Îmi plac mult sosurile şi orice mâncare cu sos. Azi aflat în criză de timp, presat de iminenta sosire a fiică-mi de la şcoală, cu întrebarea, pusă din uşă- Ce mănânc?- am pregătit rapid ceva să nu-mi atrag antipatii şi să câştig timp pentru fapte de bucătarie mai grele. Eu le-am spus pepite de pui.. şi s-au însoţit cu salata prezentată aici.
Ingrediente
Peste la cuptor. Chefal cu roşii aromate
Deunăzi, a fost dezlegare la peşte, ziua în care cei ce ţin post pot mânca peşte. Bineînţeles că şi cei ce nu postesc pot mânca, numai că pentru ei nu este dezlegare pentru simplu motiv că nu au fost legaţi de nici un post. Cam aşa stau lucrurile cu dezlegarea ci nu cum s-ar crede de unii enoriaşi că, după ce am măncat azi carne pe saturate, mâine luăm cu asalt pescăria pentru că se mănâncă peşte şi nicidecum nu trebuie să ne punem rău cu cele sfinte.
Ostropel de Pui la Ceaun Servit cu Mamaliga
Ostropel de pui – o mâncare românească autentică care nu are corespondent în străinătate şi asupra originii căreia nu există divergenţe cum întâlnim în cazul sarmalelor sau mititeilor, de exemplu. O mâncare foarte gustoasă, uşor de preparat şi cu mare trecere la gurmanzi, neîntâlnind pe nimeni care să refuze o porţie de ostropel.
Pulpe de rata cu legume stir-fry şi cartofi aurii
Afară este cenuşiu şi cade o ploaie mocănească care te cheamă la somn şi vis şi mai puţin la îndeletniciri de bucătărie. Dar, aşa cum nu a reuşit, mult mai înţeleptul Efendi Nastratin Hogea, să se dezveţe de mâncat, nu văd cum aş putea evita eu, cu toată ploaia mocănească, coada tigăii.
Dovleac umplut cu prune uscate şi stafide
Cu ani în urmă, satele din sudul însorit erau cutreierate de căruţe cu coviltir coborâte de la munte şi care nouă, copiilor aflaţi în vacanţa de vară, ne aduceau mare bucurie, fiind purtătoare de poame, nuci şi prune uscate. Le spuneam mocani şi coborau dinspre munte, pentru a face troc cu aceste bunătăţi, cu care […]
Ciorba de fasole la oala de pământ. Paşoptistă
Ciorba de fasole a fost şi ramâne o placere culinară, cu o forţă de atracţie mare, pe care o simţim periodic acţionând asupra noastră, obligându-ne să nu o neglijăm din meniu şi rămânând de-a lungul timpului , constant, în preferinţele noastre. Cea mai bună ciorba de fasole, pentru mine, din diversitatea variantelor de preparare, o consider pe cea preparată în oală de pământ, lăsată să fiarbă încet şi mult, lângă un foc de lemne.