeamă de gogoşari muraţi sau puţină zeamă de ardei iuţi muraţi. Am mai scris despre ciorba de perisoare si aici.

Să fiţi bine!

Ciuperci Marinate. La Care M-am Dedulcit

January 9, 2013 by Ovidiu Slavulete Leave a Comment

Le prepar pentru că îmi plac, au personalitate şi îşi păstrează fermitatea, vin cu inedit şi se însoţesc fără artificii inutile cu carnea, cu peştele dar şi cu vinul alb. Se comportă bine ca aperitiv, garnitură, fac impresie bună în salate şi se agreează cu pastele. Cad ieftin la socoteală şi ca bani şi ca timp şi ca efort. Astfel, am spus o mulţime de lucruri bune despre aceste ciuperci marinate …

Ingrediente necesare ciuperci marinate:

500- 1 kg ciuperci champignon
ulei de măsline
o lămâie
o ceapă
2 căţei de usturoi ( opţional)
piper, sare
verdeaţă – pătrunjel sau marar
pentru aromare -tarhon, oregano, maghiran, cimbru uscat – la alegere, una dintre variante

Preparare ciuperci marinate:

1. Rezultatul este mai aspectos dacă ciupercile sunt micuţe şi prin urmare nu trebuie feliate şi dacă sunt cât mai prospete. Le curăţăm de eventualele resturi de pământ ce le însoţesc folosind un prosop curat uscat sau putem să ne rezervăm o periuţă de dinţi, special pentru curăţarea ciupercilor. Dacă sunt mai murdare le putem şterge cu un prosop umed. Nu este de dorit cumpărarea unor ciuperci mai vechi şi murdare pentru a evita o eventuală spălare deoarece absorb apă, în special cele champignon. Am mai scris despre asta aici la – Cum se fac ciupercile sote?.

2. În primul rând trebuie să “dăm culoare ciupercilor”. Punem 3 linguri de ulei în tigaia încinsă şi adăugăm ciupercile, spre rumenire, la foc iute, dar fără a le aglomera excesiv în tigaie deoarece lasă multă apă şi se inhibă reacţia Maillard – vezi ciuperci sote -ce asigură culoarea, gustul şi aroma ciupercilor. Eventual le preparăm în mai multe tranşe. Depinde de tigaia din dotare. Eu am pregătit cca 700 gr ciuperci în două tranşe. Putem folosi şi wok-ul, ceea ce mie îmi convine ca manevrabilitate. Adăugăm peste ciuperci piper prospăt macinat şi sare. Amestecăm cu o paletă din lemn sau prin agitarea tigăii. La orice reţetă de ciuperci marinate , înaintea marinării, intervine un proces de prăjire, fierbere sau coacere pe grătar deoarece ciupercile trebuie tratate termic pentru a fi uşor digerabile.

3. Când ciupercile sau rumenit adăugăm ceapa tocată şi căţeii de usturoi zdrobiţi. Stoarcem zeama de la o lămăie şi mai adăugăm încă 3-4 linguri de ulei de măsline. Puteţi folosi, dacă preferaţi, oţetul pe care eu l-am înlocuit cu lămâia. Amestecăm, mai lăsăm 2-3 minute pe foc şi totu-i gata. Lichidele – uleiul şi zeama de lămâie- şi condimentele vor forma o emulsie, respectiv cunoscutul sos vinegretă. Amestecăm ciupercile cu pătrunjel verde tocat sau alta verdeaţă, după preferinţă. În privinţa mirodeniilor se poate inova în voia şi s-ar putea, cum se întâmplă de multe ori, ca cea mai bună reţetă să rezulte din experimente. Se poate alege şi varianta în care ciupercile se pot fierbe separat şi apoi se toarnă peste ele sosul, marinada, dar am preferat-o pe aceasta cu călirea ciupercilor deoarece îmi plac ciupercile uşor rumenite.

Punem ciupercile într-un bol, acoperim şi lăsăm să se răcească şi să se marineze de la 2 la max. 24 ore. Putem încerca un stil asiatic picant, cu sos de soia şi ulei de susan sau un sos pe bază de vin sau suc de portocale.

Să fiţi sănătoşi şi prosperi! P.S. Un video cu Gordon Ramsay preparând ciuperci marinate